STRATEGII DE REZOLVARE A

CONFLICTELOR ÎN CLASA ŞCOLARĂ

Motto:

“Ai răbdare, fii hotărât, sever şi blând,

fii drept şi capabil de dăruire
neîncetată. Să nu ţi se pară nimic
prea mult şi prea greu când e vorba
de a ajuta la creşterea puiului de
om!”
 DEFINIŢII ALE CONFLICTULUI
 Conflictele reprezintă dezacorduri în ceea ce
priveşte atitudinile, scopurile, ameninţarea
valorilor personale, stilului, lupta pentru
putere, dezacord în privnţa mentalităţii,
elementelor morale, plasarea responsabilităţii,
proceduri, scopuri, metode, roluri.
 Conflictul reprezintă starea tensionată gene-
rată de interferenţa dintre două sau mai multe
probleme.
 Conflictul reprezintă neînţelegere, ciocnire de
interese, dispută, dezacord, ceartă,confrun-
tare,înfruntare.
 Trăsături ale conflictului :
 conflictul este o parte firească a vieţii de zi cu zi, o realitate a vieţii
cotidiene, inerentă în relaţiile interumane, nu o cataftrofă sau o
întâmplare nefericită;
 conflictul poate fi abordat pe căi pozitive sau negative;
 abordat în mod pozitiv, conflictul poate avea rezultate constructive,
poate fi o forţă pozitivă pentru creaşterea personală şi schimbarea
socială;
 conflictul poate deveni o sursă de maturizare şi învăţare, ajută la
descoperirea propriilor valori şi credinţe, la sănătatea mentală a
individului;
 abordat în mod negativ, poate avea rezultate distructive atât din
punct de vedere emoţional, spiritual, cât şi fizic;
 înainte de abordarea lor în vederea soluţionării, conflictele trebuie
recunoscute;
 capacităţile de management ale conflictului pot fi învăţate, iar prin
practică putem îmbunătăţi comunicarea, negocierea, facilitarea,
medierea conflictelor;
 într-un conflict, sentimentele sunt importante.
 conflictul are o durată mai mare de manifestare până la 72 ore.
Cauze ale stărilor tensionate în clasa de elevi:
 cunoaşterea empirică, inadecvată a elevilor, a
particularităţilor, aşteptărilor, experienţei sociale
anterioare, a puterii lor de integrare;
 nerezolvarea unor stări conflictuale mai vechi;
 stimularea inegală, discrepantă practicată în
activitatea educativă a elevilor;
 insuficienta atenţie acordată cauzelor unor
comportamente care preced sau ilustrează o
tensiune psihică;
 oferirea unor slabe puncte de sprijin în
rezolvarea, depăşirea situaţiilor critice;
 supraîncărcarea elevilor cu sarcini nediferenţiate,
corelată cu evaluarea incorectă a celor
anterioare;
 aplicarea unor măsuri asemănătoare tuturor
elevilor, fără discernământ;
 evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a
comportamentului afectiv-atitudinal;
 abuzul de muncă frontală, care blochează
afirmarea personală a elevilor cu potenţial;
 redusa utilizare a variatelor forme şi reţele de
comunicare, cu toţi elevii;
 slaba comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea
evoluţiei elevilor şi stabilirea unui parteneriat în
soluţionarea tensiunilor ivite;
 nesprijinirea elevilor în rezolvarea unor probleme
ale acestora apărute în relaţia cu colegii, clasa,
şcoala, sau cu alţi factori externi.
 Clasificarea conflictelor:
a) În funcţie de aria socială:
 intrapersonal;
 interpersonal.
b) În funcţie de natura lor:
 cognitiv,
 intercultural,
 perceptiv,
 psihic,
 social,
 afectiv,
 benefic,
 distructiv.
c) După modul de evidenţiere/transparenţă:
 evidente,
 explicite (certuri, discuţii contradictorii, dispute cu caracter oficial,
reclamaţii);
 mascate,
 ascunse
d) După intensitate:
 disconfort (sentimentul că ceva nu este în
regulă);
 incident (evidenţierea unor fapte minore, lucruri
mărunte care se acumulează în subconştient);
 neînţelegere (datorată, de cele mai multe ori,
unei comunicări neclare);
 tensiune (stare de încărcare conflictuală, gata de
a exploda);
 criză (manifestată de cele mai multe ori cu
violenţă, cu comportamente necugetate).
 e)În funcţie de participanţii la conflict, acestea pot fi:

 Conflictele între elevi sunt într-un număr semnificativ în fiecare zi de şcoală,

fiind cauzate de:

- atmosfera competitivă;
- atmosfera de intoleranţă;
- slaba comunicare;
- exprimarea nepotrivită a emoţiilor;
- absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor;
- utilizarea greşită a puterii de către profesor.

 Conflictele profesor-elevi sunt declanşate de cele mai multe ori de utilizarea

puterii de către profesor în mod discreţionar.

 Conflictele între profesori şi părinţi se datorează unui ansamblu de cauze:

- comunicarea defectuoasă;
- conflictul de valori (părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor
anterioare).

 Conflictele între profesori pot fi de natură personală sau profesională.

 Etapele transformării unui conflict în criză :

 DISCONFORTUL - senzaţia intuitivă că ceva nu este în

ordine fără a putea spune exact ce;

 INCIDENTUL - fapte mărunte, schimburi scurte sau acute de

cuvinte;

 NEÎNŢELEGEREA - concluzii eronate în legatură cu o

anumită situaţie datorită exprimării neclare;

 TENSIUNEA - percepţia altei persoane şi a tuturor acţiunilor

acesteia este distorsionată;

 CRIZA - manifestări de violenţă verbală sau fizică,

întreruperea relaţiei.
 Definirea situaţiei de criză:

SITUAŢIA DE CRIZĂ
este un eveniment sau un complex de
evenimente neaşteptate, generatoare de
periculozitate pentru climatul, sănătatea ori
siguranţei clasei şi a membrilor acesteia.
 Clasificarea crizelor:
 După gradul de dezvoltare în timp, întâlnim
crize:
- Instantanee
- Intermitente.
 După gradul de relevanţă:
- Critice
- Majore
 După numărul subiecţilor implicaţi:
- Crize individuale
- Crize de grup
- Crize colective, globale.
 Crize la nivelul clasei: conflicte şi situaţii relaţionale
greu de controlat între:

 Elevi (certuri, injurii, bătăi) prezenţa şi infiltrarea

unor grupuri delicvente, furturi, consum de droguri,
tentative de sinucidere etc.

 Profesori – părinţi: conflicte care pot impieta

incomensurabil coeziunea organizaţiei clasei şi a
echilibrului atitudinal al cadrului didactic, denigrări,
mituiri, etc.

 Inter – clase: conflicte deschise între membri

marcanţi ai colectivelor.
Etape în rezolvarea situaţiilor de criză :

1. Identificarea şi cunoaşterea;
2. Etiologia situaţiei de criză (necesitatea
cunoaşterii profunde a situaţiei dar şi a
cauzelor);
3. Decizia ;
4. Programul de intervenţie;
5. Controlul
6. Evaluarea
 Strategii la care recurge profesorul:

A. STRATEGII DE EVITARE:
"Strategiile de evitare pot să aibă o anume valoare de supravieţuire, dar ele nu
rezolvă mare lucru, atâta timp cât profesorul nu câştigă nici o satisfacţie
profesională iar conflictul nu este rezolvat". (Saunders)

B. STRATEGII DE DIMINUARE:

Se referă la acţiuni de amânare, răspunsuri tangenţiale, evitarea, apeluri la

generalizare.Saunders notează că ,, acest tip de strategii este nesatisfăcător,
pentru ca nu rezolva situaţia conflictuală”.

C. STRATEGII DE CONFRUNTARE

Aceste strategii includ strategiile de putere şi strategiile de negociere.

Recomandări pentru profesor făcute de Saunders,
C. Watkins şi H.Wagner:
 Evită ameninţările cu elevii în fata clasei ,
deoarece poziţia lor poate câştiga noi aderenţi.
 Întreabă elevul dacă disputa este atât de
importantă pentru el încât să merite o asemenea
escaladare.
 Evită ameninţările de orice fel , mai ales acelea
care pot fi percepute ca ameninţări fizice.
 Caută acea alternativă care să dea câştig de cauză
amândurora.
 Încurajează elevul să spună cât mai multe despre
percepţia sa asupra stării conflictuale.
 Explică în mod limpede propria percepţie asupra
stării conflictuale respective.
 Alte câteva strategii au fost fixate de Laura Rose:

I. Iubeşte elevii:
- Stabileşte relaţii şi încurajează relaţiile elevilor.
- Tratează fiecare elev cu respect.
- Stabileşte o atmosfera de concentrare în sala de clasă.
II. Aşteaptă-te la cel mai bun comportament din partea elevilor şi comunică-le
acest lucru:
- Stabileşte reguli şi standarde simple pentru ceea ce consideri a fi
comportament dezirabil.
- Nu accepta mai puţin, manifestă explicit dezacordul tău
- Nu cheltui energie schiţând răspunsuri pentru fiecare comportament
greşit.
III. Stabileşte planuri în vederea sprijinirii comportamentului dezirabil:
- Pregăteşte lecţii care să aibă înţeles pentru elevii cu predispoziţii şi
interese diferite.
- Exersează comportamentele de bază din sala de clasă.
- Oferă recompense elevilor care îşi îndeplinesc sarcinile.
- Utilizează umorul şi ironia într-o maniera stimulativă pentru elevi.
- Spune : "te rog să iei o pauză, revino cât de repede poţi".
IV. În cazul unor comportamente perturbatoare repetate, profesorul trebuie să
aibă consecinţele deja pregătite; utilizarea lor trebuie combinata cu o
atitudine care spune:

- "Tu ai responsabilităţi faţă de tine şi faţă de colegi";

- Mesaje centrate pe elev: "daca tu nu-ţi faci treaba, nu pot să te ajut în
nici un fel".
- “Ședinţe"care ar putea conduce la un contract şi la sublinierea unor
consecinţe posibile.

V. În cazul comportamentului scandalos şi care riscă să capete amploare

profesorul are nevoie de un plan de urgenţă:

- Transmite un mesaj clar cu vedere la ceea ce înseamnă un mediu sigur,

cu graniţe
- Elevul va trebui să-şi sune părinţii sau să le scrie o scrisoare (dacă
greşeala lui nu ridică şi alte probleme).
- Foloseşte consecinţele pe care elevul le-a acceptat prin Regulamentu
intern al şcolii.
 Efectele pozitive ale conflictului:
 Creşte motivaţia pentru schimbare;
 Îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a
soluţiilor;
 Creşte coeziunea unui grup după soluţionarea
comună a conflictelor;
 Creşte capacitatea de adaptare la realitate;
 Oferă o oportunitate de cunoaştere şi
dezvoltare a deprinderilor;
 Dezvoltă creativitatea
 Efecte negative ale conflictului:

 Scade implicarea în activitate

 Diminuează sentimentul de încredere în
sine;
 Polarizează poziţiile şi duce la formarea
de coaliţii;
 Dileme morale

 Dificultăţi în luarea deciziilor.

MEDIEREA
 CE ESTE MEDIEREA ?
DEFINIŢIA ŞI AVANTAJELE MEDIERII
MEDIEREA
este o procedură alternativă şi voluntară de
soluţionare a conflictelor, este o procedură
confidenţială, prin care o terţă persoană,
neutră , imparţială şi fără putere de decizie,
numită mediator, ajută parţile să ajungă
împreună la o înţelegere mutual acceptată, în
vederea încheierii conflictului.
 AVANTAJELE MEDIERII

PĂRTILE implicate în conflict au urmatoarele

beneficii alegând această procedură:

 rapiditatea ajungerii la o înţelegere

 flexibilitatea procedurii de mediere
 participarea directă a parţilor la soluţionarea
conflictului, pentru a ajunge la o înţelegere
 medierea este o procedură CONFIDENŢIALĂ
 păstrează relaţiile dintre părţi
 rată mare de succces a medierii
 AVANTAJELE MEDIERII
Neutralitatea şi imparţialiatea mediatorului

NEUTRALITATE –
mediatorul rămâne în afara conflictului, nu se
implică în conflict;

IMPARŢIALITATEA –
mediatorul are o poziţie de mijloc faţă de părti. Nu
doreşte deloc ca o parte sau alta să câştige sau
vreuna din părţi să fie favorizată în timpul
procedurii.
 PRINCIPIILE MEDIERII

Caracterul voluntar al procedurii –

Nici o parte nu poate fi obligată de către o altă
persoană sau autoritate să participe la procerdura de
mediere.

Auto-determinarea părţilor -
ÎNŢELEGEREA aparţine părţilor, în consecinţă
orice TERMEN prevăzut prin aceasta
ÎNŢELEGERE, trebuie să fie propus şi acceptat de
părţi.
 Confidenţialitatea procedurii –

Atât MEDIATORUL, cât şi PĂRŢILE , sunt

obligaţi să păstreze caracterul de confidenţialitate
al tuturor aspectelor ce se discută în cadrul
procedurii.
Informarea prealabilă asupra procedurii

Înainte de semnarea contractului de

mediere şi de începerea efectivă a
procedurii, părţile trebuie să cunoască
principiile medierii , detalii despre
procedură şi modul de desfăşu-rare al
acesteia.
 ŞEDINŢA DE MEDIERE

Întâlnirea prealabilă a părtilor cu mediatorul

se fixează data, ora, locul unde se va

desfăşura şedinţa de mediere sau mediatorul
va trimite invitaţii părţilor cu privire la aceste
aspecte.
 ŞEDINŢA DE MEDIERE

Sesiunea comună:

Aici părţile se întâlnesc cu mediatorul, făcând cunoştinţă.

Părţile sunt informate cu privire la procesul de mediere şi scopul
acesteia, la confidenţialitatea procedurii şi cu privire la neutralitatea şi
imparţialitatea mediatorului în soluţionarea conflictului.
Mediatorul nu este judecător, nu dă soluţii, nu este avocat şi nici
psiholog, nu dă sfaturi părţilor cu privire la alegerea unei soluţii din
mai multe posibile, nu dictează termenii acordului la care se ajunge,
nu dă sfaturi juridice şi nici nu exprimă opinii juridice.
În acestă sesiune, mediatorul ascultă părţile şi clarifică poziţiile
iniţiale ale acestora. Ulterior, mediatorul va decide cu care din părţi va
rămâne în sesiuni separate.
 ŞEDINŢA DE MEDIERE
Sesiunile separate:

În acestă fază, mediatorul obţine informaţii suplimentare de la partea cu care a decis

să rămână, informaţii care vor rămâne confidenţiale, mediatorul neputând transmite
aceste informaţii celeilate părti decât cu acordul părţii.

Tot aici partea poate explica mai larg motivul nemulţumirii sale, putând veni cu o
soluţie.

Mediatorul poate decide , ulterior discuţiei cu o parte, dacă este cazul, să discute
separat cu cealaltă parte sau dacă le va invita din nou în sesiune comună adică
împreună, pentru ca ele să ajungă la o înţelegere.

În varianta în care mediatorul decide să intre in sesiuni separate cu cealaltă parte, va

da o sarcină ( de ex.: o tema de gândire) primei părţi, tocmai pentru a determina
partea să decidă singură care ar fi varianta potrivită pentru a ajunge la o soluţie.
 ŞEDINŢA DE MEDIERE

Întâlnirea ulterioară în sesiune comună cu părţile :

Este ultima fază, cea în care fie părţile au ajuns la

o soluţie de comun acceptată, moment în care se
redactează de către mediator acordul de mediere (
procesul verbal al şedinţei) şi pe care părţile îl vor
semna, fie părţile nu au ajuns la nici o înţelegere,
dar cel puţin au lămurit nişte aspecte comune ale
conflictului lor.
 MEDIEREA ÎN ŞCOALĂ
 este un concept nou în România, însă Statele
Unite şi multe state europene utilizează cu
foarte mare succes medierea în comunităţile
şcolare.

 Şcoala este primul spaţiu al medierii, un

spaţiu de trecere între familie şi societate,
între sine şi celălalt, între propria viziune
despre lume a copilului şi viziunea celorlalţi
copii.

 Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima

mare încercare socială din viaţa sa, pentru că
se desprinde tot mai mult de modelul
părinţilor pentru a se lăsa modelat de şcoală,
instituţie cu un important rol formator.
 MEDIEREA ÎN ŞCOALĂ

 Şcoala este ca un teatru, în care actorii educaţiei sunt profesorii

care stau la catedră şi susţin o lectie ( joacă rolul) iar elevii sunt
publicul care ascultă şi pe de altă parte sunt cei mai mari critici ai
profesorilor .

 Fără să ne dăm seama şi noi la rândul nostru am facut “mediere” la

orele de dirigenţie . Acolo era locul unde se discutau problemele
elevilor , de data aceasta profesorul având rolul de ascultător, însă şi
cel care trebuia să găsească o soluţie, pe care fie o comunică direct
elevilor , fie se punea intrebarea: “ oare nu consideraţi că aşa ar fi
mai bine...” ? , situaţie în care elevii propuneau mai multe soluţii,
pentru ca apoi , tot ei să o aleagă pe cea care le satisfăcea nevoia cel
mai bine.
 MEDIEREA ÎN ŞCOALĂ

 Între elevi, între elevi şi profesori şi chiar

între profesori, din cauza elevilor, pot
apărea conflicte, care dacă nu sunt
elucidate şi discutate atunci când se
produc, pot prinde forme diferite, şi
anume:
 frustrare din partea elevului –
elevul poate fi frustrat de o anumită notă obţinută, care îi poate creea o aversiune faţă
de profesorul care i-a dat calificativul. În subsidiar poate prinde aversiune şi faţă de
materia respectivă, care poate în realitate îl atrage, aceasta din cauza profesorului.
Toate acestea duc la : -

 agresivitatea elevului prin cuvânt sau la agresivitatea elevului exprimată prin atitudini
corporale.
(Ex) – elevul face comentarii la oră, în afara orei pe coridor, vorbeşte tare când trece
profesorul respectiv prin zona, făcând “ironii nevinovate”, cu ţintă clară către acel
profesor. Atitudinea corporală se manifestă prin poziţia elevului în clasă: stă încotit,
stă cu spatele la catedră, stă întors pe jumătate către colegul din dr/stg, se uită pe
fereastră când profesorul vorbeşte, sau se face că nu aude când îi este strigat numele
.

 aversiunea elevului faţă de profesor

 aversiunea profesorului faţă de elev, pentru un comportament necivilizat sau pentru

lipsa de interes pentru materia respectivă.
 Aici ar trebui să intervină medierea:

În aceste situaţii actorii educaţiei ( profesorii) şi elevii , prin mediere, ar trebui

să descopere un alt tip de relaţie, tocmai pentru a evita şi a nu rămâne blocaţi
în situaţiile de frustrare sau furie.

Mulţi ani, profesorii şi elevii co-există fără a se cunoaşte într-adevăr reciproc; în

mediere ei se întâlnesc la nivel personal şi nu mai sunt aşa străini – un profesor
şi un elev care nu şi-au vorbit încep să comunice.

Se creează un sens al complicitaţii, au loc schimburi de idei şi păreri, se

împartaşesc crezuri, este oferit sprijin mutual şi fiecare se simte mai puţin
izolat.

Teama nu-şi mai are locul, sentimentele putând fi discutate împreună - ştiind că
agresivitatea poate fi dezamorsată.

Relaţia se schimbă: în locul utilizării autorităţii - sunt instrumentele medierii -

acestea putând fi puse în practică oricând.
 Medierea intervine atunci când trebuie stins un conflict, fără ca demnitatea
cuiva să fie lezată.

 Chiar atunci când tehnicile de rezolvare a conflictelor nu produc rezultatul

ideal, ele conduc cel putin la o îmbunătăţire a situaţiei. Astfel amplificarea
conflictului nu mai este posibilă.

 Este firesc să ne punem întrebarea : Cu ce ar putea contribui tehnicile de

rezolvare a conflictelor la îmbunătăţirea situaţiei din şcoli şi comunitate? Cu
multe!

 Pentru început , te poate face să te simţi mai bine atunci când mergi la şcoală.
Când înveţi să-ţi controlezi reacţiile în situaţii deosebite, nu mai esti atât de
preocupat de neînţelegeri, mici scăpări, lupta pentru putere.

 Când alegi să-ţi impui punctul de vedere – fie că eşti director, elev, profesor sau
părinte – alegerea ta de a-ţi asuma responsabilităţi, dovedeşte calităţi de lider.

 Când greşim trebuie să ne cerem scuze, să reparăm greşeala făcută şi să nu

repetăm greşeala. Acesta este procedeul de învăţare continuă şi care în timp, se
traduce prin scăderea stress-ului.
 CUM FUNCTIONEAZĂ
MEDIEREA ÎN ŞCOALA?
 Medierea între colegi este un proces prin care un grup
de elevi special pregătiţi ascultă problemele celorlalţi
elevi şi îi ajută pe cei implicati în conflict să găsească
singuri o soluţie a problemei. Totuşi, de cele mai multe
ori, cei ce au neînţelegeri decid să apeleze la mediere
după ce au fost surprinşi într-o altercaţie în şcoală.

 Mediatorii – elevi , nu oferă soluţii la problemele ce se

ivesc. Nu impun nimic nimănui, nici nu forţează pe
cineva să-şi ceară scuze. Mai mult, ei nu pedepsesc pe
nimeni. Ei nu anunţă profesorii sau directorul în legatură
cu problema aparută. Ei doar urmăresc nişte proceduri
simple şi completează un formular confidenţial care este
înmânat coordonatorului grupului de mediere
(Coordonatorul Comisiei de combatere a violenţei în
mediul şcolar care funcţionează în şcoală).
 Medierea este o procedură bazată pe voluntariat. Este
folosită în şcoală , atunci când problema este suficient de
serioasă astfel încât dacă ar fi ignorată, s-ar agrava şi ar
putea conduce la fapte regretabile.
 Scopul medierii este deosebit de cel al pedepsirii,
cei implicaţi descoperă că pot să-şi rezolve majoritatea
problemelor interpersonale între ei , fără implicarea
adulţilor şi fără a avea necazuri mai mari. Acesta nu
înseamnă că soluţia este perfectă. Înseamnă că cei
implicaţi au simţit că soluţia este dreaptă, rezonabilă
şi acceptată de ei.
 Unele şcoli susţin medierea între elevi şi adulţi , când
ambele părţi sunt de acord şi când aceasta nu contravine
regulamentelor şcolii. Chiar dacă medierea adult –elev
este eficientă, medierea elev-elev, este mai bună, scopul
fiind rezolvarea problemelor elevilor de către elevi.
 Medierea în şcoli este de mai multe tipuri: elev-
elev/grupuri de elevi , medierea adult-elev, mediere între
‘egali” şi medirea în “pereche “.
 MEDIEREA ELEV-ELEV SAU
GRUPURI DE ELEVI
- Elevii care mediază diverse tipuri de conflict apărute în şcoală
numiţi “ elevi mediatori”, care încearcă “rezolvarea”
conflictului, constatând că rezolvarea lui “de sus”, în speţă,
rezolvarea conflictului de către profesor, nu este întotdeauna
bine primită de către elevi.

- Elevii mediatori sunt cei pregătiţi pentru a facilita discuţia

dintre elevi sau grupuri de elevi în vederea găsirii unei soluţii.
Scopul lor este de a oferi părţilor în conflict o mai bună
comunicare şi înţelegere , care de cele mai multe ori duce la o
soluţie acceptată de toată lumea.

- Elevii află cauzele diferendului , intervin imediat, fără să-l lase

să se cronicizeze, respectând demnitatea părţilor, neîncercând
să facă pe judecătorii, cautând soluţii în echilibrarea părţilor în
conflict.
 Elevii din ciclul primar mediază, în sensul că
sprijină doi elevi aflaţi în dezacord să-şi
asculte unul altuia trăirile şi să ajungă la un
acord asupra a ceea ce ar fi mai bine să facă.
 Cei din clasele mai mari pot oferi servicii
neutre, fără să-i judece pe cei implicaţi,
ajutându-i pe cei în dispută să identifice
problema, să aprecieze punctul de vedere al
celuilat şi sa aleaga o cale de urmat.
 O mediere între elevii de ciclul primar poate
dura câteva minute, în timp ce pentru alţii
este nevoie de câteva sesiuni pentru a
ajunge la un acord.
 MEDIEREA ADULT – ELEV

 Mediatorul adult este persoana anume instruită

din interiorul şcolii-profesor, psiholog, ori din
afara şcolii - mediatorul profesionist

 Acest tip de mediere intervine în special în

conflicte mai mari, conflicte care nu pot fi
soluţionate de către un elev mediator.
 MEDIEREA ÎNTRE EGALI
 Acest tip de mediere , este unul mai aparte, care se referă la elevii
dintr-un an de studiu, fie la elevii din clasele mai mari care
mediază conflictele elevilor din clasele mai mici.

 De asemenea” egali” se referă şi la o echipă de elevi din ani

diferiţi de studiu.

 Elevii din serviciile de mediere între”egali”, au urmat cursuri

specializate şi şi-au verificat abilităţile de rezolvare a conflictelor.

 O astfel de perioadă intesivă permite construirea unei echipe,

repetarea abilităţilor de mediere iar copii îşi vor putea dezvolta
propriile ghiduri ale activităţilor practice.
 MEDIEREA INTRE EGALI
 Desi mediatorii elevi isi revendica actiunile si iau decizii asupra
modului in care deurg aceste servicii, ei trebuiesc permanent
sprijiniti de catre adulti cu pregatire in acest sens.

 Suportul este diferit in functia de varsta copiilor implicati in

program.

 Ce este esential, este ca ei se intalnesc saptamanal ( dupa

program sau in pauza de masa), isi impartasesc ideiile si
experientele, invatand unii de altii si instruindu-se in acelasi
timp.

 Ei isi stabilesc un program , isi impart sarcinile, si stabilesc

modul in care colegii lor, aflati in conflict, vor beneficia de
serviciile lor.
 MEDIEREA ÎNTRE EGALI
 De asemenea ei ţin cont şi de personalitatea colegilor
care apelează la serviciile lor cu privire la locul unde vor
să se desfăşoare şedinţa de mediere.

 Unii preferă o sală liniştită, unii vor pe coridorul şcolii,

pentru a avea suportul celor care asistă, alţii vor în curtea
şcolii sub un copac sau într-un loc care pentru ei probabil
reprezintă ceva.

 Elevilor mediatori le place ceea ce fac şi au realizat că

această metodă alternativă de soluţionare a conflictului
este benefică, iar soluţionarea conflictului se realizează
pe cale paşnică.
 MEDIEREA ÎN “PERECHE” SAU
COMEDIEREA
 Când devine dificilă reglarea unui conflict - se
poate apela la medierea problemei “în pereche”.

 Acest termen se referă la faptul că un conflict este

soluţionat de 2 mediatori.( adult, care poate fi
profesorul, psihologul şcolii, mediatorul specializat
şi elev, 2 mediatori specializaţi, profesorul şi
psihologul şcolii, 2 elevi).

 În această varintă, abordarea problemei de către

mediatori asigură un nivel mai înalt de
obiectivitate şi calitate pe nuanţe - dialogul
devenind mai bogat.
 OBIECTIVELE UNEI MEDIERI
LA NIVEL ŞCOLAR
 asigurarea promovării relaţiilor de colaborare dintre
elevi, profesori şi părinţi în spiritul toleranţei.
 rezolvarea unor situaţii conflictuale între membrii
comunitaţii şcolare, situaţii care, dacă ar fi ignorate,
s-ar transforma în situaţii grave, cum ar fi abandonul
şcolar, violenţa cu consecinţe de ordin penal.
 ajutarea elevilor de a obţine o imagine mai clară
despre ei însişi şi despre relaţiile interumane
 abordarea conflictelor într-un mod constructiv,
contribuind la sănătatea mentală individuală a elevilor
şi având efecte pozitive asupra societăţii în întregul
ei.
 OBIECTIVELE UNEI MEDIERI LA NIVEL
ŞCOLAR
 facilitarea discuţiilor dintre elevi sau grupuri în vederea găsirii
unei soluţii, ţelul lor fiind de a le oferi părţilor în dispută un
forum pentru o mai bună comunicare şi înţelegere, care duce
deseori la o soluţie acceptabilă pentru toată lumea.

 dezvoltarea de către elevi a unor aptitudini folositoare toată viaţa,

prin învăţarea tehnicilor de rezolvare a conflictelor cât mai
devreme

 formarea mediatorilor din rândul elevilor, care să încerce

«rezolvarea» conflictului, constatând că rezolvarea lui «de sus» nu
este întotdeauna bine primită de către elevi.

 sprijinirea tuturor copiilor din comunitate, încurajând implicarea

părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând
colaborarea dintre familie - comunitate – şcoală
 Medierea dă profesorului libertatea necesară dezvoltării
la elevi :

 - a atitudinilor active (concentrare, autocunoaştere,

comunicare, proiectare în viitor),
 - a competenţelor cognitive (organizare, planificare) şi
sociale (inteligenţă emoţională, empatie, toleranţă) care
favorizează învăţarea, înţelegerea şi stabilirea legăturilor.

 Chiar dacă medierea nu se finalizeaza cu un acord, ea

poate fi considerată o reuşită atâta timp cât reprezentarea
conflictului la cele două părţi s-a schimbat.

 Proiectele de mediere între elevi funcţionează cu succes la

şcoala amintită, unde se ţine cont de planul de dezvoltare
şcolară, de nevoile reale ale şcolii şi de solicitările venite
din partea elevilor, profesorilor şi părinţilor.
 TIPURI DE CONFLICT CARE NU
TREBUIE SĂ CUPRINDĂ MEDIEREA

Medierea nu este potrivită pentru toate

tipurile de conflicte şi anume cele care
conţin violenţa fizică, cele care au
posibile urmări violente sau cele care
ar implica suspendarea de la şcoală,
respectiv exmatricularea.
 CONCLUZII

 Rezolvarea conflictelor prin mediere ia mai puţin

timp decât durează o rezolvare obişnuită în faţa
întregii clase.

 În general după mediere, elevii nu se mai

confruntă cu probleme asemănătoare.
 1Bibliografie:
 *** Strategia de comunicare în medierea conflictelor. în : Economie şi
 administraţie locală, nr. 11, noiembrie, p. 28-38;
 Craiovan, M. P. (2006). Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară,
Bucureşti.
 Dimitriu, M. (2006). Etapele carierei funcţionarului public - consilierul. în Economie şi
administraţie locală, v. 11, nr. 8, august, p. 4;
 Ghilezan, M. (2006). Managementul conflictelor. În : Tribuna economică, v. 17, nr.34, p. 23-29;
 Hinescu, A., Ciocoi, L. (2005) Managementul negocierii conflictelor, în :Revista de comerţ, v.6, nr. 5,
p. 25-28;
 Milcu, M. (2005) .Psihologia relaţiilor interpersonale : Competiţie şi conflict. Abordare dinamică. Un
model experimental, Polirom, Iaşi.
 Militaru, Gh. (2005) Comportament organizaţional. Bucureşti : Editura Economică, Bucuresti
 Moise, F. (2007). Administratorul public, o nouă profesie în Economie şi administraţie locală, nr. 3,
p. 4-7;
 Pastor, I. (2007). De ce apar conflictele în organizaţii? . În : Tribuna economică, v. 18,nr. 3, p.25-26;
 Petelean, A. (2006). Managementul conflictelor. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
 Popescu, D. (2006).Cultura organizaţională şi etica în afaceri. Bucureşti : Editura ASE, Bucureşti .
 Robbins, S.P. (2006). Adevărul şi numai adevărul despre managementul personalului. Meteor Press,
Bucureşti
 Spinu, M.N., Csorba, L.M.. (2007). Strategii de soluţionare a conflictelor
 organizaţionale. în : Tribuna economică, v. 18, nr. 14, p. 30-32