“INTEGRAREA ÎN UNIUNEA

EUROPEANĂ
A SECTORULUI INVIZIBIL”
STUDIU DE CAZ
Absolvent:

ZBOROVSKI M. ANAMARIA
 CAPITOLUL 1
 În acest capitol am încercat să ofer lămuriri
în ceea ce priveşte termenul de “sector
invizibil” şi ce componente se regăsesc în
acest termen.

 Denumirea a fost introdusă în vocabularul

economic pentru a distinge schimburile
internaţionale de servicii de comerţul cu
bunuri materiale.

 În timp ce exportul şi importul cu bunuri

materiale pot fi sesizate vizual şi certificate la
punctele vamale pe unde bunurile respective
intră şi ies din ţară, exportul şi importul de
servicii nu trec neapărat prin punctele de
frontieră, ele fiind în bună parte “invizibile”
din punct de vedere material.
 Subcapitolul 1.2 ne introduce în sfera
componentelor sectorului invizibil, cu o
clasificare tipologică a serviciilor incluse.
 Este vorba despre clasificări uzitate în
comerţul internaţional, cum ar fi:
- clasificarea internaţională tip a tuturor
bunurilot şi serviciilor (CITBS), elaborată
de O.N.U;
- nomenclatorul tabelelor input-output,
elaborat de U.E;
sau clasificări pe tip de activităţi ca:
- nomenclatorul general al activităţilor
economice, utilizat în U.E sau
- clasificarea ramurilor economice
naţionale .
 CAPITOLUL 2
 Ne aduce în atenţie nivelul de performanţă al serviciilor
incluse în sectorul invizibil, de la abordări conceptuale
privind termenul de “competitivitate”, la trăsături
specifice ale acesteia şi la evaluarea acestei
competitivităţi în domeniul serviciilor.
 Una dintre cele mai simple definiţii ale competitivităţii,
recomandată de Forumul Economic Mondial este
„capacitatea unei economii de a atinge şi menţine rate
ridicate de creştere a PIB/locuitor”.
 O definiţie similară, dar mai detaliată este cea a OCDE,
conform căreia competitivitatea rezultă din măsura în
care o ţară poate, în condiţii de comerţ liber şi piaţă
eficientă, să producă bunuri şi servicii ce pot rezista
testului pieţei internaţionale, pe fondul menţinerii şi
chiar creşterii veniturilor reale ale populaţiei, pe termen
lung.
 Trăsăturile specifice ale competitivităţii serviciilor sunt
evaluate pe două niveluri principale de analiză:
 a) la scara întregii economii, prin măsurarea
performanţei economice de ansamblu, cu ajutorul
unor indicatori ca PIB/locuitor, distribuţia sectorială a
valorii adăugate şi estimări ale productivităţii muncii,
care arată măsura în care prestatorii sunt eficienţi în
organizarea personalului; o serie de indicatori din
această categorie furnizează informaţii în legătură cu
aspecte intrinsece performanţei industriale şi
competitivităţii: astfel de indicatori sunt, de exemplu,
productivitatea muncii si costurile per unitate de forţă
de muncă;
 b) la scara tranzacţiilor internaţionale, pentru
identificarea modului în care activităţile de servicii
concurează pe piaţa internaţională sau se confruntă
cu concurenţa externă pe piaţa locală, prin
intermediul unor indicatori ca, spre exemplu, cota de
piaţă la export, structura exporturilor, indicele
avantajului comparativ revelat.
 Capitolul al doilea se încheie cu reliefarea a
câtorva metode de evaluare a competitivităţii
serviciilor dintre care amintim:
- observarea evoluţiei PIB şi analiza
comparativă a PIB/locuitor; această evoluţie
este reprezentată grafic în fig.1, “Ratele de
creştere a PIB” şi în figura 2, “Ratele de
creştere a PIB pe locuitor”;
- distribuţia sectorială şi sub-sectorială a valorii
adăugate, un indicator ce reflectă structura şi
organizarea sectorului de servicii si care este,
la rândul său, influenţat de factori de ordin
economic şi tehnologic;
- analiza productivităţii, ca indicator al eficienţei
în utilizarea resurselor, în scopul generării de
creştere economică;
 CAPITOLUL 3
 În acest capitol am subliniat apartenenţa turismului la
sectorul invizibil, deoarece dinamica industriei turismului şi
călătoriilor urmăreşte îndeaproape dinamica sectorului de
servicii.
 Apartenenţa turismului la sectorul serviciilor derivă din
modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca
mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la
exigenţele fiecărui turist, precum şi din particularităţile
produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul unei
armonioase combinări de servicii cărora le corespund
trăsături specifice şi mecanisme proprii de utilizare.
 De asemenea, în Nomenclatorul ramurilor economiei
naţionale, sunt incluse alături de alte servicii şi cele ale
turismului intern şi internaţional, de agrement, de cazare, de
transport şi alimentaţie publică, evidenţiind astfel existenţa
turismului ca o componentă distinctă în cadrul sectorului
terţiar, activităţile sale caracterizându-se prin legităţi
neîntâlnite la alte ramuri componente ale terţiarului.
 Implicaţiile şi considerentele turismului evidenţiază importanţa economică
a acestui domeniu argumentată în continuare, astfel:
 1. turismul – mijloc de diversificare a structurilor economice;
 2. turismul – mijloc de valorificare a resurselor;
 3. turismul – creator şi utilizator de venit naţional;
 4. turismul – creator de noi locuri de muncă;
 5. turismul – stimulator al investiţiilor;
 6. turismul – factor de atenuare a fenomenului inflaţionist;
 7. turismul – componentă a relaţiilor externe;
 În subcapitolul 3.2 sunt evidenţiate tendinţele turismului în contextul
dezvoltării durabile.
 În acest sens, în dezvoltarea durabilă, turismului îi revine rolul esenţial de
a observa şi promova obiectivele generale ale societăţii.
 În scopul valorificării optime (durabile) a resurselor turistice şi protejarea
acestora şi a mediului înconjurător s-a asigurat un cadru juridic-
administrativ privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism din
România (Ordonanţa Guvernului 58/1998), amenajarea, omologarea şi
întreţinerea pârtiilor de schi pentru agrement şi a traseelor turistice
montane (HG 1269/1996), utilizarea turistică a plajei litoralului Mării
Negre (HG 107/19996), atestarea staţiunilor turistice (HG 77/1996) şi s-
au definitivat criteriile privind definirea şi atestarea zonelor turistice, în
care protejarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic este o
condiţie prioritară.
 Comensurarea turismului, implicit a progresului economico-social, în
viziunea dezvoltării durabile, presupune abordarea şi aplicarea unor
principii şi metode care constituie fundamental formării şi utilizării unui
set cât mai complet de indicatori.
 Dintre aceste metode amintim:
- metoda istorică - analizează activităţile de turism dintr-un unghi
revoluţionar, în sensul cercetării cauzelor inovaţiilor, a creşterii sau
descreşterii lor şi a ameliorării intereselor;
- metoda geografică, - evidenţiază localizarea zonelor turistice,
migraţia localnicilor datorată locurilor create de activitatea turistică,
schimbările pe care le produce turismul asupra reliefului sub forma
facilităţilor turistice, dispersarea dezvoltării turistice, planificarea fizică şi
problemele economice, sociale şi culturale;
- metoda instituţională - implică analiza diverşilor intermediari şi
instituţii care execută activităţi de turism (instituţii de stat, agenţii de
turism);
- metoda interdisciplinară - este rezultatul interferenţei multiplelor
domenii cu care turismul vine în legătură directă sau indirectă;
- metoda sociologică - studiază comportamentul turistic la nivel de
individ sau grup, precum şi impactul turismului asupra societăţii;
- metoda economică - examinarea cererii, ofertei, balanţei de plăţi,
cursului valutar, ocuparea forţei de muncă, a cheltuielilor, a dezvoltării, a
multiplicatorilor şi a altor factori economici;
- metoda managerială, este orientată către concentrarea şi accentuarea
aplicării activităţilor de management-marketing în cadrul firmelor turistice,
care să includă studii de piaţă, de preţuri, reclame etc.
- metoda sistemelor - este constituită dintr-un set de grupuri
interconectate, coordonate să formeze un tot unitar şi organizat pentru
atingerea obiectivelor propuse;
Comensurarea dezvoltării durabile a turismului reprezintă o necesitate în
condiţiile existenţei unei profunde interacţiuni între protecţia resurselor
naturale, dezvoltarea economică şi satisfacerea nevoilor clienţilor-turişti.
 CAPITOLUL 4
 Capitolul cheie al acestei lucrări îl reprezintă capitolul
al patrulea, deoarece studiază tema lucrării din
perspectiva României.
 În acest studiu de caz sunt evidenţiate încercările
statului nostru de a se alinia la cerinţe europene, de a-
şi aduce propriul sector de servicii la niveluri
corespunzătoare statutului de ţară membră a Uniunii
Europene.
 În afara reformelor radicale şi a transformărilor
instituţionale, România, împreună cu celelalte ţări sud-
est europene[1] a traversat, în ultimii şaisprezece ani,
perioade de intense şi dinamice reorganizări şi
reaşezări structurale, ce au condus către o creştere
semnificativă a sectorului de servicii.
____________________________________________
[1] Ţările sud-est europene cuprind (SEE): România, Bulgaria, Croaţia , FYR Macedonia, Albania, Bosnia şi
Herţegovina, Serbia şi Montenegro
 Primul subcapitol detaşează elementele specifice ale
sectorului invizibil românesc de cele ale mediulu
internaţional.
 Astfel, prin comparaţie putem vedea nivelul ascenden
sau descendent al evoluţiei serviciilor de pe piaţa
românească în comparaţie cu nivelul altor ţări.
 Concluzia care se desprinde în urma acestei comparaţi
este că:
 - Ponderea serviciilor în PIB şi în ocuparea forţei de
muncă a crescut semnificativ în ţările SEE în ultimi
şaisprezece ani, de la 30-40% în anii 1990 (în
comparaţie cu 63% media OCDE) la 49% în anul 2003
(în comparaţie cu 68% media OCDE şi 70% media
europeană). În România, contribuţia serviciilor la PIB a
fost de aproximativ 45% pentru perioada 2002-2004
ajungând la 51% în primul semestru al anului 2006, în
timp ce activităţile de servicii absorb 40% din forţa de
muncă activă. (INS)
 În subcapitolul 4.2 sunt reprezentate actele
normative care reglementează sectorul
serviciilor în România.
 Studiul motivaţiilor aplicării reglementărilor în
sectorul de servicii, precum şi al
caracteristicilor acestora este important în
special în perspectiva necesităţii de armonizare
cu politicile europene, pentru a contura un
cadru de reglementare eficient în ţările SEE, şi
în special în România, în vederea unei integrări
rapide a pieţelor de servicii ale acestora pe
piaţa europeană.
 Astfel este reliefat cadrul legislativ în cazul
serviciilor financiar-bancare, serviciilor de
telecomunicaţii şi serviciilor informatice.
 Studiul de caz se încheie cu concluzii privind conformarea cu
prevederile acquis-ului comunitar în domeniul serviciilor, ca efect al
aderării României la U.E.
 Concluziile cu privire la competitivitatea economiei naţionale pot fi
rezumate după cum urmează:
- ritmul de creştere a PIB-ului României reprezintă mai mult decât
dublul mediei europene;
- sectorul de servicii are o pondere în creştere în PIB în România –
51%;
- activităţile de servicii contribuie în proporţie majoritară la
creşterea PIB – 59%;
- contribuţia activităţilor de servicii la formarea valorii adăugate
brute este, de asemenea, în creştere accelerată - 64%; (Sursa:
INS)
- valoarea adăugată provenită din sectorul serviciilor este
generată în special de activităţi precum NACE G+H+I (comerţ cu
ridicata şi cu amănuntul, hoteluri şi restaurante, transport,
depozitare şi comunicaţii) şi NACE J+K (intermedieri financiare,
tranzacţii imobiliare, închirieri şi alte activităţi de servicii prestate
în principal întreprinderilor);
- productivitatea muncii pe ansamblul economiei a înregistrat în
semestrul I al anului 2006 cel mai ridicat ritm de creştere de după
2000 – 6.1%;
- întreaga creştere a PIB din servicii s-a realizat în I semestru al
anului 2006 în aceleaşi condiţii de productivitate a activităţilor de
servicii.
 Consecinţele imediate ale aderării impun o serie
de acţiuni, dintre care cele mai importante
sunt:
- Liberalizarea transportului aerian;
- Stimularea investiţiilor de capital;
- Calificarea forţei de muncă;
- Promovarea identităţii europene a României ;
- Extinderea utilizării şi accesului la reţeaua de
Telecomunicaţii;
- E-marketing şi distribuţie;
- Stabilirea unui Nomenclator de perspectivă a
sectorului turistic .
 ALTE COMPONENTE ALE SECTORULUI
INVIZIBIL
- ECONOMIA SUBTERANA -
 Este un capitol suplimentar care aduce în
completarea sectorului de servicii elaborat
în capitolele anterioare, alte activităţi care
fac parte dintr-o piaţă mai puţin oficială, şi
anume “ piaţa gri”.
 Aşadar, economia subterană nu trebuie
înţeleasă ca o deviere de la economia în
ansamblu, ci ca o componentă a acesteia,
activităţile ce scapă de sub controlul
reglementărilor guvernamentale fiind
considerate subterane.
 Curtea de Conturi a României defineşte economia
subterană ca o grupare eterogenă de activităţi
economice desfăşurate ilicit şi componente
economice ale unor activităţi criminale. Sistemul
European de Conturi (ESA) foloseste următoarele
concepte :
• producţia ilegală de bunuri şi servicii interzise de
lege (jocuri de noroc fără licenţă, prostituţia,
contrabandă etc.), precum şi producţia legală
realizată de producători neautorizaţi;
• economia subterană constituită din activităţi
nedeclarate (ascunderea de la impozitare,
nerealizarea plăţilor corespunzătoare asigurărilor
sociale, ignorarea unor standarde) şi activităţi
neacoperite statistic datorită lipsei reglementărilor ;
• sectorul informal ce cuprinde activităţi ascunse
realizate de meşteşugari, de membrii unei familii etc.
 În Uniunea Europeană, în conceptul de
economie subterană sunt cuprinse activităţile
productive licite nedeclarate (respectiv
activităţile neînregistrate în sistemul
contabilităţii naţionale, cum sunt cele casnice,
munca voluntară, precum şi activităţile
nedeclarate la administraţiile financiare
reprezentate de munca la negru, bacşişurile),
precum şi cele productive ilicite nedeclarate de
bunuri şi servicii (traficul de arme,
comercializarea de stupefiante).
 Spre deosebire de cea legală, economia
subterană mondială cuprinde totalitatea
bunurilor şi serviciilor ce, în mod normal,
trebuie să fie cuprinse în evaluarea produsului
naţional brut, dar care din cauza caracterului
ocult al acestora nu pot fi luate în calcul.
 GLOSAR

 Lucrarea de faţă nu se poate încheia fără

includerea unui glosar de termeni, deoarece în
cuprinsul lucrării există termeni uzitaţi în
domeniul economic şi, mai laes, termeni noi,
intraţi în vocabularul nostru odată cu integrarea
în U.E.
 Anexele lucrării nu sunt altceva decât fotocopii
ale documentului legislativ privind Directivele
europene corespunzătoare noului cadru de
reglementa
Cu mulţumiri,

Absolvent:

ZBOROVSKI M. ANAMARIA