Sunteți pe pagina 1din 21

PROIECTAREA ŞI DEZVOLTAREA

FERMELOR DE SUINE

Prof.Dr. Livia VIDU


liviavidu@gmail.com
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU CARNE
 Îngrăşarea poate să înceapă la vârsta de 6 săptămâni, după
înţărcare şi se consideră încheiată la 100-120 kg, la vârsta de
6-8 luni. În unităţile specializate îngrăşarea începe la 25-35 kg.
După 115-120 kg îngrăşarea nu mai este rentabilă pentru
carne.

 Se recomandă rasele perfecţionate (Marele Alb, Landrace,


Duroc, Hampshire), precum şi metişii acestor rase sau chiar
metişii trirasiali (LandracexMarele AlbxDuroc)sau tetrarasiali
(LandracexMarele Alb)x(DurocxHampshire). Se poate utiliza şi
rasa Bazna pentru îngrăşarea timpurie, dar performanţele sunt
inferioare raselor şi metişilor prezentaţi mai sus.
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU CARNE
Carnea porcilor îngrăşaţi este fragedă, are gust plăcut şi este
potrivită pentru consumul în stare proaspătă. Acest tip de
carne nu se pretează pentru prepararea cârnaţilor, mezelurilor
şi şuncii, deoarece are un conţinut mai mare de apă şi un
conţinut mai mare de grăsime.

Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, în ferme de


tip intensiv, cu nutreţuri combinate cu un conţinut de 15,7% PB
până la atingerea unei greutăţi corporale de 60 kg (faza I de
îngrăşare) şi cu nutreţ combinat cu 13,7% PB până la la 100-
110 kg (faza a II-a de îngrăşare).
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU CARNE
În fermele de tip gospodăresc îngrăşarea timpurie pentru carne se face cu
nutreţuri concentrate, completate cu cartofi, sfeclă, nutreţuri verzi şi uneori
cu nutreţuri de origine animală (lapte de vacă smântânit, zer, zară, etc.)

I.Îngrăşarea pentru carne pe bază de cereale. Se folosesc furajele


următoare: porumb, orz, tărâţe de grâu, mazăre, făină de lucernă, şroturi.
-Nutreţurile se administrează uruite şi în diferite proporţii;
-Nu se recomandă administrarea de raţii alcătuite numai din porumb,
deoarece sporurile sunt mici, iar carnea şi grăsimea sunt de calitate slabe;
-Şroturile pot fi înlocuite cu 1-2 litri de lapte smântânit, dat înainte de tainul
de cereale;
-Administrarea furajelor se face sub formă uruită, în 2-3 tainuri; uscată, iar
apa se administrează ad libitum, sub formă umezită, sau chiar sub formă de
terci. Umezirea se face cu puţin timp înainte de administrarea fiecărui tain,
pentru a nu fermenta.
ÎNGRĂŞAREA PORCILOR PENTRU CARNE PE BAZĂ DE CEREALE

A. Amestecul de nutreţuri (cantităţi pentru 100 kg amestec)


Nutreţ Participare în Valoare nutritivă
amestec (%) UN Proteină (g)
Porumb uruit 50 65 3605
Orz uruit 30 36 2100
Tărâţe de grâu 5 5 660
Mazăre uruită 5 5 1750
Şrot de floarea- 5 6 860
soarelui
Furaje de origine 4 6 2320
animală
Săruri minerale 1 - -
Total 100 123 11295
ÎNGRĂŞAREA PORCILOR PENTRU CARNE PE BAZĂ DE CEREALE

B. Raţie zilnică în funcţie de greutatea porcilor


Greutate corporală (kg) Raţie de amestec (kg) Conţinut în proteină (g)

20-30 1,3 152


30-40 1,7 200
40-50 1,9 222
50-60 2,3 269
60-70 2,5 292
70-80 2,8 327
80-90 3,0 351
90-100 3,2 374
Sporurile medii zilnice pe întreaga perioadă de îngrăşare sunt 600 -650 g
II.ÎNGRĂŞAREA PENTRU CARNE PE BAZĂ DE CARTOFI,
CU ADAOS DE CEREALE
-se practică în zonele unde se cultivă Nutreţul Participare în amestec (%)
suprafeţe mari de cartofi; Varianta I Varianta II
-administrarea cartofilor se face sub formă
Porumb uruit 50 30
fiartă;
-la raţia pe bază de cartofi se adaugă Orz uruit 25 50
amestec de cereale şi mazăre, făină de Mazăre 25 20
lucernă şroturi; uruită
-cartofii se administrează în cantitatea pe
care porcii o pot consuma, iar amestecul Total 100 100
de concentrate se dă în cantitate de cca 1 Cartofii se fierb în cantitatea necesară
kg pe zi. pentru fiecare tain şi se administrază în
hrană imediat după răcire. Se adaugă 20-
În funcţie de greutatea crporală, porcii pot 30 g cretă furajeră şi 10-15 g sare de
consuma între 6 şi 10-12 kg cartofi pe zi. bucătărie pentru fiecare porc.
III.ÎNGRĂŞAREA PE BAZĂ DE SFECLĂ, CU ADAOS DE
CARTOFI ŞI CEREALE

 În zonele mari cultivatoare de sfeclă Nutreţul (kg) Greutatea


şi cartofi se poate organiza corporală (kg)
îngrăşarea porcilor pentru carne cu 40 50 60
aceste furaje, la care se adaugă
cereale. Participarea
nutreţurilor în
raţie
Sfeclă de zahăr, 4 5 5
crudă şi tocată
Cartofi fierţi 1 1,5 2
Lapte smântânit şi zară 2 2 2,5
Amestec de uruieli 0,9 1,2 1,2
IV. ÎNGRĂŞAREA PENTRU CARNE PE BAZĂ DE ZER ŞI
ADAOS DE CEREALE
 Zerul este un nutreţ foarte bun pentru toate categoriile de porci, dar mai ales pentru cei puşi la
îngrăşare rapidă.
 Carnea rezultată în urma îngrăşării cu zer este mai gustoasă, dar puţin potrivită pentru
conservare, iar grăsimea este moale. Din acest motiv, începând cu 3-4 săptămâni înainte de
sacrificare, porcii vor primi numai 4-5 l zer pe zi, iar cantitatea de orz se măreşte la 2,5-3 kg pe
zi, faţă de raţiile obişnuite.
 Zerul se foloseşte în stare proaspătă, aşa cum rezultă de la fabricarea brânzei.
 În hrană se poate administra până la saturaţie, la început 3-4 l pe zi, apoi din ce in ce mai mult
şi poate ajunge la 20-24 l pe zi.
 Zerul conţine o cantitate mare de apă, de aceea senzaţia de foame se instalează rapid, şi din
acest motiv se recomandă să se administreze în 5-6 tainuri pe zi, câte 3-4 l pe tain.
 Cerealele se administrează sub formă uruită, în cantitate de 1-1,5 kg pe zi pentru fiecare porc.
Administrarea se face sub forma unui singur tain seara, ca porcii sa nu flămânzească prea mult
până diminaţa; se administrează sub formă de terci gros.
 Hrănirea pe bază de zer necesită unele îngrijiri speciale:
 -pardoseala mai înclinată în zona de hrănire (5%), pentru a permite scurgerea rapidă a cantităţii
mari de urină;
 -pardoseala să permită o bună curăţire şi uscare rapidă;
 -curăţirea jgheaburilor se face după fiecare tain, deoarece zerul favorizează dezvoltarea
microbilor;
 -aşternutul să fie curat şi uscat.
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU BACON
Prin denumirea de bacon se înţelege o şuncă specială, pregătită din jumătăţile de
porc de la care s-au îndepărtat capul, coloana vertebrală şi osul spetei, după care se
sărează şi se afumă după o metodă specială.
Condiţii pentru obţinerea cărnii pentru bacon:
 -se folosesc porci din rase de carne de culoare albă;
 -porcii se sacrifică la vârsta de 6 luni (cel mult 7-8 luni) şi greutatea corporală de 70-
100 kg (greutatea optimă fiind de 75-85 kg);
 -slănina trebuie să aibă o grosime cât mai uniformă, cuprinsă între 2 şi 3 cm, să fie
albă şi tare;
 -o jumătate de porc trebuie să cântărească, după îndepărtarea oaselor menţionate
minimum 22 kg şi maximum 32 kg;
 Cele mai importante rase pentru bacon sunt: Landrace, Marele Alb, Periş 345
 Nu se admit pentru bacon: porcii coloraţi, porcii din rasele tardive, scroafele care au
fătat, chiar şi o singură dată, vieri castraţi mai târziu de vârsta de 4 luni, porcii cu
pielea încreţită, cu cicatrice pe piele sau bolnavi de diferite boli.
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU BACON
Nutreţuri recomandate pentru producţia de bacon:
-Orz, grâu, secară, mei, sfeclă, cartofi, morcovi;
-În cantităţi mici –lucernă, trifoi, sparcetă, borceag, lapte (smântânit sau integral), zer, zară,
făinuri animale.
-Se recomandă administrarea de amestecuri de cel puţin 2-3 nutreţuri, astfel încât raţia să
cuprindă atât uruieli de cereale, cât şi suculente şi nutreţuri verzi.

Nutreţuri care dau un bacon de calitate medicră: porumb, hrişcă, tărâţe de grâu, secară,
melasă. Aceste nutreţuri pot fi folosite, dar împreună cu nutreţuri din prima categorie, în
proporţie de maximum 50% din valoarea nutritivă a raţiei, în prima parte a îngrăşării.

Nutreţuri nerecomandate pentru bacon: ovăz, fasole, soia, turte, şroturi, borhoturi, deoarece
produc o slănină moale, de culoare gălbuie şi carne cu gust neplăcut. Acestea se pot folosi în
proporţie de maximum 25% din valoarea nutritivă a raţiei şi numai în prima parte a îngrăşării.
ÎNGRĂŞAREA TIMPURIE PENTRU BACON
 Din primul amestec, în prima parte a Nutreţul Proporţie în amestec (%)
îngrăşării se administrează zilnic cca 2.5 Pentru prima Pentru ultimele
kg, iar din al doilea amestec, în ultimele 2 parte a două luni (sau
luni de îngrăşare se administrează zilnic îngrăşării întreaga durată
cca 3,5 kg pe zi şi pe porc. a îngrăşării)
 Dacă ferma dispune de suficiente furaje Orz uruit 25 40
din a doua categorie, atunci acesta se va
Porumb uruit 21 -
folosi pe toată perioada îngrăşării.
 Porcii pentru bacon vor consuma nutreţuri Mazăre uruită - 20
verzi, vara direct de pe păşune, iar iarna Şrot floarea- 10 -
pot primi nutreţuri suculente (25-30% din soarelui
valoarea nutritivă a raţiei)-ieftin şi conţinut
Tărâţe de grâu 27 15
mare de vitamine!!!
 Laptele smântânit este foarte bun, mai Gozuri 10 19
ales în ultima parte a îngrăşării, Făină de origine 5 4
îmbunătăţind calitatea baconului. Se face animală
economie la cereale: cu 3,5 l de lapte Cretă furajeră 1 1
smântânit se pot economisi 1 kg cereale.
Se administrează 1-2 l lapte pe animal. Sare de 1 1
bucătărie
Total 100 100
ÎNGRĂŞAREA PENTRU SEMICONSERVE
 Conservele şi semiconservele de carne se obţin din anumite zone
anatomice, în special din jambon.
 Din aceste motive, producţia s-a specializat în creşterea şi îngrăşarea
porcilor pentru astfel de produse.

 Cerinţe: jambon foarte bine dezvoltat, lipsa miopatiei (carne exudativă),


care face carnea neutilizabilă pentru acest produs.

 Pentru semiconservele de şuncă se folosesc rase cu strat subţire de slănină


şi o bună dezvoltare a jambonului (Landrace belgian, Landrace german,
Landrace suedez, Pietrain).
ÎNGRĂŞAREA PENTRU SALAMURI USCATE
 Salamul de Sibiu a fost produs din carne de porc de rasă Mangaliţa.
 Această rasă specializată pentru consumul de cereale, şi în primul
rând pentru porumb, are în componenţa cărnii un procent mai mare
de grăsime, faţă de rasele pentru carne.
 Caracteristic pentru rasa Mangaliţa este faptul că grăsimea se află
intercalată printre fibrele musculare, sub formă de granule de
dimensiunea boabelor de mei, uneori mai mari, şi care, la prelucrare
îşi păstrează forma.

 În alte ţări pentru salamuri uscate se folosesc numai porci adulţi sau
îngrăşaţi până la greutatea corporală de 136-140 kg, fie scroafe şi
vieri reformaţi şi apoi supuşi îngrăşării.
 Nutreţurile folosite sunt mai bogate în energie meabolizabilă cu cca
200-300 Kcal pe kg, pentru a favoriza depunerea de grăsime.
MANGALITA
RASA MANGALIŢA
Rasă de formaţie veche, care a rezultat din încrucişarea
porcilor primitivi europeni cu porcii primitivi asiatici.
Nu a fost creată în ţara noastră, însă este considerată rasă
locală, deoarece a fost crescută pe teritoriul nostru şi s-a
adaptat condiţiilor de creştere de la noi.
Rasa are mai multe varietăţi (blondă, roşie, neagră, „abdomen
de rândunică," şi bariş sau lupie), acestea deosebindu-se
între ele, în principal, prin culoare, caracteristicile morfo-
productive de bază fiind însă comune.
Cea mai răspândită este varietatea blondă, care reprezintă
prototipul rasei.
Mangaliţa se încadrează în tipul morfo-productiv de grăsime, este de
talie mijlocie, cu corp scurt, potrivit de larg şi adânc cu aspect de
“butoi”.
Capul este potrivit de mare şi cilindric, cu urechi mijlocii sau lungi şi
aplecate.
Linia superioară este convexă, crupa teşită, iar şuncile au
musculatură slab dezvoltată. Linia inferioară este lăsată,
membrele sunt relativ scurte, cu schelet fin, chişiţă slabă, cu
“călcătură de urs“ Pielea este groasă, de culoare cenuşie şi de
culoare neagră pe rât, în jurul ochilor, vulvei, etc. Îmbrăcămintea
piloasă este abundentă, formată din păr propriu-zis, care este
ondulat sau creţ şi din ,,puf", care năpârleşte în anotimpul
călduros.
Purceii se nasc cu părul neted, de culoare cenuşie cu dungi
longitudinale, care după câteva săptămâni începe să se
încreţească şi să dispară dungile.
Prolificitatea scroafelor este redusă, 5 - 6 purcei la o fătare, iar
capacitatea de alăptare este scăzută, de 20— 25 kg. Este o rasă
semiprecoce, care intră la reproducţie la vârsta de 11—12 luni,
când tineretul atinge 65 - 70% din dezvoltarea completă, iar
dezvoltarea de adult se atinge la vârsta de 4 ani.
Carnea este gustoasă, suculentă, perselată, pretându-se foarte bine
la prepararea salamului de Sibiu şi altor salamuri crude-uscate.
Mangaliţa este o rasă rustică şi rezistentă la boli, frig şi arşiţă. Nu
este pretenţioasă la condiţiile de hrănire şi întreţinere.
Se pretează foarte bine la creşterea extensivă pe păşune şi suportă
mai greu stabulaţia, necesitând adăposturi uscate cu pardoseală
moale şi mişcare în aer liber.
Porcii supuşi îngrăşării valorifică foarte bine porumbul şi suculentele,
realizând sporuri medii zilnice în jur de 500 g, cu un consum
specific de 5 – 6 kg. U.N./kg. spor.
 Din această rasă, s-a constituit un nucleu la Staţiunea de la Turda,
nucleu care se creşte ca rezervă de gene.
ÎNGRĂŞAREA MIXTĂ PENTRU CARNE ŞI
GRĂSIME
-Se mai numeşte şi îngrăşarea pentru mezeluri obişnuite.
Obiective: -carne de bună calitate, marmorată şi perselată (pentru mezeluri, dar şi pentru friptură);
-slănină bună pentru consum ca atare.
Se folosesc porci începând de la vârsta de 5-7 luni şi greutate corporală de 50-60 kg , care se
supun îngrăşării până la vârsta de 10-12 luni, când ating greutatea de 130-150 kg.

Variante de îngrăşare:
1. Îngrăşarea mixtă pe bază de nutreţuri verzi, suculente şi concentrate.
2. Îngrăşarea mixtă pe bază de cartofi şi adaos de cereale.
3. Îngrăşarea mixtă pe bază de resturi de la bucătărie şi adaos de cereale.
(cu 3-4 kg resturi de la bucătărie se poate înlocui 1 kg cereale)
Cantitatea de resturi pe care o poate consuma un porc de 70-80 kg este de 10-12 kg pe zi, la
care se adaugă 1-1,5 kg cerale uruite ca hrană suplimentară. Sporurile medii zilnice sunt de
400-500 g.
ÎNGRĂŞAREA PENTRU GRĂSIME

Îngrăşarea pentru grăsime se mai numeşte şi îngrăşare târzie


Scopul acestei îngrăşări poate fi:
-obţinerea unei cantităţi mari de grăsime (slănină şi osânză), respectiv peste 50% din greutatea
după tăiere;
-recondiţionarea scroafelor scoase de la prăsilă şi a vierilor castraţi;
-se folosesc nutreţurile din fermă care sunt mai puţin valoroase pentru îngrăşarea pentru carne.

La îngrăşare se introduc porci care au peste 120 kg greutate corporală.


Îngrăşarea durează cel mult 4 luni, la sfârţit porcii ajung la 220 kg (în cazul vierilor castraţi şi a
scroafelor greutatea poate fi mult mai mare).
Consumul specific de nutreţuri este mlt mai mare raportat la sporul realizat.
În ultima parte a îngrăşării sporul mediu zilnic poate ajunge la 1000 g pe zi, dar nu se
recomandă îngrăşarea peste 300 kg, deoarece devine neeconomică şi sporul scade.
Îngrăşarea se realizează cu:
-uruieli de cereale (90-95% uruială de porumb, orz )şi mazăre uruită, şrot etc . 5-10%;
-uruieli de cereale (35%) şi cartofi (65%);
-uruieli de cereale (60-70%) şi suculente –sfeclă, morcovi (30-40%).
ÎNGRĂŞAREA PENTRU GRĂSIME
 În prima parte a ingrăşării o parte Nutreţul Cantităţi zilnice (kg)
din suculentele din raţie pot fi
Raţia Raţia Raţia
dovlecei 3-5 kg şi borhot.
I II III

 Cu două luni înainte de sacrificare Cartofi fierţi 15 9 6


suculentele se reduc la 20-25% din Borhot, dovleci, - 5 3
raţie, iar în ultima lună se reduc la dovlecei
cel mult 10% din raţie sau complet.
Fân de lucernă 0,5 - 0,3
tocat

Amestec de uruieli 2,5 4 4,5


Cretă şi sare 30g 30g 30g