Formarea viziunii interdisciplinare

la elevi

ROSE
 Obiective operaționale

 Să definească termenul de interdisciplinaritate;

 Să identifice un concept cu grad mare de
generalitate;
 Să exemplifice abordarea unui concept în diferite
domenii.
 Definirea interdisciplinarității

 “cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate este chiar faptul că

viaţa nu este împărţită pe discipline” (J. Moffett)

 Apare ca necesitate a depasirii granitelor artificiale intre diferite domenii.

Argumentul care pledeaza pentru interdisciplinaritate consta in aceea ca
ofera o imagine integrata a lucrurilor care sunt, de regula, analizate
separat.

 Prin interdisiciplinaritate se creeaza:

 Acoperirea rupturilor dintre discipline, eliminarea izolarii şi lipsei corelaţiilor intre
continuturile diverselor discipline.
 Construirea, prin educatie, a unor structuri mentale dinamice, flexibile si responsive,
capabile sa sprijine deciziile cele mai potrivite.
 Rezolvarea de probleme, care poate fi considerata cea mai importanta forta motrice a
integrarii, datorita relevantei sale practice.
 Problemele cu care ne confruntam in viata profesionala, sociala sau personala impun
judecati si decizii care nu sunt, de regula, limitate in jaloanele disciplinare.
 Aceste probleme au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelatii rapide si
semnificative.
 Monodisciplinaritatea este centrata pe obiectele de
studiu independente, pe specificitatea acestora.
Abordarea monodisciplinara sau intradisciplinara
presupune “actiunea de a aborda un proiect sau de a
rezolva o problema prin limitarea la datele unei singure
discipline” (Legendre).

 Intradisciplinaritatea - integrarea intradisciplinara

este operatia de conjugare a doua sau mai multe
continuturi interdependente ale invatarii, apartinand
aceluiasi domeniu de studiu, pentru a rezolva o
problema, a studia o tema sau a dezvolta deprinderi.
La ce ne folosește?!

 Integrarea intradisciplinara se realizeaza prin:

 Insertia unui fragment in structura unei discipline pentru a clarifica o tema.
 Armonizarea unor fragmente in cadrul unei discipline, pentru rezolvarea unei
probleme sau dezvoltarea unor capacitati si aptitudini.
 Intradisciplinaritatea are in vedere
 Integrarea la nivelul continuturilor
 Integrarea la nivelul deprinderilor si competentelor.

 Intradisciplinaritatea e posibil a se realiza

 Pe orizontala, intre continuturi si competente ale disciplinei la acelasi nivel de
studiu
 Pe verticala, intre continuturi si competente de la niveluri diferite de studiu.

 Avantajele intradisciplinaritatii:
 Creste coerenta interna a disciplinei
 Cresc semnificatiile si relevanta predarii prin realizari de legaturi intre
continuturi
 Creste eficienta invatarii, prin elemente “ externe" –insertie- si prin armonizari
interne
 Se formeaza o perceptie integratoare a disciplinei pentru realizarea
competentelor, valorilor, atitudinilor.
Avantajele invatarii la nivel interdisciplinar:

 Incurajarea colaborarii directe si a schimbului intre specialisti care

provin din discipline diferite, contribuind la constituirea unui
caracter deschis al cercetarii, al practicilor sociale si al
curriculumului scolar
 Centrarea procesului de instruire pe invatare, pe elev, dezvoltarea
pedagogiilor active , participative de lucru la clasa, lucrul pe centre
de interes, invatarea tematica sau conceptuala, invatarea pe baza de
proiecte sau de probleme, invatarea prin cooperare.
 Crearea unor structuri mentale si actional - comportamentale
flexibile si integrate, cu potential de transfer si adaptare.
 Invatare durabila si cu sens, prin interactiuni permanente intre
discipline, prin relevanta explicita a competentelor formate in
raport cu nevoile personale, sociale si profesionale.
 Decentrarea teoriei si practicii pedagogice de pe ideea de disciplina
si a decompartimentarii achizitiilor invatarii in favoarea
interactiunilor si corelatiilor.
Exemplu
 Exemplu aplicativ la matematica

Ce este un miliard ?
În secolul al XV – lea, limita extremă a calculelor posibile era milionul,
care a rămas multă vreme o „expresie nebuloasă”. Trei sute de ani
mai târziu, astronomii familiarizaţi cu imensitatea cerului aspirau la
un număr şi mai mare – miliardul, cu care sa poată cataloga stelele
şi aştrii.
Un miliard (109) este un număr foarte mare dacă el exprimă, de
exemplu; un stoc de mere. În acelaşi timp, însă, reprezintă un
număr destul de mic dacă este vorba de un număr de atomi. Pentru
a ne da mai bine seama ce înseamnă 1 000 000 000 iată câteva
curiozităţi care-l au drept … erou:
 Numărul fibrelor nervoase ale creierului uman este de ordinul a 3 miliarde;
 Un om care ar trăi o suta de ani nu ar ajunge sa numere decât până la
1000000000, fără a mai avea altă ocupaţie;
 În 55 de ani, un om respiră de un număr de ori egal cu ½ dintr-un miliard;
 În vârstă de 33 de ani, orice fiinţă a trăit doar un miliard de secunde.
 Exemplu aplicativ la romana

 În clasa a XI-a tema „Realismul. Trăsăturile curentului

literar” este tratată din perspectiva picturii. Parcurs:
 Elevii prezintă un scurt istoric al dezvoltării realismului în pictură
(reprezentanţi – Gustave Courbet, Manet).
 Elevii deduc, în baza pânzelor Plimbarea cu barca, Bar la Folies-
Bergere, de Manet, lipsa explicită de emoţie. Dacă romanticii
valorifică din plin emoţia, drept reacţie la romantism, realismul mută
accentul pe adevăr.
 Primesc o listă cu trăsături specifice artei realiste, cu referire la pânze
reprezentative, cunoscute. Prin asociere, formulează trăsăturile
curentului literar – realismul.
 Exemplu aplicativ biologie

 Literatura poate sensibiliza elevii şi în acelaşi timp

transmite cunoştinţe în domeniul biologiei prin bogăţia de
texte literare.
 Exemplu: poemul După melci de I. Barbu, legendele populare româneşti
surprind aspecte ce por fi prezentate în lecţiile de biologie (Legenda
floarea-soarelui, Crinul, Legenda macilor, Legndei lebedei, Legenda
ciocănitoarei, Legenda vulturului).
 Gallileo Galilei afirma că „natura este o carte scrisă în limba
matematicii”.Operaţiile de împărţire şi înmulţire, iar intr-o
măsură mai mică şi cele de rang superior, sunt frecvent
folosite în biologie pentru stabilirea unor rapoarte sau a unor
indici. În funcţie de natura mărimilor implicate în măsurători,
distingem indici morfologici, fiziologici, biochimici
 De exemplu variaţia greutăţii absolute a unui organ nu este în general
semnificativă. De aceea, o raportăm la greutatea corpului, obţinând o
greutate relativă ce poat e folosi în diagnosticul biologic sau clinic.