OBLIGAŢIA LEGALĂ DE ÎNTREŢINERE

Noţiunea şi caracterele juridice ale obligaţiei legale de întreţinere

= îndatorirea impusă de lege, între anumite persoane fizice, de a-şi asigura, în caz de nevoie, mijloacele necesare traiului
- se fundamentează pe raporturile de familie (căsătorie, rudenie firească sau civilă) – existente sau anterioare – sau pe
raporturile de afinitate ori cele asimilate raporturilor de familie
- caractere juridice:
a) caracterul legal „nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere” (renunțarea este permisă
numai pentru trecut, nu şi pentru viitor);
b) caracterul personal obligaţia este netransmisibilă moştenitor, atât activ, cât şi pasiv, cu excepţia situaţiilor în care
există prevedere legală contract; dreptul la întreţinere este insesizabil;
c) caracterul reciproc priveşte obligaţia legală de întreţinere dintre soţi; foştii soţi; rudele în linie dreaptă; fraţi şi surori.
- excepţii, obligaţia legală de întreţinere având caracter unilateral:
1. la împlinirea termenului de un an de la data desfacerii căsătoriei, numai fostul soţ vinovat exclusiv de desfacerea căsătoriei este
ţinut de obligaţia legală de întreţinere faţă de celălalt fost soţ;
2. în cazul căsătoriei putative, numai soţul de rea-credinţă este obligat la întreţinere faţă de cel de bună-credinţă;
3. soţul divorţat şi recăsătorit este obligat la întreţinere faţă de fostul soţ necăsătorit
4. soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ mai puţin de 10 ani, nu poate beneficia de întreţinere din partea
respectivului copil;
5. moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a acordat întreţinere fără a avea obligaţia legală nu
vor avea dreptul la întreţinere din partea celui astfel întreţinut;
6. părinţii sunt obligaţi la întreţinerea copilului minor şi a celui major aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 26
de ani;
7. cel care s-a făcut vinovat faţă de cel obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri;
8. obligaţia de întreţinere a celui care a luat un copil pentru a-l îngriji temporar.
 d) caracterul succesiv = se execută prin prestaţii succesive, la anumite intervale de timp, fie că obligaţia se
execută în natură, fie că se plăteşte sub forma unei pensii de întreţinere.
excepţie: întreţinerea poate fi executată prin plata anticipată a unei sume globale care să asigure nevoile de
întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează
întreţinerea dacă debitorul întreţinerii are mijloacele necesare pentru aceasta;
e) caracterul divizibil - atât activ, cât şi pasiv
excepţii = obligația este solidară :
- părinţii sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului,
precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională;
- în cazul în care sunt mai mulţi moştenitori ai persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care
i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală, obligaţia este solidară, fiecare dintre ci contribuind la întreţinerea
minorului proporţional cu valoarea bunurilor moştenite;
- dacă părintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, el poate, în caz de urgenţă, să pornească acţiunea
numai împotriva unuia dintre ei, cel care a plătit întreţinerea putându-se întoarce împotriva celorlalţi obligaţi
pentru partea fiecăruia.
 Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere

Potrivit art. 516 C.civ. obligaţia legală de întreţinere există între:

a) soţ şi soţie;
b) rudele în linie dreaptă (rudenia firească şi rudenia civilă) fără limită de grad;
c) fraţi şi surori (rudenie firească şi rudenie civilă);
d) foştii soţi;
e) soţul părintelui firesc şi copil;
f) moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau i-a dat
întreţinere fără a avea obligaţia legală faţă de respectivul minor;
g) persoana care a lut un copil pentru a-l îngriji temporar şi respectivul minor.
 Ordinea în care se datorează întreţinerea
1. Reguli privind ordinea în ca se datorează întreţinerea
Această ordine este guvernată de următoarele reguli :
a) ordinea stabilită de art. 519 C.civ. este obligatorie ;
b) dacă cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloacele necesare pentru a o plăti, întreţinerea poate
fi cerută persoanei următoare din ordine stabilită de lege;
c) dacă cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru acoperi decât parţial
nevoile celui care o cere, celelalte persoane îndatorate la întreţinere pot fi obligate să o completeze, cu respectarea
ordinii stabilite de art. 519 C.civ.

2. Ordinea de drept comun în care se datorează întreţinerea

Potrivit art. 519 C.civ., întreţinerea se datorează în ordinea următoare:
a) soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi;
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau
mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat;
c) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor.
 3. Ordinea în care se datorează întreţinerea în unele cazuri speciale
a) în cazul căsătoriei putative, fostul soţ de bună-credinţă are dreptul la întreţinere, în primul rând, de la fostul său soţ
de rea-credinţă, primul fiind considerat soţ dintr-o căsătorie valabilă;
b) în cazul desfacerii căsătoriei, din vina ambilor soţi, prin acordul acestora ori datorită stării sănătăţii unuia dintre
soţi, soţul divorţat are dreptul la întreţinere din partea fostului soţ;
c) în cazul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a unuia dintre soţi, soţul vinovat are dreptul de la întreţinere doar
un an;
d) în cazul divorţului din culpa unuia singur dintre soţi, soţul inocent are dreptul la întreţinere din partea celuilalt soţ;
e) soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să continue să acorde întreţinere copilului,
pe perioada minorităţii acestuia, însă numai dacă părinţii fireşti au murit, sunt dispăruţi sau se află în stare de nevoie, în
caz contrar părinţii fiind primii obligaţi la întreţinerea minorului;
f) moştenitorii persoanei care a fost obligată sau fără a fi a acordat întreţinere unui minor sunt obligaţi să continue
întreţinerea minorului, în măsura bunurilor moştenite, însă numai dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi ori în
stare de nevoie;
g) cel care a luat un copil pentru a-l îngriji temporar este obligată să întreţină respectivul copil până la stabilirea unei
măsuri de protecţie.
 Soţul/fostul soţ beneficiază de întreţinere, ordinea de plată a acesteia fiind următoarea:
1. soţul/fostul său soţ;
2. copiii;
3. copilul soţului/fostului său soţ căruia i-a acordat întreţinere cel puţin 10 ani;
4. ceilalţi descendenţi (începând cu gradul al II-lea de rudenie, în ordinea gradelor);
5. părţii;
6. fraţii şi surorile;
7. ceilalţi ascendenţi (începând cu gradul al II-lea de rudenie – bunicii -, în ordinea gradelor).
Copilul (minorul fără capacitate deplină de exerciţiu) beneficiază de întreţinere, ordinea de plată a acesteia fiind
următoarea:
1. părinţii (prin excepţie până la 26 de ani, dacă se află în continuare studiile până la 26 de ani);
2. soţul părintelui său firesc şi moştenitorii persoanei obligată sau care a prestat întreţinere;
3. fraţii şi surorile;
4. ceilalţi ascendenţi (începând cu gradul al II-lea de rudenie – bunicii -, în ordinea gradelor).
Majorul (necăsătorit sau a cărui căsătorie a încetat ori care nu beneficiază de întreţinere de la fostul soţ)
beneficiază de întreţinere, ordinea de plată fiind următoarea:
1. descendenţii (în ordinea gradelor de rudenie);
2. părinţii;
3. fraţii şi surorile;
4. ceilalţi ascendenţi (începând cu gradul al II-lea de rudenie – bunicii, în ordinea gradelor).