PSIHOPEDAGOGIA

ADOLESCENŢILOR ŞI ADULŢILOR
Georgeta Diac
lector univ. dr.
Bibliografie suplimentara:
• Adams G.R., Berzonsky M, 2009, Psihologia
adolescenţei. Manualul Blackwell, Polirom,
Iaşi; (cap. 10, 13 si 14)
• Muntean A, 2006, Psihologia dezvoltării
umane, Editura Polirom, Iaşi ( cap. 2.2, 2.5, 6.6,
6.7)
• Paloş R, Ungureanu D (coordn) 2007, Educaţia
adulţilor. Baze teoretice şi repere practice,
Editura Polirom, Iaşi (cap.3 si 4)
 Tematica cursului:
Cursul nr 1.
•Dezvoltarea umană- aspecte generale;
•Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice;

Cursul nr 2:Bazele dezvoltării umane:

•Principii;
•Factori de risc din mediu care afecteaza dezvoltarea umana;
•Nevoile fiintei umane;
• Sistemul emotional si atasamentul

Cursul nr 3 Adolescenta:
•Aspecte generale: definitii, perspective de analiza, elemente critice, stadii, sarcini de
dezvoltare
•Aspecte specifice:
• A. Dezvoltarea conceptului de sine si a stimei de sine;
• B. Dezvoltarea identitatii de sine (constiintei); teoriile lui E Erikson si J
Marcia;
• C. Dezvoltarea emoţională a adolescentului;
• D. Specificul dezvoltarii cognitive si al invatarii la adolescenti
 Tematica cursului

Cursul nr 4:Specificul dezvoltarii cognitive si al invatarii la adolescenti

Cursul nr 5: Tineretea si perioada varstei adulte

• Tineretea: Limitele de vârsta ale tineretii; Caracteristici fizice si
psihosociale; Starea de sanatate; Functionarea intelectuala, Idei
generale despre raportul inteligenta-varsta;
• Extinderi ale teoriei lui J Piaget,
• Varsta adulta: Problema stadializarii, Caracteristicile psihologice ale
adultilor, Modelul andragogic al invatarii; Invatarea autodirijata,
Perspective teoretice asupra invatarii la varsta adulta, Variabilele
invatarii la varsta adulta.
•
Cursul nr 6: Aspecte procesuale în educaţia adulţilor: proiectare,
organizare, evaluare.
Obiective generale:
• Identificarea specificului procesului de dezvoltare umană;

• Familiarizarea cu principalele teorii şi modele ale dezvoltării psihice;

• Insusirea corectă a terminologiei din domeniul psihologiei dezvoltării;

• Identificarea patternurilor de dezvoltare la vârsta adolescenţei din perspectiva

psihologiei dezvoltării;

• Identificarea particularităţilor dezvoltării cognitive la vârsta adultă din

perspectiva psihologiei dezvoltării;

• Identificarea principalelor caracteristici ale procesului de învăţare la vârsta

adultă ;

• Familiarizarea cu aspectele procesuale în educaţia adulţilor.

 Modalitatea de evaluare:
Evaluarea activităţii se va face pe baza:
1.unui material elaborat sub forma unui referat ştiinţific (min. 9 pagini- max.
15 pagini, format word), pornind de la unul dintre subiectele propuse mai jos
şi prezentat în timpul activitãţilor de seminar (50%); Referatul tiparit în formatul
word va adus si va fi prezentat în seminar.Evaluarea activităţii de seminar
cuprinde evaluarea prezentării+ evaluarea referatului.
Atentie!
• Prezentarea se va face în timpul seminarului conform programãrilor de mai jos..
• Referatele pot fi întocmite şi prezentate în grupuri constituite din maximum 8 persoane.
• Înscrierile se vor face separat pentru fiecare serie, facultate.
• Nu se pot înscrie douã echipe, de la aceeaşi serie, pentru aceeaşi temã.
• Termenul limită pentru ȋnscrirea cursanților la temele de seminar este 9 decembrie
pentru studenţii din S1 şi 10 decembrie 2017 pentru studenţii din S 2.

2. rãspunsurilor la examenul scris (50%) care va avea loc la ultima întâlnire

de curs din data de 20 ianuarie 2018.
Criterii de depunctare a referatelor:
• 3 puncte pentru neconcordanța titlu- conținut;
• 2 puncte pentru mai puţin de 3 surse bibliografice
credibile din punct de vedere științific;
• 2 puncte pentru nestructurarea lucrării, lipsa concluziilor
adecvate pe tema acesteia;
• 2 puncte pentru lipsa referințelor bibliografice ȋn text și
neconcordanța dintre sursele bibliografice din text și cele
menţionate la bibliografie.
•
 CALENDARUL PREZENTÃRILOR:
SERIA 1 -9.12.2017 – 5 ORE DE SEMINAR

TEME PROGRAMATE:
PSIHOLOGIE- 26 STUDENTI
1. Dezvoltarea competenţelor socio- emoţionale ale cadrelor didactice; perspective
teoretice şi repere aplicative;
2. Stresul profesional asociat profesiei de cadru didactic;
3. Dezvoltarea personalã a cadrelor didactice de la repere teoretice la sugestii practice.
4. Autoeficienţa cadrelor didactice; resursa personalã în profesia didacticã.
• BIOLOGIE – 32 STUDENTI
• 1.Analizaţi cel puţin doi factori de risc din mediu care afectează dezvoltarea fiinţei
umane (alimentaţia/malnutriţia şi incompatibilitatea sangvinã);
• 2. Analizaţi modul ȋn care interacţionează factorii ereditate, mediu și educaţie ȋn
derularea procesului de dezvoltare psihică;
• 3. Realizaţi un profil psihologic al adolescentului;
• 4. Realizaţi o analiză a aspectelor critice din adolescenţă (dependenta versus
independenta in raport cu familia)
•
SERIA 1- 17 12. 2017- 4 ore de seminar
• LITERE-77 STUDENTI
1.Contribuția teoretică a psihanalizei la fundamentarea
psihologiei dezvoltării;
2.Analizaţi dezvoltarea emoţionalã în adolescenţã și
propuneţí modalităţi de optimizare a vieţii emoţionale a
adolescenţilor;
3.Învăţarea autodirijată la vârsta adultă- aspecte teoretice
şi repere aplicative
4. Starea de flux și rolul ei la vârsta adultă;
5.Dezvoltarea autoeficienţei la adolescenţă;
6. Sexualitatea la adolescențã:comportament şi
semnificaţie
•
Seria 1 – 14 .01.2018 – 5 ore de seminar
LITERE
7. Adolescentii si mediul virtual de învãţare; avantaje și
dezavantaje
8. Tulburãrile de alimentatie în adolescenţã;
9. Realizaţi o analiză comparativă ȋntre specificul activităţii
de ȋnvăţare la vârsta adultă și la vârsta adolescenţei
10. Analizaţi stadiile 5,6 și 7 din teoria lui E Erikson
• ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR- 10
STUDENTI
1.Descrieţi care este la acest moment perspectiva
europeană asupra educaţiei permanente;
2.Educaţia adulţilor- între teorie şi practicã.
Seria 2 – 10.12.2017- 5 ore de seminar
MATEMATICA- 34 STUDENTI
1. Relaţia adolescenţilor cu adulţii (părinţi-profesori-diriginte)
2. Dezvoltarea conceptului de sine şi a stimei de sine în adolescenţã;
3. Starea de flux și rolul ei la vârsta adultă;
4. Adolescentii si mediul virtual de invatare; avantaje și dezavantaje
5. Adulţii și mediul virtual de ȋnvăţare; avantaje și dezavantaje;
6. Particularităţi motivaţionale ale activităţii de învăţare la vârsta adultă;
7. Învăţarea autodirijată la vârsta adultă- aspecte teoretice şi repere
aplicative;
8. Analizaţi dezvoltarea emoţionalã în adolescenţã și propuneţí
modalităţi de optimizare a vieţii emoţionale a adolescenţilor.
FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE- 3 STUDENTI
• Facultatea – etapã de tranziţie de la adolescenţã la stadiul de adult

•
Seria 2-16.12.2017- 4 ore de seminar
CHIMIE: 10 STUDENTI
• 1. Analizaţi cel puţin doi factori de risc din mediu care afectează dezvoltarea
fiinţei umane (pãrinţii adolescenţi şi radiaţiile);
• 2. Analizaţi modul ȋn care interacţionează factorii ereditate, mediu și educaţie
ȋn derularea procesului de dezvoltare psihică
•
DREPT – 1 STUDENT
• Dezvoltarea moralã în adolescenţã; probleme şi soluţii

• EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT -38 STUDENTI

•
1.Realizaţi un profil psihologic al adolescentului;
2.Realizaţi un profil psihologic al adultului;
3.Analizaţi dezvoltarea emoţionalã la vârsta adolescenţei;
4.Specificul relatiilor interpersonale la vârsta adolescenţei;
5.Stimularea dezvoltãrii adolescenţilor prin intermediul sportului şi al
activitãţilor de timp liber.
Seria 2- 13.01.2018- 5 ore de seminar

FIZICӐ - 5 STUDENTI
• Analizaţi specificul activităţii de învăţare la vârsta adolescenţei; propuneţi modalităţi de
optimizare a acesteia.

GEOGRAFIE- 33 STUDENTI

1.Dezvoltarea identitãţii în adolescenţã;

2.Impactul situaţiei socio- economice a unei familii asupra dezvoltării psihice a unui copil;
3.Realizaţi o analiză a aspectelor critice din adolescenţă ( de ex. control versus lipsa de
control comportamental);
4.Realizaţi o analiză comparativă ȋntre specificul activităţii de ȋnvăţare la vârsta adultă și
la vârsta adolescenţei

•
Seria 2- 13.01.2018- 5 ore de seminar
• ISTORIE- 13 STUDENTI
• Afectivitatea-componenta de bazã în dezvoltarea psihicã
a adolescentului;
• Conturaţi specificul activităţii de învăţare la vârsta adultă;
propuneţi modalităţi de optimizare a acesteia.
•
• TEOLOGIE ORTODOXĂ- 11 STUDENTI
• Educaţia părinţilor între teoretic şi practic;
• Stilurile parentale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea
personalităţii copiilor
•
Cursul nr .1
Dezvoltarea umană: aspecte generale, bazele dezvoltării umane

SCOPUL UNITĂŢII DE CURS

• să ofere noţiuni şi explicaţii pentru a inţelege domeniul psihologiei dezvoltării;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
În urma studierii acestei unităţi de curs, studenţii trebuie să:
▪ precizeze specificul psihologiei dezvoltării;
▪ prezinte şi exemplifice principalele caracteristici ale dezvoltării ontogenetice;
▪ identifice şi ilustreze tipurile de cunoştinţe utilizate de psihologii dezvoltării, principalele
repere teoretice şi metodologice caracteristice autorilor prezentaţi;
▪ indice diversele criterii de clasificare a teoriilor;
▪ definească principalele arii, niveluri explicative şi conceptele cheie ale teoriilor clasice;
▪ compare teoriile autorilor prezentaţi;
▪ aplice reperele teoretice achiziţionate în rezolvarea unor exerciţii;
▪ preia critic materialul propus ca suport de curs.
PSIHOLOGIA
DEZVOLTARII/
A VARSTELOR
 Definitii

• PD –”descrie si explica schimbarile ontogenetice legate de

varsta, de la nastere pana la moarte “ ( P Baltes, 1970)

• PD - “studiul constantei si dinamicii care se manifesta in

conduita umana pe parcursul ontogenezei, de la conceptie
pana la moarte.
• Elaboreaza principiile generale referitoare la natura
dezvoltarii, diferentele- similitudinile interindividuale,
conditiile care determina plasticitatea intra-individuala” (P
Baltes, 1987).
Psihologia dezvoltării:
Identifica, descrie, explica şi prezice modul în care variază conduita
umană de-a lungul existenţei prin:
1.realizarea unei inventarieri şi prezentarea detaliată a acestor schimbări (aspect descriptiv);
2. explicarea schimbărilor observate (aspect explicativ);
3.predicţia unor schimbari prin lansarea unor teorii (aspect predictiv);

Adună informaţii despre:

a) comportamentul la diverse vârste;
b) schimbările în comportament odată cu creşterea în vârstă;
c) evenimentele din mediu care influenţează comportamentul ;
d) variaţiile între indivizi în ceea ce priveste manifestările lor.
(L Iacob, 2000)
Psihologia Dezvoltarii:
• Vizeaza dezvoltarea pe intreaga durata a vietii;
• Are caracter interdisciplinar (biologie, sociologie, antropologie etc)
• Are o viziune dinamica, sistemica asupra naturii organismului viu si a
mediului la care el se adapteaza;
• Se preocupa cu descrierea comportamentelor continue si discontinue;
• Analizeaza, descrie modul de interactiune a factorilor organism -mediu;
• Explica felul in care comportamentul se structureaza pe parcursul a
diferite stadii si pe diverse paliere psihice: cognitiv, social, moral,
emotional, sexual..
 Dezvoltarea umana-Definitii

• =crestere a complexitatii organizarii, ce nu se realizeaza printr-o simpla

insumare cantitativa, ci presupune o coerenta, prin care organizarea
functionarii la o anumita varsta este pregatita de organizarea de la
varsta anterioara si conduce, in mod logic, la tiparul adaptativ
ulterior (Alain Stroufe, 2005);

• = schimbare sistematică, permanentă, stabilă, evident progresivă,

care se realizează într-o ordine predictibilă în fiecare perioadă a
vieţii, caracterizând toţi indivizii aflaţi la acelaşi stadiu de vârstă,
însemnând, în acelaşi timp creştere, atât ca vârstă cât şi ca
experienţă (R. Lerner& D. Hultsch, 1983).
Dezvoltarea psihica
• Dimensiune a ontogenezei constituita din totalitatea
schimbarilor biologice, psiho-sociale, individuale aparute pe
durata intregului ciclu de viata;

• Proces dinamic de formare continua prin invatare a

proceselor, însuşirilor şi structurilor psihice, rezultatul final
fiind identitatea fiecărui individ.
Natura dezvoltarii

• dezvoltarea este ordonată (respectă o ordine);

• este direcţională (tinde spre ceva);
• este într-o anumită măsură cumulativă (se adaugă la ceva ce
s-a format sau achiziţionat deja);
• este caracterizată printr-o diferenţiere crescândă (globalul,
generalul, fac loc particularizării şi concretizării);
• organizare complexă (plurideterminare, expresii
multiple,interdependenţe).
• L Iacob, 2000, p 67, Psihologia dezvoltarii)
Influenţe exercitate asupra dezvoltării

• determinate de vârstă (biologica, de «ceasul

social» si de conjugarea lor);
• de evenimentele comune unei generatii: istorice,
culturale, politice, naturale;
• de evenimente personale cu un impact major doar
asupra dezvoltarii individului (momentul, impactul,
durata).
(P Baltes, 1980)
Influentele asupra dezvoltarii

• Biologice (factorii genetici ṣi cei care ţin de sănătate);

• Psihologice (factori interni: perceptivi, cognitivi, emoţionali,
de personalitate etc;
• Socioculturale (factori interpersonali, societali, culturali,
etnici);
• Determinate de ciclurile vieţii (în diferite momente ale vieţii,
forţele biologice, psihologice ṣi socioculturale conjugate
afectează fiinţa umană, aflată în diverse contexte).
(Cavanough, Blanchard-Fields, 2002)
Factorii dezvoltării:
• Ereditatea (genotip)
• Mediul
• Educatia
 Ereditatea

• însuşirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generaţie la

alta, mesajele de specificitate sub forma codului genetic. Acestea sunt,
concomitent, ale speciei (poziţia bipedă, raţionalitatea etc.), ale grupului
(culoarea pielii, talia medie etc.)şi ale individului (culoarea ochilor,
predispoziţa temperamentală);

• rolul eredităţii nu se exprimă în aceeaşi măsură în diversele aspecte ale

vieţii psihice; unele poartă mai puternic amprenta eredităţii
(temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică), altele mai
puţin (atitudinile, voinţa, caracterul etc.); o aceeaşi trăsătură psihică
poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiţi. La cineva
hotărâtoare poate să fie ereditatea, în timp ce la alte persoane mediul
sau educaţia să fi contribuit decisiv.
 INTERACTIUNEA
FACTORI BIOLOGICI-FACTORI SOCIALI

• Dezvoltarea este aproximativ modul în care copilul

“biologic” se transformă în adultul “social”.
Modelul dezvoltarii - Horowitz
(1987, 1990)
• Un copil născut prematur, cu anumite deficiente, cu
un temperament “dificil” este un copil “vulnerabil”;
• Un astfel de copil are un dezavantaj major in
dezvoltare, daca traieste intr-un mediu sarac;

• Werner- 1986- copiii care au greutate scazuta la

nastere, crescuti in familii sarace, prezinta riscul de a
avea un coeficient de inteligenta scazut.
(Birch, 2000, p.15-16)
 Modelul dezvoltării în context
U. Bronfenbrenner, 1979
Dezvoltarea este determinată de suprapunerea unor
sisteme sociale diferite :
• Macrosistemul ( de ex.sistemul politicilor educaţionale),
• Exosistemul (de ex.locul de muncă al părinţilor),
• Mezosistemul (de ex. tipul de relaţii părinţi -şcoală)
• Microsistemul (de ex. experienţele individului în situaţii
particulare: corigenţa, conflicte cu profesorii );
• Cronosistemul (reprezintã rolul timpului, al anumitor
evenimente petrecute într-o anumitã periodã de timp asupra
dezvoltãrii unei persoane (de ex: moartea unuia dintre
parinti afecteaza diferit un copil de trei ani decât un
adolescent)
R. Havighurst- 1972
Sarcina developmentală
• Obligaţie, îndatorire care apare într-o anumită perioadă în
viaţa noastră; realizarea ei de succes duce la fericire şi la
succes în realizarea sarcinilor de mai tarziu, în timp ce
nerealizarea duce la nefericire, dezaprobare sociala şi
dificultăţi cu sarcinile ulterioare;

• « se impune unui grup particular de persoane (generatie) şi

rezultă din trei surse diferite : maturizarea fizică, presiunea
culturală, sau, altfel spus, aşteptările sociale şi aspiraţiile sau
valorile personale »
Principalele sarcini ale dezvoltării în
adolescenţă (13-18 ani)
• Dezvoltarea de noi relaţii sociale, în special cu ceilaţi băieţi şi fete
care fac parte din aceaşi generaţie, relaţii mai mature, bazate pe
intimitate, încredere şi respect faţă de alte persoane.
• Dezvoltarea rolului social de bărbat, respectiv femeie;
• Acceptarea modului în care arată (înfăţişarea fizică).
• Câştigarea independenţei emoţionale în relaţie cu părinţi şi a unui nou
statut în cadrul familiei.
• Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie;
• Pregătirea pentru cariera profesională;
• Dezvoltarea simţului etic şi a unui sistem de valori propriu.
• Dorinţa de a dezvolta un comportament social responsabil.
• (Perkins, Adolescence: Developmental Tasks, 2001).
Principalele sarcini ale dezvoltării în
perioada 19-30 de ani
• Alegerea unui partener de viaţă;
• Deprinderea de a convieţui cu un partener prin căsătorie/
uniune consensuală;
• Constituirea unei familii prin aducerea pe lume a unui
copil;
• Creṣterea ṣi educarea copiilor;
• Gestionarea căminului;
• Ocuparea unui loc de muncă;
• Asumarea unor responsabilităţi civice;
• Constituirea/menţinerea relaţiilor cu/ unui grup de prieteni
• The Developmental Tasks and Education, from Robert Havighurst, Developmental Tasks and Education, 3d ed. Copyright ⓒ 1972
, David McKay Company, Inc., a division of Random House, New York. N.Y
Procesele fundamentale ale ontogenezei

• Crestere;
• Maturizare;
• Invatare.
Cresterea:
• defineşte o schimbare cantitativă gradată, de exemplu a
taliei;
• Specifică perioadei copilăriei;
• Este influenţată de procesele fiziologice ṣi de metabolismul
organismului;
• Ritmul personal de crestere este determinat genetic.
 Maturizarea:
• Semnifică realizarea, mai mult sau mai puţin automată,
a potenţialului biologic într-o ordine predeterminată
genetic ṣi ireversibilă;

• Presupune dezvoltarea organelor până la atingerea

capacităţi funcţionale optime, caracteristică stadiului în
care se află fiinţa umană;

• Determină aparitia unor noi competente in functionarea

organismului;

• Inseamna realizarea tiparelor de comportament, a unor

functii programate genetic.
Perioadele sensibile in dezvoltare:
• sunt acelea în care se pot achiziționa anumite structuri psihice sau în care
anumite procese psihice au loc cu predilecție;

• sunt perioadele în care se produc salturi calitative ale unor procese psihice sau
în care modificările lor au loc doar într-un anumit interval de timp;

• sunt acelea în care subiectul este capabil să-și însușească rapid un anume
comportament sau să învețe anumite conduite într-un timp limitat.

• In psihologia copilului se vorbeste despre perioade critice- perioade precise

cand organismul este deosebit de vulnerabil la prezenta unui tip de influenta
(perioada prenatala si primul an de viata) –( L Iacob);

• In psihologia adultului se utilizeza conceptul de oportunitate.

Învățarea
• Produce schimbări ȋn comportamentul unui individ,
modificări care sunt mai mult sau mai puțin
permanente și care au apărut ȋn urma experiențelor
trăite de acesta;

• Este condiționată de creștere și maturizare;

• Anumite comportamente nu pot fi deprinse decât ȋn

anumite stadii ale dezvoltării fizice și /sau mentale;
• Se produce ȋn interacțiune cu mediul.
Problema stadiilor in dezvoltare
PRINCIPII:
• Stadiile sunt descrieri ale organizării progresive a comportamentului
uman pe diferite paliere psihice (cognitiv, moral, social, afectiv,
sexual);

• Conceptul de stadiu presupune însă ideea discontinuităţii, a

existenţei unor decalaje între un stadiu şi urmatorul, fapt subliniat,
mai cu seamă, de teoriile asupra crizelor existenţiale (de ex. C. G.
Jung);

• Stadiile se disting prin transformări calitative ṣi cantitative majore;

• Tranziţia unei funcţii de la un stadiu la altul se face sincron cu

numeroase schimbări ale altor aspecte comportamentale;

• Tranziţia este rapidă ṣi produce un consum mare de energie.

(J Flavell, 1985 apud A Muntean, 2006)

Decalajele in dezvoltare:

• Transversal (la aceeaşi vârstă cronologică gradul de

dezvoltare al fiecărui palier sau aspect de dezvoltare este
diferit)
• Longitudinal/orizontal (în cadrul aceluiaşi gen de activitate
psihică sau palier al dezvoltarii, acelaşi gen de achiziţie
psihică se poate manifesta diferit la vârste cronologice
diferite în funcţie de conţinuturi diferite).
Ciclurile/perioadele vietii:
1.ciclul prenatal;
2.ciclul copilarie, pubertate (10 ani-16/18 ani), adolescenta
(16/18 ani-20 ani);
3.ciclul varstelor adulte active;
4.ciclul senectutii, batranetii
Adolescenţa – repere cronologice

• Unii psihologi (Cole, 2006, p. 686) vorbesc despre trei

subetape:
• adolescenţa timpurie (10 – 14 ani) în care au loc
numeroase modificări fizice; această perioadă este numită
şi pubertate;
• adolescenţa mijlocie (14 – 18/20 ani);
• adolescenţa târzie (18 – 20 / 25 ani).
Subetapele vârstei adulte
• 25-28 ani perioada de adaptare/tineretea (la nivel familial si
profesional);
• 28-35 ani: este o perioadă de implicare mai intensă în
activitatea profesională;
• (35-45 ani) prima perioadă adultă ;
• (45-55 ani) perioada adultă propriu –zisa ;
• (55-65 ani) perioada adultă prelungită
 Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice

A. Environmentalistă (totul, mai mult sau mai putin, se invata:

a)behaviorismul (J. Watson, B.F. Skinner, A. Bandura, H. şi T. Kendler)
b) antropologia culturală (M. Mead, R. Benedict);
B. Organicistă (dezvoltarea are loc prin maturizarea structurilor si a functiilor
organismului) :
a)maturizaţionismul (G. S. Hall, JJ Rousseau),
b)teoria dezvoltării cognitive (J. Piaget),
c)umanismul (C. Rogers, A. Maslow, C. Bühler)
d)etologia (J. Bowlby);
C.Psihanalitică (S. Freud, A. Freud, M. Klein, E. Erikson)
A.a. Behaviorismul

• J.B. Watson-dezvoltarea umană depinde de multitudinea

şi calitatea stimulilor cu care individul intră în interacţiune ;
• B.F. Skinner-dezvoltarea propice a fiinţei umane este
posibilă în măsura în care individul primeşte întăriri pentru
reacţiile la stimuli;
• A. Bandura- modelul învăţării prin observaţie (model of
observational learning) -dezvoltarea se produce datorită
factorilor : maturizare fizică, experienţa socială, dezvoltare
cognitivă ;
A.b. Antropologia culturala

• au fost cei care au accentuat asupra rolului mediului socio-

cultural asupra dezvoltării;
• Ruth Benedict-propune:
• culturi continui (societatile traditionale);
• culturile discontinui (sunt cele moderne).
 B.a. Maturizationismul

• J.J Rousseau- cursul dezvoltării este unul fixat prin naştere, situaţie in
care mediul exterior are doar o influenţă secundară asupra acestuia;
• G. Stanley Hall credea că dezvoltarea individuală a unui individ repetă
în esenţă cursul evoluţiei umanităţii (“ontogeneza repeta filogeneza”)
B.b.Teoria dezvoltarii cognitive

• ANALIZEAZA:
• cum este influenţată funcţionarea cognitivă de factorii
biologici, genetici, pe de o parte şi de cei de mediu, pe
de altă parte;
• ce loc ocupă experienţele individuale cu mediul în
dezvoltarea mecanismelor cognitive;
• ce schimbări apar în funcţionarea cognitivă pe măsura
înaintării în vârstă;
• cum se explică faptul că uneori copiii pot deţine abilităţi
pe care nu le utilizează.
Stadiile dezv. cognitive după concepţia lui
J.Piaget

1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligentei preverbale

(0-2ani)
2. Stadiul preoperational ( 2-7 ani):
3. Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani)
4. Stadiul operatiilor formale (peste varsta de 11 ani)
Problematica stadiului de dezvoltare

• În viziunea sa, un stadiu reuneşte obligatoriu cinci caracteristici:

• a) în interiorul” său constanţa achiziţiilor este normă (nu poate apare
conservarea volumului, înaintea conservării lungimilor);
• b) elementele noi sunt integrate în structurile preexistente pe care însă
le„reaşează;
• c) noua calitate apare ca restructurare şi nu prin adiţionare;
• d) în fiecare stadiu există o etapă de geneză a noilor structuri (G) care se
finalizează cu o stare de relativă stabilitate a noilor achiziţii (S);
• e) fiecare stadiu prezintă un progres în planul instrumentarului psihologic
cognitiv
STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE

Teoria lui
L. Kohlberg (1927 – 1987)
Nivelurile dezvoltarii morale:
• I. Nivelul premoral sau preconventional
(4-10 ani)
• II. Nivelul moralitatii convenţionale (10-13 ani)-
moralitatea calauzita de normele grupului social si apoi de
cele ale comunitatii
• III.Nivelul post convenţional sau al autonomiei morale,
al interiorizării şi acceptării personale a principiilor
morale(13-20 ani, sau niciodată)
I. Nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani)

standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului, dintr-o perspectiva

binara: bun/rau, are dreptate/se înseala, cuminte/obraznic, faptele fiind judecate
dupa consecintele lor si în mai mica masura prin prisma cauzalitatii.

1)stadiul moralităţii ascultării -orientare spre

supunere ṣi evitarea pedepsei, obedienţă şi orientare
pe baza pedepsei

2)stadiul moralităţii hedonismului instrumental naiv

sau individualism şi orientare bazată pe schimb
(orientare instrumentalistă)-conformarea la norma
poate fi placuta prin beneficiile pe care le aduce;
II. Nivelul moralitatii convenţionale (10-13 ani)-moralitatea calauzita
de normele grupului social si apoi de cele ale comunitatii

3)stadiul moralitatii bunelor relatii (interes pentru

relaţionarea şi menţinerea unor bune relaţii sociale )-
respectarea normelor din dorinta de a fi acceptat si de
a fi apreciat de ceilalti ca avand trasaturi morale
pozitive;

4) stadiul moralităţii legii ṣi ordinii (orientare spre lege

ṣi ordine)-autoritatea, normele, legile sunt repere care
orientează judecata/conduita morală a tuturor, aspect
ce poate fi favorabil fiecaruiă.
III.Nivelul post convenţional sau al autonomiei morale, al
interiorizării şi acceptării personale a principiilor morale(13-20
ani, sau niciodata)

5) stadiul moralitatii contractuale si al acceptarii

democratice a legii (importanta contractului social, a
angajamentului civic)- standardele morale sunt rezultatul
unor decizii mutuale; legile pot fi schimbate atunci când nu
mai servesc binelui colectiv;
6) stadiul moralitatii principiilor individuale de conduita
(formarea constiintei proprii)-sistem propriu de valori
morale; conceptele de reciprocitate, egalitate, demnitate
sunt definite în mod autonom.
B.c. Teoria umanista

• Ch. Bűhler - 1933

Dezvoltarea biologică se desfăşoară pe parcursul a cinci
etape, ce pot fi grupate pe trei niveluri: cel de creştere, de
stabilitate şi de declin si este dublată de un proces de
autodeterminare, de realizare de sine .
Procesul
de autodeterminare, de realizare de sine

1) faza ce precede elaborarea obiectivelor (0-15

ani);
2) faza de programare, de pregătire a realizării de
sine (15-25 de ani);
3) faza de finalizare a autodeterminării (25-45 de
ani)
4) faza de evaluare a propriilor succese şi eşecuri
(45-65 de ani);
5) faza de reîntoarcere la preocupările anterioare
(după 65 de ani)
B.d.Etologia

• natura umană este în esenţă aceea de animal social cu anumite

caracteristici specifice speciei umane; inteligenţa, limbajul, ataşamentul
social, chiar şi agresiunea şi altruismul sunt specifice naturii umane
deoarece ele servesc supravieţuirii speciei;
• dezvoltarea este caracterizată atât de schimbări cantitative cât şi
calitative;
• genotipul şi mediul interacţionează la determinarea tuturor
comportamentelor umane; o experinţă particulară are un impact mult
mai mare dacă are loc într-o perioadă de sensibilitate decât în oricare
altă perioadă de dezvoltare;
• dezvoltarea caracterizează cu deosebire comportamentele specifice
speciei deoarece acestea asigură supravieţuirea; aceste
comportamente sunt de ataşament, de dominare-supunere, de
hrănire, de îngrijire a copiilor.
J Bowlby (1907-1990)
• Teoria atasamentului
• (VEZI CURSUL II)
 C. Teoria psihanalitica:
S Freud
• Elementele centrale:
• existenta unui psihic inconstient, construit în perioada copilariei,
adapostind amintirile refulate care motiveaza si influenteaza
gândurile constiente si comportamentul;
• existenta instinctelor care motiveaza si regleaza comportamentul
uman inca din copilariei;
Stadiile dezvoltarii:

Freud postuleaza ca în cursul dezvoltarii copiii trec printr-o serie de stadii.

În timpul fiecarui stadiu, satisfacerea este obtinuta pe masura ce libido-
ul (sau energia sexuala) este directionat spre diferitele parti ale
corpului:
• Oral (0-2ani);
• Anal (2-3ani);
• Falic (3-5ani);
• Perioada de latenta (5/6-adolescenta);
• Genital
 Un element central în teoria psihanalitică se referă la importanţa
mecanismelor de apărare cum ar fi:

1. refularea (îndepărtarea experienţelor dureroase din

memoria conştientă);
2. regresia (întoarcerea la moduri de comportament de
nivel inferior din punct de vedere al complexităţii, pentru
a scăpa de situaţiile stresante);
3. proiecţia (exprimarea propriilor atitudini sau trăiri
tulburătoare ca şi cum ele ar proveni de la o altă
persoană);
4. sublimarea (exprimarea instinctelor bazale, de exemplu
exprimarea tendinţelor agresive printr-o activitate, cum ar
fi prin creaţie artistică).
Un concept important introdus de Freud este cel de identificare, mecanism
psihologic care încearcă să explice asemănarea crescândă între comportamentul copiilor
şi generaţiile mai în vârstă

Identificarea copilului cu părintele de acelaşi sex are două

consecinţe importante:

1.Copilul adoptă rolul de gen ce va fi asumat în viaţă.

2.Copilul adoptă standardele morale ale părinţilor,
atitudinile şi interdicţiile împreună cu normele morale ale
societăţii.
Prin urmare se naşte supraeul, iar valorile şi credinţele unei
culturi sunt transmise de la o generaţie la alta.
 E. Erikson
Stadiile dezvoltarii psihosociale

Erikson propune opt stadii care acoperă perioada

întregii vieţi, această periodizare fiind una dintre
primele teorii psihodinamice ale dezvoltării.

În viziunea sa stadialitatea dezvoltării se prezintă

astfel:
Stadiul adolescentei - caracterizare
• În pubertate şi adolescenţă toate achizitiile anterioare sunt mai mult sau mai putin puse sub semnul
întrebării, datorita rapidei cresteri corporale şi maturitatii genitale. Tinerii sunt acum preocupati de
felul in care apar în ochii altora în comparatie cu ceea ce simt ei;
• Integrarea care are loc acum sub forma identităţii eului este mai mult decât suma identificărilor din
copilărie. Este experienta câṣtigată a abilităţii eului de a integra toate identificarile anterioare.
Sentimentul identitatii eului reprezintă încrederea dobândita că asemănările interioare şi
continuitatea sunt justificate de promisiunea tangibilă a unei “cariere”.

• Pericolul acestui stadiu este confuzia de rol. Acolo unde aceasta se bazează pe o îndoială
anterioară puternică privind identitatea sexuală, episoadele delincvente sau psihotice sunt
frecvente. Daca sunt diagnosticate şi tratate corect, aceste incidente nu au aceeaṣi semnficaţie
fatală pe care o au la alte vârste. De cele mai multe ori, inabilitatea de a stabili o identitate
ocupatională este cea care perturbă tinerii
• (M Dinca, 2016)
Teoria lui Daniel Levinson

• scopul dezvoltării în perioda adultă -de a construi o

structură de viaţă (life structure) cu două părţi :
una internă, personală, alta externă,
socioculturală;
• stadii şi perioade de tranziţie:
• 17-22 ani tranziţia către stadiul de adult tânăr-
finalizarea structurii de personalitate specifică
adolescentului şi formarea unui fundament
psihologic necesar pentru a putea intra în lumea
adultului ;
Teoria lui Daniel Levinson

• -22-28 ani-perioada de adult: se structurează şi se verifică

structura de personalitate prin raportare la viaţa socială ;
• -30-33 ani- perioada de tranziţie –se revizuieşte achiziţia
din perioada anterioară şi se pregăteşte temelia pentru o
structură mai adaptată în perioada următoare ;
Teoria lui Daniel Levinson

• 33-40 ani- stadiul de echilibru în care individul şi-a găsit un loc în

societate şi caută să obţină cât mai multe succese ;
• 40-45 ani este perioada de tranziţie, criza de la mijlocul vietii
(midlife crisis) în care individul îşi rememorează şi reevaluează
trecutul;
• 45-50 ani- stadiul de adult ;
• 50-55 ani- perioadă de tranziţie
• 55-60 ani - cel de-al doilea stadiu de adult ;
• 60-65 ani- perioada de tranziţie către maturitatea târzie- schimbări
în ceea ce priveşte capacităţile fizice intelectuale, dar şi în ceea ce
priveşte percepţia asupra morţii ; se observă, de asemenea o
rememorare a întregii vieţi
Concluzii:
Dezvoltarea ….
• Este proces sistemic ṣi sistematic care se desfaṣoară pe
întreaga perioadă a vieţii;
• Este multidimensională ṣi multidirecţională;
• presupune perioade de crestere si declin;
• este un proces plastic;
• trebuie să fie abordată din perspective complementare,
inter ṣi transdisciplinare.