Cuprins

1. LOCUL INDUSTRIEI IN ECONOMIE.........................................................................3

2. RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI............................................................................5

2.1. Restructurarea în condițiile de tranziție a economiei..............................................7

2.2. Restructurarea tehnologica – condiție de bază a relansării producției

industriale...........................................................................................................................9

2.3. Politici De Restructurare Eficientă........................................................................12

3. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE...............................14

3.1. Situatia financiră S.C. Alum Tulcea S.A..............................................................16

4. ANALIZAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARĂ S.C. ALUM

TULCEA S.A.......................................................................................................................19

4.1. Raport financiar anul 2014 Alum Tulcea...............................................................19

4.2. Principalele direcții de dezvoltare ale Alum S.A...................................................23

4.3. Politici în materie de gestiune a riscului financiar.................................................23

4.4. Alumina și bauxita- Alum și subsidiarele..............................................................26

4.5. Concurența pe piața aluminei................................................................................27

5. STRUCTURA SURSELOR DE FINANȚARE...........................................................28

5.1 Modele de reprezentare a structurii surselor de finanțare...........................................28

5.2 Analiza structurilor surselor de finanțare....................................................................29

5.3 Modificări în structura capitalurilor proprii................................................................32

5.4. Mutații in structura componentelor capitalului propriu.........................................34

1
 5.5. Analiza mutațiilor în structura resurselor împrumutate.........................................35

5.6. Modificări în structura resurselor împrumutate pe termen lung și mediu.............38

6. EFICIENTIZAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PROCESULUI

TEHNOLOGIC DIN CADRUL S.C. ALUM TULCEA S.A...............................................39

6.1. Eficientizare prin reducere de personal.................................................................39

6.2. Eficientizare prin retehnologizare.........................................................................40

6.3. Investiții in protectia mediului...............................................................................42

7. EFICIENŢA ECONOMICĂ - ELEMENT HOTĂRÂTOR IN DECIZIA DE

INVESTIŢII.........................................................................................................................45

7.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiei.....................................................45

7.2. Neceșitatea calculării eficienţei economice a investiţiilor....................................49

7.3. Posibilităţi de cuantificare a eficienţei economice................................................50

7.4. Corelaţia economică intre optim şi efficient..........................................................52

7.5. Indicatori cu caracter general................................................................................54

7.5.1. Profitul (P).....................................................................................................55

7.5.2. Rentabilitatea (r)............................................................................................56

7.5.3. Numărul de salariaţi (Ns)..............................................................................57

7.5.4. Productivitatea muncii (W)............................................................................57

2
 Analiza Economico-Financiară a firmei

S.C. Alum Tulcea S.A.

1. LOCUL INDUSTRIEI ÎN ECONOMIE

Dezvoltarea industriei in țara noastră a prezentat inainte de 1989 similarități cu alte

state europene foste socialiste.
La inceputul acestui deceniu creșterea economică a țărilor central – est
europene a fost diferențiată. Caracteristica economică a acestor state este rolul
important al industriei in complexul național.
Locul semnificativ al industriei in șistemul economic este reflectat de
indicatori ca:
- ponderea industriei in valoare totală adaugată;
- ponderea populației ocupate in industrie;
- procentul obținut din exportul de produse prelucrate in ansamblul de mărfuri;
- creșterea producției industriale, etc.

Statisticile evidentiază rolul mai important al industriei, in cazul țării noastre

comparativ cu alte țări central europene. Pentru relevarea caracterului dezvoltării
economice este semnificativ și procentul deținut de produsele prelucrate in ansamblul
exporturilor. Ponderea este relativ ridicată in toate tările foste comuniste, dar patru tări:
România, Cehia, Polonia, Slovenia depind pentru exporturile lor de performanțele
industriei prelucratoare.

120,00
100,00
80,00
60,00
40,00
20,00
0,00
mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec. ian. febr. mart.

2009 2010
Fig. 1 Locul producției industriale in economie

3
 Creșterea producției industriale in primele trei luni ale anului 2010 este
inferioară celei din aceeați perioadă a anului 2009.
Din datele prezentate in graficul 1 reiese contribuția semnificativă la relansarea
economică a unor tări in tranziție, fapt susținut de evoluția pozitivă a indicelui
producției industriale.
In timp ce industria are un rol important ceea ce le diferențiază semnificativ
este structura activităților industriale. Diferențele esențiale dintre industriile țărilor est-
centrale:
- rolul important al industriei extractive in cazul Poloniei și României;
- ponderea semnificativă a industriei prelucratoare in toate statele membre;
- dezvoltarea inegală a utilităților publice.
Caracteristică pentru aceste state este faptul că dezvoltarea economică este
bazata pe creșterea industrială și menținerea rolului semnificativ al producției
industriale in complexul național.
Caracterul predominant industrial – agrar al economiei românești accentuează
rolul industriei in cazul țării noastre.
Alt aspect relevant se referă la nivelul de dezvoltare din celelalte țări care a
permis ocuparea populației într-o proporție mai mare in ramurile infrastructurii
economice (in Ungaria 11,2% din totalul populatiei, iar in România doar 7,2%) și in
domeniul serviciilor.In schimb in țara noastră un procent insemnat din populația
ocupată este absorbită in sectorul primar al economiei: agricultura și industria
extractivă.
In concluzie putem spune că in toate aceste țări (puternice concurente ale
Romaniei pe diferite piețe europene) industria își mentine rolul sau important, reflectat
prin prisma unor indicatori importanți, datele statistice evidențiind caracterul
predominant industrial – agrar al economiei românești comparativ cu alte țări
europene in tranziție.
Sfarșitul anilor 1990 aduce schimbari in politicile concurentilor de pe piață
europeana.
Din punctul de vedere al Romaniei acest fapt trebuie privit prin prisma
reorientării și restructurării activității astfel încat să poată fi depașită actuala situație
unde în majoritatea sectoarelor de competitivitate intarnătională este scazută.
Acest lucru devine evidențiat dacă observăm că in absența unor strategii
industriale pe termen mediu și lung, susținute de politici comerciale adecvate,

4
schimburile economice externe oscilează conjunctural cu un raport de schimb în
continua scadere.

Scăderea volumului exportului și implicit a producției industriale confirmă

greutatea procesului de adaptabilitate din industriile prelucrătoare atât la noile cerințe
ale pieții cât și la viteza de modificare a cererii.
În viteza și capacitatea de adaptare rapidă rezida forța de competiție a fiecărei
intreprindere din industrie.Succesul pe planul competitivității constă în mare parte în
abilitatea de a alege cea mai bună metodologie de prelucrare, cea mai adecvată
tehnologie în funcție de noile dimensiuni ale cererii și ofertei.Un exemplu elocvent
este Japonia, unde conducerea producției s-a dezvoltat alternativ cu “planificarea
concomitentă” și “controlul total al calității”, utilizând în acest sens tehnologiile bazate
pe microprocesoare (robotica, sisteme flexibile de fabricație integrală cu ajutorul
calculatoarelor, etc.).
Aceasta situație reprezintă o tendință generală manifestată cu prioritate în țările
industrializate dezvoltate dupa anii ’80.
Pentru a putea raspunde modificarilor și exigentelor de pe piață, acțiunile de adaptare
trebuie să urmarească în primul rând flexibilitatea aparatului productiv. De altfel
nerealizarea flexibilității aparatului productiv, reprezintă una din marile carente ale
intreprinderilor industriale din România.

2. RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI

În perioada 1990 – 2005 în țara noastra s-a produs o restructurare forțată de o

serie de factori perturbatori interni și externi, subiectivi și obiectivi, care au condus la
interferențe și influențe legate atât de structura ineficientă a industriei pana în 1989 ,
cât și de erori de politică industrială în perioada de tranziție.
Restructurarea industriei a însemnat:
- reducerea dramatică a volumului producției și a ocupațiilor din industrie;
- menținerea unui profit structural similar cu cel dinainte de anul 1989.
Cauzele determinante au fost:
- profilarea structurii industriale în funcție de resursele naturale, materilae
umane și financiare existente;

5
- incapacitatea industriei românesti de a se transforma rapid și de a se adapta la
cerințe de competitivitate externă și inovare stiințifică.
Scăderile mari ale producțiilor ramurilor industriale în perioada 1990 – 2005
relevă urmatoarele particularități:
- declinul mare din primii ani de tranziție nu a putut fi recuperat doar în mică
măsură în anii 1993 – 1996, instalându-se din nou tendința descendentă;
- variații anuale însemnate ceea ce semnifica instabilitate în evoluția
complexului industrial al țării;
- scaderea în unii ani a volumului producției din anumite ramuri industriale cu
peste 9% a însemnat un soc nu numai pentru ramura respectivă, dar și pentru
sectoarele din amonte și din aval,ceea ce mai degraba a contribuit la dezindustrilizare
decât la restructurare monitorizata dupa criterii de piață.
Multi specialisti afirmă în legatură cu creșterea producției industriale că este o
creștere nesanatoasă, întrucat s-a bazat pe creșterea stocurilor fară desfacere pe piață.
Apare deci necesitatea adoptării unor strategii și politici de restructurare a
industriei în funcție de obiectivele macroeconomice:
- ale creșterii P.I.B. per capital într-o structura eficientă;
- reducerii inflatiei și somajului;
- stimulării exportului și diminuării stării de deficit a balanței comerciale și de
plăți externe;
O alta problema se referă la necesitatea atingerii și depășirii nivelului de vârf al
perioadei antetranziției.
Luarea ca reper a anului de varf al producției industriale înainte de 1990 nu are
decât o semnificatie general simbolică prin care se subliniază necesitatea ca:
- să se recupereze costurile economice – sociale cauzate de criza industriei;
- restructurarea industriei să se faca în sensul unei dezvoltări mai puternice, pe
baze eficiente față de perioada totalitara;
- să se îmbunătățească pozitia industriilor românești în ierarhiile și clasificările
intarnăționale stiut fiind ca în prezent aceste poziții au înregistrat căderi ingrijoratoare.
Atingerea și depașirea nivelului maxim al producției industriale în perioada
anterioară anului 1990 nu trebuie inteleasa la modul eronat și tendentios al revenirii la
sisteme productive totalire, energo și material intensive, hipercentralizate etc.
Acestea trebuie interpretate în sensul atingerii și depășirii performantelor și
pozițiilor competitive anterioare pe plan intarnățional ale fiecăreia din ramurile și

6
subramurile industriei, indeosebi la cele cu un grad inalt de prelucrare cu sciento și
tehnico intenșivitate ridicate.

2.1. Restructurarea în condițiile de tranziție a economiei

Avînd în vedere căderea dramatică a producției față de anul 1989 la un mare
număr de ramuri industriale, cum ar fi: prelucrarea maselor plastice (-73,9%),
prelucrarea lemnului (-68,5%), industria textila (-68,5%), chimie (-67,5%), etc. Se
poate afirma păstrând proporțiile, că de fapt în industria romanească a avut loc o
restructurare “sui generis” prin implozia forțată industriei fără ca aceasta să fie insoțită
de expansiunea unor noi produse și servicii industriale.

Fig. 2 Dinamica producției industrial

90

80

70 INDUSTRIA ALIMENTARA
INDUSTRIA TEXT ILA
PRELUCRARE LEMN
60
PRELUCRARE MASE
CHIMIE
50
PRELUCRARE TITEI
PRELUCRARE MET ALE
40 METALURGIE
ENERGIE ELECTRICA
30 EXT RACT IE TIT EI
EXT RACT IE CARBUNE

20 TOTALINDUST RIE
ANII

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

În condițiile unui declin general al industriei, extracția petrolului și metalurgia

au înregistrat căderi relativ mai mici decât media pe industrie în pofida faptului că sunt
considerate printre cele mai energo și material intensive ramuri.
Evoluția în speță se poate explica prin faptul că:
- se acorda credite și subvenții pentru aceste ramuri;
- există cerere pe termen scurt, mediu și lung.

7
 Statistica arată că în țările dezvoltate producția fizică a industriei metalurgice a
scazut în ultimele decenii cu 10 – 20% în medie, în timp ce în țările în curs de
dezvoltare s-a înregistrat o creștere tocmai ca urmare a nevoilor de dezvoltare generală
și industrială a economiilor respective, acordandu-se prioritate și recurgerii la
substituția importului de produse metalurgice cu producția autohtonă.
Restructurarea industriei în condițiile actuale ale țării noastre implică
necesitatea abordării acestui proces, ținând seama de posibilele sale avantaje
comparative și competitive, pe termen mediu sau lung și implicit de restrictia valutară
impusă de cronicizarea deficitului balanței comerciale.
Judecând dezvoltarea ramurilor industriale prin prisma celor mai relevante
performanțe pe plan mondial, putem ajunge la concluzia pripita, dar oarecum
justificată ca in România nu este eficient să se realizeze nici un produs sau serviciu
industrial.Sigur ca putem procură aproape tot din import, probabil mai ieftin decât
producem în țara, lucru care pe termen scurt poate fi foarte tentant, pe termen mediu
sau lung o asemenea soluție este complet nefavorabilă, pentru că vom avea din ce în ce
mai puține resurse valutare pentru a plăti importul.
În consecință restructurarea industriei trebuie privita ca interfață dintre export
și import, direct și indirect, ceea ce presupune asigurarea tendinței de echilibru a
balanței comerciale și de plțăi externe.
Pe de altă parte restructurarea industriei este legată de necesitatea clasificării
ramurilor și produselor industriale din punctul de vedere al viabilitatii și
competitivitatii interne și externe, al performanțelor economico – financiare conjugate
cu interesele economice naționale ale Romaniei, obiectiv evaluate și consecvent
promovate.
În funcție de aceste clasificări se pot elabora strategii și priorităti în industrie
vizând variante de restructurare în mare parte cuprind:
- strategii de dezvoltare;
- strategii de menținere la aceleași niveluri;
- strategii de reducere a volumului producției și lichidare.
În acest context indiferent de rețeta aplicată: graduală sau de soc, restructurarea
industriei are preponderent o latură constructivă și la proporții relativ reduse, una
distructivă.

8
 În țările cu o economie matură de piață, lichidarile, falimentările și dizolvările
de firme au un caracter periferic și nu au afectat niciodata întregul complex economic
național.
În general, în aceste țări restructurarile au un caracter permanent și la baza lor
stau în principal schimbările tehnologice și ale cererii pieței interne și externe

2.2. Restructurarea tehnologica – condiție de bază a relansării

producției industriale
Restructurarea industriei prelucrătoare în anii 1990 – 2001 a avut mai degrabaă
un caracter spontan, determinat de părerea că economia de piață în România va
rezolva de la sine, în mod eficient, disfuncțiile și dezechilibrele mostenite, precum și
noile aspecte pe care le ridică tranziția.
În fapt a avut loc o restructurare în sensul reducerii volumului producției și a
gradului de ocupare, fară ca aceasta să fie totdeauna determinată de diminuarea cererii
interne. Dimpotriva, s-a constatat o intensificare a importurilor concurențiale, facilitata
de liberalizarea comerțului exterior și dezarmarea vamală, produsele interne fiind
practic marginalizate pe piață.În prima fază a restructurării, agentii economici din
industrie au fost copleșiți de capacitatea comercială concurențială a produselor și
serviciilor din import, ceea ce a și condus la căderi dramatice ale producției.
Într-o noua fază a resctructurării pe criterii de eficiență economica și socială
bazată pe prerogativele proprietății private este posibil să asistăm la o relansare a
producției manufacturiere românești care, în diferite grade, încearca să substituie o
serie de produse din import.Au avut loc, asadar, anumite modificări structurale ale
industriei în general și al celei prelucratoare în special și anume:
- scăderea ponderii industriei prelucratoare care relevă manifestarea unui proces
de degradare a industriei românești, coroborât cu dimensiunea ponderii industriei
P.I.B. se poate constata începutul unui proces de “dezindustrializare” care a trebuit
stopat;
- ponderi mari în industria prelucrătoare deținute de ramuri energofage cum ar fi:
prelucrarea tițeiului, metalurgie, chimie, etc., au necesitat o restructurare tehnologică
de fond pentru eficientizarea proceselor și reducerea costurilor de fabricație a
produselor noi mai performanțe;
- industria construcțiilor de mașini, electrotehnică și electronică, dețin ponderi
relativ mici;

9
- ramurile prelucrătoare cu pondere în creșterea industrială prelucratoare au fost
tot cele energofage și anume: produsele din minerale nemetalice, metalurgie,
prelucrarea țiteiului, în timp ce industriile cu un înalt grad de prelucrare (mașini și
echipamente electrotehnice, aparate de măsura și control, etc.) și-au diminuat
ponderile ceea ce semnifică în general, scăderea potențialului de creștere a valorii
adăugate;
- industria alimentară și usoară, deși a avut o pondere în scădere deține încă un
rol important din volumul total al industriei românești; aceste ramuri au condiții
favorabile de dezvoltare în țara noastră, dar prezintă dezavantajul unei capacități
limitate de a mari valoarea adaugată a unor competitori foarte puternici pe piață
intarnătioanala ca și a influenței puternice a unor factori conjuncturali și sezonieri;
- ramura energie electrica și termică, gaze și apa și-a marit cel mai mult
ponderea, ceea ce semnifică o creștere a energo-intensivității în condițiile scăderii
volumului absolut al producției industriale.
Pornind de la aceste realități se poate aprecia ca una din prioritățile
resctructurării industriei românești constă în relansarea producției ramurilor cu un grad
ridicat de prelucrare, competitive pe piață intarnă și externă. Aceasta relansare
presupune în primul rând restructurarea tehnologică și implicit investiții în mașini,
utilaje cu mult mai performanțe, acest lucru implică un comportament investitional
activ al agenților economici, pro-piață și pro-transfer tehnologic, sprijinit prin politici
și facilități adecvate.
Mulți experți străini analizând situația din industria României au ajuns la
concluzia că în țara noastra nu este necesar să se construiască noi capacități de
producție, ci doar să se procedeze la o restructurare reală a celor existente.
Indicatorii macroeconomici nu pot să ascundă lipsa de performanță a economiei
nationale, ramasă în mare parte nerestructurată.
Creșterea producției industriale nu poate avea loc pe fondul incetinirii ritmului
de dezvoltare din Uniunea Europeana, principala piață de export a Romaniei,care
absoarbe circa 70% din comerțul exterior.

10
 Producția industriala –total (%) luna precedenta = 100%

120.00
100.00
80.00
60.00
40.00
20.00
0.00
mart. mai. iul. sept. nov. ian. mart.

2009 2010
Fig. 3 Creșterea producției industriale în primele trei luni ale anului 2010

Creșterea producției industriale în primele trei luni ale anului 2010 este
inferioară celei din aceeași perioada a anului trecut .
Indicii consumului cifrei de afceri din industrie
(%) luna precedenta = 100%

120,00
100,00
80,00
60,00
40,00
20,00
0,00
febr. apr. iun. aug oct. dec. febr.

2009 2010
Fig. 4 Volumul cifrei de afaceri din industrie

Volumul cifrei de afaceri din industrie a scazut, deși in volum absolut se

constată creșteri moderate.
FOB/FOB – (%)
2009 2010

11
 100.00

80.00
60.00

40.00
20.00
0.00
mart. mai iul. sept. nov. ian. mart.

Fig. 5 Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi s-a îmbunătățit față de 2009,

însă în lunile octombrie – decembrie se deconteaza importurile de combustibil.
Restructurarea industriei prelucratoare are menirea să inlocuiască, pe de o parte
forme organizatorice și manageriale greoaie, birocratice, bazate pe principiile
conducerii administrative în cvasi-exclusivitate și pe de altă parte să mentină și să
consolideze activități economice cu tradiție și avantaje competitive, care răspund sau
pot să răspundă criteriilor și cerintelor de optim economic și tehnologic, statuate în
general de teorie și aplicate în mod specific de către un management performant.

2.3. Politici De Restructurare Eficientă

Analiza modificărilor structurale ale producției industriale în perioada de tranziție

conduce la cateva constatări și aspecte utile pentru instrumentarea unor politici de
restructurare eficientă.
a) Indiferent de natura sa, restructurarea nu trebuie să ducă la diminuarea valorii
producției, deoarece aceasta înseamnă o exacerbare a ramurii distructive în
detrimentul celei creative, ceea ce în final duce la realizarea unor venituri mai mici,
subocupate și scaderea nivelului PIB.
b) Restructurarea vizează în primul rând tehnologiile și produsele într-un proces
continuu de perfecționare și înnoire care presupune investiții și alte cheltuieli și doar
masura complementară adecvării manageriale și organizatorice, stiut fiind ca oricat de
performanti ar fi managerii ei nu se pot substitui unor fonduri de investiții minim
necesare pentru realizarea resctructurării de facto.
c) Restructurarea poate lua și forme mai dure cum ar fi cele a lichidărilor și
falimentelor, acestea nu pot avea însă o extensiune “de masă” dincolo de anumite
limite suportabile din punct de vedere economic și acceptate din punct de vedere al
utilizării eficiente a activelor statelor, ținând seama de potențialul valorificării
eficienței productive ale acestora.

12
 În acest sens pledează cel puțin două argumente:
- caracterul de piață emergentă din România face ca funcționarea mecanismului
prețurilor să fie imperfectă datorită existenței unor monopoluri de stat și private, ceea
ce ingreunează încadrarea cu discernamânt obiectiv a unei unităti în categoria celor
performanțe sau neperformanțe;
- orientarea unor decidenți către recurgerea cu ușurință la soluția lichidării
reprezintă un comportament contraproductiv pentru o restructurare reală, care urmează
calea reconversiilor industriale, practică uzuală în strategiile și prognozele de
dezvoltare a industriei.
d) Avand în vedere locul important pe care-l deține industria în economia Romaniei,
restructurarea acesteia în mod obligatoriu, trebuie efectuată ținând seama de
interdependențele și efectele propagate pe care le produce, nu numai în interiorul
ramurii, ci și asupra altor sectoare, creatoare de valoare adaugată, astfel încât să se
evite procese ca “dezindustrializarea” sau “pseudotertializarea” (dezvoltarea serviciilor
speculative).
e) Gradul de privatizare redus al industriei comparativ cu alte ramuri ale economiei
nu inseamna o neglijare a sectorului, fie datorita unei atitudini ostile față de stat, fie
datorită remutării cu usurință la soluționarea unor probleme complexe ale reformei.
Restructurarea nu se poate realiza decât pe termen mediu sau lung, în
consecință ea va trebui sa coexiste cu un sector de stat al industriei care urmează a fi
privatizat.
Ca urmare raportul dintre restructurare înainte de privatizare și cea dupa
privatizare trebuie perceput dupa principiul “și-și_ și nu dupa principiul “sau – sau”.
Pregatirea procesului de restructurare a industriei in România impune, ca
demersuri absolut obligatorii în stadiile inițiale ale acesteia, elaborarea temeinică a
unor prognoze economice și tehnico-stiintifice pe domenii și sectoare, precum și un
important suport logistic, în privința cercetării stiințifice, invora și procesului
tehnologic.

13
 3. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

COMERCIALE

Alum Tulcea este o companie producătoare de alumina din România, infiinţată

in anul 1973. Alum este cel mai mare producător alumină calcinată, utilizată pentru
obţinerea aluminiului, din Româniaşi din Europa de Sud-Est. Produsele societăţii sunt
vândute atât pe plan intern cât şi pe plan intarnăţional, Alum beneficiind de locaţia sa
strategică la canalul Dunării nu departe de Constanta, cel mai mare port din România.
Principalul client al companiei este producătorul de aluminiu Alro Slatina. Un alt
client important este firma elveţiană Glencore.

Societatea privatizată la jumătatea anilor ’90 de controversată (mai ales in

cazul Sidex) Casă de comerţ britanică Balli Metal. După ce unul dintre patronii Balli a
fost acuzat în Elvetia de dispariţia a multe zeci de milioane de dolari din contabilitate,
finanţarea activităţii a scăzut şi grupul a decis să vândă societatea. În prezent
acţionarul majoritar al companiei este societatea Alro Slatina, care controlează 98,21%
din capitalul social. Alro a devenit acţionar majoritar la Alum Tulcea, în anul 2005,
pentru 9 milioane de dolari.Acţiunile Alum Tulcea se tranzacţionează la categoria de
bază a pieţei Rasdaq, sub șimbolul BBGA.

Alum are o capacitate de rafinare a aluminei de 600.000 tone pe an. În anul

2005 a livrat 530.000 de tone de tone de oxid de aluminiu şi hidraţi (hidroxid de
aluminiu). Incepând cu luna februarie 2007, societatea a intrerupt producţia, trecând la
implementarea unui proces de retehnologizare in valoare de 49,5 milioane dolari, in
vederea indeplinirii noilor cerinţe privind protecţia mediului şi scăderea costurilor de
producţie cu 30%.

S.C. ALUM TULCEA S.A. este un producator de alumină, materia primă

necesară in producerea aluminiului, a produselor refractare, a produselor ceramice,
cimentului precum şi in tratarea apei.Alum este situat în oraşul portuar Tulcea, în
apropierea Dunării, ceea ce permite transportul materiilor prime şi al produselor finite
cu ajutorul vapoarelor şi şlepurilor.Fabrica este conectată la reţeaua feroviară naţională
şi posedă propriile șilozuri plutitoare, camioane şi vagoane de alumină.

14
 Fabrica se intinde pe o suprafaţă de 142 hectare, dintre care 40 hectare sunt
foloșite în procesul de fabricare, iar restul suprafeţei este alocat staţiilor de pompare şi
de tratare a apei de pe Dunăre, legăturilor feroviare şi batalurilor.

Rafinăria de aluminiu Alum Tulcea, deţinută de Alro Slatina, estimează pentru

2010 o cifră de afaceri de 149 de milioane dolari şi un profit net de aproximativ cinci
milioane de dolari, după ce a fost inchisă peste doi ani şi jumătate, până in octombrie
2009, pentru modernizare. Bugetul va fi supus aprobării Adunării Generale a
Acţionarilor (AGA) din 28 aprilie, potrivit unui comunicat remis Bursei de Valori
Bucureşti (BVB).De asemenea, compania aducea în atentie investiţii de 6,39 milioane
de dolari în 2011."Compania va investi în automatizare, în reducerea consumurilor
specifice şi în creşterea eficienţei. De asemenea, a continuat programul de construire a
unei instalaţii care vă permite depozitarea şlamului în faza densă, în conformitate cu
cele mai bune practici existente la nivel mondial", se mai arată în comunicat.
Pentru anul 2010, Alum estimează o producţie de 450.506 de tone de alumină, care va
fi livrată in principal către Alro, pentru producerea aluminiului.
Alum Tulcea, controlată de producătorul de aluminiu Alro Slatina, a înregistrat
anul 2009 un profit de 13,53 milioane de lei (4,43 milioane dolari), faţă de pierderile
de 46,5 milioane de lei din 2008, în urma reluării activităţii, întreruptă în 2007. Alum
şi-a oprit activitatea în luna februarie a anului 2007 pentru realizarea unor investiţii de
modernizare în valoare de 49,5 milioane de dolari. Activitatea a fost reluată in toamna
anului trecut.

Cifra de afaceri a urcat în anul 2009 de peste 20 de ori, la 77,87 milioane lei
(25,5 milioane dolari), de la nivelul de 3,47 milioane lei din 2008.
Veniturile firmei au totalizat 85,4 milioane de lei (28 milioane dolari) faţă de
un nivel negativ de două milioane lei in 2008, iar cheltuielile au crescut cu 62% la
71,87 milioane lei (23,5 milioane dolari), de la 44,34 milioane lei.

Obiectivele modernizării Alum au avut în vedere creşterea volumului de

producţie, îmbunătăţirea performanţelor tehnologice şi energetice ale instalaţiilor
existente în condiţiile menţinerii fluxului tehnologic şi a gamei de produse finite,
ecologizarea integrală, creşterea performanţelor economico-financiare, reenginering-ul

15
industrial, cu accent pe îmbunătăţirea actului managerial şi optimizarea structurii
organizatorice.

Investiţiile în retehnologizare au fost proiectate să aibă un triplu impact:

creşterea performanţelor tehnice ale instalaţiilor, îmbunătăţirea microclimatului de
muncă şi protejarea mediului inconjurător. Pentru retehnologizare cu impact asupra
ecologizării companiei, s-au investit în perioada 2007-2009 aproape 10 milioane de
dolari. Realizări concrete pe linie de protecţia mediului: achiziţionarea şi instalarea
unor sisteme de filtrare performanțe, dotarea staţiei de descărcare a păcurii cu separa-
toare de hidrocarburi de mare capacitate, realizarea reţelei interne de gaze naturale,
conversia de pe păcură pe gaze naturale a consumatorilor interni, reabilitarea plat-
formei pe care se află rezervoarele de acid sulfuric şi acid clorhidric, reabilitarea
haldelor de deşeuri şi altele.

S-a acordat o atenţie sporita haldei de şlam unde s-a urmărit creşterea
capacităţii de stocare şi preintâmpinarea antrenării şi răspândirii pulberilor in
atmosferă in zona aferentă haldei. Aici a fost suprainălţat barajul şi digul şi instalaţia
de umectare şlam. Cu aceeaşi importanţă a fost vizata şi halda de deşeuri solide unde
s-au realizat consolidări in zona inundabilă a Dunării, s-a eliminat excesul de apă din
interiorul acesteia şi s-a reamenajat digul şi suprafaţa haldei.

3.1. Situatia financiră S.C. Alum Tulcea S.A.

DENUMIRE: S.C. Alum Tulcea S.A.

SEDIUL: Str. Isaccei nr. 82, Tulcea

DOMENIUL DE ACTIVITATE:

 Producător în secțiunea materie prime și minereuri din domeniul industrial

 Producător în secțiunea materii prime în domeniul chimic
 Furnizor de produse din alumină. Sulfat de aluminiu – furnizare

16
Date financiare privind anii 2011, 2012, 2013.

Anul 2011

Număr de angajaţi 719

Cifra de afaceri: 574237971

Venituti totale: 659844111

Cheltuieli Totale: 627287478

Profit: 32556633

Pierdere: 0

Datorii: 108297142

Active Imobilizate – Total 297922324

Stocuri (materiale, producție in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri

etc.) 108942815

Creanțe: 51811650

Cheltuieli în Avans: 452890

Capital social subscris varsat 488412908

Anul 2012

Număr de angajaţi: 721

Cifra de afaceri: 544972607

Venituti totale: 624151463

Cheltuieli Totale: 640614421

Profit: 0

17
Pierdere: 16462958

Datorii: 209232261

Active Imobilizate – Total 297082156

Stocuri (materiale, producție in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri

etc.): 200066451

Creanțe: 54129097

Cheltuieli In Avans: 1388264

Capital social subscris varsat: 488412908

Anul 2013

Număr de angajaţi in 2013: 695

Cifra de afaceri:: 522540268 lei

Venituti totale: 559104631 lei

Cheltuieli Totale: 696622535 lei

Profit : 0 lei

Pierdere: 137517904 lei

Datorii :212485723

Active Imobilizate – Total : 198865494

Stocuri (materiale, producție in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri

etc.) 217174216

Creanțe: 15384726

Cheltuieli în Avans: 246107

18
Capital social subscris varsat: 488412908

Analizand cei trei ani de activitate 2011.2012,2013 putem observa o continua

creștere a deificitului bugetar.
Daca în anul 2011 nu existau pierderi și Alum se bucura și de un proft
substanțial imediat în anii următori proftul a devenit 0 iar pierderile au echivalat
profitul din anul anterior. De asemenea lipsa profitului se evidentiaza și in valoarea
cheltuielilor realizate in avans care erau de 1388264 lei in 2012, iar in 2013 fiind de
numai 246107 lei.

Pe lânga profitul companiei care a scazut de la 32556633 de lei in 2011 la

unnul inexistent in anii urmatori , datoriile au inceput sa creasca cu o diferenta de
104188581 de lei intre anul 2011 și 2013.

4. ANALIZAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARĂ

S.C. ALUM TULCEA S.A.

4.1. Raport financiar anul 2014 Alum Tulcea

Situaţiile financiare pe anul 2014, intocmite conform OMF 3055/2009, pe baza
Raportului administratorilor şi Raportului auditorului financiar pentru anul 2014, in
varianta propusă de Conșiliul de Administraţie.

Șituaţiile financiare au urmatorii indicatori principali:

· cifra de afaceri: 536.644.895 ron

· profit operaţional: 29.317.190 ron

· profit curent: 50.113.830 ron

· total active: 471.773.819 ron

· total capitaluri proprii: 253.528.104 ron

2.Cu un număr de 81.595.900 voturi pentru, insemnând 99,9922% din capitalul social
reprezentat in adunare şi 6397 voturi împotrivă, insemnând 0,0078% din capitalul
social reprezentat in adunare, se aprobă șituaţiile financiare individuale pe anul 2014

19
intocmite conform IFRS, pe baza Raportului auditorului financiar pentru anul 2014, in
varianta propusă de Conșiliul de Administraţie.

Șituaţiile financiare au următorii indicatori principali:

· cifra de afaceri: 534.364 mii ron

· profit operaţional: 31.577 mii ron

· profit inainte de impozitare: 35.582 mii ron

· profit curent: 47.016 mii ron

· total active: 458.170 mii ron

· total capitaluri proprii: 241.848 mii ron

3. Cu un număr de 81.595.900 voturi pentru, insemnând 99,9922% din capitalul social

reprezentat in adunare şi 6397 voturi împotrivă, insemnând 0,0078% din capitalul
social reprezentat in adunare, se aprobă șituaţiile financiare consolidate pe anul 2014
intocmite conform IFRS, pe baza Raportului administratorilor şi Raportului
auditorului financiar pentru anul 2014, in varianta propusă de Conșiliul de
Administraţie.

Șituaţiile financiare au următorii indicatori principali:

· cifra de afaceri: 542.660 mii ron

· profit operaţional: 33.477 mii ron

· profit inainte de impozitare: 21.300 mii ron

· profit curent: 31.132 mii ron

· total active: 458.765 mii ron

· total capitaluri proprii: 166.589 mii ron

4.Cu un număr de 81.595.900 voturi pentru, insemnând 99,9922% din capitalul social
reprezentat in adunare şi 6397 voturi împotrivă, insemnând 0,0078% din capitalul

20
social reprezentat in adunare, toate voturile exprimate in mod secret, se aprobă
descărcarea de gestiune a administratorilor Dobra Gheorghe, Machitski Pavel, Cilianu
Marin, Popa Ioan şi Duralia Mihaela pentru anul 2014.

5.Cu un număr de 81.602.297 voturi pentru, insemnând 100% din capitalul social
reprezentat in adunare, se aprobă Raportul anual pentru anul 2014 intocmit in
conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1/2006 al Comișiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare (actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară – Sectorul
Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare).

6.Cu un număr de 81.595.900 voturi pentru, insemnând 99,9922% din capitalul social
reprezentat in adunare şi 6397 voturi împotrivă, insemnând 0,0078% din capitalul
social reprezentat in adunare, se aprobă repartizarea profitului net al Societăţii, aferent
anului 2014, astfel:

· fond de rezervă: 2.505.691 ron

· acoperirea pierderilor din anii precedenţi: 47.608.139 ron

7.Cu un număr de 81.602.297 voturi pentru, insemnând 100% din capitalul social
reprezentat in adunare, se aprobă Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 in
varianta propusă de Conșiliul de Administraţie, având următorii indicatori financiari
principali:

· cifra de afaceri: 169.266.381 USD

· venituri totale: 169.554.949 USD

· cheltuieli totale: 163.618.348 USD

Alum Tulcea a fost admisa la tranzacţionare pe șistemul alternativ ATS, administrat de

BVB

Tulcea, 3 aprilie 2015 – Alum Tulcea (BVB: BBGA) (“Alum”, “Compania”), singurul
producător de alumină din România, a fost admisă la tranzacţionare pe șistemul
alternativ ATS, administrat de Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

21
 Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), prin decizia 631/02.04.2015, a
admis la tranzacţionare pe ATS acţiunile emise de Alum S.A. Tulcea, in concordanţă
cu decizia șimilară a BVB din 20 martie 2015 şi cu Hotărârea nr. 37 a Adunării
Generale Extraordinare a Acţionarilor Alum Tulcea, din 23 decembrie 2014.

SC Alum Sa - reprezentata prin director operational ing. Anghelovici Nicolae

anunță publicul interesat asupra depunerii solicițării de emitere a acordului de mediu
pentru "Dotarea departamentului Cercetare-Dezvoltare al SC. Alum SA., cu instalatii
independente performante de cercetare in sprijinul cresterii competivitatii economice a
deszvolțării afacerii", propus a fi amplasat in intravilanul localitatii Tulcea, str. Isaccei
(incinta SC. Alum SA.), nr. 82, Judetul Tulcea.
Orientarea grupului Alum Orienatrea de bază a S.C Alum constă in continuarea
eforturilor de valorificare a resurselor sale umane și materiale în vederea încadrării
printre societățiile cele mai profitabile și competitive de pe piața aluminei.

Societatea își propune să reprezinte un model de intrerpindere privata, ce va

continua să aducă importante beneficii economice și sociale atăt orașului Tulcea, cât și
economiei sociale. In acesc scop societatea își stablește utmătoarele obiective
principale

- Finalizarea investițiilor în curs, cu efect în scăderea costurilor de fabricație și

creșterea competitivității.

- Continuarea procesului de modernizare in vederea indeplinirii cerinșelor de

eficiență economică ridicată, protecția mediului și responsabilitate socială.

- Asigurarea pe termen lung a resurselor de materie primă și energie, în condiții

economice cât mai avantajoase.

- Gestiunea activă a riscurilor contractuale și de piată(financiare), ținând seamă

de evoluțiile de pe piața internă și internațională.

- Dezvoltarea de noi produse și activități

- Creșterea capabilității tehnice și a competitivității pentru accesarea de noi

clienți

22
Indicatori de producție

Producție alumină 2013- 390,965 tone

Producție alumină 2012- 414,401 tone

Prioduție bauxită 2013- 615,910 tone

Productție bauxită 2012- 775,659 tone

a. Principalele direcții de dezvoltare ale Alum S.A.

În ceea ce privește viitoarele proiecte de dezvoltare pe care Alum intenționează

să le pună în aplicare acestea sunt prezentate succint astfel.Lucrări de amenajare halda
de șlam-lucrări de intreținere și consolidare a amenajărilor hidrotehnice în jurul haldei
de șlam și supraînălțarea digurilor pentu continuarea depozitării în condiții de
siguranță a slamului în faza densa.

-Turn de răcire pentru turbină de 12 MW

În data de 3 mai 2011 Alum a achiziționat de la Vimetco N/V 100% din

capitalul social al unei companii de investiție Global Aluminium ltd(GAL). Activele
Global Aluminium includ 100% din acțiunele unei mine de bauxită din Sierra Leone,
Siera Minerals Holding 1 ltd și 100% din acțiunile companiei Bauxite Marketing ltd.

b. Politici în materie de gestiune a riscului financiar.

Impozitarea

Impozitul plătit este bazat pe profitul impozitabil pentru anul respectiv, Profitul
impozabil diferă de profitul așa cum este raportat în contul de profit și pierdere
deoarece exlude veniturile și cheltuielile care sunt impozabile sau deductibile în
ceilalti ani și mai exlude veniturile și cheltuielile care nu sunt niciodată impozabile sau
deductibile.

Managementul riscului financiar

Activitățile Alum o expun la o varietate de riscuri financiare, riscuri de

piață(care include riscul valutar, riscul valorii juste a ratei dobânzii, riscul ratei

23
dobânzii la fluxul de numerar și riscul de preț), riscul de credit și riscul de
lichiditate.Programul de gestionare a riscului general al Alum se concentrează pe
imprevizibilitatea piețelor financiare și caută să minimalizeze evenatualele efecte
adverse în performanța financiară a Alum. Alum folosește instrumente financiare
derivative ca să acopere anumite expuneri de risc.

Managementul riscului este executat de trezorerie conform politicilor aprobate

de consiliul de administrație. Trezoreria identifică, evaluează și acoperă riscurile
financiare în strânsă colaborare cu initățile operaționale ale Alum.Consiliul furnizează
principiile scrise pentru managementul general al riscului precum și politicile scrise
care acoperă domenii specifice, cum ar fi riscul schimbului valutar, riscul ratei
dobanzii riscul de credit, foloșirea instrumentelor financiare derivative și a
instrumentelor financiare nederivative și investiția lichidităților excesive.

Riscul de capital

Obiectivele Alum când administrează capitalul sunt să protejeze capacitatea

Alum de a continua cu interes crescănd, de a oferi încasări pentru acționari și beneficii
pentru ceilalți factori de interes și de a menține o structură optimă de capital pentru a
reduce costurile de capital.Structura de capital a Alum constă în datori care includ
împrumuturi, numerar și echivalente de numerar și capitalul propriu atribuit
deținătorilor de capital al companiei mame, conținând capitalul emis, rezervele și
rezultatul reportat .

Managementul Alum analizează structura de capital în mod regulat. Ca parte a

acestei analize conducerea consideră costul capitalului și riscurile asociate cu fiecare
clasă de capital.Pentru a menține sau a modifica structura de capital Alum poate ajusta
suma dividendelor plătite acționarilor, poate returna capitalul acționarilor, poate emite
noi acțiuni sau vinde activele pentru a reduce datoria.

Comparativ cu alții din industrie, Alum monitorizează capitalul pe baza ratei

efectului de levier. Această rată este calculată ca fiind datoria netă impărțită la
capitalul total. Datoria netă este calculată ca împrumuturi totale( incluzând
„împrumuturile curente și non-curente” )mai puțin numerarul și echivalente de
numerar.Capitalul total este calculat ca și „capital propriu” plus datoria netă.

24
Administrarea riscului de schimb valutar.

Alum este expus la riscul de schimb valutar deoarece o parte importantă din
vânzările de alumină calcinată și bauxită este raportată la USD , în timp ce o mare
parte din cheltuielile sale de exploatare(precum cheltuielile cu energia, cu salarille,
etc) este raportata la RON. Astfel Alum se expune la riscul ca fluctuațiile ratelor de
schimb RON/ USD vor afecta atât veniturile sale nete cât și pozița finaciară așa cum
sunt exprimate în RON.Expunerea Alum la schimbul valutar rezultă din

- Tranzacții posibile , previzionat( vânzări/achiziții)

- Exprimate în valută

- Angajamente ferme exprimate în valută

- Elemente monetare (în principal Creanțe comenrciale, datorii comerciale și

împrumuturi) exprimate in valută.

Managementul riscului rate dobănzii

Deoarece Alum nu deține active semnificativ cu efect de dobândă, veniturile și
fluxurile de numerar ale Alum sunt substanțial independente de schimbările din ratele
dobânzilor de pe piață.Riscul ratei dobânzii al Alum rezultă din împrumuturi.
Imprumuturile emise la rate fluctuante expun Alum la riscul ratei dobânzii.
Imprumuturile emise la rate fixe expun Alum la un risc de rata a dobânzii din valoarea
justă.Rata dobânzii pentru facilitățile sale de creditare existente se bazează pe rata
oferita de Interbank Londra (LIBOR) pentru împrumuturile in USD pe EURIBOR
pentru împrumuturile Euro.

Riscul de credit

Riscul de creditare reprezintă riscul ca una dintre părțile instrumentului

financiar să nu execute obligația asumată , cauzând Alum o pierdere finaciară. Alum a
adoptat politica de a tranzacționa doar cu părți de incredere și obținând garanții
suficiente când este cazul ca mijloce de a atenua riscul pierderilor financiare din cauza
neîndeplinirii obligatiilor.Expunerea Alum și evaluarea de creditare a părților sale sunt
monitorizate permanent și valoarea totală a tranzacțiilor încheiate este distribuită

25
părților aprobate.Expunerea de crediatere este controlată prin limitări impuse părților,
ce sunt analizate și aprobate de consiliul de administrație.

Riscul de lichiditate

Gestionarea prudentă a riscului de lichiditate implică păstrarea de suficient

numerar și valori tranzacționabile, dinsponibilitatea finanțării printr-o sumă adecvată
din facilități de creditare angajate precum și capacitatea de a închide poziții pe
piață.Datorita naturii dinamice a afacerii, trezoreria Alum menține flexibilitatea în
finanțare prin păstrarea disponibilității în cadru liniilor de creditare
angajate.Conducerea monitorizează regulat previziune de rulare a rezervei de
lichidități a societății.

c. Alumina și bauxita- Alum și subsidiarele

În anul 2013 Grupul alum a înregistrat o cifră de afaceri în valoare de 522,540
mii Ron pe urmatoarea structură

- Venituri din vânzări alumină 497,944 mii ron

- Venituri din vânzări hidrat 19,585 mii ron

- Venituri din vânzări de deșuri 855 mii ron

- Venituri din vânzări de utilitați 392 mii ron

- Venituri activitâți diverse 3,764 mii ron

Următorul tabel reprezintă distribuța vânzărilor consolidate de alumină, hidrat

și bauzită ale grupului piețe geografice, fără a ține seamă de locul prodecerii bunurilor.

Tab. 6 Distribuția vânzărilor consolidate de alumină, hidrat și bauzită

31 dec 2013 31 dec 2012

România 482,473 487,229

Uniunea Eurpeană 27,074 8,202

Europa non UE 7,983 24,960

Total 517,530 520,391

26
 Fig. 7 Graficul distribuței vânzărilor consolidate de alumină, hidrat și bauzită

d. Concurența pe piața aluminei

Concurenșa pe piața aluminei este dată de prețul de vânzare și calitatea

produselor. Pentru a obține o cotă de piață cât mai mare fiecare producator
coroborează strategia de marketing cu investiții în tehnologie și modernizarea continuă
a precesului de fabricație.In condițiile unei piețe mondiale tot mai competitive Alum
trebuie să continue strategia de reducere a prețului de cost prin reduecerea
consumurilor(dezvoltarea de noi tehnologii ecologice), promovarea produselor, printr-
un marketing agresiv și investiții în capitalul uman. Se va acorda în continuare o
atenție deosebită monitorizări activitașii și evoluției prețul bauxitei, aluminei și
aluminiului pe piețele intarnaționale, astfel încat conducerea să primească informații
relevante în timp util și astfel, să poate lua deciziile cele mai benefice pentru
activitatea Alum.

Angajamente

La 31 decembrie 2013 Alum are angajamente de investiții pentru 2014 in sumă

de 43 mii USD (31 dec 2012- 237 mii USD).

27
 Alum are încheiate diverse contracte pentru achiziționarea de materii prime,
energie electrică și alte materiale și consumabile în valoare de 5,437 mii EUR și
107,975 mii USD, valabile în 2013 (dec 2012-7,880 mii EUR și 109,047 mii USD).

3. STRUCTURA SURSELOR DE FINANȚARE

(pentru ultimele trei exerciții financiare)
Finanțarea reprezintă modalitatea de procurare a resurselor financiare necesare
înființării, funcționării și dezvoltării întreprinderii.1

5.1 Modele de reprezentare a structurii surselor de finanțare

Politica de finanțare a întreprinderii trebuie sa selecteze cele mai optime surse
de finanțare pentru a asigura o buna funcționare a sistemului financiar și a contribui în
egala măsură la performanțele prezente și ulterioare ale acesteia.
În literatura de specialitate regăsim în diverse moduri tratată structura surselor
de finanțare. În dezvoltarea acestui subiect voi lua ca exemplu urmatoarea structura:

Capital social

Capitaluri proprii
Prime legate de capital

Diferențe din reevaluare

Surse de finanțare ale Rezervele

întreprinderii
Rezultatul raportat si
rezultatul exercitiului

Provizioane reglementate

Provizioane pentru
riscuri și cheltuieli

Împrumuturi pe termen
mediu și lung
Fig.8 Structura surselor de finanțare si sfera capitalurilor proprii ale întreprinderilor
private

28
5.2 Analiza structurilor surselor de finanțare
Potrivit situației înfațișate pe site-ul Bursei de Valori, Bucuresti și în urma
prelucrării datelor conform structurii de finanțare ale întreprinderii, în următorul
tabel sunt prezentați indicatorii financiari ai S.C. ALUM S.A din perioada anilor
2010, 2011 respectiv 2012.

Tab. 9 Structura surselor de finanțare la sfârșitul ultimelor exerciții financiare (2010,

2011, 2012)
Ani
2012(RON) 2011(RON) 2010(RON)
Capital și rezerve
Capital 488.412.908 488.412.908 469.450.258
Capital subscris vărsat 488.412.908 - -
Capital subscris
- - -
nevărsat
Prime legate de capital - - -
Rezerve din
97.181.762 110.470.686 131.989.530
reevaluare
Rezerve 75.603.063 56.773.582 33.626.905
Rezerve legale 5.458.476 5.458.476 -
Rezerve reprezentând
surplusul din rezervele 70.091.076 51.261.595 -
de reevaluare
Alte rezerve 53.511 53.511 -
Profitul sau
302.010.423 332.944.724 362.991.384
pierderea raportat/ă
Sold Creditor - - -
Sold Debitor 302.010.423 332.944.724 362.991.384
Profitul sau
pierderea exercițiului 16.462.958 32.562.133 31.629.220
financiar
Sold Creditor - 32.562.133 31.629.220
Sold Debitor 16.462.958 - -
Provizioane 2.404.203 2.219.325 1.397.390
Împrumuturi 0 27.739.349 0
Împrumuturi pe
166.760.674 49.063.972 61.409.304
perioade < 1 an
Imprumuturi pe
42.471.587 59.233.170 896.137
perioade > 1 an
Capitaluri proprii- 342.724.352 353.646.753 302.121.968

29
 total

Din care, referitor in mod sintetic la cele trei mari componente ale surselor de
finanțare, avem urmatorul grafic bazat pe urmatoarele date, din urmatorul tabel:

Tab. 10 Structura surselor de finanțare pe capital propriu, provizioane și împrumuturi pe

termen mediu și lung

Ani
2012 2011 2010
Componente
Capital propriu 342.724.352 353.646.753 302.121.968
Provizioane 2.404.203 2.219.325 1.397.390
Împrumuturi pe
termen mediu și 209.232.261 108.297.142 62.278.441
lung
Total 554.360.816 464.163.220 365.797.779

30
Fig 11 Structura surselor de finanțare pe capital propriu, provizioane si împrumuturi

În anul 2012, dintr-un total de 554360816 milioane lei, din structura surselor de
finanțare capitalul propriu constituie 342724352 milioane lei, din același total
provizioanele constituie 2404203 milioane lei, iar împrumuturile constituie
108297142 milioane lei.

În anul 2011, dintr-un total de 464163220 milioane lei, din structura de finanțare
capitalul propriu constituie 353646753 milioane lei, provizioanele constituie
2219325 milioane lei, iar împrumuturile 108297142 milioane lei.

În anul 2010, dintr-un total de 365797779 milioane lei, din structura de finanțare
capitalul propriu constituie 302121968 milioane lei, provizioanele constituie
1397390 milioane lei, iar împrumuturile pe termen lung si mediu constituie
62278441 milioane lei.

Analiza mutațiilor în structura capitalului propriu și a factorilor de influență

Prin analiza evoluției capitalurilor proprii se observa distinct mutațiile survenite

in decursul celor trei ani 2010, 2011 inclusiv 2012. Apariția modificărilor în structura
capitalurilor conduce la identificarea unor rezultate diferite de la un an la altul, cu
implicații în dinamica si performanțele întreprinderii.

31
5.3 Modificări în structura capitalurilor proprii
Tab. 12 Modificări în structura capitalurilor proprii, în decursul ultimelor trei exerciții
financiare
Ani 2012(RON) 2011(RON) 2010(RON)
Capitaluri proprii 342.724.352 353.646.753 302.121.968

Fig.13 Graficul modificărilor în structura capitalurilor proprii, in decursul ultimelor

trei exerciții financiare

Mutațiile din structura capitalului propriu al SC ALUM SA TULCEA din

ultimele trei exerciții financiare, se vor calcula conform relației:

It/0 = *100, unde:

I - indicatorul care calculează variația mutațiilor

Yt- exprimă valoarea anului la care se face referință
Y0- exprimă valoarea anului anterior

Analiza se va face pe baza datelor trecute în tabelul nr.2 și se va realiza calculul

indicatorilor din cadrul celor trei exerciții financiare, cu privire la variațiile din
structura capitalului propriu al Societății Comerciale AlUM SA TULCEA :

32
 a) 2012/2011: * 100 = * 100 = -3.088 %

b) 2012/2010: * 100 = * 100 = 13.43 %

c) 2011/2012: * 100 = * 100 = 3.18 %

d) 2011/2010: * 100 = * 100 = 17.05

e) 2010/2012: * 100 = * 100 = -11.84%

f) 2010/2011: * 100 = * 100 =-14.56%

Pe baza calculelor realizate, rezultă urmatoarele interpretări :

a) Capitalul propriu din anul 2012 a scazut cu 3.088 % față de capitalul propriu
înregistrat la finele anului 2011.

b) Capitalul propriu din anul 2012 a crescut cu 13.43% față de capitalul propriu
inregistrat in anul 2010.

c) Capitalul propriu din anul 2011 a crescut cu 3.18% față de capitalul propriu din
anul 2012.

d) Capitalul propriu din anul 2011 a crescut cu 17.05% față de capitalul propriu din
anul 2010.

e) Capitalul propriu din anul 2010 a scazut cu 11.84% față de capitalul propriu
înregistrat în anul 2012

f) Capitalul propriu din anul 2010 a scazut cu 14.56% față de cel înregistrat în anul
2011

33
 Pentru a evidenția cat mai mult variația capitalului de la un an la altul, voi
prezenta grafic rezultatele, printr-un grafic de tip bară.

Fig.14 Prezentarea grafica a variației capitalului propriu de la un an la altul

5.4. Mutații in structura componentelor capitalului propriu

Tab. 15 Componentele capitalului propriu pe parcursul celor trei exerciții financiare

Ani

2012(RON) 2011(RON) 2010(RON)

Componente

Capital social 488.412.908 488.412.908 469.450.258

Alte rezerve 53.511 53.511

Rezerve din
97.181.762 110.470.686 131.989.530
reevaluare

Rezerve 75.603.063 - 33.626.905

Rezultatul
302.010.423 332.944.724 362.991.384
raportat

34
 Rezultatul
16.462.958 32.562.133 31.629.220
ercițiului

În ceea ce privește CAPITAL SOCIAL, acesta a crescut cu 18.962.650

milioane lei în anul 2011 fața de anul 2010, iar în perioada următoare 2012 a ramas
constant, neprezentând modificari in plus fața de 2011, si crescând cu aceeași suma ca
și in anul 2011 față de anul 2009.
Referitor la ALTE REZERVE, acestea au crescut cu 53511 mii lei in 2011 față
de 2010, valoare fiind aceeași și în următorul an, acesta fiind 2012.
În structura REZERVE DIN REEVALUARE, putem sesiza următoarele
modificări: în anul 2011 acestea au scăzut cu 212518844 milioane lei față de anul
2010, iar în 2012 acestea au scăzut cu 13288924 milioane lei față de 2011, și cu
34807768 față de 2009.
Mutații au suferit și REZERVELE, care au crescut considerabil în anul 2012
față de anul 2010, cu 419767158 milioane lei, in anul 2011 nefiind inregistrate valori.
Distincții observam și în cazul REZULTATULUI RAPORTAT care a scăzut
semnificativ în anul 2011 față de anul 2010 cu 30046660 milioane lei, iar in 2012
acesta a continuat sa scadă față de 2010, înregistrându-se diferențe de 60980961
milioane lei.
Și în cazul REZULTATULUI EXERCIȚIULUI se observa diferențe, in anul
2011acesta a crescut cu 932913 mii lei față de anul 2010, iar în 2012 acesta a scăzut
semnificativ cu 16099175 milioane lei față de 2011, și cu 15166262 față de 2010.

5.5. Analiza mutațiilor în structura resurselor împrumutate

Activitatea unei întreprinderi se dezvoltă și avansează nu numai din surse
proprii ci și din cele împrumutate, care contribuie intr-o anumita măsura la atingerea
anumitor obiective strategice urmărite. Apelul la aceste resurse atrage dupa sine
mutații esențiale în procesul de finanțare.

35
Modificări în structura resurselor împrumutate pe termen scurt
Tab. 16 Mutații în structura resurselor împrumutate pe termen scurt

Ani
2012(RON) 2011(RON) 2010(RON

Componente

Datorii ce trebuie
plătite într-o
166.760.674 49.063.972 61.409.304
perioadă de până
la un an

Sume datorate
instituțiilor de 17.223.908 17.269.487
credit

Avansuri încasate
in contul 82.305.298 111.047
comenzilor

Datorii comerciale 62.121.080 27.578.939

Efecte de comerț - -

Alte datorii 5.110.388 4.104.499

36
 Fig 17 Fluctuațiile datoriilor ce trebuiesc plătite intr-o perioada mai mică de un an

Astfel observăm că în anul 2011 datoriile au scăzut cu 12.345.332 milioane lei

față de 2010, iar în anul 2012 este înregistrată o creștere de 105.351.370 milioane lei
față de 2010 și o creștere de 117.696.702 milioane lei față de 2011.

Tab. 18 Calcularea indicatorilor pentru identificarea mutațiilor împrumuturilor

pe perioade mai mici de un an, de la un an la altul în decursul celor 2 exerciții
financiare, 2012 și 2011, pentru cel de-al 3-lea nefiind valabile datele necesare
Indicatori
It/t-1= *100

Sume datorate instituțiilor de credit

2012/2011 -0,26%

Avansuri încasate în contul comunităților

2012/2011 74017,5%

Datorii comerciale

2012/2011 125,24%

Efecte de comerț

2012/2011 -

Alte datorii

2012/2011 24,5%

37
Din acest tabel, putem constata:

- Sumele datorate instituțiilor de credit scad cu 0,26% în 2012 față de 2011

- Avansurile încasate în contul comunităților cresc cu 74017,5% în 2012 față de
2011
- Datoriile comerciale cresc in 2012 cu 125,24% față de 2011
- În sfera alte datorii, se observă de asemenea o creștere cu 24.5% a datoriilor in
anul 2012 comparativ cu anul 2011.

5.6. Modificări în structura resurselor împrumutate pe termen lung și

mediu

Tab. 19 Modificări înregistrare în structura resurselor împrumutate pe termen lung și

mediu (pe o perioadă mai mare de un an) în decursul ultimelor trei exerciții financiare
Ani 2012(RON) 2011(RON) 2010(RON)

Împrumuturi pe 42.471.587 59.233.170 896.137

termen lung

Fig.20 Fluctuațiile împrumuturilor pe termen lung și mediu pe parcursul celor trei

exerciții financiare

38
 Din grafic, putem observa că în anul 2011 au avut loc cele mai multe împrumturi
contractate pe termen lung și mediu apoi urmând anul 2012 și anul 2011.
Altfel spus, în anul 2011 este înregistrată o creștere de 58337033 milioane lei
față de anul 2010, iar în anul 2012 s-a înregistrat o micșorare de 16761583 milioane
lei față de anul 2011, și o creștere cu 41575450 milioane lei față de 2010.

6. EFICIENTIZAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PROCESULUI

TEHNOLOGIC DIN CADRUL S.C. ALUM TULCEA S.A.

6.1. Eficientizare prin reducere de personal

În paralel cu demararea planului de retehnologizare, Alum a lansat şi un

program de disponibilizări voluntare, destinat persoanelor care au dorit să-şi continue
activitatea în afara companiei pe perioada în care producătorul de alumină a fost oprit.
În acest sens aproximativ 800 de angajaţi, din cei 1200 ai fabricii, au trebuit să
părăsească locul de muncă, mare parte dintre aceştia fiind reincadraţi după terminarea
procesului de retehnologizare.Salariaţii au primit sume de bani în funcţie de perioadă
cât au fost angajaţi ai companiei. La acestea s-au adăugat plata ajutorului de somaj
pentru un an şi bonusuri de două până la patru salarii. În urma acestor investiţii a fost
optimizat fluxul tehnologic rezultând costuri de producţie competitive la nivel mondial
cât şi controlul strict al consumului de materii prime, materiale, păcură şi energie.
Totodată s-a dublat capacitatea de producţie a fabricii, până la 1 milion de tone.

6.2. Eficientizare prin retehnologizare

Producătorul de alumină Alum Tulcea şi-a inchids porţile, pentru aproximativ

doi ani, pentru investiţii in retehnologizare in urma unei investiţii de 50 milioane de
dolari, realizată de proprietarul Alro Slatina.

Compania a înlocuit o mare parte din utilajele existente pentru a eficientiza producţia
şi pentru conformarea cu normele europene de protecţie a mediului.

Tehnologia utilizată până în 2007 antama costuri de producţie ridicate,

productivitate scăzută, calitate indoielnică, probleme de mediu.

39
În pofida unor opinii sceptice, la finele lui octombrie 2009 Alum Tulcea a fost
repornită, iar prima marsută de alumină a fost livrată la Slatina in prima jumătate a
lunii noiembrie.Este o realizare remarcabilă, având în vedere că investiţiile şi
repunerea în funcţiune s-au realizat pe criză economică profundă, care a determinat
falimentarea a mii de firme româneşti.

Faptul că anul 2009 a fost o perioadă extrem de dificilă pentru toate companiile
româneşti , în economia naţionala, există şi exemple că recesiunea poate fi sfidată. In
pofida scăderii profitului cu 600% al companiei-mamă, procesul de retehnologizare şi
modernizare a uzinei Alum Tulcea, care a costat 50 de milioane de dolari, a fost
finalizat cu două luni mai devreme decât se estimase iniţial.

Sistem de automatizare instalaţie de ardere cazan nr.1 şi cazan nr.4 pentru CET
ALUM S.A.

Modernizarea instalaţiei de ardere pentru cazane se bazează pe analiza

elementelor constructive şi funcţionale ale cazanului care urmează a fi modernizat, in
context cu cerinţele beneficiarului şi cu parametrii instalaţiilor de alimentare cu
combustibil şi a instalaţiilor de utilizare a aburului sau a apei fierbinte.

Direcţiile principale de acţiune sunt:

 alegerea şi livrarea unor arzătoare performante, cu caracteristici tehnice

corespunzătoare proceselor tehnologice date şi armonizate cu focarul cazanului;
 proiectarea rampelor de alimentare cu gaz sau cu combustibil lichid şi livrarea
aparaturii aferente celor două rampe;

 proiectarea, execuţia, testarea şi livrarea echipamentelor de automatizare

(dulap de automatizare şi AMC-uri);

 proiectul de montaj;

 avizarea ISCIR a documentaţiei de execuţie;

 raport de conformitate pentru execuţie;

 proba la cald, verificarea şi autorizarea ISCIR a cazanului;

40
 piese de schimb in termen de garanţie şi postgaranţie

Cazan nr.1 de 120 t/h

Caracteristici tehnice cazan:

- debitul de abur = 120 t/h;

- presiunea maximă a aburului în tambur = 112 bar;
- temperatura aburului supraîncalzit = 540°C
- temperatura apei de alimentare = 215°C;
- temperatura aerului la intrare în arzatoare = 240°C

Cazanul 1 este pentru abur energetic fiind conectat la o turbină cu contrapresiune.

Cazan nr.4 de 105 t/h

Caracteristici tehnice cazan:

- debitul de abur = 105 t/h;

- presiunea maximă a aburului în tambur = 17 bar;
- temperatura aburului supraîncalzit = 250°C
- temperatura apei de alimentare = 160°C;
- temperatura aerului la intrare în arzatoare = 240°C

Dispecer energetic

În condiţiile creşterii preţurilor energiei electrice, realizarea unui sistem

centralizat de urmărire a consumurilor a devenit o prioritate pentru orice consumator
important. Deşi avantajele unui asemenea sistem sunt evidente, dorim să amintim aici
doar câteva dintre cele mai importante:

- urmărirea continuă şi înregistrarea consumurilor şi a mărimilor instantanee (tensiuni,

curenţi, factor de putere, puteri active/reactive, debite, temperaturi, presiuni) pentru
fiecare consumator;
- urmărirea continuă a incadrării în consumul sau limita de putere impuse, cu
posibilitatea deconectării automate a unor consumatori (dacă procesul tehnologic
permite acest lucru) pentru respectarea acestor limite;

41
 - simplificarea calculului consumurilor la nivel de secţie/atelier etc.,
posibilitatea analizării off-line a mărimilor inregistrate pentru studierea curbei de
sarcină şi a evoluției oricărui alt parametru;
- accesul instantaneu la toate informaţiile on-line şi off-line precum şi
posibilitatea transmiterii acestor date într-o reţea informatică;
- posibilitatea extinderii aproape nelimitate prin adăugarea de noi module
hardware şi software

6.3. Investiții in protectia mediului

Dupa retehnologizare, întreaga activitate a fabricii se realizează conform cu

normele europene privind protecţia mediului.În plus, în 2006, Alum Tulcea a investit
peste două milioane de dolari pentru programul de conformare la normele de mediu,
agreat de Agenţia Naţionala de Protecţie a Mediului, având in vedere, totodată şi redu-
cerea consumului de energie electrică şi de păcură cu peste 10 la sută, pe controlul
calitaţii arderii şi inlocuirea păcurei cu gaz metan la centrala termoelectrică.

Alum Tulcea a dezvoltat programe de automonitorizare a factorilor cu impact

asupra mediului înconjurător și a noxelor de munca în colaborare cu Agenţia pentru
Protecţia Mediului Tulcea şi cu Autoritatea locala de Sănătate Publică. Au fost
desemnați responsabili cu protecţia mediului pentru fiecare departament al uzinei. În
2007 Alum Tulcea a primit Autorizaţia Integrată de mediu emisă de Agentia

Regionala pentru Protecția Mediului Galati cu termen de valabilitate 2017 în

semn de recunoaştere a eforturilor efectuate de Companie pentru respectarea normelor
de mediu impuse prin legislatie. Din 2005 și pana în prezent Alum Tulcea a facut
investiții în domeniul protecției mediului în valoare de peste 15 de milioane USD și
are în vedere continuarea planului de investiții pentru mentinerea permanenta a
funcționării uzinei în condițiile respectării celor mai bune tehnici aplicate în industria
de producție a aluminei calcinate. Autorizaţia de mediu certifică faptul că toate
emisiile produse de companie sunt în deplină concordanţă cu standardele Uniunii
Europene și cu cele mai bune tehnici disponibile în domeniu.

ALUM Tulcea a înlocuit sistemele de combustie la instalațiile de ardere de la

CET și Calcinare permițând trecerea de la utilizarea păcurii la consumul de gaze

42
naturale, mărind astfel randamentul de ardere atât la Cazanele C2Ap nr 1 și C105 cat
și la Calcinatorul Static. În plus, toate emisiile de poluanți sunt conforme cu
standardele de cea mai bună practică din domeniu. Un exemplu îl constituie emisiile
de gaze cu efect de seră care au fost reduse semnificativ față de anul 1989.

Pentru reducerea emisiilor de pulberi la Calcinare, ALUM Tulcea a construit și

pus în funcțiune în anul 2007 un Filtru cu Saci care are un randament de reținere a
particulelor de 99.95%. Tehnologia de filtrare cu saci reprezintă în momentul actual
cea mai bună tehnică disponibilă utilizată cu succes în toate marile fabrici de alumină
calcinată din lume.

Legat de managementul deseurilor, compania și-a propus și realizat înca din

2007 colectarea selectivă a tuturor deșeurilor, iar pentru deșeul rezultat în urma
procesului tehnologic s-a realizat un amplu proiect de modernizare a Haldei de șlam.

La halda de șlam, ALUM Tulcea a montat un sistem de îngroșare a șlamului în

valoare de peste 3 milioane de dolari care permite obținerea unui șlam cu un conținut
de solide de peste 52%. În acest mod, tehnologia utilizată de ALUM Tulcea se
încadrează atât în cerințele celor mai bune tehnici aplicate pentru depozitarea șlamului
în halda dar și cerințelor directivelor Europene. De asemeni s-a realizat închiderea
ecologică a unei suprafețe de aproximativ 4.8 hectare plantând totodată în zona de
inchidere și pe tot perimetrul haldei de șlam circa 25,000 de puieti de salcam, salcioara
și maces.

In acelaşi timp, programele de investiţii in protecţia mediului au permis

companiei ALUM Tulcea să obţină certificarea ISO 14001 pentru managementul
protecţiei mediului inconjurător.

Alum Tulcea implementează măsuri de eco-eficientizare şi siguranţă de-a

lungul întregului proces de producţie, fiind implicată în activităţi legate de probleme
globale de mediu prin includerea în programele de investiții a măsurilor care sa
conducă la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a întregii game de poluanți
generați pe amplasamentele societății.

Educația personalului

43
 Prin politica promovată în cadrul sistemului integrat de management-calitate-
mediu, a devenit o cerință obligatorie accesul personalului din interiorul societății la
informații legate de starea mediului din companie. Acest lucru s-a realizat în anul 2006
prin punerea în funcțiune a unui sistem de masurare emisii noxe la cosurile de fum de
la CET și Calcinare iar incepând din 2010, prin intranetul local, salariații au acces prin
intermediul unuia dintre serverele proprii la valorile medii zilnice măsurate.

Informare asupra stării mediului în ALUM Tulcea

Informarea autoritaților competente de mediu și a tuturor părților interesate

privind monitorizarea protecției mediului în ALUM Tulcea o facem ori de cate ori
este nevoie prin materiale documentare în care sunt prezentate realizările noastre
precum și țintele pe care ni le propunem, punând la dispoziția acestora Raportul de
mediu anual. Aici, un capitol aparte este alocat evoluției emisiilor în punctele de
control stabilite prin autorizațiile integrate de mediu ale companiei.

Comunicarea stării mediului din societate

Conform cerintelor legale, lunar, înaintam autorităților de mediu locală,

regională și națională, a celor responsabile pentru gospodărirea apelor precum și
autoritații de sanatate publică raportări privind evoluția indicatorilor monitorizati
pentru apa, aer, sol, zgomot, gestiunea deseurilor așa cum este stipulat în autorizația
integrată de mediu nr. 9 din februarie 2007 reactualizată în 30 octombrie 2007 (Valori-
Medii lunare CET-Calcinare).

Autoritatatea locala și regională pentru protecția mediului deține studii de

impact, înregistrari și raportări primite de la ALUM Tulcea care pot fi solicitate de
comunitatea locala pentru informare.
In februarie 2009, Alum Tulcea a elaborat un program complex pentru
protecţia mediului, incluzând proiectul pentru ecologizarea haldei de şlam administrată
de companie. Proiectul permite depozitarea şlamului in faza densa, cu un conţinut de
solid de 52%-62% şi amenajarea reţelei de preluare a apelor fluviale. Anual, Alum are
un buget de aproximativ 500.000 de dolari alocat pentru intreţinerea actualei halde de
şlam in parametri legali. Potrivit reprezentanţilor uzinei, in procesul de depozitare a
şlamului nu se utilizează substanţe chimice, iar pe suprafaţa haldei funcţioneazăun
șistem mobil de aspersoare care împiedică antrenarea pulberilor in perioada de secetă

44
prelungită. De asemenea, din tehnologia de depozitare actuală nu rezultă ape uzate
toxice sau substanţe toxice şi periculoase care să afecteze componentele de mediu sau
sănătatea locuitorilor. Compania monitorizează permanent depozitul, cu ajutorul
instituţiilor de specialitate, precum ICIM Bucureşti, ECOIND Bucureşti, IPROCHIM
Bucureşti. Din analizele de laborator efectuate de aceste institute rezultă că impactul
este redus şi doar pe amplasamentul haldei, fiind nesemnificativ in zonele invecinate.

7. EFICIENŢA ECONOMICĂ - ELEMENT HOTĂRÂTOR IN

DECIZIA DE INVESTIŢII

7.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiei

Pentru realizarea unui obiectiv de investiţii, în practică există mai multe

posibilităţi concretizate în diferite variante, fiecare având avantajele şi dezavantajele
sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei după care se va executa investiţia să
fie făcută pe baza unor criterii şi calcule riguros ştiinţifice. Aceste calcule trebuie să
indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, altfel realizarea
investiţiei se va dovedi neinspirată. In această idee, realizarea unor obiective de
investiţii cu efort economic (de muncă vie şi muncă trecută - materiale) mai mic decât
cel propus, reprezintă concretizarea unei activităţi desfăşurată in mod eficient.

In esenţă, prin eficienţa economică a investiţiilor trebuie să se inţeleagă faptul

că prin consumarea unor fonduri de investiţii se impune obţinerea de rezultate
maxime.

O expresie la modul general a eficienţei economice este dată de relaţia dintre

efectele utile obţinute dintr-o anumită activitate economică şi cheltuielile, adică
eforturile, realizate in activitatea respectivă. In expreșie matematică, eficienţa
economică se exprimă sub forma:

Ee = Ef / Er maxim, adică maximizarea efectelor,

sau

Ee = Er / Efminim, adică minimizarea eforturilor, Ef

unde:

45
Ef- efectul economic;

Er - efortul economic

Aşadar, eficienţa economică inseamnă obţinerea unor efecte economice utile,

in condiţiile cheltuirii intr-un mod raţional şi economicos a unor resurse materiale,
umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode ştiinţifice de organizare a
activităţii.

Nivelul eficienţei este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare efectul util pe
unitate de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate
de efect util.

Făcând o analiză a noţiunii de eficienţă economică a investiţiilor se constată că

aceasta este o sumă de factori calitativi, fapt ce îi conferă acesteia un caracter
complex, vizând perfecţionarea activităţii in domeniul in care are loc punerea in
funcţiune a investiţiei respective, care poate fi de modernizare, retehnologizare,
reconstrucţie sau dezvoltare. Studiul eficienţei economice a investiţiilor presupune in
fond o analiză cauzală a factorilor care determină decizia in mediul de risc aferent.

De fapt analiza eficienţei economice a investiţiilor răspunde la intrebările:

■ cum se folosesc?

■ cât se consumă din resurse?

urmărindu-se atât gradul de valorificare cât şi economișirea lor. in acest context este
necesar ca resursele să fie cât mai riguros structurate după criterii care să corespundă
cerinţelor analizei economice.

In practica curentă de realizare a investiţiilor se face adesea greşeala când se

consideră că noţiunea de eficienţă economică a investiţiilor este una şi aceeaşi cu

46
rezultatele utile ale acestora. Spre exemplu: vânzarea unor produse de un nivel
calitativ superior se apreciază ca fiind intotdeauna o activitate eficientă. in realitate,
obţinerea unei calităţi superioare poate fi rezultatul unui consum de muncă exagerat
care face ca activitatea să se desfăşoare în mod ineficient. Realizarea unor produse de
o calitate superioară constituie o condiţie de bază a unei activităţi eficiente, dar
realizarea acesteia cu costuri foarte mari este de neadmis.Aşa după cum a fost
prezentat, în urma efortului de investiţii se obţin diverse efecte economice reflectate de
fapt şi pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, in raport cu efortul investiţional dă
măsura eficienţei investiţiei.

De regulă, efectele economice obţinute, in funcţie şi de caracterul investiţiei

pot fi:

=> de reducere a costurilor de funcţionare a utilajelor, ce se realizează pe seama

investiţiilor de inlocuire a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;

=> de diminuare a cheltuielilor cu munca prezentă (forţa de muncă), ca urmare a

promovării noilor tehnologii prin lucrări de retehnologizare, reutilare sau modernizare;

=> de sporire a rentabilităţii agentului economic care de fapt este scopul tuturor
lucrărilor de investiţie pentru dezvoltare, modernizare, retehnologizare;

=> de obţinere a unor efecte pe perioade indepărtate, de natura investiţiilor strategice

sau cele de interes general, cum ar fi spre exemplu cheltuieli făcute pentru
îmbunătăţirea microclimatului într-o secţie de producţie. Este cunoscut faptul că prin
realizarea unui obiectiv de investiţii se urmăreşte obţinerea unui efect sau altul, dar
efectele au un caracter complementar, influenţându-se unele pe altele, iar determinarea
eficienţei se face prin cumularea tuturor efectelor.

O eficienţă economică ridicată se obţine în condiţiile aplicării în procesul de

producţie a unor tehnologii moderne şi care valorifică la cote superioare materiile
prime şi energia, așigurând produse de calitate superioară la un cost redus. Mărimea
eficienţei economice influenţează in primul rând agentul economic unde ea se
inregistrează, dar ea are importanţă şi pentru economia naţională in ansamblul ei, căci
prin creşterea producţiei reducerea costurilor de fabricaţie, sporirea rentabilităţii, etc.
se obţine un spor al venitului naţional.

47
 De fapt, în ansamblu, corelaţia dintre eforturi şi efecte din punct de vedere :
cantitativ se exprimă prin indicatori de eficienţă care de regulă îmbracă forma unui
raport matematic. Dat fiind caracterul său complex, eficienţa economică a investiţiilor
nu poate fi exprimat printr-un singur indicator. Este necesar să se folosească un sistem
de indicatori de eficienţă pentru a evidenţia toate corelaţiile posibile. Calculat pe baza
uneia sau a două caracteristici ale mijlocului fix carerealizează eficienţa economică, un
anumit indicator va reflecta doar o parte a eficienţei economice a investiţiei. Oricât ar
fi de explicit şi de condensat, un indicator nu poate cuprinde sau reflecta intreaga
eficienţă economică a investiţiilor, aceasta datorită caracterului complex al eficienţei.
Desigur, calcularea tuturor rezultatelor unei investiţii şi compararea lor cu eforturile
necesare pentru realizarea sa este greoaie şi foarte dificilă, iar cei câţiva indicatori pe
baza cărora se face analiza trebuie de aşa manieră aleşi incât să reflecte aspectele cele
mai semnificative ale fenomenului economic supus analizei.

Practic, pentru caracterizarea eficienţei economice a investiţiilor se calculează

câţiva indicatori şi nu este exclusă posibilitatea ca pentru o variantă, unii dintre ei să
fie favorabili, iar alţii să fie nefavorabili. in astfel de șituaţii se recurge la mărirea
numărului de indicatori de aşa manieră incât elementele dominante care determină in
final opţiunea, să fie scoase la iveală şi să fie reprezentative.

Aşadar, eficienţa economică a investiţiilor reiese din raportarea efectelor

obţinute în urma punerii în funcţiune a unui obiectiv la eforturile necesare pentru
realizarea acestuia. Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă de fapt corelarea
rezultatelor obţinute pe multiple planuri ca urmare a efectuării unei investiţii prin
stabilirea unei conexiuni intre cauză şi efect.

7.2. Necesitatea calculării eficienţei economice a investiţiilor

Este bine cunoscut faptul că în activitatea de investiţii, chiar mai sever decât în
ori care altă activitate economică: cercetare, proiectare, producţie, servicii etc,
cheltuielile se evidenţiază cu o maximă rigurozitate, aceasta, pe de o parte se datorează
faptului că în marea majoritate capitalul investit este împrumutat, pentru care se
plăteşte o dobândă, iar pe de altă parte faptului că odată proiectul de investiţii
materializat în construcţii, utilaje, etc. devine ireversibil în condiţii avantajoase. De
regulă, erorile săvârşite în proiectarea sau edificarea lucrărilor de investiţii sunt
deosebit de păguboase, generând uneori mari cheltuieli suplimentare pentru corectare.

48
 Stabilirea cheltuielilor de investiţii precum şi a efectelor acestora, rezultate ca
urmare a materializării unui proiect, exprimă de fapt calculul de eficienţă economică al
proiectului de investiţii analizat.

Într-o economie concurenţională, în care cererea şi oferta pieţei este elementul

hotărâtor în buna desfăşurare a activităţii economice, compararea rezultatelor, a
efectelor economice cu eforturile depuse, adică cu costurile aferente este o neceșitate a
unui management eficient, raţional. Practica economică a demonstrat faptul că o
evaluare a eficienţei economice a unei investiţii se poate realizeze numai prin
analiza,şi compararea in comun a eforturilor şi a efectelor acesteia.

De fapt, efectele economice ale unui proiect care urmează a fi pus în operă pot
fi calculate doar pe baza rezultatelor obţinute de la obiective similare realizate în ţară
sau străinătate, la care se au în vedere posibilităţile de perfecţionare aplicabile
proiectului, eventualele devalorizări posibile şi nu în ultimul rând condiţiile socio-
politice ale perioadei şi perspectivei, luate în calcul pe un orizont de timp suficient de
mare, astfel incât să acopere cel puţin previzional, durata normată de viaţă a
obiectivului.Deci, în activitatea de investiţii se operează cu informaţii având un
avansat grad de certitudine in ceea ce privesc eforturile, costurile investiţionale, şi cu
niveluri, valori, mărimi, intensităţi, de regulă previzionate în ce priveşte efectul.

Dat fiind specificul activităţii de investiţii şi ca urmare a documentaţiilor şi a

proiectelor tehnice elaborate, putem cunoaşte cu o anumită anticipaţie şi cu suficient
de mare exactitate mărimea eforturilor economice, adică costurile de realizare a
obiectivului, în schimb mărimea efectelor scontate ca urmare a realizării investiţiei, a
rentabilităţii acesteia şi in general a eficienţei lor este rezervat doar viitorului şi
prezintă un anumit nivel de incertitudine şi risc.

Datorită viitorului incert, după cum am arătat, al rezultatelor obiectivului de

investiţii, sunt necesare investigaţii asupra viitorului, ca astfel să se poată determina
nivelul de risc al investiţiei. in acest sens se vor face aprecieri în legătură cu posibilele
schimbări ce pot surveni în legătură cu cererea pieţei, cu preţul acceptat de ea, cu
nivelul de calitate solicitat, cu productivitatea ce se cere - deci implicit cu
îmbunătăţirile tehnologice ce se impun, etc, funcţie de care se incearcă o estimare a
nivelului rentabilităţii ce se poate obţine. în consecinţă, pentru ca o investiţie ce se
realizează pe baza unor calcule de profit şi a unei rate a rentabilităţii să aibă sorţi de

49
izbândă este necesar ca aceşti indicatori să fie ajustaţi cu indicatorii de risc poșibil.
Numai aşa investitorul poate fundamenta deciziile cele mai realiste, evitând surprizele
neplăcute.

In schimb, în vederea prevenirii sau evitării unor consecinţe nedorite in ce

priveşte decizia de investire, un manager profeșionist va elabora o serie de calcule
probabilistice sau simulări de stări şi șituaţii care să-i permită o estimare cu un grad
mare de exactitate a unor modificări de cereri ale pieţei cu privire la cantitate, preţ,
calitate, etc.

In această conjunctură, ce precede luarea unei decizii de investire, în care

elementul dominant şi hotărâtor este realizarea unui câştig, a unei profitabilităţi cât
mai mari, este evidentă necesitatea evaluării oricărui proiect din punct de vedere al
eficienţei economice.

De fapt, evaluarea oricărui proiect de investiţii urmăreşte în primul rând

costurile şi incasările realizate de agentul economic, iar apoi implicaţiile acestora în
ansamblul economiei naţionale. întrucât pentru orice investiţie viitorul este mai mult
sau mai puţin incert, calculele de eficienţă trebuie să cuprindă şi evaluarea riscului pe
care îl implică investiţia, risc ce urmează a fi asumat atât de agentul economic cât şi de
banca finanţatoare, de furnizorul de utilaje, intr-un cuvânt de toţi coparticipanţii la
realizarea obiectivului.

7.3. Posibilităţi de cuantificare a eficienţei economice

Adoptarea unei decizii de investiţii presupune în primul rând o analiză
multifactorială din care nu trebuie să lipsească gradul de solicitare al pieţei,
disponibilul financiar, necesarul şi nivelul de pregătire a forţei de munca, baza de
materii prime şi materiale, amplasarea in zonă şi nu in ultimul rând condiţiile
economico-sociale şi politice concrete cu care se confruntă ţara.

Desigur, o importată de necontestat in luarea unei decizii privind actul

investiţional îl are cuantificarea fenomenului economic, aceasta intrucât stabilirea
eficienţei economice in domeniul investiţiilor ridică probleme greu de rezolvat, care de
fapt decurg din insăşi caracterul complex al investiţiilor. Bunăoară, există șituaţii când
rezultatele economice ale unei investiţii nu pot fi cuantificate sau nu se pot determina

50
cu precizie, cum sunt spre exemplu obiectivele cu caracter social sau cultural pentru
care de fapt nu se dispune de instrumente de măsurare precisă a rezultatelor.

O altă categorie de lucrări de investiţii pentru care cuantificarea eficienţei

economice este greoaie, dacă nu imposibilă, sunt cele care urmăresc doar
îmbunătăţirea calităţii produsului finit. Este cunoscut faptul că o calitate superioară a
produsului implică costuri suplimentare, fapt ce se răsfrânge asupra preţului, dar nu de
puţine ori îmbunătăţirile succeșive ce se aduc produselor au ca scop menţinerea
competitivităţii acestora pe piaţă, ele urmând a fi vândute la acelaşi preţ chiar şi după
îmbunătăţirile aduse.

Alte investiţii se fac cu scopul măririi șiguranţei in exploatare sau îmbunătăţirii

microclimatului de producţie, ori a echipamentului de protecţie, ceea ce de asemenea
nu oferă poșibilităţile practice de măsurare a efectelor.

In procesul investiţional sunt frecvente cazurile când deciziile se referă la poșibilitatea

de a dezvolta un agent economic existent sau de a realiza un obiectiv nou.

Oricare ar fi caracterul unei investiţii, dezvoltare sau obiectiv nou, in analiza

eficienţei economice este necesar a se compara caracteristicile, costurile, precum şi
nivelul performanţelor aferente capacităţilor care urmează a fi construite şi puse in
funcţiune, cu aceleaşi date ce privesc capacităţile existente, cu scopul de a scoate in
evidenţă eventualele costuri suplimentare.

O problemă majoră pentru decidentul investiţional este atunci când trebuie să

aleagă fie varianta care prevede mari economii cu munca vie fie pe aceea in care
economia de muncă trecută (materiale) este mai mare. Deșigur, sunt preferate
variantele care realizează creşterea productivităţii muncii, adică economii cu munca
vie, dar tot cu efecte economice favorabile sunt şi variantele care au ca obiectiv
reducerea consumului de materiale şi materii prime, adică economii de muncă trecută,
mai ales când acestea sunt din import. Dar decizia cea mai dificilă este pentru alegerea
din numărul total de variante existente pe aceea care incorporează cele mai mici valori
de investiţie in favoarea acelei variante care prevede cheltuielile cele mai reduse de
exploatare a obiectivului pus in funcţiune.

Într-o astfel de situaţie calculele de eficienţă economică a investiţiilor

constituie un bun instrument pentru alegerea acelor soluţii sau variante pentru :are, cu

51
eforturile minime să se obţină efecte maxime. De precizat faptul că nu intotdeauna
varianta care prevede cele mai mici eforturi reprezintă şi soluţia cea mai bună, după
cum nu intotdeauna variantei care realizează performanţa cea aiai inaltă îi corespunde
şi eficienţa maximă.

De fapt, calculele de eficienţă economică a investiţiilor constituie un instru-

ment matematic, care folosit la momentul de decizie, determină luarea unei hotărîri
judicioase în ce priveşte actul investiţional.In cuantificarea eficienţei economice a
investiţiilor un mare neajuns îl constituie faptul că nu intotdeauna se poate face o
confruntare elocventă calităţilor şi a defectelor variantelor supuse comparării, aceasta
ca urmare a caracterului de unicat al multor obiective de investiţie, conferit de insăşi:
parametrii obiectivului in sine.

De fapt, in limbaj investiţional, fiecare variantă presupune existenţa unui

proiect independent a cărui elaborare necesită timp şi efort financiar, iar dintr-un
număr de variante posibile şi elaborate una va avea indicatorii economici cei mai buni,
va fi cea mai eficientă, deci va fi varianta aleasă.

7.4. Corelaţia economică intre optim şi eficient

In principiu, noţiunea de optim este legată de o perfecţiune care trebuie
săcaracterizeze o activitate ce este coordonată şi realizată fără cusur, ireproşabil.

In acest caz vorbim de un optim absolut, întrucât pe măsură ce activitatea

practică se îmbunătăţeşte, se ivesc noi posibilităţi de perfecţionare a acestora, dar care
intotdeauna are rezerve de mai bine.Din punct de vedere investiţional, când numărul
de variante de proiect este limitat, există intotdeauna o varinată care va avea indicatorii
economici cei mai buni, deci va fi o variantă optimă, cea mai eficientă. In acest caz
este vorba de un optim relativ.

In procesul de optimizare, eficienţa economică apare ca un scop determinat fie

de maximizarea rezultatelor, fie de minimizarea eforturilor şi a consumurilor de
materiale, de muncă şi bani.Despre o activitate se spune că este eficientă, doar atunci
când aceasta a depăşit nivelul care inregistreză pierderi şi se termină cu o activitate
optimă.

52
 Noţiunea de optim şi cea de eficient sunt folosite în teoria şi practica
economică în mod corelat şi aceasta intrucât intre ele există o legătură necesară, de
interdependenţă în ultimă instanţă, ele neputându-se confunda, dar nici nu pot fi luate
in considerare separat una de alta.Confundarea celor două noţiuni intre ele este exclusă
prin insăşi faptul că optimul reflectă starea de echilibru ce se află in economie, intre
laturile interdependente ale producţiei sociale, care rezultă de fapt dintr-un anumit
mod de repartizare a resurselor economice utile, in condiţiile economișirii muncii
sociale.

Deci, intre cele două noţiuni, de optim şi de eficienţă, există o dependenţă

indisolubila, adică eficienţa economică dobândeşte un caracter real, concret şi aceasta
doar atunci când este legată de o anumită structură a resurselor, de poșibilităţile optime
de utilizare a acestora, in concordanţă cu mărimea nevoilor, iar optimul economic
trebuie să se supună unui scop anume, concretizându-se intr-un criteriu de eficienţă
economică.Desfăşurarea unei activităţi optime apare ca o consecinţă de strictă neceși-
tate pentru fiecare agent economic în parte, aceasta cu scopul asigurării unei eficiente
economice cât mai ridicate.

In fapt, procesul de optimizare asigură echilibrul cel mai avansat intre factorii
de producţie, intrucât se realizează în raport cu anumite restricţii existente şi în numele
unui scop bine stabilit. în acest timp, optimizarea activităţii economice de producţie
permite o fundamentare a nivelului real, concret al eficienţei economice, căutându-se
posibilitatea de atingere a mărimii sale externe, fie prin maximizarea efectelor cu
mijloacele existente, fie prin minimizarea cheltuielilor totale ce privesc realizarea
obiectivului propus.

La nivelul macroeconomic, procesul de optimizare se exprimă prin echilibrul

ce se statorniceşte între resursele materiale şi de muncă existente într-o anumită
perioadă dată şi structura producţiei, corespunzătoare cerinţelor societăţii şi se
fundamentează pe caracteristicile ramurilor şi a produselor precum şi pe rolul
funcţional al acestora.In ce priveşte optimul structurii economiei naţionale, acesta se
asigură atât prin respectarea criteriilor obiective ale diviziunii sociale, cât şi prin
aplicarea principiilor eficienţei producţiei sociale.Determinarea indicatorilor de bază ai
evaluării şi analizei eficienţei economice a investiţiilor in economia de piaţă

53
 7.5. Indicatori cu caracter general
După insăşi denumirea grupei, aceşti indicatori exprimă şi in acelaşi timp
conturează expresii cu caracter general privind condiţiile concrete de eficienţă
economică în care se va materializa proiectul de investiţii.

In cadrul acestei grupe se cuprind următorii indicatori:

a) Capacitatea de producţie (Q)

Acest indicator reprezintă principala modalitate de măsurare a rezultatelor utile

obţinute într-o unitate de timp, in condiţii normale de funcţionare a obiectivului şi a
elementelor adiacente ale acestuia (forţa de muncă, resursele financiare şi materiale,
organizarea judicioasă a procesului de producţie, etc). Capacitatea de producţie se
determină la nivel de documentaţie, luându-se ca bază de calcul utilajul conducător al
procesului de producţie şi se exprimă in general in unităţi fizice de producţie,
respectiv: tone, bucăţi, m2, m3, etc, dar şi in unităţi valorice, in activitatea neproductivă
se poate exprima in: număr de locuri de paturi - in spitale, in m 2 suprafaţă comercială,
in număr de locuri - in săli de spectacole, etc.

Dacă fondurile de investiţii sunt aceleaşi la mai multe variante de investiţii,

atunci varianta de investiţii ce prevede o capacitate de producţie mai mare este cea mai
eficientă.

In cadrul acestui indicator o implicaţie deosebită o are:

a) atingerea parametrilor proiectaţi, pentru care durata de timp trebuie să fie cât mai
scurtă, iar varianta de proiect care satisface această cerinţa este prioritară, fiind cea mai
eficientă.

b) numărul schimburilor de lucru, care determină in fond capacitatea de producţie

efectivă, iar varianta de proiect care așigură o producţie efectivă mai mare, este
varianta cea mai eficientă.

54
Capacitatea de producţie este un indicator de volum, care concretizează, in fapt, un
prim efect al efortului investiţional făcut, prezentând o imagine de ansamblu a
dimenșiunii obiectivului de investiţie.

7.5.1. Profitul (P)

Acest indicator trebuie inţeles ca fiind esenţa, scopul investiţiei, el
determinându-se ca diferenţă intre veniturile şi cheltuielile efectuate. El este in fapt o
concretizare a eforturilor de investiţie, are un efect economic pozitiv, pe baza căruia se
crează premizele creşterii de capital.

Relaţiile de calcul pentru profitul brut, profitul impozabil şi cel net sunt:

PB=V - C

P,=PB + Csrf

Pn=P, + IP

in care:

PB - profitul brut

V - veniturile obţinute

C - cheltuielile efective

P, - profitul impozabil

Csrf - cheltuieli suportate direct din rezultate financiare

P„ - profitul net

Ip - impozit pe profit

Nivelul acestui indicator constituie un element de bază şi de greutate in balanţa

deciziei de investiţie privind realizarea unui obiectiv.

Pe baza acestui indicator, agenţii economici determină rata profitului sau rentabilitatea
investiţiei, care exprimă in fond capacitatea de a produce profit.

55
 7.5.2. Rentabilitatea (r)
Indicatorul se mai numeşte rata profitabilităţii sau rata rentabilităţii şi este in
economia de piaţă cel mai important indicator de eficienţă economică. El se determină
ca raport intre mărimea profitului şi costurile aferente, cifra de afaceri sau capitalul
foloșit (cheltuielile de producţie).

De inţeles că in analiza economică se va opta pentru varianta care are rentabilitatea cea
mai mare.

d) Costul de producţie (C)

Este un indicator ce exprimă o mare putere de sinteză, reprezentând costurile

necesare pentru crearea unei unităţi de produs.Nivelul costurilor de producţie trebuie
să prezinte o tendinţă de scădere ca urmare a promovării progresului tehnic, a reducerii
consumurilor specifice, a unei organizări mai judiciase, etc.

In analiza eficienţei economice a investiţiilor este necesară existenţa mai

multor variante de proiect, fiind conșiderată ca cea mai eficientă, varianta cu costurile
cele mai mici.

Costurile de producţie reprezintă un instrument principal in conducerea proceselor

economice.

O apreciere a eficienţei economice se realizează:

■ fie prin calculul cheltuielilor de producţie ce revin la 1000 lei producţie

■ fie luând in conșiderare cheltuielile materiale ce vor fi apreciate ca o pondere in

volumul total al cheltuielilor de producţie

7.5.3. Numărul de salariaţi (Ns)

Acesta se stabileşte funcţie de producţia necesară, productivitatea muncii,
numărul de schimburi, dotarea tehnică, etc. Indicatorul trebuie cunoscut in structură,
pe categorii de specialişti, etc. şi anume:

■ nr. salariaţi direct productivi

■ nr. salariaţi indirect productivi sau

56
  nr.salariaţi muncitori

 nr. salariaţi TESA

 nr. salariaţi bărbaţi nr. salariaţi femei

 nr. salariaţi navetişti nr. salariaţi localnici

7.5.4. Productivitatea muncii (W)

Orice calcul de eficienţă economică consideră acest indicator ca fiind un
dement de bază in decizia de investiţie, intrucât ca raport intre valoareaproducţiei şi
numărul de salariaţi, reprezintă in fond o comparaţie directă intre efortul util
(producţie) şi efortul realizat (consumul de resurse - număr de salariaţi.In practica
investiţională este de neconceput ca o variantă de investiţie să poată fi luată in discuţie
in cazul in care nu prevede un nivel inalt al productivităţii muncii, in comparaţie cu
realizările inregistrate la obiective șimilare, puse in funcţiune anterior.

Acest indicator răspunde criteriilor eficienţei economice a investiţiilor şi

exprimă de fapt eficienţa muncii sociale, determinând opţiunile fundamentale
generatoare de progres al intregii societăţi.

Creşterea productivităţii muncii se materializează prin obţinerea de venituri

suplimentare şi ar duce la creşterea capitalului fix.

După cum bine se ştie, activitatea economică a unei ţări se desfăşoară pe

ramuri, subramuri şi sectoare de producţie, fiecare cu specificul şi condiţiile concrete
de muncă, care, deșigur, îşi pun amprenta asupra modului de organizare a procesului
de producţie.

Corespunzător particularităţilor procesului de producţie, se impune o meto-

dologie adecvată de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor, cu specificaţia că se
menţin principiile generale de calcul al indicatorilor de eficienţă economică, iar
indicatorii specifici vin doar să completeze tabloul indicatorilor cu caracter general, de
bază şi suplimențări deja calculaţi, cu scopul de a oferi indicii suplimentare, specifice
ramurii, subramurii sau sectorului de activitate.

57
 BIBLIOGRAFIE

1. Iulian OPRESCU, AUGUSTIN SEMENESCU, George Adrian

Voicu –„TRATAT- CONDUCERE AUTOMATĂ A
ECHIPAMENTELOR ŞI INSTALATIILOR METALURGICE ,
Ed. MATRIX-ROM, Bucuresti, 2011, ISBN 978-973-755-655-4,
ISBN 978-973-755-700-1, 590 pag

58
2. Cezar Florin Preda, AUGUSTIN SEMENESCU, Dragos Florin
Marcu , --"LEGISLATIE ECONOMICA" -, Editura
MATRIXROM, Bucuresti, 2011, ISBN 978-973-755-670-7, 293
pag.
3. Iulian OPRESCU, Augustin SEMENESCU, Vasile GROSU, Ioan
VÎRCOLACU, Cezar Florenţ BĂLESCU, Vasile MIREA, Cezar
Florin PREDA –„TRATAT-ECHIPAMENTE AUGUSTIN
SEMENESCU, Iulian OPRESCU, Andrei Ioan Mauthner –
„TRATAT-PROIECTAREA UZINELOR SI INSTALATIILOR
METALURGICE , Ed. MATRIX-ROM, Bucuresti, 2011, ISBN
ISBN 978-973-755-724-7, 417 pag.
4. Adrian IOANA, Augustin SEMENESCU - “ANALIZE
ECONOMICO-FINANCIARE ÎN DOMENIUL
MATERIALELOR METALICE”, cap. 5 din Tratat de Ştiinţa şi
Ingineria Materialelor Metalice, Academia de Ştiinţe Tehnice din
România, Editura Agir, pg.1066-1099, ISBN 978-973-720-533-9
(Vol. 6) ISBN 973-720-064-0 (General), Bucureşti, 2014.
5. Adrian IOANA, Augustin SEMENESCU - “ELEMENTE DE
MANAGEMENT ŞI MARKETING ÎN INDUSTRIA DE
MATERIALE METALICE”, cap. 6 din Tratat de Ştiinţa şi
Ingineria Materialelor Metalice, Academia de Ştiinţe Tehnice din
România, Editura Agir, pg.1100-1173, ISBN 978-973-720-533-9
(Vol. 6) ISBN 973-720-064-0 (General), Bucureşti, 2014.
6. AUGUSTIN SEMENESCU, Ioana, A., Marcu, D., Marketing –
Teorie şi Aplicaţii, Editura Matrix Rom, ISBN 978-606-25-0115-0,
Bucureşti, 157 pag., 2014.
7. Finanțe, Suport de curs, anul II, Științe Ec., anul 2013-2014
8. Onofrei M. Finanțele Întreprinderii, Ed. Economica, 2004
9. http://www.alum.ro/

59
 10. www.mfinante.ro

11. http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id2419/deci
zii_2005_131.pdf

Anexa nr 1

Fig 1 - Locul producției industriale in economie

Fig 2 - Dinamica producției industriale

Fig 3 - Creșterea producției industriale în primele trei luni ale anului 2010

Fig 4 - Volumul cifrei de afaceri

Fig 5 - Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi

60
Tab 6 - Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi
Fig 7 - Graficul distribuței vânzărilor consolidate de alumină, hidrat și
bauzită

Fig 8 - Structura surselor de finanțare si sfera capitalurilor proprii ale

întreprinderilor private

Tab 9 - Structura surselor de finanțare la sfârșitul ultimelor exerciții

financiare(2010, 2011, 2012)
Tab 10 - Structura surselor de finanțare pe capital propriu, provizioane și
împrumuturi pe termen mediu și lung

Fig 11 - Structura surselor de finanțare pe capital propriu, provizioane si

împrumuturi

Tab 12 - Modificări în structura capitalurilor proprii, în decursul ultimelor

trei exerciții financiare
Fig 13 - Graficul modificărilor în structura capitalurilor proprii, in
decursul ultimelor trei exerciții financiare

Fig 14 - Prezentarea grafica a variației capitalului propriu de la un an la

altul

Tab 15 - Componentele capitalului propriu pe parcursul celor trei exerciții

financiare

Tab 16 - Mutații în structura resurselor împrumutate pe termen scurt

Fig 17 - Fluctuațiile datoriilor ce trebuiesc plătite intr-o perioada mai mică

de un an

Fig 18 - Calcularea indicatorilor pentru identificarea mutațiilor

împrumuturilor pe perioade mai mici de un an

61
Tab 19 - Modificări înregistrare în structura resurselor împrumutate pe
termen lung și mediu (pe o perioadă mai mare de un an) în decursul
ultimelor trei exerciții financiare
Fig 20 - Fluctuațiile împrumuturilor pe termen lung și mediu pe parcursul
celor trei exerciții financiare

62