TEMPERATURA

MĂSURAREA TEMPERATURII AERULUI ŞI SOLULUI

 Temperatura este un parametru fundamental de stare ce caracterizează starea
termică a unui corp - starea de echilibru termodinamic. Condițiile stării de echilibru
termodinamic sunt exprimate prin cele două postulate ale termodinamicii:
-Primul postulat, denumit și principiul general al termodinamicii, se referă la faptul că un
sistem izolat ajunge totdeauna, după un interval de timp, în starea de echilibru
termodinamic și nu poate ieși, singur, de la sine, din această stare; conform acestui
postulat, dacă un sistem izolat este scos din starea de echilibru termodinamic, el va reveni
la condițiile stării de echilibru după un interval de timp, numit timp de relaxare.
-Al doilea postulat, numit și principiul zero al termodinamicii, precizează proprietățiile
sistemului aflat în stare de echilibru termodinamic, prin două formulări echivalente:

1. Orice mărime de stare a unui sistem aflat în condiții de echilibru termodinamic poate fi
determinată în funcție de parametrii de stare externi ai sistemului și de o mărime ce
caracterizează starea interioară a sistemului, numită temperatură
2. Două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea sistem, se găsesc
în echilibru între ele.
Temperatura indică viteza cu care atomii ce alcătuiesc o substanță care se mișcă,
în cazul încălzirii viteza acestora creste. Cercetarile au aratat ca la o temperatură extrem
de scăzută, numită zero absolut (0 grade K sau -273,15 °C), atomii sau moleculele și-ar
înceta mișcarea complet.
Temperatura face parte din factorii ecologici, alaturi de lumina.
 Temperatura este o proprietate fizica ce caracterizeaza starea de racire sau de incalzire a
diferitelor corpuri (solide, lichide, gazoase) din natura.
Temperatura reprezinta principalul element meteorologic care exprima, din punct de vedere
fizic, viteza cu care particulele de aer efectueaza miscari dezordonate, provocate de starea termica a
volumului de aer.
Unitatea de masura este gradul de temperatură corespunzător unei diviziuni de lungime a
scării, stabilit fata de anumite puncte reper: temperatura de topire a ghetii (t1) si temperatura de
fierbere a apei (t2) in conditii de presiune normala 760 mmHg (presiunea exercitată de o coloană de
mercur cu înălțimea de 1 mm la temperatura de 0 °C la nivelul mării și la latitudinea de 45° este
considerată normală, egală cu o atmosferă),
760 mmHg = 1 atm (atmosferă fizică) = 101325 Pa.

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional (SI) este kelvinul (K).

Temperatura 0 K este numită zero absolut și este punctul în care moleculele și atomii au cea mai mică
energie termică. De obicei se folosesc două scări de temperatură, scara Celsius, în țările europene și
scara Fahrenheit, în Statele Unite. Acestea se definesc cu ajutorul scării Kelvin care constituie scara
fundamentală a temperaturilor în știință și tehnică.

Un grad Celsius reprezintă a 1/273,16-a parte din intervalul cuprins între punctul triplu al apei (0,01 °C)
și punctul de zero absolut (-273,15 °C), la presiune normală. Raportul de conversiune:
T(°C)=T(K) - 273,15
T(°F) = 9/5 T(K) - 459,67
Temperatura este importanta in toate domeniile stiintelor naturale: fizica, geologie, chimie,
stiinta atmosferei, medicina, biologie, fiind prezenta in toate aspectele vietii de zi cu zi.
 Daca rezervorul unui termometru se introduce intr-o incinta in care se gaseste gheata in curs
de topire, coloana termometrica se va contracta si va atinge o valoare minima care va ramane
constanta. Aceasta valoare, notata cu 0 va constitui primul "punct fix". Daca rezervorul aceluiasi
termometru se plaseaza in vaporii de apa ai unui lichid aflat in stare de fierbere, coloana
termometrica se va dilata si va atinge o valoare care va ramane, de asemenea, constanta. Aceasta
valoare, notata cu 100 reprezinta cel de-al doilea "punct fix". Valoarea indicata de termometru
reprezinta punctul de echilibru stabilit intre temperatura corpului termometrului si a mediului
(corpului) cu care acesta vine in contact. Intervalul dintre cele doua puncte reprezinta scara
termometrica.
Mărimea temperaturii este dependentă de scara folosită:
a. scara termometrică Celsius (C°/centigrade) care este cel mai frecvent utilizată pe plan mondial
(scara universală), aceasta având două valori importante: t1=0°C (punctul de îngheţ al apei la o
atmosferă) şi t2=100°C (punctul de fierbere al apei la o atmosferă);
b. scara Fahrenheit (°F) cu un interval de 180 °F (32°F…212°F); punctul de fierbere al apei este la 212
°F, iar cel de îngheţ 32°F;
c. scara Kelvin (K) sau scara temperaturii absolute, la care 0 K = -273,15°C (zero absolut);
d. scara Reaumur (°R), cu gradaţii cuprinse între 0 (punctul de îngheţ al apei) şi 80°R (punctul de
fierbere al apei);
e. scara Rankine (°Ra), cu punctul de fierbere al apei la 671,67°Ra şi punctul de îngheţ al apei la
491,67 °Ra. Scara de temperatură Rankine are o utilizare restrânsă, fiind folosita pentru exprimarea
temperaturii pe scara termodinamică în anumite domenii inginerești în SUA și Canada
Formule pentru transformarea temperaturii (exprimată în grade Celsius)

Convertire din în Formulă

Celsius Fahrenheit °F = °C × 1,8 + 32

Fahrenheit Celsius °C = (°F – 32) / 1,8

Celsius Kelvin K = °C + 273,15

Kelvin Celsius °C = K – 273,15

 Kelvin Celsius Fahrenheit Rankine
Zero absolut
0K −273.15 °C −459.67 °F 0 °R
(prin definiție)
Punctul de topire al
273.15 K 0 °C 32 °F 491.67 °R
gheții
Punctul triplu al
apei 273.16 K 0.01 °C 32.018 °F 491.688 °R
(prin definiție)
Punctul de fierbere
373.1339 K 99.9839 °C 211.9710 °F 671.641 °R
al apei

Punctul triplu al unei substanțe este, în termodinamică,un punct determinat prin o

anumită temperatura și o anumită presiune la care trei din fazele de materie ale respectivei
substanțe (fazele solidă, lichidă și gazoasă) pot coexista liber și simultan, aflate in echilibru
termodinamic.
În cazul apei, la punctul triplu vaporii de apă (faza gazoasa), apa lichidă și gheața (faza
solida) există simultan, iar proporțiile cantitative ale celor trei faze nu se schimbă.
Cel mai cunoscut punct triplu este cel al apei, care este determinat de o valoare a
temperaturii de 0,01 grade Celsius sau 273,16 grade Kelvin, la presiunea vaporilor de 0,61173 kPa
sau 0,0060373 atm.
 Măsurarea temperaturii aerului

Se realizează cu ajutorul termometrului meteorologic/termograf sau cu ajutorul

unor senzori. Termometrul funcţionează pe baza proprietăţilor corpurilor lichide sau solide
de a-şi mări sau micşora volumul în raport cu variaţiile termice.
a. Clasificarea termometrelor:
1. după scop şi destinaţie:
• meteorologice (normale, de minimă, maximă, de minimă şi maximă);
• medicale;
• industriale;
• pentru întrebuinţări casnice etc.
2. după natura elementului sensibil:
• cu lichid (mercur, alcool etilic, toluen);
• metalice;
• manometrice;
• electrice (cu termoelemente, rezistenţă electrică, termistori).
 Termometru – instrumentul folosit pentru măsurarea temperaturii.
După principiul de funcţionare distingem:
- termometre cu lichid (mercur, alcool),
- cu gaz (hidrogen),
- cu deformare (lama bimetalică, tub Bourdon),
- electrice (termopare, rezistenţă).
Termometrele cu lichid şi cu gaz sunt termometre absolute. În meteorologie, termometrele
absolute sunt cele cu mercur.
Termometru normal – 1.termometru cu mercur cu rezervor cilindric ce se foloseşte la măsurarea
temperaturii suprafeţei solului. Se instalează pe sol, cu rezervorul pe jumătate îngropat. 2.termometru cu
mercur, folosit la staţii pentru citiri momentane ale temperaturii aerului (la termenele de observaţie).
Termometru de maximă – termometrul folosit la determinarea valorii celei mai ridicate atinsă de
temperatură în decursul unui anumit interval de timp, de exemplu o zi. Termometru de maximă cu mercur
este cel mai răspîndit. Tubul său capilar prezintă o porţiune îngustată care permite mercurului să se dilate
atunci cînd temperatura creşte, dar îl împiedică să revină în rezervor, cînd temperatura scade. Instrumentul
trebuie operat după fiecare citire.
Termometru de minimă – termometru folosit pentru determinarea valorii celei mai scăzute atinsă
de temperatură în decursul unui anumit interval de timp, de exemplu o zi. Termometrul cu alcool este cel
mai frecvent utilizat pentru determinarea temperaturii minime a aerului. Dispune de un mic indicator în
lichid, care este antrenat spre rezervor de către menisc, atunci cînd temperatura coboară, şi rămîne
nemişcat cînd temperatura se ridică. Instrumentul trebuie să stea în poziţie orizontală şi să fie operat după
fiecare citire.
Termometru de sol – termometrul utilizat pentru măsurarea temperaturii în sol, la diferite
adancimi. Cele mai utilizate termometre de sol sunt termometrele Savinov şi Fuess pentru stratul arabil şi
termometrele cu tragere verticală, pentru straturile de la adancimi mai mari.
 Termometrul meteorologic normal:

 indică temperatura aerului din momentul

observaţiei, prin citire directa;
 are ca element sensibil mercurul,
cantonat într-un rezervor sferic/cilindric;
 scara are diviziuni cuprinse între -36 °C şi
50 °C;
 citirile se fac de 4 ori/zi (orele 1,7,13,19)
la orele de observaţie climatică (exact la
ora locală).
 Termometrul de maximă:
 indică cea mai ridicată
temperatură care a avut loc între 2
observaţii;
 termometru cu mercur, rezervorul
este sferic/cilindric;
 limitele scarii sunt cuprinse între -
36°C şi +51°C;
 tubul capilar prezintă în
apropierea rezervorului o
îngustrare, realizată cu ajutorul
unui fir de sticlă, care nu permite
mercurului să se retragă înapoi
când temperatura scade, indicând
valoarea maximă existentă în
intervalul anterior;
 este situat în adăpostul
meteorologic pe acelaşi suport cu
termometrul de minimă, respectiv
culcat, cu capătul superior mai
ridicat decât rezervorul;
 citirile se fac la orele 7 şi 19, fără a
fi luat de pe suport.
 Termometrul de minimă:
 indică cea mai scăzută
temperatură care a avut loc între 2
observaţii;
 funcţionează cu toluen sau alcool
bine rafinat (de cel puţin 96°) ;
 rezervor în formă de furcă, pentru
a i se mări suprafaţa de contact cu
aerul atmosferic;
 scara este gradată de la -50°C la
+55°C, cu diviziunea cea mai mică
de 0,5°C;
 în interiorul tubului capilar există
un index (piesă de sticlă sau
porţelan alungită şi bombată la
capete), care se deplasează în jos
odată cu retragerea alcoolului din
tub, indicând temperatura minimă
dintr-un interval fără a se deplasa
în sus la creşterea temperaturii;
 în adăpostul meteo este aşezat în
poziţie perfect orizontală;
 citirile se fac la orele 7 şi 19.
Asezarea termometrelor de maxima si
de minima in adapostul meteorologic
 Termometrul de minimă şi maximă
(Six-Bellani):

Tub capilar în formă de U, cu

rezervorul din stânga (de minimă) cu
formă cilindrică, iar cel din dreapta
(de maximă) în formă de pară;
Termograf

Termograful

 înregistrează continuu temperatura aerului într-un

anumit interval de timp;
 principiul de funcţionare se bazează pe deformările
pe care le suferă un corp metalic sub influenţa
temperaturii:
 este alcătuit din : receptor (lamă bimetalică formată
prin sudarea a două lame de metal), sistem de
transmitere şi amplificare a deformării şi
mecanismul de înregistrare (tambur cu mecanism de
ceasornic în interior).
 Măsurarea temperaturii solului
La suprafaţa solului dezgolit de vegetaţie şi la suprafaţa stratului de zăpadă temperatura se măsoară cu
termometrele meteorologice obişnuite prezentate anterior.
a. Termometrul de sol cu cot:
- cu mercur; termometru cu precizie ridicată (diviziuni din 0,1 în 0,1 °C);
- are o prelungire a corpului între scară şi rezervor potrivit adâncimii la care urmează să se facă măsurătorile şi o
îndoitură de 135 ° a rezervorului spre interior sau exterior faţă de tubul capilar, care permite introducerea
rezervorului la adâncimea dorită.
b. Termometrul de sol cu tragere verticală
- se foloseşte pentru adâncimi de 20-320 cm;
- rezervorul cu mercur este mult mărit, iar scara este gradată din 0,2 în 0,2 °C;
c. Termometrul sondă
- se foloseşte pentru măsurarea temperaturii solului în stratul arabil, pentru stabilirea celor mai favorabile
termene pentru semănarea/plantarea diferitelor plante;
- introdus într-un tub protector metalic prevăzut cu numeroase orificii pentru a se asigura contactul dintre
rezervor şi sol;
- observaţiile se efectuează din 2 în 2 zile.
d. Geotermometrul şi geotermograful
e. Glaciometrul Danilin
- determină adâncimea de îngheţ în sol;
- se instalează două, în colţurile opuse ale parcelei de observaţii meteorologice;
- observaţiile se efectuează între orele 8 şi 9, în zilele de 5,10,15,20,25 şi ultima zi a lunii.