 1.Piața:esența,funcții,clasificări.

Infrastructura
pieții.
 2.Cererea și factorii ce o determină.Legea
cererii.Elasticitatea cererii.
 3.Oferta și determinanții ei.Legea
ofertei.Elasticitatea ofertei.
 4.Interacțiunea dintre cerere și ofertă ți
echilibrul pieții.
 5 Prețuri:tipuri și modalități de reglementare a
prețurilor.
.
Piața – mecanismul principal a economiei de schimb, ce
apare odată cu apariția economiei de schimb și are ca bază
următorii factori :
 Diviziutea socială a muncii,

 Specializarea producatorului ,

 Creșterea productivității,

 Autonomia și libertatea producătorilor,

 Apariția monedei ca unicul echivalent de schimb.

Elementele mecanismului de piață sunt :

1. Cererea (D)

2. Oferta (S)

3. Prețul (P)

4. Concurența
Piața este principalul mecanism al economiei de schimb.
Piața este locul unde:
 Se întîlnește consumatorul cu producătorul
 se decide ce ? trebuie să producă, cît? și pentru cine?
 se formează prețurile prin concurență,
 Piața este un sistem instituțional, care se supune anumitor legi, legitații,
acte normative.
Tipurile de piață :
 In dependentă de sistemul economic:
1. Centralizată
2. Descentralizată
 În dependență de bunurile care se comercializează :
1. Bunuri economice
2. Bunuri de capitali
3. Financiară
4. Informațională
5. Tehnologiilor noi
 în dependență de locul geografic :
1. Locală
2. Regională
3. Națională
4. Mondială
în dependență de dezvoltarea
concurenței :
1. Piață de monopol

2. Piață de oligopol

3. Piață de oligopson

4. Piață de monopson

5. Piață mixtă

6. Piață monopolistă

7. Piață perfectă
 în dependență de gradul de dezvoltare a pieții :
1. Nedezvoltată

2. Slab dezvoltată

3. Înalt dezvoltată

4. Dezvoltată
 După nivelul de saturație,
 1.piață echilibrată,
 2.piață dificitară,
 3.piață excedentară.
 După corespunderea cu legislația în vigoare,
 1.piață legală,
 2.piață ilegală.
  1.De reglementare a relațiilor dintre producător și
consumator,
 2.De redistrubuire a veniturilor,

 3.De formare a prețurilor,

 4.DDe sanare(cei mai slabi se autolichidează)

 6.De informare.

Structura și infrastructura pieții se bazează pe :

1. cerere

2. Ofertă

Infastructura pieții - reprezintă totalitatea instituțiilor și

metodelor de promovare a bunurilor de la producător la
consumator. Fiecare piață își are infrastructura sa.
Infrastruvturile specifice sunt: bursele, lecitația,
publicitatea
 Bursele,licitațiile,tîrgurile.
 Institușiile financiare –băncile,sistemul
creditar,
 Instituțiile de reglare al ocupării forței de
muncă,
 Instituțiile fiscale și de asigurări,
 Instituțiile vamale,
 Instituțiile din sistemul de educație și
știință,zonele economice libere...
 Cererea reprezintă cantitatea de bunuri,sau
cantitatea unui bun ,pe care consumatorul este
predespus să o procure și posedă resurse
suficiente pentru a o procura.
 Tipuri de cerere.

Cererea pentru bunuri substituibile,

Cererea pentru bunuri complimentare,
Cererea derivată-cererea pentru un bun este
determinată de cererea pentru un alt
 Relaţia dintre cerere (cantitate) şi preţ poate fi
exprimată prin legea cererii care ne spunecă:
- cu cât nivelul preţului solicitat pentru un
produs este mai ridicat, cu atât mai mică va fi
cantitatea pe care cumpărătorii sunt dispuşi să
o cumpere şi, invers,
- cu cât va fi mai scăzut nivelul preţului
solicitat, cu atât va fi mai mare cantitatea pe
care cumpărătorii sunt dispuşi să o cumpere.
 Curba cererii este descrescătoare,deoarece
atunci cînd o variabilă crește, o altă variabilă
descrește.(prețul invers proporîional cu
cantitatea)
 P

A
p0

B
p1
d

q0 q1 Q
 Factorii economici:
 PREȚUL bunului și Venitul consumatorului.
 Factorii noneconomici:
 Peferințele consumatorului,
 Anticiparea schimbării prețului,
 Moda,
 Substituibilitatea bunului,
 Calitatea bunului.
 Modificarea transferurilor de remitențe.
 o relaţie (funcţie) preţ-cantitate strict
delimitată în spaţiu şi timp:
D = f(p)
 nu reprezintă o anumită cantitate
concretă ci ansamblul cantităţilor
care se solicită la diferite nivele
posibile ale preţului pe piaţă.
 Modul în care se modifică cantitatea cerută
dintr-o marfă oarecare ca urmare a modificării
factorilor ce o determină (preț-nonpreț).

 Problema elasticităţi constă în esenţă în a

compara modificările intervenite în cerere
cu cele care le-au determinat şi a stabili
care dintre acesteasunt mai mari
 Măsurarea elasticităţii se face cu ajutorul
unui coeficient (Kec), calculat ca raport
între modificarea (variaţia) procentuală a
cererii (ΔQ%) şi modificarea (variaţia)
procentuală a factorului avut în vedere
(ΔX%):

e c = Δ%Q

Δ%X
Mărimea acestui coeficient ne arată cu cât
s-a modificat cererea la o modificare
(variaţie) cu un procent a unui anumit
factor de influenţă.
 În funcţie de principalii factori avuţi
în vedere se vorbeşte de elasticitatea
cererii în funcţie de:
 preţ
 venitul consumatorilor, şi
 preţul altor bunuri
(elasticitate încrucişată)
 ne arată modul în care se modifică
cererea ca urmare a variaţiei
preţului, în condiţiile în care
ceilalţi factori de influenţă rămân
nemodificaţi (ipoteza caeteris
paribus).
 se determină ca raport între variaţia procentuală a
cererii (ΔQ%) şi respectiv a preţului (ΔP%):
Q %
K ec / p = 
P %
Q
 Q % = 100
Q0 Q
100
Q% Q P 0
p ecp =  =
Q0
= 
P % = 100 P% P
100 P Q0
p0 P0

 Nivelul acestuia indică cât s-a modificat cantitatea

cerută la o variaţie de un procent a preţului
 Valoare
Tipul de elasticitate coeficient Relaţii reciproce
Perfect elastică + ΔQ% +,
ΔP%0 dar ΔP%0
Elastică (1, +) ΔQ%>ΔP%
Elasticitate unitară 1 ΔQ%  ΔP%
Inelastică (0,1) ΔQ%<ΔP%
Perfect inelastică 0 ΔQ%=0 când ΔP%0,
(rigidă) adică Δq=0, Δp0
 p p
D D

Δp Δp

q q q
Δq
 p p

Δp Δp
D

q Δq q
Δq
 ne arată modul în care se modifică
cererea ca urmare a variaţiei
veniturilor consumatorilor
produsului în cauză, în condiţiile în
care ceilalţi factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
 p

p0 -V +V
D1
D2 D0
q2 q0 q1 q
 se determină ca raport între variaţia procentuală a cererii (Δ%Q) şi
respectiv a venitului (Δ%V):

%Q
K ec / v =
 %V
 ne indică cât s-a modificat cantitatea cerută la o variaţie de un
procent în venitul consumatorilor. Q
100
v Q % Q 0 Q V 0
V % = 100 Kec / v =
V %
=

= 
100 V Q 0
V
v0
V0
 Valoare
Tipul de cerere coeficient Relaţii reciproce
Elastică (1, +) ΔQ%>ΔV%
(bunuri superioare)
Inelastică (0,1) ΔQ%<ΔV%
(bunuri normale)
Perfect inelastică 0 ΔQ%=0 când ΔV%0,
(rigidă) adică Δq=0, Δv0
Atipică (0, -) ΔQ%<0 când ΔV%>0,
(bunuri inferioare) adică Δq<0, Δv>0
 ne arată modul în care se modifică cantitatea cerută
ca urmare a modificării preţului unui alt bun, în
condiţiile în care ceilalţi factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
 Având în vedere legăturile dintre bunuri în
procesul consumului ce pot determina
asemenea relaţii, se identifică două cazuri:
 a) bunuri substituibile şi

 b) bunuri complementare.
 px py
Dx0 Dx1
py1

pxi
py0
Dy
qx0 qx1 qx qy1 qy0 qy

 Py↑ → Dy↓ → Dx↑

 Efectul CIFFEN-la creșterea generală a
prețurilor,familiile cu venit mic sporesc cererea
pentru bunurile de consum curent, și
micșorează consumul bunurilor de lux.
 Efectul VEBLEN-cererea bunurilor cu ofertă
regidă și la bunurile rare, crește atunci cînd
cresc prețurile .
 Efectul speculației-cererea crește cînd cresc
prețurile ,de teama că prețurile vor crește și
mai mult.
 Oferta –cantitatea de bunuri pe care producătorul
este predespus să o plaseze pe piață în dependență
de prețurile formate pe piață la un moment dat.
 Determinanții.

Economici-costul bunului,prețul de piață și venitul

producătorului.
Noneconomici-modificarea legislației fiscale,
-modificatrea tehnologiilor,
-numărul de participanți pe piață cu același produs,
-modificarea prețurilor la factorii de producție.
Situația economică,socială și politică.
 Legea ofertei ne spune că cu cît prețurile pe
piață sunt mai mari cu atît producătorii sunt
predespuși să plaseze pe piață mai multe
bunuri ,și invers cu cît prețurile sunt mai mici
cu atît producătorii plasează mai puține bunuri
pe peață.
 px py
Cx1 Cx0
py1

pxi py0
Cy
qx1 qx0 qx qy1 qy0 qy

 Py↑ → Cy↓ → Cx↓

 5Interacțiunea dintre cerere şi ofertă și
echilibrul pieții
 Între cerere şi ofertă se stabileşte un echilibru al preţurilor şi
cantităţilor sau un echilibru de piaţă. -E
Pret de echilibru- Pe
Cantitate de echilibru-Qd=Qs.

Cand cantitatea cerută nu egalează cantitatea oferită, piaţa este în

dezechilibru.
 Ipoteze privind o piaţa concurenţială:
 Toate curbele cererii au pante negative în întreg graficul.

 Toate curbele ofertei au pante pozitive în întreg graficul.

 Preţurile se modifică dacă există exces de cerere; ele cresc dacă excesul de
cerere este pozitiv şi scad dacă excesul de cerere este negativ.
 Implicaţii:

 Există un singur preţ la care cantitatea cerută egalează cantitatea oferită:

preţul de echilibru este unic.
 Doar la preţul de echilibru preţul pieţei va fi constant.

 Dacă fie curba cererii, fie cea a ofertei, se deplasează, preţul şi cantitatea de
echilibru se vor modifica.
 Punctul de echilibru al pieţei se găseşte la intersecţia curbei cererii şi a
ofertei.
 Punctul de echilibru

Cererea creşte Scade cererea

Creşte oferta Oferta scade
 Prețul exprimă cantitatea de bani pe care
cumpărătorul trebuie s-o plătească pentru a
obține un bun.
 Principalele Toerii despre preț.
 -Teoria valoare –muncă,(A.Smith),-la temelia
prețului se află valoarea egală cu cantitatea de
muncă vie materializată,încorporată în fiecare
din bunurile ce sînt schimbate.
 Teoria valoare-utilitate,-prețul este determinat
de utilitatea și de raritatea bunului.
 Teoria “prețului fără valoare”,(A.Marshall)-
teoria de sinteză-prețul este determinat de 3
factori.
 -costul de producție,
 -utilitatea marginală,
 -cererea și oferta.
 Potrivit acestei teorii ,mărimea și dinamica
prețului sînt condiționate de un șir de
factori,cum ar fi:
 -cantitatea de muncă materializată în bunuldat,
 -utilitatea și raritatea bunului,
 -cererea și oferta,
 -moda,
 -situația politică și socială din țară.
 -de calcul și măsurare a cheltuelilor și a rezultatelor
activității economice.
-de informare ,
- de stimulare a producătorilor,
-de distribuire și redistribuire a veniturilor.
Tipuri de prețuri.
-1.Prețurile libere-care se stabilesc în urma cocurenții,nici
un agent economic nu poate influența prețul.
2.-Prețurile administrate(reglementate)-în cazul
concurenții imperfecte,sub influența statului sau a
monopolișteler .
3.-Prețuri mixte-se formează sub influența factorilor
interni și externi.
 Preț industrial(al producătorului)-include toate
cheltuelile ,plus profitul producătorului.
 Preț cu amănuntul-pentru o unitate de bun.
 Preț angro-pentru un lot de bunuri,
 Preț de discriminare-preț intenționat mărit sau
micșorat,cînd un bun se vinde cu prețuri diferite în
același timp sau într-o perioadă scurtă de timp.
 Preț de achiziție a produselor agricole-stabilit
pentru bunurile procurate de stat pentru rezervele
sale.
 Preț mondial –formate pe piața internațională.