Impozitele

1. Notiunea de impozit.
Continut si rol
FINANTE SI FISCALITATE
CLASA A XI-A
 Impozitele reprezinta o forma de
prelevare a unei parti din veniturile sau din
averea persoanelor fizice si juridice la
dispozitia statului in vederea acoperirii
cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare are caracter
obligatoriu, este cu titlu nerambusabil si
fara contrapestatie din partea statului.
 Impozitele se stabilesc numai prin lege si au rol
deosebit de important din punct de vedere financiar, economic si
social:
 in domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare
efectuarii cheltuielilor publice;
 in domeniul economic impozitul reprezinta un instrument de
interventie al statului pentru a incuraja sau a descuraja anumite
sectoare sau activitati economice;
 pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti
din produsul intern brut intre diferitele categorii sociale precum si
intre persoanele fizice si juridice;
 Elementele impozitelor

Concretizarea si individualizarea fiecarui impozit in parte au o

deosebita importanta atat pentru organele fiscale cat si pentru
contribuabili in sarcina carora se institue. In acest scop se folosesc
urmatoarele elemente tehnice:

 subiectul impozitului sau contribuabilul;

 suportatorul impozitului;
 obiectul impozitului ;
 sursa impozitului;
 unitatea de impunere;
 cota impozitului;
 asieta fiscala;
 termenul de plata ;
 Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana
fizica sau juridica obligata prin lege la plata impozitului. Totodata, in
afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le
revin si alte obligatii ce se refera la:
• declararea obiectului impozabil si a marimii acestora,
• intocmirea anumitor evidente scrise,
• depunerea la fisc a unor deconturi periodice.
De asemenea, subiectii de impozite au dreptul de a
beneficia de facilitatile fiscale legale si de a contesta operatiile
considerate ilegale.

Suportatorul impozitului este persoana care suporta

efectiv impozitul din veniturile sale. Acest element este important in
legatura cu distinctia fundamentala dintre impozitele directe si cele
indirecte Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize)
suportatorul difera de platitor si, subiectului impozitului ii revine o
indatorire formala de a plati impozitul caci suportarea efectiva se
realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile
a caror vanzare este supusa impozitelor acesta, acest fenomen este
cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor.
La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul
sunt aceeasi persoana.
 Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea
pentru care se datoreaza impozitele directe, precum si vanzarea,
valorificarea sau punerea in ciculatie a unor produse, bunuri si
servicii in cazul impozitelor indirecte. In mod traditional acest
element poarta denumirea de materie impozabila. Evaluarea
materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se
face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se
evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica
sau se face o expertiza fiscala.

Sursa impozitului indica din ce anume se plateste

impozitul, adica din venit sau din avere. Ca sursa a impozitului,
veniturile apar sub forma salariului, a profitului, dividendului sau
rentei, in timp ce averea se prezinta sub forma de capital sau de
bunuri mobile si imobile.

La impozitul pe venit , obiectul coincide in toate cazurile cu

sursa, lucru ce nu se intampla, de regula, in cazul impozitelor pe
avere .
 Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura
a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in
unitati naturale. Spre exemplu, la impozitul pe venit unitatea de
impunere este unitatea monetara (leul), iar la impozitul pe
avere avem metru patrat pentru terenuri sau capacitatea
cilindrica pentru automobile etc.

Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe

unitatea de masura a materiei impozabile. Aceasta poate sa fie
o suma fixa sau o cota procentuala. In toate tarile se practica
mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de
valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe
unitatea de masura a materiei impozabile.
Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:
progresive;
progresive in transe (la salarii);
proportionale (la profit)
Cota de impunere poate fi aparenta
(cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi
mai mica sau mai mare decat cea aparenta,
datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).
 Asieta fiscala (modul de asezare al impozitului)
reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se
defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si
modul in care se aseaza.
Asezarea unui impozit presupune:
 constatarea si evaluarea materiei impozabile;
 stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil;
 perceperea/incasarea impozitului.

Termenul de plata precizeaza data pana la care

impozitul trebuie platit. Acest termen are caracter imperativ,
astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorari de
intarziere sau se aplica unele sanctiuni cum ar fi: punerea
sechestrului pe unele bunuri, vanzarea la licitatie a bunurilor
sechestrate.
 CLASIFICAREA IMPOZITELOR
În practica fiscală internaţională întâlnim o diversitate de
impozite, care se deosebesc ca formă şi conţinut. De aceea,
pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite
în plan economic, financiar, social şi politic este necesară
gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice:
a) trăsăturile de fond şi formă ale impozitelor;
b) obiectul asupra cărora se aşează;
c) scopul urmărit de stat prin introducerea lor;
d) frecvenţa perceperii lor;
e) instituţia care le administrează.

În funcţie de trăsăturile de fond şi formă,

impozitele se grupează în:
 impozite directe;
 impozite indirecte.
 1. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor
persoane fiziceşi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora. De
regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una
şi aceeaşi persoană.
Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe,
acestea se grupează în:
- impozite reale (obiective, de produs), în această categorie se includ:
 impozitul funciar;
 impozitul pe clădiri;
 impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii libere;
 impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.
- impozite personale (subiective), în această categorie se includ:
a) impozitul pe venituri
▪ impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
▪ impozitele pe veniturile societăţilor de capital;
b) impozitul pe avere
▪ impozitele pe averea propriu-zisă;
▪ impozitele pe circulaţia averii;
▪ impozitele pe sporul de avere.
2. Impozitele indirecte care in funcţie de forma lor de
manifestare, impozitele indirecte se grupează în:
♪ taxe de consumaţie;
♪ venituri care provin de la monopolurile fiscale;
♪ taxe vamale;
♪ taxe de timbru şi înregistrare.
 În funcţie de obiectul asupra
cărora se aşează, impozitele sunt:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
 impozite pe consum (sau pe cheltuieli).

În funcţie de scopul urmărit de stat prin

introducerea lor, impozitele se grupează în:

• impozite financiare – instituite de stat în scopul realizării de

venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt,
de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaţie etc)
• impozite de ordine – introduse de stat în scopul limitării
unei activităţi anume sau în vederea realizării unor obiective
nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize
ridicate asupra consumului de alcool şi tutun sau utilizarea
unor taxe vamale antidumping în scopul limitării importului
anumitor mărfuri ce au preţ de dumping.
 După frecvenţa cu care se realizează (respectiv se
percep la buget), distingem:
 impozite permanente (ordinare) – care se percep cu regularitate
(de regulă, anual), fiind înscrise în cadrul fiecărui buget public;
 impozite incidentale (extraordinare) – care se instituie în situaţii
excepţionale (cum ar fi, de pildă, în situaţii de criză şi război) şi
se percep o singură dată, motiv pentru care ele nu sunt înscrise
în bugetul public.

După instituţia care le administrează, impozitele se

grupează în funcţie de tipul statelor în care se instituie şi percep,
astfel:
- în statele de tip federal distingem:
 impozite federale;
 impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau
provinciilor membre ale federaţiilor;
 impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau
judeţelor, ale municipiilor, oraşelor şi comunelor.
- în statele de tip unitar distingem:
 impozite ale administraţiei centrale de stat;
 impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
Impozite directe
Cum le arata denumirea, impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilesc
nominal în sarcina unor persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea
acestora, pe baza cotelor legale de impunere şi se percep direct de la subiectul impozitului
la anumite termene precis stabilite, fiind impozite individualizate.
Impozitele directe reprezinta principala sursa de venituri a bugetului
administratiei centrale de stat in majoritatea tarilor lumii.
Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche si mai
simpla, ci si forma de impunere care poate asigura echitatea fiscala.

Caracteristicile impozitelor directe:

 sunt nominative: se stabilesc direct pe numele fiecarei persoane fizice si
juridice;
 de regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului
sunt una şi aceeaşi persoană; tocmai de aceea, se spune ca impozitele de
acest tip au o incidenta directa asupra subiectului platitor;
 o caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula,
acestea au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si,
ca atare, pot fi cunoscute din timp de catre contribuabil;
 se stabilesc pe veniturile si/sau averea persoanelor fizice sau juridice ;
 efectul lor economic consta in diminuarea veniturilor(scad dupa plata
impozitelor);