CONTRACTUL

DE LEASING
Efectuat : Coada Doinita
Gr.D141
Lect.univer, N.Ciobanu
■ Scurt istoric. Termenul leasing provine de la verbul englez to lease, care se traduce
prin „a închiria”. Leasingul, ca instituţie juridică, a luat naştere în Anglia, la mijlocul
secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea vertiginoasă a industriei, iar un rol
important în acest sens l-a avut transportul feroviar.

Republica Moldova

In actele normative ale Republicii Moldova termenul de „leasing”

datează cu anul 1991, însă leasingul a dobândit o reglementare
proprie tocmai în anul 1996, prin Legea nr.731 cu privire la leasing
(în prezent abrogată). Neoficial însă, posibilitatea folosirii
contractului dat a existat şi până la apariţia legii nominalizate,
deoarece Codul civil din 1964[permitea încheierea oricăror
contracte, chiar dacă acestea nu erau prevăzute de lege. În
practică, un asemenea contract era calificat ca unul nenumitori era
asimilat cu contractul de închiriere.
 ■ Noţiunea.
Leasingul este privit ca o operaţie juridică triunghiulară prin care o persoană cumpără un bun spre a-l
închiria ulterior altei persoane care la finele contractului de locaţiune are dreptul să exercite o opţiune
între trei posibilităţi, şi anume: de a continua raportul juridic de locaţiune; de a rezilia contractul
respectiv ori de a cumpăra bunul ce-i fusese închiriat.

Operaţia de leasing presupune trei subiecţi:

– vânzătorul lucrului: poate fi un furnizor, un constructor, un fabricant;
– cumpărătorul bunului: în fapt este finanţatorul afacerii, deoarece pune la
dispoziţie banii.
– utilizatorul bunului: cel care îl foloseşte în afacerile curente.

Comparativ cu legislaţia altor state, definiţia contractului de leasing prevăzută de Legea cu privire la leasing este
una dintre cele mai exacte şi corecte. Pentru comparaţie, definiţiile contractului de leasing din Legea cu privire la
leasing a Federaţiei Rusedar şi a Ucrainei, nu prevăd dreptul de opţiune al locatarului, care, de fapt, ar trebui să
stea la baza oricărui contract de leasing.
O varietate a leasingului îl reprezintă leasingul maritim prevăzut de Codul navigaţiei maritime comerciale.
Din nefericire însă, leasingul navelor maritime în Republica Moldova este foarte slab dezvoltat, deoarece
costurile de procurare a unei nave maritime sunt mari. Din acest considerent, comercianţii se orientează
preponderent spre transportul auto şi feroviar. Pe viitor însă, leasingul navelor maritime ar putea deveni o
afacere de succes.

■ Caracterele juridice.
1.Contractul de leasing este un contract consensual,
2.sinalagmatic,
3.cu titlu oneros,
4.negociat cu executare succesivă.
Formele operaţiunilor de leasing sunt
următoarele:
a) după obiectul său concret d) după elementele cu care se calculează ratele:
– mobiliar. – leasing net
– leasing brut
– imobiliar. e) după durata închirierii:
b) în raport cu părţile contractante – pe termen mediu de la 1 an la 2-3 ani
– pe termen lung, presupune o durată medie de 8
– leasing direct
ani.
– leasing indirect f) după tehnica de realizare
c) după conţinutul ratelor: – leasing experimental
– leasing time sharing
– leasing financiar – renting sau hire
– leasing operaţional – lease back

– leasing funcţional
 Obligaţiile părţilor
■ Utilizatorul
– are poziţia juridică a unui locatar. De capacitatea sa
organizatorică depinde rentabilitatea întregii afaceri. El
întrebuinţează bunul ce face obiectul locaţiunii.
El are următoarele obligaţii:
– să primească bunul la termenul stipulat în contractul de
vânzare-cumpărare şi contractul de leasing.
– să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul fără
acordul de leasing.
– să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă în cuantumul
stabilit şi la termenele fixate.
– să se îngrijească să obţină de la vânzător livrarea bunului şi
să indice public cine este proprietarul acestuia.
– să întreţină şi să repare echipamentul închiriat.
– să răspundă pentru pierderea, furtul, distrugerea sau orice
pagubă produsă bunului.
– să apere faţă de terţi dreptul proprietarului.
Furnizorul
Are poziţia unui vânzător. De obicei este
însuşi producătorul unor bunuri de valoare
însemnată. Are următoarele obligaţii:
– să livreze şi să instaleze bunul.
– să acorde garanţii pentru bun.
– să răspundă pentru viciile ascunse ale
bunului
Obligaţiile finanţatorului sunt:
– să asigure utilizatorului posibilitatea să negocieze cu un
furnizor bunul dorit.
– să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul
desemnat de utilizator.
– să încheie un contract de leasing cu utilizatorul conferindu-i
drepturile ce rezultă din calitatea de proprietar mai puţin
atributul de dispoziţie.
– să respecte la expirarea locaţiunii dreptul opţiune al
utilizatorului.
Leasingul poate avea mai multe forme
AVANTAJE
– Principalul avantaj al leasingului auto este posibilitatea reducerii ratelor lunare ;
– Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin economisirea în faza iniţială a
capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;
– Este mai accesibil decât un credit bancar fiindcă sunt necesare mai puține acte;
– Prelucrarea datelor pentru leasing ia mai puțin timp decât un Credit Bancar;
– Graficul de plăţi a unei operaţiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;
– Nu necesită garanţii suplimentare;
– Pe lângă aceste condiţii de finanţare flexibile, mai există şi posibilitatea, pentru cei cu venituri mari, ca asigurarea CASCO să
fie inclusă în rata de leasing, ceea ce face costul acesteia mai suportabil
DEZAVANTAJE
– Perioada maximă pentru contractare se reduce la 5 ani;
– Leasingul auto este un produs oferit doar în valută. Este purtător de risc valutar, ca
orice finanţare contractată în altă monedă decât cea în care se obţin veniturile;
– La un contract de leasing, clientul nu poate rambursa anticipat întreaga finanţare
mai devreme de un an, indiferent de caracteristica dobânzii, fixă şi variabilă;
– Pe toată durata contractului, proprietarul maşinii este firma de leasing. Schimbul
de proprietate are loc după ce clientul achită toate ratele şi plăteşte valoarea
reziduală;
– Rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalităţi substanţiale
din partea utilizatorului care să-i asigure finanţatorului profitul proiectat şi să
acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză.
Vă mulțumesc