Sunteți pe pagina 1din 29

EFECTUL SEVERITĂȚII

INIȚIERII ÎN APRECIEREA
UNUI GRUP

Balent Andreea
Gliga Livia
Scripcariu Crina
Grupa VI, Anul II
 Teoria disonanţei cognitive a fost introdusă de Leon Festinger (1919-1989). Una
dintre cele mai puternice influențe asupra schimbărilor de atitudine o are motivația oamenilor
de a-și menține coerența între atitudinile și comportamentele proprii. Aşadar, disonanţa
cognitivă reprezintă o stare de tensiune care apare ori de câte ori o persoană are în acelaşi timp
două opinii care nu numai că nu se susţin una pe alta, dar se exclud.
 Este o observație frecventă că persoanele care trec prin multe probleme sau prin
durere pentru a obține ceva, au tendința de a o aprecia mai tare decât persoanele care obțin
același lucru cu minim de efort. În analogie, indivizii care trec printr-o inițiere severă pentru a
câștiga admiterea într-un club sau o organizație, ar trebui să aibă tendința de a se gândi în
termeni mai buni la acea organizație decât cei care nu trec printr-o inițiere severă pentru a
câștiga admiterea.
 Teoria disonanței cognitive prezice această relație în următoarea manieră:
indiferent de cât de atractiv este un grup pentru o persoană, este rareori complet pozitiv. De
exemplu, de obicei sunt aspecte ale grupului pe care individul nu le agreează. Dacă a trecut
printr-o inițiere neplăcută pentru a căștiga admiterea în grup, cogniția lui cum că a trecut
printr-o experiență neplăcută pentru a deveni membru este disonantă cu cogniția cum că sunt
lucruri la grup pe care nu le agreează. Poate reduce această disonanță în două feluri: se poate
auto-convinge că inițierea nu a fost atât de neplăcută sau poate exagera caracteristicile pozitive
ale grupului și minimiza aspectele ei negative.
Există o legătură între gradul de iniţiere al
subiecţilor într-un grup şi percepţia lor despre
acesta?

Variabilele sunt menţionate în relaţie


Este exprimată sub forma unei întrebări
Poate fi testată empiric
Este formulată specific
Gradul de iniţiere într-un grup influenţează percepţia asupra
acestuia, în sensul că persoanele care trec printr-o iniţiere severă vor
avea o atitudine pozitivă faţă de grup, comparativ cu persoanele care
trec printr-o iniţiere blandă sau cu cele din grupul de control.

Direcţională → menţionează direcţia efectului V.I asupra V.D


Sintetică → are şansa de a fi adevărată sau falsă
→ evită afirmaţiile analitice şi contradictorii
Testabilă → condiţiile antecedente pot fi manipulate
 Simplă → nu presupune multe asumpţii care să o susţină
 Productivă → permite realizarea altor studii
→ severă
 V.I: Gradul de iniţiere al subiecţilor → blândă Manipulată experimental
→ de control

 V.D: Percepţia despre grup → pozitivă


→ negativă Măsurarea efectului
Design simplu de tip intergrup cu o singură variabilă
independentă care are 3 niveluri

V.I - Gradul de iniţiere al subiecţilor

Severă Blândă De control

G1 G2 G3
 Participanţi: 63 de femei din Colegiu:
• 33 dintre ele s-au oferit voluntare să participe la o serie
de discuții de grup despre psihologia sexului

• 30 erau “voluntari captivi” de la un curs de psihologie


care aleseseră să participe la discuțiile de grup în defavoarea altor câteva
experimente

 Instrumente: Chestionar cu 14 scale evaluative diferite [0......15]:


9 – referitoare la discuţii

8 – referitoare la participanţi
 Procedeu:
- Subiecţii vin în laborator pentru a face parte din grupul centrat pe problematica
psihologiei sexuale şi iau legătura cu experimentatorul. Acesta le explică că este necesar ca
fiecare potenţial membru să treacă un test pentru a se asigura dacă realmente vrea să facă parte
din grup şi dacă problematica nu îi jenează.
- Procesul de iniţiere presupune a citi un material jenant sau non-jenant în faţa
experimentatorului
- Experimentatorul a folosit o înregistrare pe care a prezentat-o tuturor subiecţilor,
modificând-o astfel încât să pară o discuţie în timp real
- După ce participanţii ascultau “discuţia”, experimentatorul le explica faptul că după
fiecare întâlnire, toţi membrii grupului completează un chestionar în care își exprimă reacțiile la
discuție
- La final, experimentatorul a angajat fiecare subiect într-o conversație pentru a
determina dacă a fost sau nu suspicios în ceea ce privește procedura.
- De asemenea adevărata natură a experimentului a fost explicată în detaliu
I. Selecţia participanţilor
1. Trăsături de personalitate
 Nivelul iniţial de motivaţie – controlat prin randomizare (subiecţi distribuiţi
aleatoriu în una din cele trei condiţii)
2. Caracteristici socio-demografice
 Mediul de provenienţă – persoanele provenite din mediul rural pot fi mai conservatoare, astfel în
momentul abordării unei teme tabu, percepţia despre grup este influenţată în mod negativ
CONTROL: Evaluarea anterioară a deschiderii faţă de temă

3. Experienţe anterioare
 Aderarea la un grup – dacă subiectul a participat în trecut la probe cu un nivel de dificultate mai
ridicat, va găsi probele din actualul studiu mai puţin dificile şi va avea o disonanţă cognitivă mai mică
=> va percepe grupul din prezent ca fiind mai puţin atractiv faţă de subiecţii care în trecut nu au intrat
în contact cu probe pentru a adera la un grup
CONTROL: Vor fi selectaţi doar participanţii care nu sunt familiarizaţi cu astfel de probe
4. Stări de moment
 Dispoziţia subiectului îi poate influenţa părerea despre grupul la care se înscrie; persoanele cu o
dispoziţie proastă vor avea o percepţie negativă asupra grupului, în comparaţie cu persoanele cu o
dispoziţie bună
CONTROL: Evaluarea stării de moment, la începutul experimentului, prin intermediul unei scale/chestionar

II. Caracteristici ale sarcinilor experimentale


 Nu influenţează validitatea în acest studiu deoarece diferenţele sunt create doar de variaţiile V.I
 Sarcinile pe care le-au realizat subiecţii nu au dus la diferenţe între grupe: experienţa de grup identică
prin folosirea înregistrării audio
III. Efectul cercetătorului
1. Expectanţele acestuia îl pot determina să se comporte în aşa fel încât acestea să fie
confirmate
CONTROL: Cel care prezintă instrucţiunile ar putea să nu fie informat în privinţa scopului real al studiului
2. Atributele fizice: Subiecţii care au o părere pozitivă/negativă despre experimentatorul de
sex opus extrapolează această părere asupra grupului
IV. Aşteptările participanţilor
1. Intuirea scopului - a fost controlată angajând subiecţii la o conversaţie pentru a vedea dacă
au fost sau nu suspicioşi în ceea ce priveşte procedura
2. Tendinţa de faţadă
3. Răspunsuri dezirabile
V. Efectuarea mai multor măsurători
1. Efectul de ordine – nu intervine deoarece se utilizează designul intergrup şi nu avem
măsurări repetate
2. Oboseala – durata mare de timp necesară desfăşurării experimentului poate face subiecţii să
ofere răspunsuri superficiale
VI. Maturizarea
 Nu apare deoarece studiul nu este longitudinal (nu au loc schimbări psihologice sau biologice ale
subiecţilor)
VII. Factori istorici
 Nu apar deoarece studiul nu se desfăşoară de-a lungul unei perioade de timp
VIII. Pierderea participanţilor
1. Participanţi care renunţă la cercetare – un subiect a refuzat să facă testul de stânjenire
şi a fost exclus din experiment
2. Cercetator care renuntă la unii participanţi – un subiect a intuit adevărata natură a
experimentului şi a fost eliminat
Subiecţii din condiția severă au evaluat atât discuția, cât și participanții
cu note mai mari decât cei din condiția blândă sau de control. Rezultatele
demonstrează clar ipoteza: persoanele care trec printr-o inițiere severă pentru a
obține calitatea de membru într-un grup au o atitudine pozitiva fata de acesta.
Subiecţii din condiţia de iniţiere severă gândesc faptul că au trecut printr-o
experienţă neplăcută/grea pentru a deveni membri ai grupului de discuţie. În ciuda acestui
fapt, ei au ascultat o discuţie banală, prostească. În acest fel, cogniţia negativă despre
discuţie (formată în urma ascultării acesteia) a fost disonantă cu cogniţia că ei au trecut
printr-o experienţă neplăcută/grea pentru a aparţine grupului. În această situaţie apare
nevoia reducerii disonanţei. Acest fapt se poate produce fie negând severitatea iniţierii, fie
făcându-şi o părere pozitivă despre discuţia de grup. Având în vedere că iniţierea subiecţilor
din condiţia severă a fost una neplăcută/grea, aceştia nu o vor putea nega si îşi vor reduce
disonanţa supraestimând activitatea grupului.
 Efectul Rosenthal - Experimentatorul poate comite erori de manipulare,
alteori falsifică, prin omiterea unor date, rezultatele subiecţilor şi modifică
răspunsurile, obţinând un comportament conform cu ipotezele sale.
 Distorsionarea comportamentului - experimentul de laborator înseamnă
plasarea participanţilor într-o situaţie controlată, lucru care poate altera
comportamentul acestora. Concluziile studiului riscă astfel să fie eronate.
 Extinderea rezultatelor - studiul s-a desfaşurat doar pe subiecţi de gen
feminin (ocupaţie – student) iar rezultatele nu pot fi extinse la o populaţie
formată din ambele genuri şi cu alte ocupaţii!
 Replicarea - modul de realizare sau instrumentele
audio/chestionarele/scalele sunt factori ce intervin şi pot influența rezultatul
unui viitor experiment
 Desensibilizarea societăţii – cu trecerea timpului, cuvintele obscene îşi
pierd impactul asupra subiecţilor din viitoarele experimente construite ca
replicări.
CADRU TEORETIC
Disonanţa cognitivă - este un termen ce desemnează un disconfort psihic
produs de apariţia simultană a două sau mai multe elemente cognitive elemente ce
se neagă sau se contrazic reciproc.
Disonanţa cognitivă are tendinţa de a se reduce. Conform studiilor lui
Festinger, persoana care are în universul său cognitiv două elemente care sunt în
disonanţă cognitivă, nu va putea păstra această disonanţă, ci va încerca să o reducă,
modificând unul dintre aceste elemente pentru a-l face să se potrivească cu celelalte.
Reducerea disonanţei cognitive se poate face prin modificarea elementului
disonant, prin diminuarea importanţei elementului disonant sau prin adăugarea de
noi elemente care să crească consonanţa.
În studiul pe care îl propunem, subiecţii se vor confrunta cu disonanţa
cognitivă. Aceştia se înscriu la un club de teatru renumit, parcurgând probe care le
scad semnificativ şansele de a fi acceptaţi ca membri ai acestuia.
Disconfortul psihic va fi creat atunci când subiecţii vor constata că
aşteptările şi cunoştinţele lor despre club nu coincid cu realitatea.
PROBLEMA DE CERCETARE

Există o legătură între dificultatea aderării la un club şi


percepţia asupra atractivităţii acestuia?

Variabilele sunt menţionate în relaţie

Este exprimată sub forma unei întrebări

Poate fi testată empiric

Este formulată specific


IPOTEZA CERCETĂRII
1. Dificultatea aderării la un club influenţează percepţia asupra acestuia, în sensul
că subiecţii care trec printr-o admitere dificilă îl vor considera atractiv, comparativ cu
subiecţii care trec printr-o admitere uşoară.
2. Genul subiecţilor influenţează percepţia asupra unui club, în sensul că subiecţii
de gen feminin sunt mai atraşi de teatru, comparativ cu subiecţii de gen masculin.
Direcţională → menţionează direcţia efectului V.I asupra V.D

Sintetică → are şansa de a fi adevărată sau falsă

→ evită afirmaţiile analitice şi contradictorii

Testabilă → condiţiile antecedente pot fi manipulate

 Simplă → nu presupune multe asumpţii care să o susţină

 Productivă → permite realizarea altor studii


VARIABILELE STUDIULUI

 V.I 1: Genul subiecţilor : → masculin


Variabilă invocată
→ feminin

 V.I 2: Admiterea în club → uşoară


Variabilă manipulată
→ dificilă

 V.D: Percepţia asupra atractivităţii clubului → atractiv

→ neatractiv
DESIGNUL CERCETĂRII

Design factorial Admiterea în club


intergrup
2x2 Uşoară Dificilă

Masculin G1 G2
Gen
Feminin G3 G4
METODĂ
 Participanţi: 100 de subiecţi → 50 de gen masculin

→ 50 de gen feminin

 Instrumente: → Chestionar online de inscriere

→ Chestionar care vizează disonanţa, opinia despre club şi

eventualele suspiciuni cu privire la adevăratul scop al experimentului


PROCEDEU
Se plasează în media un anunţ în care se menţionează că au loc înscrierile pentru
clubul de teatru “Luceafărul”, anunţ în care se precizează că pentru înscriere este
necesară completarea unui chestionar online.
După completarea chestionarului au fost selectaţi 100 de subiecţi (50 de femei şi
50 de bărbaţi) şi au fost distribuiţi prin randomizare în una din cele patru condiţii.
Subiecţii au primit pe e-mail informaţiile cu privire la programarea probei (ziua
+ ora, pentru evitarea contactului cu ceilalţi participanţi) şi repertoriu.
În prima situaţie – admiterea uşoară – subiecţii au libertatea de a-şi alege textul
pentru probă fără a depăşi două minute în timpul expunerii acestuia.
În a doua situaţie – admiterea dificilă – subiecţii au un repertoriu standard şi un
timp minim de trei minute pentru a-l prezenta.
Fiecare subiect se prezintă la teatru la ora stabilită şi susţine proba în faţa unui
juriu care nu cunoaşte informaţiile primite de participanţi pe e-mail.
Subiecţii sunt anunţaţi că sunt aşteptaţi la sfârşitul zilei (ora 20:00) la teatru
pentru a primi rezultatele admiterii.
După ce ajung toţi participanţii, sub pretextul că nu sunt gata rezultatele şi că în
maxim jumătate de oră le vor primi, sunt invitaţi să fie spectatori la ultima repetiţie
pentru următorul spectacol al teatrului .
În acest moment, subiecţii au ocazia să observe că:
- Repetiţia se desfăşoară într-o manieră neprofesionistă
- Profesorul coordonator întârzie, este pasiv şi dezinteresat în faţa efortului depus de
membrii clubului
- Decorurile şi costumele sunt vechi în ciuda faptului că sceneta era de actualitate/
modernă
- Nu se investesc bani şi timp în actori
La sfârşit, toţi subiecţii au fost anunţaţi că au fost admişi. Apoi, aceştia au fost
rugaţi să mai completeze un chestionar care viza disonanţa, părerea despre club şi
eventualele suspiciuni cum că admiterea nu a fost reală.
ANALIZA VALIDITĂŢII INTERNE
I. Selecţia participanţilor – controlată prin randomizare
1. Trăsături de personalitate
- Faţă de studiul original, toşi subiecţii din prezentul studiu sunt voluntari (subiecţii au
un interes real pentru apartenenţa la club)
2. Experienţe anterioare
- Controlate prin alegerea exclusivă a subiecţilor care nu au avut experienţe anterioare
similare
3. Starea de moment
- Poate interveni oboseala deoarece experimentul se desfăşoară pe parcursul unei singure
zile
CONTROL: Invitarea subiecţilor pentru a primi rezultatele într-o altă zi .
II. Caracteristicile sarcinilor experimentale
- Nu influenţează validitatea deoarece sunt create doar de variaţiile V.I
III. Efectul cercetătorului
- Acest factor a fost controlat prin absenţa contactului experimentator – subiect (subiecţii
au primit instrucţiunile online)
IV. Aşteptările participanţilor
- Comportamentul participanţilor este natural datorită cadrului în care se desfăşoară
experimentul (sala de teatru şi nu laborator)
- Intuirea scopului de către participanţi este controlată prin aplicarea ultimului chestionar
V. Efectuarea mai multor măsurători
- Efectul de ordine nu intervine deoarece se utilizează designul intergrup şi nu avem
măsurări repetate
VI. Maturizarea
- Nu apare deoarece studiul nu este longitudinal
VII.Pierderea participanţilor
VIII. Factori istorici
- Nu apar deoarece studiul se desfăşoară pe o perioadă scurtă de timp
REZULTATE POSIBILE/AŞTEPTATE
Ne aşteptăm să se confirme ipotezele:
Ipoteza 1.
 Subiecţii care susţin o admitere dificilă au o disonanţă mare deoarece au susţinut o probă de
admitere cu un nivel de dificultate ridicat, iar clubul nu se ridică la aşteptările lor. Astfel, ei
trebuie să îşi reducă disonanţa fie negând dificultatea admiterii, fie prin a considera clubul ca
fiind mai atractiv decât este el în realitate. Aceştia nu vor putea nega dificultatea admiterii, prin
urmare, vor opta pentru a doua variantă.
 Subiecţii care suţin o admitere uşoară nu vor considera că trebuie să îşi justifice efortul în
vreun fel. Disonanţa este aproape înexistentă, astfel încât vor considera clubul ca fiind
neatractiv.
Ipoteza 2.
 Subiecţii de gen masculin, indiferent de condiţia experimentală din care fac parte ( admitere
dificilă/uşoară), au o disonanţă mai mică deoarece interesul lor iniţial faţă de teatru era mai
scăzut comparativ cu cel al subiecţilor de gen feminin.
 Subiecţii de gen feminin, indiferent de condiţia experimentală din care fac parte ( admitere
uşoară/dificilă), au o disonanţă mai mare deoarece interesul lor iniţial faţă de teatru era mai
ridicat comparativ cu cel al subiecţilor de gen masculin.
LIMITE

Modul desfăşurării experimentului nu este


etic. Subiecţii nu au fost înştiinţaţi cu privire
la participarea la experiment.

S-ar putea să vă placă și