FIZIOLOGIA

ANALIZATORULUI
VIZUAL
Analizatorul vizual este format din 3
segmente:
1. Segm. receptor(globul ocular)
2. Segm. intermediar (caile de conducere)
3. Segm central (centrii subcorticali si arii
corticale)
I. Segmentul receptor( periferic)

Acesta se afla in retina, tunica interna a

globului ocular.

Celulele fotoreceptoare cu conuri si

bastonase reprezinta al doilea strat al
retinei si contin pigmenti vizuali diferiti.
Exista 2 tipuri de celule cu rol de receptie
la nivelul retinei:
 Celule cu bastonase sunt celule nervoase
mai numeroase la periferia retinei optice
si sunt adaptate pentru vederea nocturna,
in lumina slaba.
 Celule cu conuri sunt celule nervoase
adaptate pentru vederea diurna, in lumina
intensa, colorata.
 La nivelul retinei, pe axul optic, se gaseste o zona denumita
“macula lutea” sau “pata galbena”, iar in mijlocul ei se afla
“fovea centrala”. Aceasta este zona de maxima senzibilitate a
retinei, ea contine NUMAI celule cu conuri, la nivelul sau
formandu-se imaginea cu cea mai buna rezolutie, diurna,
color.
 Pata oarbă este punctul unde nervul optic părăsește
globul ocular. In zona petei oarbe nefiind receptori optici
nu se formeaza imagini, această deficiență fiind
compensată de zona înconjurătoare bogată în senzori
optici.
 Noi nu percepem pata oarba deoarece nu se afla in
centrul campului vizual, iar creierul
completeaza imaginea zonei care lipseste.
Principiile fizice ale formării
imaginilor
 structurile transparente ale ochiului se comportă
asemeni unor lentile
 refracţia → fenomenul de schimbare a direcţiei de
propagare a razelor la interfaţa dintre două medii cu
indici de refracţie diferiţi
 puterea de refracţie a unei lentile - se măsoară prin
dioptrii (D)
Acomodarea
= este proprietatea cristalinului de a-şi modifica puterea, astfel încât
imaginea retiniană să rămână netă, când obiectul de deplasează se afla
între punctul remotum şi punctul proxim.
 OCHIUL EMETROP
= ochiul care poate focaliza pe retină razele paralele
care vin de la obiecte depărtate, în condiţiile în care
muşchii ciliari sunt complet relaxaţi.
 ERORILE DE REFRACŢIE
◦ datorate unor variaţii ale:
 lungimii axiale
 puterii de refracţie

Miopia
 apare când lungimea axială este prea mare
pentru puterea de refracţie a ochiului
 Imag. se focalizează în faţa retinei  ob.
indepărtate nu pot fi focalizate pe retină
 poate fi corectat prin intermediul unei
lentile divergente
Hipermetropia
 Apare când axul ochiului este prea
scurt pentru puterea sa de refracţie
 imaginea se focalizează în spatele
retinei  un obiect îndepărtat poate fi
văzut clar dacă ochiul îşi măreşte
puterea de refracţie prin acomodare
 oboseala musculara
 Defectul se corecteaza prin
intermediul unei lentile convergente
Presbitismul
 scăderea capacităţii de acomodare a
ochiului asociată cu înaintarea în vârstă
 punctum proximum se îndepărtează de
ochi
 se utilizează lentile convergente

Astigmatismul
• corneea prezintă numeroase deformaţii
care conduc la anomalii de refracţie
• imaginile formate sunt deformate
• corecţia se face cu lentile cilindrice
ADAPTAREA LA LUMINĂ ŞI
LA ÎNTUNERIC
 MECANISME:
◦ modificarea diametrului pupilei
 la întuneric pupila se dilată
 la lumină puternică îşi micşorează diametrul
− modificarea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare
 la lumină - transformarea celei mai mari părţi din retinal în vitamina A
 scăderea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare
 la întuneric - vitamina A e transformata în compuşi
fotosensibili
 creşte sensibilitatea celulelor la lumină
 pragul de sensibilitate scade progresiv