Introducere în comunicare

non-verbală
 Structură

• 1. Introducere. Ce este
comunicarea
non-verbală (CNV)?
• 2. Coduri ale CNV
• 3. Funcții ale CNV
• 4. Concluzii
 1. Introducere în comunicarea
non-verbală
• În termeni generali, comunicarea non-verbală (CNV) se
definește prin transmiterea unui mesaj fără a utiliza
limbajul articulat.
• Acest tip de limbaj face apel la expresii faciale, gesturi,
mișcarea și postura corpului, înfățișarea fizică, accesorii,
utilizarea sunetelor și a tăcerii etc.
• CNV reprezintă primul mijloc de comunicare interumană
precedând limbajul verbal.
Înainte ca structura corpului uman să permită abilitatea
emiterii sunetelor, ca apoi acestea să devină sunete
recogniscibile și cuvinte, comunicarea a avut loc cu ajutorul
semnelor și a expresiilor faciale.
CNV este eficientă în procesul comunicării
• Deseori, comunicarea non-verbală poate transmite
mult mai clar mesaje și intenții decât în cazul
construcțiilor verbale:
“un cod nescris, elaborat și secret, necunoscut de
nimeni și înțeles de toți.” (Sapir in Birdwhistell,
1970: 182)
De cele mai multe ori, nu ne putem explica modurile
în care comportamentul non-verbal operează. Un
exemplu ar fi felul în care o anumită persoană redă un
anumit mesaj (A). Schimbarea bruscă a aceleiași
priviri poate reda cu totul alt mesaj (B).

A B
???
• Decodarea acestor emoții (A, B) poate fi distinsă de
oricine.
• De cele mai multe ori, este de ajuns să privim o
persoană și să facem ipoteze cu privire la starea
mentală a acesteia (plictiseală, bucurie, uimire,
entuziasm, frică, oboseală).
• Astfel, comunicarea non-verbală devine un
element important în procesul comunicării
eficiente.
CNV poate fi voluntară și involuntară
În timpul transmiterii unui mesaj, vom utiliza din recuzita
comunicării non-verbale, voluntar sau involuntar, varii
gesturi și elemente ale mimicii faciale ce pot:
• trăda adevăratele noastre intenții.
• pot consolida credibilitatea mesajelor verbale.
• pot discredita mesajele transmise prin intermediul
limbajului articulat.
“Ceea ce faci e mai important decât ceea ce spui”
(Calero, 2015)
Comunicarea non-verbală este o importantă componentă
socială.

• Felul în care ne folosim de elementele non-verbale este în

strânsă legătură cu capacitatea noastră de a ne exprima
opiniile, de a purta o conversație constructivă cu alte
persoane și de a ne integra și adapta la un anumit grup
social.
• De asemenea, comportamentul non-verbal poate fi decisiv
în situațiile în care vrem să fim convingători sau să ne
expunem punctul de vedere.
CNV este influențată de cultură

• Fiecare cultură este unică iar cei ce aparțin unei culturi

împărtășesc (mai mult sau mai puțin) aceeași mentalitate,
credințe, valori sau practici sociale.

• Astfel, limbajul corpului se modelează în interiorul unei

culturi și a unor practici social acceptate și împărtășite de
membri acesteia.
 Exemplu: Semnul
pentru OK

• În anumite țări din Europa și în America de Nord folosim OK ca

gest aprobator.
• În Brazilia, Italia, Germania, Grecia, OK este folosit ca insultă.
• În Franța acest semn este sinonim cu “zero” sau “lipsit de
importanță”, în funcție de expresiile faciale ale interlocutorului.
 2. Coduri ale comunicării
non-verbale
• Codurile reprezintă un sistem organizat de mesaje,
guvernate de un set de reguli și simboluri
• Câte tipuri/categorii de comunicare non-verbală
cunoașteți?
• Tonalitatea vocii (Paralimbaj)
• Limbajul trupului (Chinezică)
• Contactul fizic (Haptică)
• Privirea (Oculezică)
• Utilizarea timpului (Cronemică)
• Utilizarea spațiului și a distanței (Proxemică)
• Aspect (Trăsături fizice, fizionomice, îmbrăcăminte etc.)
• Utlizarea artefactelor (Bunuri materiale)
 A. Tonalitatea vocii
(paralimbaj)
Paralimbajul denotă particularități/ aspecte vocale ale
locutorilor.

Elementele paraverbale pot fi definite în 3 categorii

specifice:
• identificatori vocali (caracteristici vocale precum
timbru, rezonanță, volum, tempo sau ton)
• diferențiatori vocali (modalitatea prin care producerea
unui mesaj este influențată de felul în care sunetele
sunt produse)
• izolatori vocali (identificați prin folosirea unor semnale
vocale: mhm, shhh, oh, ah, ăh)
 B. Limbajul trupului
(Chinezică) - Definiții
“Limbajul corpului este limba pe care o vorbim fără
cuvinte.” (Raah, 2015: 33)
• Limbajul trupului se definește prin mișcările sau
posturile pe care le adoptăm pentru a emite un anumit
mesaj.
• “Mișcări ale corpului conștiente și inconștiente ce au la
bază fondul psihic și muscular, posturi fixe (ce vin ca o
intervenție sau ca un rezultat, fie preluate sau de natură
psihologică) de o percepție vizuală, vizual acustică, tactilă
și corporală, care izolate sau combinate cu structuri
lingvistice sau paralingvistice (…) posedă o valoare
comunicativă intențională sau non-intențională.”
(Poyatos, 2002:185)
• Cu alte cuvinte, autorul include în definție toate sistemele
ce compun limbajul corpului și anume gesturi, mișcarea
brațelor, mâinilor, picioarelor, capului, expresii faciale,
mișcarea ochilor, posturi.

• Toate acestea pot avea un fond psihic sau muscular, se

pot produce în mod conștient sau inconștient, pot veni
ca urmare a altei acțiuni sau în completarea acesteia.

• Limbajului trupului este dependent de context și de

participanți (tip de relație, nivel de interacțiune etc.)
 C. Contactul fizic (Haptică)

• Definiție: comportament ce implică atingerea.

• Acest tip de comunicare non-verbală suferă
constrângeri culturale și sociale.
• Unele popoare acceptă și încurajează contactul fizic
(strângeri de mană, îmbrățișări, sărut pe obraz) însă
alte popoare împărtășesc diferite practici culturale
și sociale evitând, pe cât posibil, acest tip de limbaj
non-verbal.
 Contactul fizic. Exemple culturale (Poyatos,2002)

Contactul fizic în public Țară Exemplu

Gesturi de afecțiune
Gesturile de afecțiune sunt
limitate din punct de
vedere cultural.
Gesturile de afecțiune sunt
limitate din punct de
vedere legal.
Spania Cultural și social acceptate.
Bărbații se îmbrățișează;
femeile se sărută pe obraji
indiferent de vârstă.
Sudan Doi parteneri nu iși arată
deloc afecțiunea,
îmbrățișându-se și
sărutandu-se în privat.
China Cuplurile nu se săruta în
public (restricție pe care
guvernul o impune ca
măsură de igienă)

În concluzie, aceste varietăți ale practicilor culturale în diverse medii sociale, stau ca mărturie
pentru specificitatea elementelor non-verbale și interdependența acestora cu mediul social și
cultural din care provin.
 D. Privirea (Oculezică)

Definiție: Modul în care ne exprimăm cu ajutorul privirii

constituie un element cheie în comunicarea
non-verbală.
Printre aceste elemente non-verbale amintim:
• nivelul de deschidere al ochilor;
• poziționarea sprâncenelor;
• poziția capului;
• alte expresii faciale, cum ar fi poziția buzelor;

Toate aceste elemente pot indica starea de spirit a

interlocutorului.
Cunoașteți exemple specifice culturii române?
 E. Utilizarea timpului
(Cronemică)

• Definiție: Percepția și utilizarea timpului într-o anumită

cultură și societate.

• Utilizarea timpului poate influența decisiv modul de

transmitere a unui mesaj. De exemplu: Dacă cineva este
presat de timp, este posibil ca discursul să sufere din
punct de vedere tehnic/retoric/pragmatic.

• Ca elemente constitutive amintim: punctualitatea,

accesul la cuvânt, pauzele, întreruperile, tăcerea.
 F. Utilizarea spațiului și a
distanțelor

• În domeniul comunicării non-verbale, distanța poate

fi definită ca spațiul pe care individul îl consideră
personal și tedința intrinisecă de a-l apara.

• Regulile distanței sunt generate de reacția

vorbitorului de a-și apăra statutul social, cultural și
politic dar și de nivelul de confort în care oamenii
comunică.
Zonele de confort (Hall, 1963)
• Spațiul intim: 15-46 cm (cea mai protejată zonă la
care au acces doar persoanele apropiate
emoțional)
• Spațiul personal: 46 cm - 1,22 m (distanța
păstrată la întâlniri profesionale sau prietenești)
• Spațiul social: 1,22 m - 3,60 m( distanța păstrată
față de necunoscuți, față de persoane din mediul
public cu care interacționam în viața de zi cu zi)
 G. Aspect și artefacte

a) Aspectul fizic: mărimea, forma, culoarea corpului,

stilul vestimentar, gradul de atracție fizică, culoarea
părului, tatuajele, accesorii: perucă, bijuterii,
gene/unghii false etc.
b) Identificatori oflactivi: miros (parfum, miros
corporal etc.)
Insigne și decorațiuni: Tatuajele oferă informații Brațări și lanțuri de aur:
Statut politic și militar. adiționale despre o O afirmație tacită a
Lipsă de onestitate. persoană. statutului financiar.
 3. Funcții

• A. Exprimarea emoțiilor
- emoții primare: fericire, frică, ură, dezgust.
- acestea sunt universale fiind dezvăluite de expresii faciale.
- emoții mixte: dezamăgire = surprindere + supărare; dificil de
recunoscut; pot fi controlate (cadouri de Crăciun/onomastică)
• B. Transmiterea mesajelor relaționale
- folosite pentru a defini raportul dintre una sau mai multe
persoane.
- indicatori: zâmbetul, reducerea distanței dintre
interlocutori, atingerea, privirea pătrunzătoare etc.
• C. Folosite în „arta” decepției cu scopul de a convinge,
manipula sau a înșela.
• Indicii voluntare/strategice: folosite pentru a masca
intențiile vorbitorului.
• Indicii NV involuntare: pe care vorbitorul nu le poate
controla. ex: tremurul vocii, zâmbetul fals etc.
• D. Relațiile sociale depind de comportamentul non-verbal:
- acestea se pot stabili prin utilizarea elementelor non-
verbale.
 4. Importanța contextului în
comunicarea NV
• Este necesară cunoașterea contextului pentru o
interpretare cât mai corectă a comunicării non-
verbale.
• Elementele non-verbale trebuie interpretate și
analizate împreună și nu izolat.
 5. Concluzii

• Comunicarea non-verbală este esențială în interacțiunile de zi cu zi.

• Aceasta oferă indicii esențiale cu privire la starea fizică și psihică a
celor ce participă în procesul comunicării.
• Unele elemente ale CNV se pot învăța, altele se moștenesc sau se
asimiliează în interiorul unui grup sau a unor grupuri sociale.
• Comunicarea non-verbală este strâns legată de contextul și cultura
în care se desfășoară acțiunea.
• Comunicarea non-verbală poate veni în completarea sau
contrazicerea unui mesaj verbal articulat.
• Comportamentul non-verbal poate fi decisiv în situațiile în care
vrem să fim convingători sau să ne expunem punctul de vedere.
• Acest tip de comunicare este esențial atunci când se desfășoară în
sfera politică, întrucât poate influența semnificativ imaginea publică
a interlocutorilor.