Coordonator: Augustin SEMENESCU

Masterand: Cătălin BOCRIȘ

 Numărul mare de informaţii şi necesitatea prelucrării şi interpretării lor a
condus la utilizarea pe scară largă a calculatorului de proces în unităţile
industrial, astfel în ultima perioadă de timp a pătruns în domenii de vârf
cum sunt ingineria tehnologică, cercetarea aplicată, procese tehnologice
complexe, proiectarea asistată de calculator, medicină sau bioinginerie.
 Scopul utilizării tehnicii moderne de calcul în procesele industriale este de
a conduce procesul într-un regim optim în sensul creşterii calităţii lui şi a
reducerii consumurilor energetice şi materiale.
 În cadrul conducerii proceselor tehnologice cu calculatorul electronic de
proces, funcţiile acestuia sunt fie de urmărire, fie de conducere propriu-
zisă. în primul caz, calculatorul este folosit în culegerea de date,
prelucrarea lor şi informarea operatorului, fără ca acesta să aibă
posibilitatea de intervenţie în proces. În al doilea caz, calculatorul îşi
culege datele, le prelucrează ia decizii şi acţionează direct în conducerea
procesului.
 Organizarea constructivă a unui calculator electronic de proces cuprinde o
unitate de bază şi o unitate periferică.
 Unitatea de bază la rândul ei se compune din:
• Blocurile de memorie ce au rolul de a înregistra, păstra şi restitui
informaţiile.
• Unitatea centrală sau procesorul extrage din blocul de memorie, în baza
adresei date, datele şi instrucţiunile pe care trebuie să le execute.

 Unitatea periferică cuprinde aparatele şi dispozitivele de comunicare om-

calculator, şi anume display-uri, teletype-uri, imprimate, plotere, traductoare
diverse etc. După cum s-a arătat, utilizarea calculatorului este posibilă
folosind un program de calcul. Acesta reprezintă un ansamblu de
instrucţiuni, aşezate într-o anumită ordine, „depozitate" în celulele blocului
de memorie şi care vor da comanda calculatorului pentru executarea unor
operaţii cerute.
 Orice program are la bază un algoritm de calcul în care se stabileşte
succesiunea în timp a operaţiilor ce urmează a fi executate şi fazele de
calcul. Acestea, odată stabilite, permit trecerea la redactarea propriu-zisă a
programului.

 Redactarea programului se face într-un limbaj ce poate fi înţeles de

calculator, numit limbaj de programare.

 Calculatorul electronic, poate deci să primească informaţii (date) din cadrul

procesului tehnologic, să le prelucreze în baza programului memorat, şi
apoi sa dea informaţii sau chiar să intervină direct în proces în vederea
conducerii acestuia.
 Sistemul este un ansamblu de elemente diferite în interacţiune cuprinzând
oameni şi maşini integrate pentru îndeplinirea unui obiectiv dorit, prin
manipularea şi controlul materialelor, materiilor prime, energiei,
informaţiilor şi activităţilor umane .
Toate categoriile de sisteme sunt caracterizate prin două tipuri de parametri
(variabile); independenţi şi dependenţi.
 În cazul elaborării oţelului în convertizorul cu oxigen, parametrii
independenţi sunt:
• cantitatea de fontă lichidă, fier, var, minereu, fluorură;
• debitul de oxigen;
• temperatura fontei şi a fierului vechi .
 Iar parametrii dependenţi:

• compoziţia chimică a oţelului la oprirea suflării;

• viteza de decarburare;
• temperatura oţelului;
 Modelul este deci o reprezentare a unor concepte, informaţii, însuşiri astfel
constituite încât, prin analogia pe care o prezintă, se pot studia
caracteristicile şi modul de comportare a sistemului în vederea previziunii,
urmăririi şi controlului acestuia. în concluzie, rolul modelării este de a
permite obţinerea de informaţii asupra modului de comportare a sistemului,
pe baza unui model similar cu originalul.
 Tipurile de modei utilizate în analiza şi studiul sistemelor sunt:
o iconice
o fizice (fizico-chimice)
o matematice.
 Modelul iconic este utilizat în general pentru analiza vizuală a sistemului şi
anume ele sunt reprezentate prin fotografii, diapozitive, filme, holograme,
machete nefuncţionale. Modelele iconice permit formarea unei idei de
ansamblu asupra sistemului, forma exterioară, modul de amplasare şi
poziţia relativă a subsistemelor.
 Modelul flzico-chimic este reprezentat în general prin machete
funcţionale, realizate în strânsă concordanţă cu caracteristicile tehnice,
constructive şi funcţionale ale sistemului pe care îl modelează.
 Un model fizic trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, şi anume trebuie
să fie simplu, mai uşor de manevrat şi mai economic decât originalul. De
asemenea trebuie să se cunoască criteriile după care se va face trecerea de la
parametrii modelului la cei ai originalului
 • Modelul matematic este reprezentat printr-un ansamblu de relaţii
matematice sau reprezentări logice, capabile să descrie în mod corect
interdependenţa variabilelor unui sistem. Prin relaţii matematice şi
reprezentări logice trebuie să. se înţeleagă atât ecuaţii şi inecuaţii
matematice propriu-zise cât şi tabele, diagrame, monograme. Cu alte
cuvinte, modelul matematic transpune analitic modul fizic de desfăşurare a
acţiunii sistemului.
 Elaborarea modelului matematic reprezintă cheia conducerii automate a
proceselor tehnologice cu calculatorul, de aceasta depinzând acurateţea şi
stabilirea unor funcţii de proces optime denumite şi funcţii obiectiv.
 Formularea modelului matematic - implică în primul rând o cunoaştere
detaliată a sistemului sau subsistemului ce urmează a fi modelat. în acest
sens trebuie să se aibă în vedere, în primul rând, scopul urmărit. Odată
stabilit scopul, este necesar a se face o delimitare a sistemului sau
subsistemului ce urmează a fi modelat, adică determinarea conturului
acestuia.
 Stabilirea funcţiei de performanţă - Modelul matematic conţine relaţii de
forma Y = f(x1,x2,x3....xi) , al căror număr este funcţie de numărul
parametrilor dependenţi şi independenţi. Una dintre aceste relaţii exprimă
performanţa sistemului, şi este legată direct de scopul urmărit.
 Aceasta poartă numele de funcţie de performanţă sau funcţie obiectiv şi
este un criteriu unic şi obiectiv de apreciere a eficienţei sistemului.
 Este deja cunoscut celor care lucrează în proiectarea sau exploatarea
oţelăriilor cu convertizoare, că un studiu cât mai amănunţit al
fenomenologiei procesului constituie o condiţie pentru o dimensionare
corectă a agregatelor de elaborare şi o conducere optimă a procesului
însuşi.
 Studiul procesului tehnologic duce în schimb la sugerarea şi găsirea de
soluţii noi, de modalităţi de conducere a mersului şarjei, punând la
dispoziţia celui ce elaborează oţelul, cunoştinţe utile cu aplicabilitate şi
rezultate palpabile. Timp de mai mulţi ani, numeroşi cercetători au
întreprins studii pe convertizoare pilot sau industriale şi au încercat să
transpună matematic fenomenele ce au loc pe parcursul elaborării.
 La început au fost elaborate aşa-numitele modele matematice statice, care
în general sunt foarte rigide în exploatarea industrială, urmate apoi de
modelele matematice dinamice, mai flexibile, cu posibilităţi multiple de
culegere automată de informaţii din procesul tehnologic şi de acţionare
directă asupra lui.
 Având în vedere caracterul complex al procesului de elaborare, studiile şi
cercetările făcute în sensul modelării şi optimizării acestuia au urmărit în
general aspecte cu un caracter mai restrâns, având ca obiectiv găsirea unui
model fizico- chimico-matematic care să reflecte cât mai fidel realitatea. în
acest sens în literatura de specialitate au apărut modele vizând unul din
următoarele aspecte:
• modelarea fenomenelor de transfer de căldură;
• modelarea formării şi conducerii regimului zgurii;
• analiza regimului carbonului;
• modelarea procesului de decarburare;
• analiza vitezei de decarburare;
• modelarea şi conducerea procesului de suflare a oxigenului;
• analiza hidrodinamicii băii metalice;
• modelarea procesului de dezoxidare şi aliere;
• analiza regimului temperaturii .
 De asemenea, pentru obţinerea de date necesare întocmirii acestor modele,
pe parcursul timpului, instalaţiile auxiliare ce deservesc convertizoru! s-au
modernizat, astfel au apărut:
• lănci pentru prelevarea probelor de metal şi zgură, fără oprirea suflării
oxigenului;
• dispozitive pentru prelevarea probelor de gaze arse;
• lănci pentru măsurarea continuă a temperaturii metalului;
• analizatoare de gaze arse;
• lănci cu dublu flux de suflare pentru oxigen.
 A apărut deci ca oportun utilizarea modelelor matematice pentru preve-
derea din afara sistemului, a mersului acestuia. În cazul convertizorului cu
oxigen, se pot urmări parametri de bază în funcţionarea lui, şi anume:
 evoluţia temperaturii;
 greutatea şi compoziţia băii metalice şi zgurii;
 debitul şi compoziţia gazelor arse.
 Elementele principale care argumenteaza necesitatea unei automatizari
flexibile a proceselor tehnologice industriale sunt:
• Rentabilizarea loturilor de fabricatie de dimensiuni mijlocii si mici.
• Trecerea de la o productie „in secvente” la o productie in flux continuu.
• Reconfigurarea dinamica a fabricatiei cu timp de raspuns minim la
modificarile rapide ale pietei.
• Cresterea calitatii produselor prin control complex interfazic.
• Rentabilizarea integrala a subunitatilor tehnologice (utilaje, manipulatoare,
dispozitive de stocare si transport) in cazul reorientarii fabricatiei catre alte
tipuri de produse.
 Cresterea capacitatii de productie a otelariilor cu convertizoare ca si
marirea simultana a productivitatii procesului de elaborare au impus
reevaluarea strategiei de derulare(atat din punct de vedere cantitativ cat mai
ales din punct de vedere calitativ) a intregii productii de otel.
 Cuptorul cu arc electrica devenit agregatul apt sa valorifice superior fierul
fierul vechi rezultat din prelucrarea metalului sau din recuperari,motiv
pentru care a cunoscut o serie de modernizari.
 Unul dintre cele mai importante progrese in acest domeniu l-a constituit
trecerea la accelerarea topirii prin utilizarea de transformatoare de mare
putere. W.E Schabe,creatorul cuptorului cu arc UHP modern (Ultra High
Power), are meritul de a fi demonstrat capabilitatea cuptorului cu arc
electric de a produce cantitati mai mari de otel prin utilizarea de arcuri
scurte,de mare putere su prin aplicarea unui indice mare de putere si de
utilizare a timpului
 Cresterea continua a puterii specifice instalate reprezinta,in primul rand,un
progres constructiv al cuptorului cu arc electric.Implicatiile functionale si
tehnologice ale realizarii acestei tendinte au fost constant benefice.

In literatura de specialitate sunt consacrate trei denumiri pentru domeniile

de putere specifica instalata a transformatoarelor cuptoarelor cu arc eelctric
si anume:
 -“High Power”(HP),pentru p=200-450kVA/t;
 -“Ultra High Power”(UHP),pentru p=450-800kVA/t;
 -“Super High Power”(SHP),pentru p=800-1200kVA/t.
 Dezvoltarile constructive, functionale si tehnologice aduse cuptorului cu
arc electric au avut drept consecinta imbunatatirea eficientei (totale,dar in
primul rand calitative) si productivitatii acestui agregat.
 Cuptorul cu arc electric a devenit o adevarata”masina de topire”,obiectivul
principal fiind realizarea de productivitati inalte cu minimum de costuri.
Pentru aceasta trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
• -dotarea cu o instalatie performanta de arzatoare oxi-combustibil pentru
topirea rapida a incarcaturii;
• -obtinerea la sfarsitul topirii a compozitiei chimice dorite prin optimizarea
retetelor de incarcatura;
• -viteza rapida de topire prin:preincalzirea incarcaturii,putere electrica
maxima si aport termic suplimentar in spatiul de lucru;
• -scurtarea perioadei ulterioare topirii prin utilizarea de putere termica si
electrica ridicata pana la evacuare;
• -durate minime de stationare a cuptorului(pentru incarcare,schimbarea
electrozilor,schimbarea boltii,reparatii electrice si mecanice
 Sistemele de fabricaţie actuale reprezintă rezultatul unei evoluţii
îndelungate şi constituie un mod de răspuns la modificările apărute în
mediul economic (intern şi extern) în care activează.
 În cadrul sistemelor avansate de producţie, sistemul de fabricaţie îşi
schimbă modul de a răspunde unor sarcini diverse de fabricaţie, în condiţii
de eficienţă şi competitivitate.
 Sistemul flexibil de fabricaţie nu constituie o soluţie universală, aplicabilă
în orice condiţii, ci reprezintă un răspuns dat unor cerinţe specifice.
 Un sistem flexibil de fabricaţie este un sistem de producţie capabil să se
adapteze la sarcini de producţie diferite, atât sub raportul formei şi
dimensiunilor cât şi al procesului tehnologic care trebuie realizat.
 Se consideră că un sistem flexibil e fabricaţie trebuie să aibă următoarele
caracteristici principale:
◦ Adaptabilitate
◦ Integrabilitate
◦ Adecvare
◦ Dinamism structural
 Faţă de sistemele rigide de producţie, SFP prezintă următoarele avantaje:
◦ Capacitate mare de adaptare, cu eforturi minime ia modificările
survenite, prin schimbarea pieselor de prelucrat având loc modificarea
programelor de calculator şi nu schimbarea utilajelor.
◦ Utilizare intensivă a maşinilor cu comandă numerică, a roboţilor, a
sistemelor automate de transport şi control.
◦ Creşterea variantelor de ordine a procesării.
◦ Autonomie funcţională pentru trei schimburi, fără intervenţia directă şi
continuă a operatorului uman.
◦ Posibilitate de evoluţie şi perfectabilitate graduală (progresivă), în
funcţie de necesităţile de producţie.
 Noul concept de sistem flexibil de fabricaţie presupune o integrare şi o
coordonare totală a subsistemelor prin intermediul computerelor.
 Datorită complexităţii procesului, conducerea asistată a acestuia necesită
utilizarea unui calculator în componenta căruia să intre două unităţi de
calcul (UC1) şi (UC2), independente.
 De asemenea, având în vedere că majoritatea CAE din ţară nu sunt dotate
cu AMCR - uri care să lucreze în regim continuu şi în timp real, este
necesară prezenţa operatorului.
 Conducerea propriu-zisă a CAE presupune asigurarea pentru unitatea de
calcul (UC1) a două seturi de mărimi de intrare, după cum urmează:
 Σi1 - mărimi de intrare extrase din proces din mărimile de ieşire ale acestuia
Σy1 posibil de cuantificat prin măsurători directe asigurate de elementele de
măsură (ΣEM).
 Σi2 - mărimi de intrare asigurate prin intermediul operatorului (acestea sunt
mărimile care nu pot fi măsurate continuu şi în timp real).