DISFUNCȚIA

CARDIOPULMONARĂ
PRIMARĂ
Testul de efort și antrenamentul la efort
INTRODUCERE:

• Dificultatea în respirație, în special în timpul activității, este foarte frecventă la

pacienții ce suferă de disfuncție cardiopulmonară. Aceasta poate avea un debut
rapid sau poate fi de natură cronică. Una dintre cauzele dificultății în timpul
respirației este dată de ciclul vicios de decondiționare al pacienților.
• Fizioterapeuții trebuie sa înteleagă mecanismul de bază al disfuncției, să evalueze
pacienții în mod corespunzător și apoi să fie în măsură să elaboreze programe de
terapie pentru a păstra aceste persoane active și pentru a-și păstra un anumit nivel
de independență în desfașurarea activităților zilnice.
DISFUNCȚIA PULMONARĂ:

• Pacinetții cu disfuncție pulmonară pot fi limitați în activitățile lor din mai multe
motive:
1. Alterarea mecanicii pulmonare
2. Afectarea schimbului de gaze
3. Hipertensiune pulmonară
4. Oboseala muschilor respiratori
5. Afectare cardiacă
ALTERAREA MECANICII PULMONARE:

• Una dintre caracteristicile bolii pulmonare obstructive este distrugerea tesutului

elastic în plămân. Aceasta previne reculul normal al tesutului plămanului în timpul
expirației. De aceea este dificil pentru pacienți să iși golească plamanii.
• Pacientii cu boala pulmonara restrictiva vor avea plamanii mai rigizi si mai rezistenti
la expansiune in timpul expiratiei. Prin urmrare, pacientul trebuie sa munceasca mai
mult pentru a mentine presiunea pentru expaansiunea si ventilatia adecvata
plamanilor. In cele din urma, toate volumele si capacitatiile pulmonare devin scazute.
AFECTAREA SCHIMBULUI DE GAZE:

• In timpul exercitiului, trenuie sa existe un echilibru de ventilatie la perfuzia in

plamani, pentru a avea loc o oxigenare adecvata a sangelui.
• La pacientii cu afectiuni ale cailor respiratorii, poate aparea sub ventilatia plamanilor
datorita distrugerii tesutului elastic. Acest lucru se intampla ca urmare a unei cai
aeriene obstructionate sau a unui vas de sange obstructionat, ceea ce va duce la
hipoxemie datorita nivelului scazut de sange din oxigen.
HIPERTENSIUNEA PULMONARA:

• La pacientii cu afectiuni pulmonare, poate exista o scadere în numarul sau in

distensabilitatea vaselor de sange, ceea ce rezulta cresterea rezistentei vasculare.
• O cresterea a rezistentei vasculare pulmonare contribuie la scaderea umplerii
ventriculului stang. Daca exista o scadere a umplerii ventriculuui stang, atunci va
exista o scadere a debitului cardiac, ceea ce ar limita capacitatea de a face efort.
OBOSEALA MUȘCHILOR RESPIRATORI:

• Un pacinet cu boala pulmonara va avea o crestere a consumului de oxigen la nivel

muscular cu pana la 40% din totalul de oxigen din organism. Muschii respiratori nu
vor putea tine pasul cu cererea totala de oxigen si atunci vor incepe sa oboseasca.
• Un alt factor care contribuie la oboseala musculara respiratorie este deformarea
musculo-scheletala pe care acesti pacienti o dezvolta impreuna cu afectiunea
pulmoanra. Fobrele musculare trebuie sa fie la un nivel optim de lungime pentru a fi
eficineti si pentru a generea suficineta forta in efectuarea respiratiei.
EVALUAREA:

• Înainte de a incepe evalarea efectiva a efortului, este important sa obtinem informtii

despre nivelul activitatii pacientului dar si ce activitati cauzeaza dificultatile de
respiratie.
• Una dintre cele mia simple metode clinice care se efecuteaza la pacinetii cu boli
cardiace sau pulomanre este testul de mers de 6 minute. Testul de mers de 6 minute
este o masura a capacitatii functtionale a individului si constituie un factor predictor
petnru morbiditatea si mortalitate prin boli pulmonare.
• Testul de mers de 6 minute masoara distanta parcursa in acest interval de timp pe un
plan plat, in ritmul proproiu, urmardin ca la finalul acesta sa se noteze distanta
parcursa precum si aparita de simptome de tipul fatigabilitatea sau dispnee.
ANTRENAMENTUL LA EFORT:

• Dupa evaluarea capacitatii pulmonare a pacientilor, se paote de dezolta programiul

de exercitii. Structurarea programului trebuie sa cuprinda trei faze:
1. Faza de incalzire
2. Faza de antrenament
3. Faza de repaus
• Inainte de inceperea exercitilor pacinetul trebuie sa inveete cum sa respire deoarece
aceasta trebuiei utilizata pe tot parcursul sesiunii de exercitii pentru a controla
dificultatea in respiratie.
FAZA DE INCĂLZIRE:

• Programul de antrenament trebiue sa inceapa indodeauna cu exercitile de incazliare

. Se prefera exercitiile de pe scaun deoaraece acestea ajut la conservarea energiei
de care pacientula va avea nevoie la faza de antrenament propiu-zisa.
• Exercitiile trebuie sa cuprinda atat partea superioara cat partea infeioara.
• Exercitiile trebuie facite tot timpul cu controlul respiratiei, inspirnad usor pe nas si
expirand pe gura cu buzele usor deschise.