1.

Noțiune
2. Trăsăturile răspunderii juridice
3. Forme ale răspunderii juridice
4. Condițiile răspunderii juridice
5. Reguli care guvernează răspunderea juridică
6. Subiectele răspunderii juridice
Răspunderea juridică – formă a constrângerii sociale
care constă în obligarea subiectului de drept de către
autoritățile statale și sociale competente la repararea
consecințelor negative ale faptei ilicite în condițiile
legii. (prof. Vida)
Răspunderea juridică – complex de drepturi și
obligații conexe, care, în conformitate cu legea, se
nasc ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite și care
constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat,
prin aplicarea sancțiunilor juridice. (M. Costin)
Rpăspunderea juridică - reprezintă un raport
juridic de constrângere ce intervine în cazul
încălcării normei juridice, raport prin care se
naște dreptul statului, prin organe specializate,
să aplice persoanei vinovate o sancțiune justă
și proporțională cu paguba produsă, persoana
obligată fiind obligată să se supună măsurii
Dispuse. (M. Niemesch)
a) Răspunderea juridică reprezintă un raport
juridic de constrângere
b) Răspunderea juridică dă naștere dreptului
statului de a aplica o sancțiune și obligației
persoanei vinovate de a se supune
sancțiunii
c) Sancțiunea aplicată se supune principiului
legalității
d) Sancțiunea se aplică prin organele statului
Răspunderea civilă – se declanșează în temeiul
Codului civil și poate fi contractuală sau delictuală.
Răspunderea contractuală incumbă debitorului unei
obligații contractuale de a repara prejudiciul cauzat
creditorului prin neexecutarea obligației sau prin
executarea ei necorespunzătoare. Răspunderea
delictuală este fundamentată de art. 1357 C.civ. Care
prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu
printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este
obligat să îl repare. Răspunderea delictuală poate fi
pentru fapta proprie, pentru fapta altei persoane și
răspunderea pentru lucruri, edificii și animale.
Răspunderea penală este definită ca un raport juridic
penal de constrângere, născut ca urmare a săvârșirii
Infracțiunii, raport ce se stabilește între stat și
Infractor, al cărui conținut îl formează dreptul
statului de a trage la răspundere pe infractor,
precum și obligația infractorului de a răspunde
pentru fapta sa și de a se supune sancțiunii penale
aplicate.
Răspunderea disciplinară intervine pentru încălcarea obligațiilor
de serviciu.Pentru funcționarii publici, răspunderea disciplinară
este atrasă de încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor
corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor
de conduită profesională și civică prevăzute de lege.
Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate: mustrarea scrisă,
diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de
până la trei luni, suspendarea dreptului la avansare în gradele
de salarizare, sau, după caz, de promovare în funcția publică pe
o perioadă de la 1 la 3 ani, retrogradarea în treptele de
salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de
până la 1 an, destituirea din funcția publică.
1. Existența unei conduite ilicite

Prin conduită ilicită înțelegem încălcarea dispoziției

normei juridice (de drept civil, penal etc.). Faptele
ilicite pot fi săvârșite printr-o acțiune, omisiune sau
abstinență de la ducerea la îndeplinire a obligației
stipulate de norma juridică.
Faptă ilicită săvârșită printr-o acțiune: construirea
defectuoasă a unei case în baza unui contract de
antrepriză.
Faptă ilicită săvârșită printr-o inacțiune: refuzul sau
sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
2. Existența vinovăției

Vinovăția reprezintă elementul subiectiv al răspunderii jurdice și

este atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta pe care o
comite și față de consecințele acesteia. Vinovăția este legată de
discernământul făptuitorului.
Vinovăția se manifestă sub forma intenției sau a culpei. Intenția
directă există atunci când făptuitorul cunoaște rezulatul faptei
sale și acționează în vederea atingerii lui. În cazul intenției
indirecte, făptuirorul cunoaște rezultatul faptei sale și, deși nu-l
urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestuia.
În cazul culpei, făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,
deși putea și trebuia să îl prevadă.
Există și cauze care înlătură vinovăția și implicit
răspunderea juridică:
- minoritatea făptuitorului
- Boli psihice
- Legitima apărare etc.
3. Existența legăturii cauzale între fapta ilicită
și rezultatul său ilicit
Răspunderea juridică intervine dacă între
fapta ilicită și rezultatul acesteia există o
legătură de cauzalitate. Dacă nu se poate
identifica această legătură dintre faptă și
rezultat ilicit, atunci răspunderea juridică nu
poate fi antrenată. Legătura de cauzalitate
reprezintă o condiție obiectivă a răspunderii
juridice.
a) sancțiunile se aplică numai pentru fapte
ilicite
b) Sancțiunile se aplică în mod proporțional,
potrivit gradului de vinovăție și pagubei
produse
c) Sancțiunea se aplică potrivit principiului non
bis in idem
Alte reguli/principii care se aplică răspunderii
juridice: principiul răspunderii personale,
princpiul prezumției de nevinovăție, principiul
celerității tragerii la răspundere juridică.
Subiectele răspunderii juridice sunt persoanele
fizice sau persoanele juridice.
Răspunderea penală a persoanei juridice nu
exclude răspunderea penală a persoanei fizice
care a contribuit la săvârșirea faptei. Pedepsele
ce pot fi aplicate persoanei juridice sunt
amenda, dizolvarea persoanei juridice, plasarea
sub supraveghere judiciară etc.
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului,
editura C.H.Beck, București, 2015, pp.240-
248.
I.Vida, I. Vida, Teoria generală a dreptului,
Universul Juridic, București, 2016, pp. 174-
183.