 A fi femeie inseamna a fi om. Inseamna a fi puternic.

Trebuie
sa ni se recunoasca complexitatea ce vine impreuna cu numele
de femeie. O femeie vine la pachet atat cu slabiciuni, cat si cu
o putere de neimaginat.

 A fi o femeie ce are familie, este un lucru conceput ca fiind

minunat, o eroina, o persoana puternica, care nu isi masoara
fortele cu a barbatului. A fi femeie familista inseamna ca iti
place sa lupti, ca esti ca o leoaica cand vine vorba de familia
ta, si ai aceleasi tendinte de ocrotire si in mediu muncii tale.

 A fi o femeie casatorita, inseamna ca iubesti mai mult pe

ceilalti decat pe tine, inseamna ca grija le-o porti celor dragi si
viata ta se invarte in jurul lor. Esti puternica, esti intelegatoare,
stii sa iti treci drumul prin viata, si totodata inveti nenumarate
lucruri importante. Inveti cum sa fii o femeie mai buna.
 Deşi cancerul de sân este o boală care afectează femeile la nivel mondial,
abordarea acestui diagnostic şi a tratamentului variază în mare măsură de la
o ţară la alta în funcţie de normele culturale şi mijloacele economice ale
acestora. Deoarece nicio abordare unică asupra sănătăţii sânului un se poate
dovedi eficientă la nivel mondial, comunităţile locale trebuie să
implementeze programe inovative adaptate la nevoile locale.

 Cancerul de sân este exemplul tipic de cancer hormonodependent. Pe de altă

parte, datorită variaţiilor geografice ale apariţiei cancerului mamar atrage
după sine concluzia că factorii de mediu, inclusiv stilul de viaţă joacă un rol
important în geneza bolii.

 Diagnosticul cancerului de sân se obţine după respectarea următoarei

succesiuni: anamneză (totalitatea datelor pe care medicul le obţine
interogând bolnavul cu privire la apariţia şi evoluţia bolii) examen local,
mamografie, puncţie-biopsie şi examen morfopatologic. Diagnosticul
precoce al cancerului mamar este deocamdată singura metodă eficientă de a
reduce mortalitatea prin această afecţiune.
 Pentru a surprinde boala în faza de debut, se foloseşte ca şi metodă de
screening mamografia, care se recomandă a fi făcută o dată pe an, în
cazul femeilor cu vârsta mai mare de 40 de ani. Prin mamografie se
pot pune în evidenţă tumori mamare de câţiva milimetri, care nu pot
fi depistate prin palpare, permiţând începerea unui tratament precoce
şi eficace al cancerului. Diagnosticarea precoce a cancerului mamar
este deosebit de importantă, deoarece metodele de tratament şi
evoluţia bolii sunt mult mai favorabile în stadiile iniţiale ale
malignităţii, rata de supravieţuire putând ajunge până la 100% în
aceste cazuri.

 Autopalparea efectuată lunar (recunoscută ca fiind prima metodă de

prevenţie), ecografia (la femeile cu vârste sub 30-35 de ani) şi
examenul mamografic efectuat o dată la 2-3 ani în cazul femeilor cu
vârste cuprinse între 35-65 de ani pot depista tumori la debut, care
pot beneficia de terapie multiplă.
 După stabilirea diagnosticului de cancer, urmează determinarea
gradului de extindere al bolii, adică a diseminării neoplazice.
Această etapă este foarte importantă, deoarece tratamentul propus şi
recomandările pentru recuperare depind de stadiul tumorii. Cea mai
frecvent utilizată stadializare pentru cancerul mamar este sistemul
TNM, care oferă trei noţiuni cheie:

 • T simbolizează tumoră.
 • N simbolizează ganglioni limfatici.
 • M simbolizează metastază.

 Stadiile I şi II (TNM) ale cancerului mamar se numesc şi stadii

operabile, deoarece pot fi tratate de la început chirurgical. Stadiile III
şi IV se numesc şi inoperabile, deoarece de cele mai multe ori
chirurgia nu este posibilă tehnic şi nici indicată oncologic. În aceste
stadii tratamentul începe cu citostatice, hormoni sau iradiere.
Ulterior, dacă tehnic este posibil, se poate interveni chirurgical,
pentru a îmbunătăţi controlul local. Alegerea procedeului terapeutic
ţine cont, nu în ultimul rând şi de aşteptările pacientei.
 Ca tratament chirurgical se poate aplica excizia în bloc a sânului, numită şi
mastectomie, sau se poate recurge la o intervenţie conservatoare (sectorectomie),
care perminte păstrarea în mare parte a sânului. Evitând mutilarea (obligatorie în
mastectomie), sectorectomia are de obicei un efect cosmetic şi funcţional bun şi
de multe ori influenţează favorabil psihicul pacientelor.

 Tratamentul conservator al cancerului mamar necesită unele condiţii pentru a

putea fi aplicat:
 a) tumora nu trebuie să depăşească 4-5 cm în diametru (ideal ar fi să fie sub 2
cm),
 b) să nu fie localizată retroareolar,
 c) să nu existe invazia tegumentului mamar,
 d) sânul să nu fie prea mic (efectul cosmetic este slab) sau prea mare (urmărirea
post-terapeutică fiind în acest caz dificilă),
 e) dorinţa expresă a bolnavei de a-şi păstra sânul.
 Radioterapia este tratamentul cu radiaţii de energie înaltă administrat
în scopul de a distruge sau reduce celulele canceroase. Radioterapia
poate fi utilizată preoperator, pentru reducerea dimensiunilor
tumorale, sau postoperator, pentru distrugerea celulelor neoplazice
restante la nivelul ganglionilor mamari sau axilari şi pentru prevenirea
recidivelor locale. Această terapie reprezintă o parte componentă
obligatorie a tratamentului conservator. După mastectomie,
radioterapia este indicată când tumora mamară are un diametru de 2
cm sau mai mare, când histologic se evidenţiază o invazie tumorală în
vasele sangvine sau limfatice sau când există metastaze în ganglionii
axilari.

 Chimioterapia constă în utilizarea unor medicamente citotoxice pentru

distrugerea celulelor maligne. Este cel mai eficient tratament pe cale
generală, şi se adresează în special metastazelor la distanţă. Se
foloseşte postoperator, dar şi preoperator, caz în care poartă
denumirea de terapie neoadjuvantă, având ca rezultat reducerea
tumorii, făcând-o astfel mai uşor de extirpat. De obicei medicamentele
se administrează intravenos sau pe cale orală. O dată ajunse în fluxul
sangvin, medicamentele ating toate părţile organismului. Ca şi
consecinţă a acestui efect general, pot apărea o serie de reacţii
adverse: riscul crescut de infecţii, hemoragii, senzaţie de greaţă sau
vomă, oboseală, căderea părului, ameţeli, amorţeli ale extremităţilor,
diaree sau constipaţie.
 Hormonoterapia se administrează în funcţie de statusul hormonal al pacientei
şi în funcţie de prezenţa receptorilor pentru estrogen şi progesteron. Se ştie că
cele mai multe tumori ale sânului se dezvoltă din cauza estrogenului, ceea ce
înseamnă că dezvoltarea acestor tumori poate fi reglată prin hormoni şi
antihormoni.

Semne ale Cancerului de san

Fundița roz este recunoscută cu ușurință de multe dintre noi. Ne îndeamnă
să ne apărăm feminitatea, să ne susținem reciproc și să luptăm împreună
pentru o cauză. Ea ne încurajează să nu ne dăm bătute și să fim puternice
împreună.