Verificat de PUGA RODICA Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), și reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat in uterul mamei în general la 72 ore de la concepție. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro și fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluție pentru femeia sterilă sau barbatul steril. Tehnica a fost dezvoltata in Marea Britanie de Istoric catre doctorii Patrick Steptoe si Robert Edwards. Primul asa numit “copil in eprubeta”, Louise Brown, s-a nascut in Oldham, Anglia. Dezvoltari si contributii importante au aparut si in Australia, sub conducerea lui Carl Wood, Alan Trounson si Ian Johnston. Al 3-lea copil din lume nascut prin aceasta tehnica de FIV, Candice Reed, s-a nascut e 23 iunie 1980, in Melbourne, Australia. Primul tratament de succes pentru FIV in USA a avut loc in 1981 sub conducerea doctorilor Howard Jones si Georgeanna Seegar-Jones in Norfolk, Virginia. De atunci FIV a explodat efectiv in popularitate, acum peste 1% din nasteri au bebelusi conceputi in-vitro. In Danemarca deja acest procent a ajuns la 4%. Fertilizarea in vitro este practicată și în România din anul 1993. Aproape 4.000 de cupluri de români vor, anual, să apeleze la această procedură. În anul 2008 existau 10 centre medicale unde se practică fertilizarea in vitro. Fertilizarea in vitro a devenit o metodă răspândită de tratare a infertilității iar Edwards a primit în 2010 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru dezvoltarea fertilizării in vitro” Stimularea ovariana Metoda Ciclurile de tratamente incep de obicei in a 3-a zi a menstruatiei si consta intr- un regim de medicatie pentru fertilitate pentru a stimula dezvoltarea mai multor foliculi in ovare. La majoritatea pacientilor se foloseste gonadotropina injectabila si sunt supravegheati indeaproape. O astfel de supraveghere verifica des nivelul de estradiol si cresterea foliculilor. Cand se considera ca foliculii au ajuns la maturitate, se administreaza human chorionic gonadotropin (βhCG). Aceasta va cauza ovulatia la aproximativ 42 de ore dupa injectie, dar inainte de aceasta are loc si o procedura de extragere a ovulelor. Ovulele sunt extrase de la pacienta folosind o tehnica transvaginala ce implica o strapungere a peretelui vaginal cu un ac ghidat via ultrasunete pentru a ajunge la ovare. Prin acest ac foliculii pot fi aspirati si lichidul folicular este dat mai departe catre laboratorul FIV pentru a identifica ovulul. Aceasta procedura dureaza cca 20 min si se face fie sub anestezie locala, fie sub anestezie generala. Laboratorul FIV In laborator, ovulele identificate sunt separate de celelalte celule si pregatite pentru fertilizare. In mod normal, embrionii care au atins nivelul de 6-8 celule sunt transferati inapoi in uter in 3 zile de la data de la care au fost recoltati. Transferul embrionilor Embrionii care se considera a fi “cei mai buni” se transfera apoi in uterul pacientei printr-un cateter foarte subtire, din plastic, care se introduce prin vagin si cervix. De obicei se introduc mai multi embrioni in uter pentru a creste sansele de implantare si sarcina. Riscurile Fertilizatii Sindromul de hiperstimulare ovariana. In Vitro Sarcini multiple. Cancer Ovarian. Hemoragii, infectie, sau lezare a intestinului. Riscurile asociate anesteziei generale Nastere prematura si greutatea mica la nastere. Sarcina Sansa de reusita este de aproximativ 20-30% pentru fiecare ciclu FIV. Sunt mai multi factori ce pot determina rata de succes incluzand aici si varsta pacientei, calitatea ovulului si a spermei, durata infertilitatii, sanatatea uterului, etc. De obicei se opteaza pentru implantarea mai multor embrioni, ceea ce poate sa duca si la riscul de a dezvolta o sarcina multipla.