Introducere

Relaţiile strânse, paşnice sau conflictuale, dintre ţările

europene, au condus la apariţia unor
Idei,
Planuri
Programe
privind apropierea statelor,
unirea lor în alianţe temporare sau permanente
constituirea unor blocuri (rareori extinse şi în
afara Europei), de tip confederativ sau federativ.
Ansamblul acestor planuri şi programe care au la bază
ideea necesităţii unirii statelor europene poartă denumirea
generică – IDEEA EUROPEANĂ.
• Ideea de Europa este o temă ce aparţine istoriei ideilor,
din această perspectivă Europa apare ca o expresie a
gândirii, aplicate asupra transformării unui continent.
• Istoria ideii de Europa, conform unor aprecieri,
înseamnă de fapt istoria unităţii Europei.
• Ce fel de unitate? Ideea europeană are în centrul
ei, astăzi, ideea de echilibru al puterilor – politice,
spirituale, militare.
• Contează: garantarea autonomiei, încrederii şi
securităţii fiecărui stat
• Istoria ideei europene a fost istoria soluţiilor posibile de
echilibrare a instituţiilor şi intereselor
• O primă dificultate preliminară în
cercetarea acestui subiect, constă în aceea
că termenul “Europa” nu desemnează o
cantitate constantă.
• Geografic, Europa este doar o peninsulă a
Asiei, un promontoriu (Paul Valéry (1871-
1945, scriitor francez).
• Individualitatea de care Europa dispune
este mai mult consecinţa decât premiza
istoriei sale.
• “Europa” este o idee istorică, cu diferite
conotaţii de la o epocă la alta.
• Noţiunea de “Europa” reprezintă un complex
format din cele mai mari diversitaţi unite, dar
fără a fi amestecate şi dintre contrariile asociate
în mod inseparabil.
• Europa reprezintă nodul unde istoria politică,
economică, socială, culturală, religioasă a
statelor, s-au interpătruns într-un mod deosebit,
în acelaşi timp conflictual si solidar.
• Edgar Morin (1921- ... Filozof şi sociolog francez)
afirma că “Europa se dizolvă atunci când vrei să
o vezi clar si distinct, se desface în bucăţi dacă
vrei să-i surprinzi unitatea”.
• Vorbind de noţiunea de “Europa” care acoperă o
cantitate variabilă, una din multele întrebări
este: includem sau excludem Rusia?
• Aria fizică a Europei actuale este tot o cantitate
variabilă; nu mai este similară cu ceea ce grecii
vedeau în Europa în sec. VI î. Chr.
• Pentru claritate, trebuie luate în consideraţie
dimensiunile:
• culturală,
• ideologică şi
• politică a unităţii europene.
• Daca luăm în considerare actuala
dimensionare de la Atlantic la Ural, trebuie
să acceptăm existenţa, din punct de vedere
geopolitic si geostrategic, a două Europe:
• peninsulară in Vest si alta
• continentală spre Est.
• Linia de legatură între ele formează istmul
ponto-baltic, la ale cărui extreme se
plasează România si Polonia.
• Europa peninsulară este romano-
germană si preponderent catolică.
• Europa continentală este slavo-
asiatică şi, in cea mai mare parte,
ortodoxă.
• În acest context situaţia geopolitică a
spaţiului românesc este determinată şi
de presiunile religioase si implicaţiile
geopolitice ale acestora.
• Termenul de Europa – etimologie
controversată, atribuindu-i o origine
orientală, din limbile semitice vorbite
în vechime în vestul Asiei: feniciană sau
akkadiană.
• În limba akkadiană „erib” sau „erebu” înseamnă
„apus” şi, din acest cuvânt, ar putea deriva
„Europa”, - „ţinutul din apus”.
• În aceeaşi limbă „asu” sau „acu” înseamnă
„răsărit” şi de aici ar proveni, probabil, numele
celuilalt continent: Asia, „ţinutul din răsărit”.
• A doua explicaţie de natură etimologică
a continentului nostru porneşte de la
constatarea că în limba greacă cuvântul
„opia” înseamnă „pământ”.
• În piesele lui Sofocle (496-406 î.Chr.) şi
Euripide (480-406 î.Chr.), autori de
tragedii din Grecia Antică, numele
continentului este ortografiat
„Europia”.
• „Europia”, ar fi formată din cuvintele greceşti
„eurus”= amplu, larg şi „ops”= ochi.
• “Euruope” semnifica deci, în limba elină, „cu
ochi mari” sau „care vede departe”.
• „Se pare că forma feminină Europa însemna o
femeie cu faţa frumoasă şi senină şi cu ochii mari”
(Heikki Mikkeli, finlandez, studiul – Europa ca o
idee şi o identitate, 1998).
• La Homer, poet legendar, se întâlneşte deja acest
adjectiv legat de numele lui Zeus – „Zeus europé”
adică, “Zeus care vede departe”.
• Cert este faptul că termenul Europa îl avem
fixat pentru prima dată în mitologia greacă.
Europa era fiica ţarului fenician Aghenor.
Zeus s-a îndrăgostit de ea şi a apărut, în
chip de taur, în locul unde ea şi prietenele
sale se plimbau pe malul mării.
• Cochetând cu el, Europa s-a decis să se
urce pe spatele taurului. Acesta s-a aruncat
în mare şi a dus-o pe insula Creta unde a
devenit soţia lui Zeus şi i-a dăruit trei copii.
• Conceptul de Europa este o construcţie a
spiritului uman care încearcă să definească
anumite realităţi.
• Deoarece realitatea a fost destul de
complexă pentru a putea fi descrisă printr-
un concept unic, conceptul de Europa este
controversat.
• A fost subiect de reflecţie pentru mulţi
gânditori, geografi, istorici, filosofi,
sociologi, literaţi şi oameni politici care nu
au căzut de acord asupra unei definiţii sau
descrieri unice.
• Europa a fost definită ca noţiune geografică,
istorică, culturală, politică.
• Problema se complică în privinţa acordului
cercetătorilor în privinţa valorilor culturale
considerate europene.
• Unii (Ernest Barker, 1874-1960, englez, domeniul
de activitate – ştiinţe politice) consideră
democraţia parlamentară ca o valoare europeană,
pe când autocraţia, existentă de la tiranii greci,
la Hitler şi Stalin, nu este considerată drept
parte a “moştenirii europene”.
• Aşadar, intervine un subiectivism de natură să
încurce argumentarea adevărului.
• Cercetătorii din Europa de Vest, au
înclinaţia să confunde:
• Europa cu Occidentul şi
• civilizaţia europeană cu cea
occidentală.
• Tot în privinţa concepţiei despre
Europa, trebuie luat în considerare
faptul că Europa nu exista la începutul
istoriei europene, decât în dimensiune
geografică.
• Noţiunea de unitate a Europei în sensul existenţei
Europei ca entitate distinctă a fost străină lumii antice.
• A existat o unitate la nivelul structurii politice a
Imperiului Roman şi la acela al civilizaţiei elenice
comune.
• Totuşi, Imperiul Roman n-a fost niciodată european în
sensul modern al cuvântului.
• Imperiul Roman a fost un imperiu mediteranean; a
controlat rutele comerciale în bazinul Mării Mediterane,
dar a fost unul tricontinental, controlând zone în
Europa, Asia şi Africa.
• Civilizaţia lui n-a fost una europeană şi, cu timpul, a
cunoscut creşterea dimensiunii neeuropene.
• Europa geografică este continentul mărginit de Oceanul
Atlantic, Marea Mediterană, Marea Neagră, Munţii
Caucaz, Marea Caspică, Munţii Ural, Oceanul Arctic,
incluzând Insulele Britanice, Islanda, Sicilia, Corsica,
Sardinia, Malta, Creta, Cipru.
• Continent mic, penultimul în ordinea mărimii (urmat de
Australia), ocupând 10,4 (10,5)mil. km. pătraţi.
• Populaţia era în 1990 - 785,7 mln. locuitori,
2005 – 731 mln.
2012 - 830,4 mln.
către 2050 – 653 mln. – 777 mln.
• Geografii georgieni şi armeni au determinat
comunitatea ştiinţifică mondială a geografilor să accepte
ca limita sudică a Europei să fie plasată pe fluviul Arax
din Caucaz, la graniţa de nord a Turciei.
• Ţările caucaziene, considerate europene sub aspect
geografic, au intrat în Consiliul Europei.
• În sens geografic, cuvântul Europa apare pentru prima
dată, într-unul din aşa-numitele Imnuri homerice.
• Astfel, în imnul Către Apolo (începutul secolului VI
î.Chr. ), există următoarele versuri:
• „În preajma ta doresc Telfusa, un falnic templu să-mi
durez, lăcaşul meu de prorocire slujind pe oameni şi
mereu încoace vor mâna, şiraguri, desăvârşite hecatombe
(jertfă rerilgioasă de 100 de animale).

Acei ce stăpânesc mănoase ogoare în Pelopones.

Şi cei ce stau în Europa şi-n insule cu brâu de spume.”
• Deci, în această perioadă de început a folosirii
cuvântului Europa, în sens geografic, el era utilizat
pentru a desemna o parte din Grecia.
• Într-una din odele către Zeus, poetul
Pindar (c. 520 - c. 442 î.Chr.) îi avertiza
pe navigatori să nu se aventureze
dincolo de Gadeira (Cadiz, Spania de
sud-vest, Andaluzia, ar fi cel mai vechi
oraş din Europa – 1100 î. Chr.), în
necunoscut, ci să se întoarcă pe lângă
ţărmurile sigure ale Europei.
• În acest caz, Europa denumea ţărmul
nordic al Mediteranei, bine cunoscut de
greci din timpul colonizării.
• În intervalul de timp dintre 600 şi 500
î.Chr., un anumit rol în precizarea
locului Europei, l-a avut,
Anaximandru din Milet (c. 610-547 î.
Chr.), creator al unei noi discipline,
cartografia.
• Lui Anaximandru i se atribuie
întocmirea primei hărţi în care apar
cele două continente – Asia şi
Europa.
• România şi RM se află în mijlocul Europei
geografice, dar fac parte şi din Europa
istorică.
• Romania şi RM se afla pe drumul istoric al
Indiei. În anii 1890-1895 în scopul
funcţionării reale a acestui plasament s-a
ridicat faimosul complex de poduri(2
poduri a 140 şi 190 m) de la Cernavoda,
proiectat de inginerul Anghel Saligny (1854
c.Şerbăneşti, Galaţi - 1925, Bucureşti), pe
atunci cel mai lung pod din lume, şi, tot în
acest scop, s-a născut şi dezvoltat un
însemnat port la mare: Constanţa.
• Această poziţie geopolitică de prim
rang se reflecta elocvent in istoria
noastră (pană intr-acolo încât Nicolae
Iorga, bunaoară, emitea chiar ipoteza
că cele două state românesti, Moldova
si Muntenia, au apărut tocmai datorită
rutelor comerciale care porneau din
apusul Europei si continuau spre
India).
• Când turcii, in secolul al XV-lea, alături de
întreaga lume musulmană solidarizată din
punct de vedere politic, închide iesirea la
mare a celor două principate prin bararea
vechilor rute comerciale europene spre
Orient, întreaga Europă apuseană simte
agresiunea ca un şoc.
• Se porneşte chiar o adevarată competiţie în
găsirea unui alt drum al Indiei. Călătoriile
din a II-a jumătate a sec. XV şi
descoperirea Americii.
• Este motivul principal de decadenţă
economică si politică a Europei central-
orientale, iar apogeul acestei noi replieri
geopolitice va fi atins în Principatele
Române in epoca fanarioţilor.
• Fenomenul a fost general şi a afectat nu
numai Ţările Române. Statele Europei
centrale intră într-o criză prelungită în care
Ungaria se transformă in pasalâc, iar
Polonia dispare de pe hartă.
• Decăderea puterii turceşti nu duce la
schimbarea scontată.
• Puterea rusească creştea şi încerca să
transforme Marea Neagră intr-o mare
proprie, rusească, împiedicând astfel
comerţul românilor si al Europei
centrale cu regiunea Crimeii sau ţările
Caucazului.
• Situaţi la marginea dintre cele două lumi, românii au
cunoscut epoci de culminaţie numai în măsura în care şi
poziţia ei geoeconomică a putut fi fructificată.
• Incă din 1943 geograful Victor Tufescu (1908-2000)
acorda atentie problemelor economice si demografice ale
Europei viitoare:
• “Una din problemele ce-şi propune Europa viitoare este
europenizarea acestei jumatăţi a continentului nostru,
întoarcerea lui cu faţa spre vest, nu cu spatele, cum
stătea până acum; schimbarea mentalitaţii asiatice, cu
alte cuvinte, strămutarea hotarului Europei cu adevarat
la Caspică şi Ural”.
• Geograful identifica în această schimbare prognozata
şansă a României de a-şi relua misiunea ce-i revine din
punctul de vedere al raporturilor economice Occident -
Orient.
• Această şansă este realizată acum, prin intrarea în UE şi
blocul NATO.
• Conceptul istoric de Europa cuprinde spaţiul istoric al evoluţiei
societăţii umane care a creat actuala civilizaţie europeană.
• Apartenenţa istorică la Europa înseamnă
participarea la evenimentele şi fenomenele care au dat formele
instituţionale ale societăţii continentului:
• -indoeuropenizare (cca 2600/2500 – 2000 î.e.n.) – proces istoric
care constă în migrarea dinspre estul Europei a unor comunităţi
ce se ocupau în principal cu creşterea animalelor. Drept
consecinţă, modificarea profundă a evoluţiei civilizaţiei europene,
în acelaşi rând, formrea comunităţilor vechilor traci ;
• -polisurile greceşti şi Imperiul Roman;
• -creştinismul;
• -formarea popoarelor, naţiunilor moderne şi statelor
europene;
• -revoluţia ştiinţifică şi industrială;
• -sistemul democratic modern.
• Conceptul de Europa ca civilizaţie şi cultură se
defineşte prin 5 elemente:
1. moştenirea culturii greceşti, inclusiv conceptul
grec al individului;
2.moştenirea civilizaţiei romane, inclusiv conceptul
roman al cetăţeanului şi dreptul roman;
3. spiritualitatea creştină, inclusiv conceptul biblic
al persoanei umane;
4. ştiinţa modernă şi tehnica;
5. democraţia parlamentară.
• Definiţiei geografice i se asociază, curând, şi
tendinţa unor delimitări în planul spiritualităţii
specifice europene.
• Aristotel (sec. IV î.e.n.), scria:
• Popoarele Europei sunt pline de curaj, mai putin
inteligente si harnice, capabile să-şi apere
libertatea, dar nu sunt în stare de a se guverna;
• Asiaticii sunt caracterizaţi ca inteligenţi şi
harnici, dar lipsiţi de vocaţii războinice.
• Cei ce acumulează calităţile ambelor entităţi sunt
grecii, care spune filozoful dacă s-ar uni, ar
stăpâni toate celelalte popoare.
• Sub aspect geo-politic, limitele
Europei ridică probleme serioase: M-ţii
Ural ca limită a Europei împart Rusia şi
fosta U.R.S.S. în două. Se pune întrebarea:
în ce măsură şi sub ce aspect este Rusia o
ţară europeană?
• Până la Petru cel Mare Rusia nu era
considerată o ţară europeană de către
cărturari şi oameni de stat. Situaţia este
caracteristică şi pentru cărturarii
moldoveni.
• Abia Ioan Neculce încadra Rusia la Europa.
Relatând despre evenimentele din 1674 el scria:
“Dece leşii au agiunsu la toată creştinătatea, cât
sânt în Evropa, şi la Neamţu, şi la Moscu, şi la
Franţuz, şi la Veneţian, şi la papa. Toate crăiile
câte sânt creştineşti au scris cărţi la împăratul şi
la vizirul turcescu să de pace leşilor”.
• Aşa dar, creştinătatea, dar şi Moscu erau asociate
cu Europa.
• Ideea este repetată de Ioan Neculce cu ocazia
relatării negocierilor de la Karlowitz, unde, scria
el, “s-au strânsu, din toate ţărâle Evropii, soli de
la leşi, de la franţoji, de la Veneţia, de la Anglia,
de la Olandia, de la moscali şi de pentr-alte ţări”.
• Ideea de creştinătate a Europei o
regăsim la Ioan Neculce cu
ocazia relatării evenimentelor
din anul 1712, tensionarea
relaţiilor cu Poarta: “S-au
spăriet să nu să rădice toată
creştinătatea Evropii şi ş-or
pierde turcii împărăţia”.
• Petru I a încercat o europenizare internă a
Rusiei şi a impus-o în sistemul internaţional
ca mare putere europeană.
• Fenomenul a durat până la răscoala
bolşevică din 1917 care a înlăturat
structura capitalistă a societăţii, iar
U.R.S.S. a devenit adversar declarat al
sistemului capitalist democratic european.
• Aceeaşi situaţie în Rusia lui Putin, mai ales
după anexarea Crimeei în anul 2014
• U.R.S.S. şi-a impus propriul sistem comunist
asupra Europei de Est vreme de câteva decenii.
• În această perioadă occidentalii considerau că
Europa politică se întindea de la Atlantic până la
zidul Berlinului.
• După Revoluţiile din 1989, naţiunile est-europene
şi-au proclamat energic apartenenţa la Europa şi
aspiraţia spre integrarea în structurile europene
şi euroatlantice.
• Tot acum conceptul de Europa de Est s-a
restrâns între graniţele Rusiei.
• Conceptul american de Europa Centrală avansat
de diplomatul american Richard Holbrook (1941-
2010, tatăl, evreu din Rusia, mama, evreică din
Germania) cuprinde spaţiul dintre Germania şi
Rusia: de la frontierele estice ale Austriei şi
Germaniei la frontierele vestice ale Rusiei.
• România, RM, Bulgaria, Ţările Baltice şi
Ucraina, din această perspectivă, sunt ţări
central - europene.
• În anii Războiului Rece imperativele politice
făceau ca Grecia să fie considerată ţară vest-
europeană, iar Polonia ţară est-europeană.
• Apartenenţa Turciei la Europa stârneşte azi mari
controverse. Europenizată de reformele lui Atatürk în
perioada interbelică şi membră NATO din 1952, Turcia
nu este primită în Uniunea Europeană, iar euroideologii
îi contestă apartenenţa la Europa.
• Raportul din 1992 al Comisiei Europene de la
Bruxelles privind extinderea Europei prevede că
termenul „european” combină elemente geografice,
istorice şi culturale care împreună definesc identitatea
europeană. Nu precizează frontierele Europei.
• Valery Giscard d’Estaing preşedintele Convenţiei
Europene care a elaborat proiectul Constituţiei Uniunii
Europene a declarat în 2002-2003 că Turcia nu este ţară
europeană şi nu va fi primită în Uniunea Europeană.
• Europa unităţii în diversitate se întemeiază
pe state independente care recunosc două
principii:
• principiul echilibrului european
• principiul dreptului public
european alcătuit din tratate
internaţionale.
• Dreptul public european a fost fondat pe
principiul legitimităţii monarhice în sec. XVI-
XIX.
• Se apreciază că Sfânta Alianţă (Imperiile Rus,
Austriac şi Prusia - 1815, apoi s-au alăturat toate
statele cu excepţia Imperiului Otoman şi Sfântul
Scaun) a fost o comunitate superioară
europeană bazată pe principiul
legitimităţii monarhice (1815-1853).
• Ulterior, la baza comunităţii europene stă
principiul naţionalităţilor care triumfă prin
Tratatele de la Paris-Versailles din 1919-1920.
• Ideea de Europa nu este acelaşi lucru
cu integrarea Europeană care este
aplicarea unei anumite ipostaze a ideii
de Europă Unită în perioada
postbelică.
• Ideea de Europa are o istorie de secole
reprezentând modul în care
cărturarii şi oamenii politici au
gândit Europa şi şi-au reprezentat
imagini ale Europei.
• Istoricii şi politologii vorbesc şi despre o
conştiinţă europeană şi indică la următoarele
etape ale dezvoltării ei :
• Europa din Evul Mediu - este o cultură, o
moştenire a civilizaţiei mediteraneene latine.
Sentimentul unităţii conştiinţei nu este insă
puternic decât in cercurile cărturarilor.

• Europa umanistă (sec. XIV-XVII) este o

„Republica literaria” in care s-au strâns
universităţi, gânditori. Europa se defineşte prin
raportarea la pericolul otoman. Factorul de
unificare a fost cultivarea limbii latine.
• Europa barocă (1600-1780) da un caracter
asemănător mai ales părţilor centrale si
occidentale prin cadrul plastic ce reda
înfumurarea puterii monarhice.
• Prin stilul arhitecturii, Europa căpăta un aspect
asemănător, ea definindu-se ca o alteritate mai
cuprinzatoare decât cea a turcilor (acum apare
raportarea la ceilalţi, la posibilii duşmani, care
oferă premisa unei conştiinţe unitare).
• Mai mult, in această perioadă, franceza devine
limba diplomatică si oamenii cultivaţi incep să se
bucure de o civilizaţie comună.
• Europa revoluţionarilor si a
naţiunilor(sec. XIX - înc. sec XX)
• propulsează visul imperial care
implementează grupe de
europeni pe celelalte continente
sau care visează unitatea
continentului sub o singură
hegemonie
• Europa uniformă si a diversităţii - a intrat in
discuţia intelectualilor după primul război
mondial. Războiul a determinat:
• ura împotriva duşmanilor
• refuzul democraţiei parlamentare care nu
izbutise să prevină catastrofele
confruntărilor
• refuzul de a separa sfera publică de cea
privată, cu precizarea că era negată si
capacitatea pieţii de a ajunge la o justă
repartizare a bunurilor.