Cuprins

PARTEA A II-A............................................................................................................................................................... 4
PLANIMETRIA............................................................................................................................................................... 4
4.1 Ridicări topografice în planimetrie .............................................................................................................................. 4
4.2 Unghiuri topografice .................................................................................................................................................... 5
4.2.1 Unghiuri orizontale................................................................................................................................................... 5
4.2.1.1 Declinaţia magnetică ............................................................................................................................................. 5
4.2.1.2 Azimute................................................................................................................................................................... 6
4.2.1.3 Orientarea ( ) unei drepte.................................................................................................................................... 6
4.2.2 Unghiuri verticale..................................................................................................................................................... 8
5. Marcarea şi semnalizarea punctelor caracteristice................................................................................................... 9
5.2.1 Jalonarea aliniamentelor........................................................................................................................................ 10
6. Măsurarea directă a distanţelor ............................................................................................................................... 11
6.1 Instrumente de măsurat direct distanţele .................................................................................................................... 11
6.1.1 Panglica de oţel ...................................................................................................................................................... 11
6.1.2 Ruletele ................................................................................................................................................................... 12
6.1.3 Firul de invar .......................................................................................................................................................... 12
6.1.4 Firul Ciurileanu ...................................................................................................................................................... 12
6.1.5. Compasul (capra, stânjenul).................................................................................................................................. 12
6.1.5 Bastoanele întinzătoare........................................................................................................................................... 12
6.1.6 Fişele....................................................................................................................................................................... 12
6.1.7 Dinamometrul ......................................................................................................................................................... 12
6.1.8 Termometrul............................................................................................................................................................ 13
6.2 Metode de măsurare directă a distanţelor................................................................................................................... 13
6.2.1 Măsurarea distanţelor orizontale sau slab înclinate .............................................................................................. 13
6.2.2 Măsurarea distanţelor înclinate.............................................................................................................................. 13
6.2.3 Măsurarea distanţelor înclinate, direct în valoarea lor orizontală ........................................................................ 14
6.3 Corecţiile aplicate distanţelor măsurate ..................................................................................................................... 15
6.4 Măsurarea electromagnetică a distanţelor .................................................................................................................. 17
7. Instrumente şi metode de măsurat unghiuri topografice ....................................................................................... 18
7.1 Echerele topografice ................................................................................................................................................ 18
7.2 Teodolitul clasic........................................................................................................................................................ 23
7.2.1 Luneta teodolitului .................................................................................................................................................. 24
7.2.2 Punerea la punct a lunetei ...................................................................................................................................... 25
7.2.3 Lunete de construcţie specială ................................................................................................................................ 25
7.2.4 Cercul vertical ........................................................................................................................................................ 27
7.2.5 Cercul alidad .......................................................................................................................................................... 28
7.2.6 Cercul orizontal, ..................................................................................................................................................... 28
7.2.7 Nivelele ................................................................................................................................................................... 29
7.2.9 Busola ..................................................................................................................................................................... 31
7.2.10 Declinatorul de formă dreptunghiulară,............................................................................................................... 32
7.2.11 Trepiedul............................................................................................................................................................... 32
7.2.12 Punerea teodolitului în staţie ................................................................................................................................ 32
7.3 Teodolite moderne ................................................................................................................................................... 33
7.3.1 Teodolitele clasice de tip Zeiss ............................................................................................................................... 34
7.3.2 Teodolitul Theo-020................................................................................................................................................ 34
7.3.3 Teodolitul Theo-010................................................................................................................................................ 34
7.3.4 Teodolitele de tip Wild (Wild T-n) .......................................................................................................................... 34
7.3.5 Tahimetrele electronice........................................................................................................................................... 35
7.3.5.1. Caracteristici tehnice ale unor teodolite şi tahimetre electronice ........................................................................ 35
7.4 Verificarea şi rectificarea teodolitelor clasice.........................................................................................................39
7.5 Utilizarea teodolitului în măsurarea unghiurilor topografice .............................................................................. 42
7.5.1 Măsurarea unghiurilor orizontale pe limb.............................................................................................................. 42

1
7.5.1.1 Metoda simplă...................................................................................................................................................... 42
7.5.1.2 Metoda repetiţiei .................................................................................................................................................. 43
7.5.1.3 Metoda reiteraţiei ................................................................................................................................................ 43
7.5.1.4 Metoda Schreiber................................................................................................................................................. 44
7.5.2 Măsurarea unghiurilor verticale ............................................................................................................................ 44
8. Metode de ridicare în plan a unei suprafeţe ............................................................................................................ 45
8.3 Metoda drumuirii..................................................................................................................................................... 46
8.3.1 Metoda drumuirii sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute.................................................................. 47
8.3.2 Metoda drumuirii în circuit închis (închisă pe punctul de plecare)........................................................................ 54
9. Raportarea planimetriei ............................................................................................................................................ 58
9.1 Generalităţi................................................................................................................................................................. 58
9.2 Metode şi instrumente clasice utilizate în raportarea punctelor ................................................................................. 58
9.2.1 Instrumente utilizate în raportarea punctelor......................................................................................................... 59
9.2.2 Metode clasice utilizate în raportarea punctelor .................................................................................................... 60
9.3 Scrierea şi trasarea în tuş a planurilor de planimetrie ................................................................................................ 60
PARTEA A III-A ........................................................................................................................................................... 62
ALTIMETRIA SAU NIVELMENTUL ....................................................................................................................... 62
10. Introducere ............................................................................................................................................................... 62
10.1 Altitudinea, suprafaţa de nivel, diferenţa de nivel.................................................................................................... 62
10.1.1 Altitudinea şi adâncimea....................................................................................................................................... 62
10.1.2 Suprafaţa de nivel ................................................................................................................................................. 62
10.1.3 Diferenţa de nivel dintre două puncte................................................................................................................... 63
10.2 Influenţa curburii Pământului şi a refracţiei atmosferice în nivelment .................................................................... 64
10.3. Tipurile de nivelment ............................................................................................................................................. 65
10.4 Marcarea şi semnalizarea punctelor altimetrice ....................................................................................................... 65
10.5. Reţele altimetrice de sprijin .................................................................................................................................... 67
11. Nivelmentul geometric (direct) ............................................................................................................................... 67
11.1 Procedee în nivelmentul geometric .......................................................................................................................... 67
11.2. Instrumente de nivelment geometric ....................................................................................................................... 69
11.2.1 Nivelmetrul (Nivelul) Ni 030................................................................................................................................. 70
11.2.2 Nivelmetrul (Nivelul) Ni 004................................................................................................................................. 70
11.2.3 Nivelmetrul (Nivelul) compensator Ni 007 ........................................................................................................... 70
11.2.4. Nivelmetre moderne ............................................................................................................................................. 71
11.3. Metode de nivelment geometric.............................................................................................................................. 72
11.3.1 Metoda drumuirii .................................................................................................................................................. 72
11.3.1.2 Drumuirea de nivelment realizată în circuit îchis.............................................................................................. 76
12. Nivelment trigonometric ............................................................................................................................................ 76
12.2.1 Nivelment trigonometric la distanţă mică ............................................................................................................. 77
12.2.2 Nivelmentul trigonometric la distanţă (D) mare ................................................................................................... 79
12.3.1 Metoda drumuirii .................................................................................................................................................. 80
19. Sisteme de poziţionare globală şi utilizarea acestora în disciplinele geografice, topografie-cartografie.......... 85
19.1. Sistemul american GPS (Global Positioning System, GPS) ................................................................................... 85
19.2. Alte sisteme de navigaţie prin sateliţi specializaţi .................................................................................................. 90
19.2.2. SISTEMUL EUROPEAN GALILEO.................................................................................................................. 90
20. PROBLEME DE SINTEZĂ, PLANIMETRIE ŞI NIVELMENT........................................................................95
20.1. Nivelment la distanţă mare (400 – 10000 m).......................................................................................................... 94
20.2.. Nivelmentul trigonometric pentru intersecţie, la distanţă cuprinsă între 200 şi 400 m .......................................... 96
20.3. Drumuirea ............................................................................................................................................................... 97
20.3.1. Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, A şi B, de forma unui pentagon ........................ 97
20.3.2. Drumuirea închisă pe punctul de plecare – planimetrie cu nivelment ............................................................... 100
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.................................................................................................................................. 102

2
TOPOGRAFIE

3
 PARTEA A II-A
PLANIMETRIA

Topografia are două părţi principale. Acea parte a topografiei care se ocupă cu determinarea
poziţiei în plan a punctelor topografice de pe teren în scopul ridicării detaliilor planimetrice,
respectiv al transpunerii lor pe plan sau pe hartă, folosind instrumente şi metode specifice, se
numeşte planimetrie. Noţiunea detalii planimetrice acoperă aici obiectele terestre ca: reţeaua
hidrografică, reţelele de comunicaţie, folosinţa terenului (arabil, livezi, pajişti, păduri etc.) ş.a.
Pentru aceasta sunt necesare o serie de etape, pornind de la recunoaşterea terenului pentru stabilirea
limitei arealului, alegerea punctelor topografice care urmează să fie marcate şi semnalizate, în
vederea măsurării distanţelor şi a unghiurilor topografice orizontale şi verticale. Suplimentar,
trebuie ca măsurătorile efectuate pentru determinarea poziţiei în plan a punctelor de detaliu să se
bazeze pe o reţea de puncte de sprijin, care poate exista (de ex., reţeaua geodezică), sau care poate
fi construită în acest sens odată cu respectiva ridicare. Prin determinarea topografică a punctelor de
îndesire, acestea vor deveni puncte de sprijin pentru măsurătorile ulterioare, care nu se termină,
practic, niciodată.

4. Noţiuni introductive în planimetrie

4.1 Ridicări topografice în planimetrie
Complexul de măsurători şi calcule care se efectuează pe teren şi în birou în scopul
determinării poziţiei în plan orizontal şi în altitudine, a punctelor de pe suprafaţa terestră
(topografică) se numeşte ridicare topografică. În general, punctele cărora li se determină poziţia în
plan sau în spaţiu cu ajutorul coordonatelor se numesc puncte caracteristice. În mod frecvent se
consideră puncte caracteristice punctele de schimbarea direcţiei unor linii, suprafeţe, înălţimi, etc.,
de exemplu: punctele de schimbare de pantă, colţurile cladirilor, limitele de proprietate, ş.a. În
cazul liniilor curbe: cursuri de apă, căi de comunicaţie, etc., acestea vor fi transformate în linii
drepte de dimensiuni mici (finite, segmente), prin alegerea unor puncte caracteristice suficient de
dese, astfel încât între linia curbă şi linia finită (segmentată) să fie diferenţe cât mai mici. Prin
transformarea liniei curbe în linie finită are loc geometrizarea unei figuri neregulate, operaţie
cunoscută sub numele de geometrizarea terenului.
Ridicările topografice clasice pot fi ridicări: numerice, grafice, fotogrammetrice şi mixte.
-în cadrul ridicărilor numerice se măsoară distanţele şi unghiurile, cu ajutorul cărora se
calculează coordonatele rectangulare sau polare ale punctelor topografice. Exemple de ridicări
numerice sunt: măsurătorile cu teodolitul, ridicările tahimetrice, etc.
-în ridicările grafice planul se realizează direct pe teren, prin intersecţia grafică a unor
direcţii, de exemplu ridicările cu planşeta topografică
-ridicările fotogrammetrice se efectuează folosind o aparatură specială. Planurile obţinute
pot fi restituite atunci când planimetria şi altimetria au fost redate grafic, sau pot fi redresate în
situaţia în care au aspect fotografic, fără ca altimetria să fie redată.
-ridicările mixte reprezintă o combinare între planurile fotografice şi ridicările cu planşeta
topografică, în vederea reprezentării altimetriei.
Unul dintre aspectele fundamentale în topografie este faptul că pe planuri şi pe hărţi,
distanţele de pe teren se reprezintă întotdeauna prin proiecţiile lor orizontale. Aceasta se datorează
faptului că, bazat pe geotropismul plantelor o suprafaţă înclinată nu produce mai multă recoltă
decât proiecţa sa orizontală. În realitate, producţia plantelor pe suprafeţele înclinate este cu atât mai
redusă, cu cât panta este mai mare, comparativ cu aceea de pe suprafeţele plane, dar acest aspect nu

4
constituie subiectul disciplinelor topografice. De asemenea, construcţiile nu utilizeaă mai mult
spaţiu decât proiecţia orizontală a unui teren înclinat, fig. 4.1. Prin urmare, această proiecţie
orizontală se numeşte suprafaţă utilă, sau bază productivă.

l3
l2

l1 l4

d1 d2 d3 d4

Fig. 4.1. Baza productivă sau suprafaţa utilă a unui deal cu mai multe mărimi de pantă: l 1, l2,
l3, l4 = distanţe înclinate, d1, d2, d3, d4 = proiecţiile orizontale ale distanţelor înclinate

4.2 Unghiuri topografice

În topografie se măsoară două feluri de unghiuri: orizontale şi verticale. Unghiul topografic
orizontal reprezintă un unghi diedru, format din intersecţia a două planuri verticale, unghiul  din
fig. 4.2. Unghiul topografic vertical este unghiul format de o distanţă înclinată dintr-un plan
vertical (eventual conţinută într-un plan înclinat) cu proiecţia sa în plan orizontal, unghiul  din
aceeaşi figură.

P1 P2

P3

β
ω

Fig. 4.2. Unghiul vertical β dintre o distanţă înclinată din planul P1 cu proiecţia sa orizontală
din planul P3, respectiv unghiul diedru orizontal ω dintre planurile verticale P 1 şi P2

4.2.1 Unghiuri orizontale

4.2.1.1 Declinaţia magnetică
Unghiul format din două direcţii orizontale, una fiind direcţia nordului geografic iar cealaltă
direcţia nordului magnetic, se numeşte unghi de declinaţie magnetică, notat aici , fig. 4.3.
Declinaţia poate fi estică sau pozitivă şi vestică sau negativă, în funcţie de poziţia nordului
magnetic faţă de reperul principal care este nordul geografic. Declinaţia magnetică este exprimată
în grade şi minute, fiind notată, de asemenea, pe hartă. Există însă şi hărţi speciale pe care este
redată declinaţia magnetică într-o anumită regiune sau ţară, folosind linii care unesc puncte de
declinaţie egală (izogone).

5
 În probleme de orientare a liniilor, planurilor şi hărţilor, unghiurile de declinaţie magnetică
şi unghiul de convergenţă meridiană (definit în partea de cartografie) sunt necesare pentru
identificarea eficientă a acestora.

Nmg Ng
Ng Nmg Nmg Ng

+ -
a b

Sg Smg
Fig. 4.3. Declinaţia magnetică: a) declinaţie estică (+), b) declinaţie vestică (-), c) unghi de
declinaţie magnetică rezultat din intersecţia unui meridian geografic cu unul magnetic

4.2.1.2 Azimute
În practica măsurătorilor topografice a rezultat necesitatea determinării orientării unor linii
sau direcţii, de exemplu o bază de triangulaţie, o latură de drumuire sau radiere. Pentru aceasta a
fost necesară alegerea unei direcţii de referinţă, direcţia nord, la care să se raporteze toate
celelelalte direcţii. Azimutele sau orientările topografice răspund la această problemă. Cu toate că
între aceste noţiuni există diferenţe, ele sunt considerate de multe ori, în mod eronat, identice.
Azimutul unei drepte este unghiul format de direcţia nord-geografic cu dreapta respectivă
din natură, în sensul acelor de ceasornic. Domeniul de variaţie al azimutelor este cuprins între 0 -
360 sau între 0 - 400g. În cazul determinării azimutelor influenţa curburii Pământului se ia în
consideraţie, direcţiile nord fiind concurente. Astfel, azimutul unei dreptei OM, de la O la M este
definit drept azimut direct, iar azimutul de la M la O, azimut invers, fig. 4.4 a.
Dacă în punctul M se trasează o paralelă la direcţia nord-geografic dusă în punctul O, atunci
unghiul  format între această paralelă şi nordul geografic din punctul M reprezintă unghiul de
convergenţă al meridianelor, care depinde de distanţa dintre meridianele considerate (diferenţa de
longitudine).
Azimutul invers (de la M la O) este:

Az M-o = Az o-M + 200 g +  (4.1)

sau
Az M-o = Az o-M + 180 +  (4.2)

4.2.1.3 Orientarea ( ) unei drepte

Orientarea unui obiect terestru reprezintă determinarea poziţiei unui punct, a unei drepte,
etc., faţă de o direcţie de referinţă, care în topografie, este direcţia nordului geografic. Orientarea
este unghiul orizontal format de un obiect terestru cu direcţia nord. Pentru un punct, orientarea este
redată prin tangenta dusă în punctul topografic respectiv, la meridianul geografic care conţine
punctul. Punctele cu aceeaşi latitudine au direcţiile nord-geografic concurente într-un punct situat

6
pe prelungirea axei polilor, la nord de polul nord pentru punctele situate în emisfera nordică,
respectiv la sud de polul sud pentru punctele din emisfera sudică; pentru punctele de pe ecuator
direcţiile nord-geografice sunt paralele cu axa polilor, fig. 4.5.

Ng Ng Ng Ng Nmg
 Nmg
Az o-M -δ +δ
 mg O-M
 g O-M Ng
g
Az o-M M 200
O-M
Az M-o O
O
 M-O M

a) b)
Fig. 4.4. Azimutul unei direcţii O-M, Az o-M (a), respectiv orientarea unei direcţii O-M,
geografică,  g O-M şi magnetică,  mg O-M (b)

Fig. 4.5. Convergenţa direcţiilor nord-geografic concurente într-un punct situat pe

prelungirea axei polilor, la nord de polul nord

Prin urmare, orientarea unei drepte este reprezentată de unghiul format de o direcţie reală
din teren, de ex. un drum, cu o direcţie de referinţă, care poate fi considerată nordul geografic sau
nordul magnetic. În funcţie de această alegere, orientarea va fi geografică (sau adevărată) în primul
caz, respectiv orientare magnetică, în cel de-al doilea caz. Similar azimutelor, orientările se
măsoară în sensul mişcării acelor de ceasornic, iar domeniul de variaţie este cuprins între 0 g - 400 g,
sau 0 - 360. În cazul orientărilor nu se ia în consideraţie curbura Pământului, direcţiile nord fiind
considerate paralele, neexistând în acest caz unghiuri de convergenţă meridiană, fig. 4.4 b. Dintre
cele două tipuri de unghiuri orizontale, orientarea este utilizată preponderent în topografie.
Orientarea unei direcţii măsurată într-un sens diferă cu 200g (180) de orientarea considerată în
sens contrar. În acest caz orientarea va fi:

7
 M-O = O-M + 200 g , sau M-O = O-M + 180 (4.3)

Prin urmare, în teren se lucrează îndeosebi cu orientări magnetice, determinate cu ajutorul

busolei. De aceea, uneori este necesară trecerea de la orientarea magnetică (mg) la orientarea
geografică (g) folosind declinaţia magnetică (). Între acestea există relaţiile:

g = mg +  (în cazul în care  este estică) şi g = mg -  (în cazul în care  este vestică).
(4.4)
în care  este exprimată în valoare absolută, pozitivă sau, cazul general g = mg + , iar semnul
orientării determină adunare sau scădere.

4.2.2 Unghiuri verticale

După originea măsurătorii unghiurile verticale sunt de două feluri: 1) zenitale (z), care au
direcţia verticală în sus, spre zenit, ca axă de referinţă, unghiurile având axa de vizare (direcţia
către punctele considerate) drept cealaltă margine şi 2) de înclinare (pantă, alfa sau a), care au
direcţia orizontală ca axă de referinţă, latura cealaltă a unghiurilor fiind tot axa de vizare către
punctele considerate.
Unghiurile zenitale au valori cuprinse între 0-200g (0-180°), unghiul perfect orizontal având
valoarea de 100 g sau 90°. Unghiurile de pantă sunt pozitive în situaţia în care direcţia de vizare este
ascendentă, respectiv negative atunci când aceasta este descendentă. Valoarea unghiurilor de pantă
este cuprinsă între (-100 g, sau - 90°) în cazul unui abrupt perfect vertical vizat de sus în jos şi
(+100 g, sau + 90°) în cazul aceluiaşi abrupt vizat de jos în sus. În situaţia în care punctul vizat se
află la acceaşi cotă ca punctul de staţie unghiul de pantă este 0 g = 0°. Între cele două unghiuri există
relaţia:

α = 100 g – z g = 90° – z° (4.5)

Pentru aceeaşi direcţie, dar considerate în sens opus de la un capăt (M) la celălalt (N) (fig. 4.6),
relaţiile între unghiuri sunt:

α M-N = - α N-M şi z M-N = 200g - z N-M (4.6)

8
Verticala punctului M Verticala punctului N
zenit zenit

ZN-M
Orizontala punctului N N
α N-M
Suprafaţa topografică

ZM-N
M α M-N
Orizontala punctului M
ZN-M

Fig. 4.6. Reprezentarea unghiurilor verticale, zenital (z) şi de pantă (alfa) între două puncte
de pe suprafaţa topografică, M şi N

5. Marcarea şi semnalizarea punctelor caracteristice

5.1 Marcarea punctelor topografice
Punctele de sprijin ce aparţin reţelei geodezice împreună cu anumite puncte, considerate
mai importante, din reţeaua de ridicare topografică se marchează permanent. Pentru marcarea cu
caracter permanent se folosesc bornele de beton. Punctul matematic pentru borne se
individualizează printr-un ţăruş de forma unei cozi de rândunică.
Orice obiect topografic, de ex. linie, înălţime, suprafaţă etc., poate fi materializat prin
puncte raţional alese ca poziţie şi număr. Aceste puncte caracteristice sunt, în primul rând, punctele
de schimbare a direcţiei liniilor în plan orizontal, respectiv punctele de schimbare a pantei. Aceste
punctele topografice sunt materializate la sol prin marcarea, prin ţăruşi de lemn sau din alt material
(fier, beton, etc.), cu secţiunea transversală pătrată, rotundă, sau de altă formă. În extravilan se
utilizează frecvent ţăruşii de lemn, în timp ce ţăruşii de fier sunt folosiţi, cu deosebire, în intravilan,
în situaţia în care se fac marcări cu caracter temporar, sau provizoriu. Marcarea provizorie în
intravilan se realizează atât pe trotoare cât şi pe carosabil, pe soclurile anumitor construcţii, garduri
etc. Bornele kilometrice construite de-a lungul căilor de comunicaţie (şosele, căi ferate, canale etc.)
pot funcţiona, de asemenea, ca puncte topografice în planimetrie şi nivelment.

5.2 Semnalizarea punctelor topografice

Aceasta este operaţia care, prin intermediul unor semnale, face posibilă observarea de la
distanţă mare a punctelor topografice. Jalonul reprezintă cel mai simplu semnal topografic, având o
lungime de 2 m şi o grosime de cca 4-5 cm. Acesta poate avea o secţiune transversală de formă
rotundă, triunghiulară, hexagonală sau octogonală. Jalonul este prelucrat dintr-un lemn de esenţă
moale, unul dintre capete fiind ascuţit şi îmbrăcat într-un sabot metalic. Pentru o vizualizare şi
identificare rapidă, jalonul este vopsit de preferinţă în roşu şi alb, cu alternanţe, fie cu pasul de 25
cm, fie cu pasul de 50 cm.

9
 Printre alte semnale utilizate sunt menţionate: baliza (4-5 m înălţime), simplă sau cu cutie,
cea din urmă având avantaje de folosire, iar punctul semnalizat putând fi utilizat şi ca staţie. În
acelaşi timp, semnalul posedă mai multă stabilitate. Atunci când, utilizând o metodă topografică de
măsurare se face staţie în punctul respectiv, cu teodolitul, punctul matematic de deasupra cutiei se
determină prin intersectarea diagonalelor secţiunii cutiei. Pentru o recunoaştere uşoară, şi balizele
se vopsesc în culori contrastante, alb cu roşu, sau alb cu negru.
Când este necesară semnalizarea unor puncte mai importante de pe suprafaţa topografică,
situate la distanţe mari (8-10 km), îndeosebi în regiuni de câmpie, aceasta se face prin piramide
topografice sau geodezice, de peste cca 6 m înălţime. Partea terminală a piramidei este reprezentată
de cutia neagră, sau popul, asupra căreia se execută vize optice.
În viitor, modul de semnalizare permanentă va fi, probabil, reconsiderat, pentru a satisface
cerinţele de lucru impuse de sateliţi, care necesită semnale permanente înalte şi un areal liber
împrejur pentru buna funcţionare a antenelor.
În intravilan, ridicările topografice necesită frecvent semnale speciale, unele instalate pe
clădirile reprezentative, de ex., pe turnuri, coşuri de fabrici, colţuri de clădiri, crucile de pe turlele
bisericilor, sau chiar semnale instalate pe anumiţi arbori, de dimensiuni considerabile. Multe dintre
obiectele menţionate din intravilan nu necesită o semnalizare suplimentară pentru ridicările
topografice.

5.2.1 Jalonarea aliniamentelor

Prin aliniament se înţelege intersecţia dintre suprafaţa topografică şi un plan vertical ce
cuprinde cel puţin două puncte, materializate pe teren şi semnalizate. În plan vertical, aliniamentul
are forma unei linii frânte sau curbe sinuoase, depinzând de orografia terenului, iar în plan orizontal
acesta apare ca o dreaptă. Jalonarea aliniamentelor constituie un alt mod de semnalizare. Pot exista
mai multe cazuri.
-Pentru jalonarea unui aliniament în linie dreaptă se fixează două jaloane în punctele de
început şi de capăt ale aliniamentului respectiv. În situaţia în care lungimea aliniamentului este
mare, atunci se impune plantarea unor jaloane suplimentare de-a lungul aliniamentului care trebuie
jalonat. În acest scop, operatorul se aşează la o distanţă mică, de 1 - 2 m faţă de jalonul din punctul
iniţial, A (fig. 5.1), pentru a fi vizibile, astfel încât raza vizuală să fie tangentă atât la jalonul din
punctul A, cât şi la acela din punctul final, B. Mai departe, un operator va amplasa în sensul de la
punctul B la punctul A, mai multe jaloane, numărul acestora rezultând din lungimea şi gradul de
vizibilitate al traseului, în aşa fel încât la sfârşitul operaţiei, viza optică să fie tangentă la toate
jaloanele plantate pe traseu.
Este foarte important ca jaloanele să fie perfect verticale, condiţie care se îndeplineşte ori
folosind firul cu plumb, ori utilizând o nivelă.
-Pentru jalonarea unui aliniament între două puncte fără vizibilitate se realizează
următoarea acţiune: un operator amplasează temporar un jalon într-un punct M situat cât mai
aproape de aliniamentul AB, cu condiţia ca din punctul M să se vadă ambele puncte A şi B. Un alt
operator se va deplasa cu alt jalon într-un alt punct, N, care se găseşte pe aliniamentul MA. Din
punctul N trebuie, de asemenea, să fie vizibile ambele puncte de capăt, A şi B. După aceea,
deoarece punctele M şi N nu se găsesc situate pe aliniamentul A-B, cei doi operatori se vor deplasa
succesiv, până când cele două jaloane intermediare (M,N) se vor afla pe aliniamentul A - B, în
poziţiile corecte, corespunzătoare punctelor M şi N.

10
 A B
Fig. 5.1. Jalonarea unui aliniament

-Pentru jalonarea unui aliniament peste o vale, dintr-unul dintre punctele de capăt, de ex. în
A, situat pe mal, un operator dirijează un alt operator, astfel încât acesta să planteze jaloanele în
punctele intermediare M şi N, apoi în punctele intermediare acestora O şi P, ş.a.m.d., până ce se
acoperă toată distanţa dintre punctele A şi B.

6. Măsurarea directă a distanţelor

6.1 Instrumente de măsurat direct distanţele
Această operaţie semnifică acţiunea de suprapunere a instrumentelor de măsură topografică
(panglica metalică, ruleta, ş.a.) peste distanţa care trebuie determinată. Măsurarea directă a
distanţelor este preferată în regiunile cu pante reduse. Prezintă mai multă precizie, fiind în acelaşi
timp mai greoaie, îndeosebi pe terenuri accidentate, unde necesită un mare număr de staţii. În
aceste condiţii este preferată măsurarea indirectă a distanţelor. Dintre instrumentele care permit
măsurarea directă a distanţelor se menţionează: panglica de oţel, ruleta, firul de invar şi firul
Ciurileanu. În acestă activitate, pe lângă instrumentul cel mai folosit, panglica, mai sunt necesare:
bastoanele întinzătoare, dinamometrul, termometrul şi fişele de marcare.

6.1.1 Panglica de oţel

Panglica reprezintă cel mai utilizat instrument clasic de măsurat distanţe. Lungimea acesteia
este de 10, 20 m, 25 m şi 50 m, în timp ce lăţimea sa este de 15 - 20 mm, iar grosimea de 0,3 - 0,6
mm. La capete, panglica de oţel are inele mobile de diferite forme pentru prindere şi întindere.
Diviziunile principale ale panglicii sunt la 1 m şi la o jumătate de metru, marcate prin plăcuţe de
alamă, mai reduse în ultimul caz. Diviziunile cele mai mici ale panglicii sunt la intervale de 1
decimetru, fiind marcate prin orificii circulare. Unităţile de lungime următoare, centimetrii se
apreciază sau se măsoară direct cu rigla. În perioada de repaus, panglica este înfăşurată pe un
suport de lemn sau de fier în formă de cruce, prevăzuă cu un şurub de fixare. Numerotarea se face
complementar, pe ambele feţe ale panglicii. Astfel, dacă pe o faţă a panglicii de 50 m se citeşte
diviziunea de 38 m, pe partea cealaltă se citeşte diviziunea de 12 m. Din această cauză este absolut
necesar ca în timpul întinderii panglicii pentru măsurarea distanţelor să se aibe grijă ca aceasta să
nu se răsucească.

11
 6.1.2 Ruletele
Ruletele sunt confecţionate din metal (oţel, unele acoperite cu lac anticoroziv), din fibră de
sticlă sau din pânză, având lungimi de 10, 20, 25, 30, 50 şi chiar de 100 m. Lăţimea ruletelor
variază între 12-16 mm, iar grosimea atinge cca 0,15-0,25 mm. Diviziunile principale ale ruletelor
sunt din metru în metru, urmând apoi cele secundare la intervale de decimetri şi apoi cele de
centimetri. În repaos, ruletele se strâng într-un toc sau cutie de protecţie, de preferinţă din piele sau
din metal.

6.1.3 Firul de invar

Acesta este un instrument de măsură directă a distanţelor, construit dintr-un aliaj de nichel
(36 %) şi oţel (64%), având o lungime de 24 m, uneori dublu şi un coeficient de dilatare practic nul
(de 17 ori mai mic decât al oţelului), de unde i s-a dat şi denumirea de invar(iabil). În secţiune este
rotund, cu un diametru de 1,65 mm. În poziţie de lucru, dispozitivul se întinde între două trepiede
prin intermediul a două greutăţi 10 kg fiecare. Se utilizează în măsurători topografice de mare
precizie, cum sunt bazele de triangulaţie, ale căror extremităţi pot deveni puncte de sprijin pentru
ridicările ulterioare. Precizia dispozitivului este de 1 mm/km.

6.1.4 Firul Ciurileanu

Este construit din trei fire de oţel răsucite, cu lungimea de 100 m, fiind marcat din metru în
metru cu plăcuţe de alamă. Decimetrii sunt marcaţi prin sudura firelor cu cositor. Firul are un
randament mare, dar deoarece face bucle şi se rupe frecvent este rar utilizat astăzi.

6.1.5. Compasul (capra, stânjenul)

Acesta este un dispozitiv expeditiv, folosit manual, care seamănă cu un compas construit
din două braţe îmbinate. A fost utilizat cu precădere în trecut, pentru măsurătorile agricole. Distanţa
dintre vârfurile compasului este constantă, egală cu 2 m, sau cu 1 stânjen.

6.1.5 Bastoanele întinzătoare

Bastoanele port-panglică au o lungime de 1,20 m, iar un capăt este ascuţit şi prevăzut cu un
sabot metalic. Acestea sunt confecţionate din lemn de esenţă tare sau din ţeavă de metal. Sabotul
este prevăzut cu un baston, care are un cui care-l traversează, având rolul de a opri inelul panglicii
pentru a nu cădea pe pământ. În acelaşi timp el mai are şi funcţia de fixare a bastonului cu piciorul,
în vederea întinderii panglicii.

6.1.6 Fişele
Fişele în număr de 11, sunt dispozitive confecţionate din sârmă, de forma vergelelor, cu
lungimea de 25-30 mm şi diametrul de 4 - 6 mm şi sunt folosite cu scopul de a marca locul unde s-
a terminat o panglică prin înfigerea verticală în pământ, sau chiar măsurătoarea în întregime.

6.1.7 Dinamometrul
Dinamometrul este un instrument de măsurare a forţei şi ajută la întinderea panglicii cu o
forţă egală cu forţa la care a fost etalonată, în vederea minimizării erorilor de măsurare. În general,
forţa de întindere în cazul panglicilor este de 15 N, iar în cel al ruletelor, 5 N.

12
 6.1.8 Termometrul
Termometrul are rolul de a cuantifica diferenţa de temperatură dintre condiţiile de etalonare
şi cele de lucru, temperaturi care pot varia de la valori negative până la valori mari, de peste 30° C.
Termometrul se utilizat în determinările de acurateţe ridicată.
O trusă completă de măsurare directă este reprezentată prin panglică, dinamometru,
termometru, fişe, ţăruş marcator al punctului topografic, respectiv două bastoane întinzătoare.

6.2 Metode de măsurare directă a distanţelor

Distanţele se pot măsura direct, sau se pot determina prin calcul în mod indirect, optic, prin
metoda stadimetrică, sau prin electromagnetism. Măsurarea directă este mai precisă, fiind în acelaşi
timp mai îndelungată şi mai dificil de efectuat în cazul terenurilor accidentate.

6.2.1 Măsurarea distanţelor orizontale sau slab înclinate

În mod obişnuit, măsurarea directă a distanţelor se face cu panglica de oţel. Mai întâi, vor fi
alese primele două puncte pentru măsurătoare, fiind necesară marcarea acestora. Pot fi mai multe
cazuri, cu distanţa orizontală, distanţa înclinată, sau ambele: a) distanţa de măsurat este mai mică
decât lungimea panglicii, sau b) distanţa este mai mare.
În general, măsurarea se bazează pe operaţii legate de experienţă şi se execută în felul
următor: mai întâi unul dintre inelele panglicii se introduce pe un baston întinzător, în timp ce de
celălalt baston se prinde dinamometrul. Inelul dinamometrului se prinde de celălalt baston
întinzător. Prin intermediul bastonului întinzător, pe punctul matematic al punctului topografic de
la care se începe măsurătoarea se fixează diviziunea zero a panglicii.
Panglica se întinde prin intermediul celuilalt baston, de care este montat dinamometrul, cu o
forţă egală cu forţa de etalonare a acesteia, citită pe dinamometru. Panglica nu trebuie să fie îndoită
sau răsucită. De asemenea, aceasta trebuie să fie pe aliniamentul dintre cele două puncte între care
se efectuează măsurătoarea.
În situaţia în care distanţa este mai mică decât lungimea panglicii, atunci se citeşte pe
panglică diviziunea care coincide cu cel de-al doilea punct între care se desfăşoară măsurătoarea.
Dacă distanţa este mai lungă decât lungimea panglicii, ultima diviziune a panglicii, cea de 50 m, se
marchează printr-o fişă în poziţie verticală pe teren. După aceea, panglica se ridică, iar diviziunea
zero se aduce în dreptul fişei, în timp ce cu celălalt capăt se continuă măsurătoarea, fiind atenţi ca
în permanenţă aceasta să se desfăşoare de-a lungul aliniamentului.
După ce panglica a fost din nou aşezată pe aliniamentul respectiv, în dreptul diviziunii 50 m
se pune iarăşi o fişă şi se ridică din nou panglica. În acelaşi timp, operatorul care se află în dreptul
primei fişe o scoate pe aceasta şi o aşează pe un inel. Astfel măsurătoarea se continuă până ce se
acoperă toată distanţa. Numărul de lungimi de panglică aşezate pentru măsurătoare şi cuprinse în
distanţa măsurată este arătat de numărul de fişe pe care le colectează operatorul din urmă. La
acestea se adaugă lungimea panoului terminal care este mai mic decât o panglică întreagă.

6.2.2 Măsurarea distanţelor înclinate

În general, distanţele sunt înclinate în natură, panta diferind foarte mult. În cazul în care
distanţa de măsurat are o înclinare constantă între cele două puncte de referinţă atunci se măsoară
atât distanţa înclinată ”L” cât şi unghiul de pantă “a”. Întrucât pe planuri şi pe hărţi se reprezintă
numai proiecţia orizontală a distanţei din natură, “D”, atunci aceasta se va calcula astfel, fig. 6.1:

13
 B
cos a = D / L (6.1)
iar L
D = L cos a (6.2) a
A
D
Fig. 6.1. Reprezentarea geometrică a unui plan vertical ce conţine lungimea L, distanţa D şi
unghiul de înclinare dintre două puncte A şi B

În cazul în care distanţa care se măsoară prezintă mai multe schimbări de pantă pe traseul
determinării, atunci se va măsura fiecare distanţă înclinată şi fiecare unghi de pantă. Distanţa totală,
D, dintre punctele de capăt A şi B, va în suma distanţele elementare componente, “di”, fig. 6.2:

ln
a4

l3 a3

l2
a2
l1 a1

d1 d2 d3 dn
Fig. 6.2. Reprezentarea geometrică a unui plan vertical ce conţine lungimile elementare li,
distanţele di şi unghiurile de înclinare (a) dintre mai multe (n) puncte

d1= l1 cos a1, d2 = l2 cos a2, .... dn = ln cos an, (6.3)

iar:
n n
D = Σ di, = Σ l i cos ai, (6.4)
i=1 i=1

cu i cuprins între 1 şi n.

6.2.3 Măsurarea distanţelor înclinate, direct în valoarea lor orizontală

În timpul măsurătorilor topografice apar situaţii când distanţele sunt excesiv de înclinate,
sau schimbarea de pantă se întâlneşte foarte frecvent, iar unghiurile de pantă nu se pot practic
măsura. În prima situaţie se utilizează metoda măsurătorii cu lata (rigla) şi bolobocul, lata fiind o
scândură lungă de 3-5 m, cu lăţimea de 0,25 m şi groasă de 0,04 m, iar cea de-a doua este metoda
cultelaţiei. Mai recent, latele au fost prevăzute cu nivele cu bulă de aer.
-Metoda măsurătorii cu lata prezintă următorii paşi: operatorul sprijină lata, cu un capăt pe
punctul A din amonte, iar din capătul suspendat din aval lata este adusă în plan orizontal cu ajutorul
nivelei ataşate (bolobocului) sau al unei nivele independente. Atunci când lata este în poziţie
orizontală, coordonatele capătului suspendat se transmit la sol în punctul B cu ajutorul unui fir cu
plumb, cu un jalon, sau cu o miră. Operaţia se repetă succesiv ori de câte ori este necesar. Se
determină astfel distanţa şi diferenţa de înalţime dintre punctele măsurate.

14
 -Metoda cultelaţiei se aplică prin intermediul panglicii, care se întinde între două puncte
deasupra suprafeţei topografice unde se desfăşoară măsurătoarea, astfel încât să se asigure
orizontalitatea şi întinderea reglementară a panglicii. Atunci când măsurătorile nu solicită o precizie
deosebită poate fi utilizată numai panglica singură, renunţându-se la bastoanele întinzătoare şi la
dinamometru.

6.3 Corecţiile aplicate distanţelor măsurate

Distanţelor măsurate care necesită o mare precizie, de ex. o bază de triangulaţie locală,
trebuie să li se aplice mai multe tipuri de corecţii: de etalonare a panglicii, de temperatură, de
reducere la orizont (de pantă), de reducere la nivelul mării.

6.3.1 Corecţia de etalonare a panglicii

Se aplică atunci când lungimea reală a acesteia, măsurată cu o unitate corectă de lungime,
diferă de lungimea înscrisă pe ea, care a fost stabilită în urma etalonării iniţiale. Relaţia de calcul
pentru corecţia de etalonare (cet) este următoarea:
cet = lj - ler (6.5)
unde lj este lungimea justă, reală a panglicii, iar l er este lungimea eronată. De exemplu, dacă l j = 50
m, iar ler = 49,996 m, corecţia pentru fiecare panglică măsurată va fi: cet = 0,004 m. Dacă se
măsoară o distanţă D = 850 m, corecţia totală va fi:
cet = 0,004 * (850 / 50) = 0,068 m, iar
D = 850 - 0,068 = 849,932 m.
Dacă ler = 50,007 m, atunci c = 50,0-50,007 = - 0,007 m, iar pentru lungimea de 850 m,
lungimea corectată va fi:
D = 850 + 0,119 = 850,119 m

6.3.2 Corecţia de temperatură (ct)

Se utilizează în situaţia în care temperatura panglicii în timpul lucrului diferă mult de
temperatura de +20ºC la care aceasta a fost etalonată. În cazul dilatării normale, liniare, lungimea
totală a unei panglici de oţel de 50 m variază cu 3 mm la o diferenţă de temperatură de ± 5ºC,
rezultat în urma efectuării calculelor de dilataţie-contracţie. Prin urmare, la o diferenţă termică de ±
1ºC variaţia liniară a panglicii va fi: 3/5 = 0,6 mm/ºC, iar corecţia de temperatură (ct, mm/ºC)
pentru o panglică întreagă va fi dată de relaţia:
ct = (T - Tet) * 0,6 * N (6.6)
unde N este numărul de panglici măsurate rezultat din împărţirea distanţei D la lungimea panglicii,
T (ºC) este temperatura panglicii în timpul lucrului, iar Tet temperatura la care aceasta a fost
etalonată. Exemplu: dacă s-a măsurat o distanţă D = 750 m la o temperatură de T = 26ºC, corecţia
totală de temperatură va fi:
ct = (26 - 20)ºC * 0,6 mm/ºC * (750/50) = 6 * 0,6 * 15 = 54 mm
D = 750 m + 0,054 m = 750,054 m

Dacă T = 14º, atunci ct = (14-20) * 0,6 * 15 = - 54 mm, iar D = 750 – 0,054 = 749, 946 mm.
Atunci când T > Tet corecţia se adaugă, în timp ce când T < Tet corecţia se scade.

6.3.3 Corecţia de întindere

Corecţia de întindere a panglicii se aplică în cazul în care precizia măsurătorii este mare.
Are valori reduse, de ex., cca ± 2 mm la o diferenţă de întindere a panglicii de 10 N.

15
 6.3.4 Corecţia de reducere la orizont
Corecţia de pantă reprezintă diferenţa dintre distanţa înclinată şi proiecţia acesteia pe
orizontală. Fie L lungimea măsurată pe terenul înclinat cu unghiul a. Proiecţia orizontală (d) a
lungimii va fi:
d = L cos α (6.7)
iar dacă există mai multe discontinuităţi de pantă (pante cu valori diferite):
n
d = Σ Li cos αi (6.8)
i=1

iar corecţia (c) ce trebuie aplicată distanţelor măsurate în teren pentru a obţine distanţele
reduse la orizont este:
c = d - L = L cos α - L = - L (1 – cos α), (6.9)
şi, deoarece
(1 – cos α) = 2 sin2 (α /2) (6.10)
2
c = - 2L sin (α /2) (6.11)
care, aşa cum arată şi semnul, se scade totdeauna din distanţa înclinată (d = L – c).
Aplicaţie
Distanţele înclinate, L1 a măsurat 763,5 m, iar unghiul de pantă, α1, al acesteia a fost de
7,27 , în timp ce L2 şi α 2 au fost 1000 m, respectiv 50g. Să se calculeze corecţiile de reducere la
g

orizont (c) şi proiecţiile orizontale d 1 şi d2 ale distanţelor înclinate L1 şi L2.

Aplicând relaţia de mai sus rezultă:
1) c1 = - L1 (1 – cos α1) = -763,5 * (1 – cos 7,27) = -763,5 * (1 – 0,9934866)
c1 = - 763,5 * (0,00651338) = -4,97 m
d1 = 763,5 – 4,97 = 758,527 m
2) c2 = - L2 (1 – cos α2) = -1000 * (1 – cos 50) = -1000 * (1 – 0,7071067)
c2 = - 1000 * (0,2928932) = -292,893 m
d2 = 1000 – 292,893 = 707,107 m
Se observă că, cu cât panta este mai mare, cu atât corecţia de reducere la orizont este şi ea
mai mare.

6.3.5 Corecţia de reducere la nivelul mării (co)

Este întotdeauna negativă, deoarece arcul B face parte dintr-un cerc cu raza mai mare decât
arcul b, şi se aplică numai pentru lucrări speciale (geodezice). Când baza de triangulaţie măsurată
(curbura B) este la o altitudine H faţă de nivelul mării, iar corespondenta lui B la acelaşi nivel de
referinţă al mării este arcul b, notând cu R = raza globului terestru, se poate scrie pe baza
asemănării sectoarelor triunghiulare de cerc, fig. 6.3:
(b/B) = R/(R + H) (6.12)
de unde
b = [R/(R + H)] B = [(R + H - H)/(R + H)] B = [ 1 - H/(R + H)] B (6.13)
b = B – H*B/(R + H) ≈ B – H*B/R (6.14)
întrucât la numitor H se poate neglija în sumă, fiind mult mai mic comparativ cu R. Deoarece b = B
- co, rezultă că co = B – b, deci

co = H*B/R (6.15)

16
 B

Nivelul mării b H

Fig. 6.3. Reprezentarea grafică a corecţiei de reducere la nivelul mării

Aplicaţie
Să se calculeze corecţia de reducere la nivelul mării şi distanţa (redusă) atunci când, în urma
măsurătorilor au rezultat: distanţa B = 1000 m şi altitudinea H = 100 m, respectiv, 2) distanţa B =
1000 m şi altitudinea H = 1000 m şi 3) distanţa B = 1000 m şi altitudinea H = 9000 m, depăşind
astfel înălţimea maximă terestră.
Aplicând relaţia de mai sus, atât în forma exactă cât şi în cea aproximativă, de ex., pentru R =
6366,2 km, se obţine:
cazul 1) b = 1000 - (100*1000) / (6 366 200 + 100) = 1000 – 0,0157077 = 999,98429 m, cu relaţia
exactă, respectiv:
b ≈ 1000 - (100*1000) / 6 366 200 = 1000 – 0,0157079 = 999,98429 m, cu relaţia aproximativă şi
cazul 2) b = 1000 - (1000*1000) / (6 366 200 + 1000) = 1000 – 0,1570549 = 999,84295 m, cu
relaţia exactă, respectiv:
b ≈ 1000 - (1000*1000) / 6 366 200 = 1000 – 0,1570795 = 999,84292 m, cu relaţia aproximativă.
cazul 3) b ≈ 1000 - (9000*1000) / 6 366 200 = 1000 – 1,4137162 = 998,58628 m
Deoarece diferenţele rezultatelor folosind relaţia exactă, respectiv relaţia aproximativă
(primele două situaţii), sunt la nivelul zecimilor sau sutimilor de mm, rezultă importanţa practică a
utilizării relaţiei mai simple (aproximative). Mai departe, comparând arcul mare B cu arcul
corespunzător nivelului mării, b, pentru cele 3 cazuri analizate, pentru altitudinea de 100, 1000 m,
sau chiar 9000, se constată că diferenţa dintre acestea este foarte mică, dar acest tip de corecţie este
foarte utilă în măsurătorile precise, de geodezie.

6.4 Măsurarea electromagnetică a distanţelor

Distanţele se pot măsura cu ajutorul unor aparate care funcţionează pe baza undelor
electromagnetice. Aceste aparate, numite tahimetrice electronice, au fost iniţial concepute şi
realizate pentru distanţe mari, în geodezie, dar astăzi ele se folosesc şi în ridicările topografice.
Principiul măsurării distanţelor cu ajutorul undelor electromagnetice este asemănător
principiului radar, care constă în emiterea de unde prin tahimetru, instalat în punctul de staţie şi
retransmiterea sau reflectarea acestora din celălalt punct, în care s-a amplasat un retransmiţător sau
reflector. Transmiterea semnalului de unde se realizează prin modulare, care este o modificare a
amplitudinii sau frecvenţei undelor. Timpul de propagare al undelor pe traseul A-B, dus-întors, cu
o viteză omogenă v, este 2t. Utilizând relaţia clasică din fizică pentru mişcarea uniformă, în care
deplasarea D = v * t şi relaţia v = c/r, unde c = viteza luminii în vid = 299792,5 km/s, iar r este

17
indicele de refracţie a undelor în atmosferă, ce depinde de condiţiile atmosferice din timpul
măsurătorii ca: umiditatea şi temperatura aerului, presiunea atmosferică etc., rezultă:
D = (c/r) * t = (299792,5 / r) * t (6.16)
Relaţiile de calcul folosite de astfel de aparate sunt complexe, incluzând, desigur şi mărimea
frecvenţei modulatoare, unghiul de fază al oscilaţiilor, precum şi perioada acestora (Leu ş.a., 1999).
Dintre aparatele electronice de măsurare electromagnetică a distanţei sunt menţionate:
-telemetrele electro-optice, sau geodimetrele, care folosesc radiaţii din spectrul vizibil, cu
lungimi de undă între 0,4-1,0 μm, având o precizie de determinare de ± 1 cm + 2*10 -6 * D,
-radiotelemetre, sau tellurometre, distomate, care lucrează în spectrul invizibil al
microundelor radio, utilizabile ziua şi noaptea şi care au o precizie de de ± 3 cm + 2*10 -6 * D,
-tahimetrele electronice, sau staţiile inteligente (totale), determină atât unghiurile cât şi
distanţele în teren. Aceste date sunt folosite de aceste aparate dotate cu programe speciale, descrise
mai pe larg la capitolul teodolite moderne.

7. Instrumente şi metode de măsurat unghiuri topografice

Pentru măsurarea unghiurilor au fost concepute şi construite diferite dispozitive şi aparate,
numite goniometre (de la grecescul gonios = unghi). Printre acestea se numără echerele
topografice, teodolitele, busolele topografice ş.a.

7.1 Echerele topografice

În teren, măsurătorile topografice impun trasarea de unghiuri drepte. În acest scop se
utilizează echerele topografice, care sunt instrumente ce pot fi cu oglinzi sau cu prisme, ambele
putând avea două variante, echer simplu, respectiv echer dublu.
Echerul cu oglinzi a fost construit bazat pe principiul reflexiei luminii pe oglinzi plane. În
cazul în care oglinzile sunt dispuse astfel încât să formeze o jumătate de unghi drept (O = 45º sau
50g), cele două raze, incidentă (Ri) şi reflectată (Rr), se vor intersecta, de asemenea, sub un unghi
drept. Pentru a demonstra acest lucru se urmăreşte raţionamentul următor. Astfel, se cunoaşte din
geometria plană că unghiul d, exterior triunghiului ABC, este egal cu suma unghiurilor nealăturate
acestuia (2ß + 2), fig. 7.1:
d = 2ß + 2 = 2(ß+ ), dar (7.1)
g g g
În triunghiul AOB, O = 200 - [(100 -ß)+(100 -)] = ß+ (7.2)
dar, prin construcţie O = ß+  = 50g (7.3) B O
deci
ß ß 100g -ß 50g
d = 2*50 g = 100 g (7.4) Ri
C 100g -
d  
Rr A

Fig. 7.1. Traiectoria razelor în echerul cu oglinzi; A şi B

sunt oglinzi plane, razele incidentă (Ri) şi reflectată (Rr)

Echerul topografic poate fi dotat cu fir cu plumb (ca echerul topografic de tip Wild), sau cu
un baston de centrare. În ultimul timp s-au realizat echerele duble cu prisme, de tipul Meopta,

18
Zeiss, Wild, etc. Rolul echerului topografic este acela de a trasa unghiuri drepte pe teren, procedeu
care constă în coborârea sau ridicarea de perpendiculare pe aliniamentele dorite, permiţând astfel
rezolvarea unor probleme cum ar fi trasarea de paralele la o dreaptă dată, prelungirea unui
aliniament peste un râu sau alt obstacol, etc.

7.1.1 Ridicarea de perpendiculare pe un aliniament

Ridicarea de perpendiculare pe aliniamentele utilizate în practica topografică se desfăşoară
astfel. Fie un aliniament AB între punctele de capăt A şi B, în care sunt fixate jaloane (fig. 7.2).
Punctul P aparţine acestui aliniament. Din punctul P este necesar să se ridice o perpendiculară în
cadrul unei ridicări topografice. Un operator se va aşeza cu echerul topografic în punctul P, astfel
încât imaginile jaloanelor A şi B să coincidă în echer, ca punctul P să se afle pe aliniament. Mai
departe, operatorul din P care trebuie să ţină echerul la înălţimea ochiului, se va deplasa în faţă sau
în spate până când cele două imagini J A şi JB vor coincide în echer. După aceea, dirijat de
operatorul din P, un alt operator se va deplasa la stânga sau la dreapta cu al treilea jalon, lateral faţă
de aliniamentul considerat, până când acest jalon, J R, se va vedea în prelungirea imaginilor
jaloanelor din echer, în coincidenţă, pe sub echer sau pe deasupra acestuia. Astfel a fost realizată
ridicarea perpendicularei din punctul P pe aliniamentul AB, până în punctul J R, fig. 7.2.

JR

JA

JA JB P JB

Fig. 7.2. Ridicarea unei perpendiculare în punctul P pe un aliniament A-B

7.1.2 Coborârea de perpendiculare dintr-un punct exterior pe un aliniament

Pentru această operaţie, succesiunea paşilor este identică cu a celei anterioare, cu deosebirea
că, dacă la ridicarea perpendicularei unul dintre cei trei operatori se deplasa cu al treilea jalon, la
coborârea acesteia el va fixa jalonul în punctul P exterior aliniamentului, iar mişcarea numai pe
aliniament, la stânga sau la dreapta, o va face operatorul care manevrează echerul. Când se
realizează coincidenţa jalonului real cu imaginile jaloanelor din prismele echerului, operatorul
coboară firul cu plumb al echerului până pe suprafaţa terenului, marcând astfel piciorul
perpendicularei coborâte din punctul P, pe aliniamentul AB.

7.1.3 Trasarea paralelelor la o dreaptă dată

Dacă dreapta MN este dată, iar cu ajutorul echerului topografic trebuie trasată o paralelă la
această dreaptă, atunci se va proceda astfel. Se aleg două puncte C şi D ce aparţin dreptei date, din
care, cu ajutorul echerului topografic, se ridică perpendicularele egale CC’ şi DD’ (fig. 7.3). Prin
unirea punctelor C’ şi D’ rezultă paralela C’D’ la dreapta dată, MN.

19
 C’ D’

M C D N
Fig. 7.3. Trasarea unei drepte paralele la o dreaptă dată

7.1.4 Prelungirea aliniamentelor topografice peste obstacole

Prelungirea aliniamentelor se poate realiza astfel. Pe aliniamentul dorit (AB) se fixează un
punct P cât mai apropiat de obstacolul “X” (fig. 7.4), din care se ridică o perpendiculară până ce
depăşeşte obstacolul (în punctul O), din care se ridică o altă perpendiculară pe OP până în punctul
M care depăşeşte obstacolul. Apoi, din M se ridică pe OM perpendiculara MN = PO, iar din
punctul N se ridică perpendiculara NG pe MN, care reprezintă de fapt, tocmai prelungirea
aliniamentului AB.
O M
X
A B

P N G
Fig. 7.4. Prelungirea aliniamentului AB peste obstacolul X

7.1.5 Determinarea distanţei dintre două puncte accesibile şi fără vizibilitate reciprocă
Pentru determinarea distanţei dintre două puncte accesibile şi fără vizibilitate reciprocă se
va alege un punct P, din care se vor măsura distanţele PA şi PB, fig. 7.5. Apoi se va alege un număr
întreg m şi pe aceste segmente se vor lua două puncte notate, de ex. a şi b, astfel încât Pa = PA/m şi
Pb=PB/m. Triunghiurile APB şi aPb sunt evident asemenea, putându-se scrie proporţionalitatea
laturilor:
m = PA /Pa = PB/Pb (7.5)
AB/ab = PA/Pa = m (7.6)
şi rezultă: AB = m * ab (7.7)
unde latura ab este uşor măsurabilă în teren.
P

a b

măsurabilă

A B

Fig. 7.5. Reprezentarea modului de determinare a distanţei dintre două puncte accesibile şi
fără vizibilitate reciprocă
7.1.6 Determinarea lăţimii unui râu
Fie aliniamentul AB de pe un mal al râului reprezentat în fig. 7.6. Dintr-un punct P de pe
malul opus, ales convenabil, se coboară o perpendiculară PB pe AB, iar din punctul C de pe

20
aliniamentul AB, se ridică perpendiculara CD, cu punctul <D ales convenabil. Punctul D se obţine
astfel: un operator se deplasează pe aliniamentul AB până când intră în raza vizuală pe direcţia DP.
Se vizează punctul P din D, linia PD intersectând aliniamentul AB în punctul O. Triunghiurile
dreptunghice COD şi BOP sunt asemenea, având unghiurile COD şi BOP opuse la vârf, putându-se
scrie proporţionalitatea laturilor:
BP/OB = CD/CO (7.8)
Iar BP = (OB/CO) x CD (7.9)
laţimea râului fiind
PM = BP – MB (7.10)
iar laturile CD, CO, OB şi MB se măsoară direct în teren.
P

cu CD ridicat pe AB M
şi cu PB coborât pe AB

A C O B

D
Fig. 7.6. Determinarea lăţimii PM a unui râu
7.1.7 Determinarea lungimii insulelor mici
Dacă se doreşte determinarea lungimii MN a unei insule de dimensiuni mici (ostrov), atunci
se alege un aliniament OP pe malul pe care se vor desfăşura măsurătorile, care este, în măsura
posibilului, paralel cu aliniamentul MN de pe insulă (fig. 7.7). Pe aliniamentul menţionat se
trasează paralelele ME şi NF, ca perpendiculare pe OP. Apoi se determină jumătatea segmentului
EF în punctul X, cu punctul x = (1/2) din EF. Perpendicularele ME şi NF pe OP se prelungesc în
spate până în punctele H şi I, astfel alese încât M, X şi I pe de o parte, respectiv N, X, H pe de altă
parte, să fie coliniare. Întrucât triunghiurile MEX şi FXI, ca de altfel şi EXH şi NFX sunt egale
între ele, atunci şi triunghiurile rămase, MNX şi HXI sunt egale. Aceasta înseamnă că şi laturile
care se opun unghiurilor respectiv egale, MN şi HI sunt egale, lungimea insulei fiind astfel egală cu
segmentul direct măsurabil în teren, HI.

M N

E X F
O P

H I
Fig. 7.7. Determinarea lungimii unei insule de pe cursul unui râu

21
 Observaţie. Eroarea unghiulară din timpul ridicării şi coborârii perpendicularelor pe
aliniamentele alese, efectuate cu echerele topografice duble, este frecvent de cca (± 2 până la ± 4°),
căreia îi corespunde o eroare liniară de 2 la 3 cm pentru o perpendiculară în lungime de 50 m. În
vederea obţinerii unei precizii cât mai mari este recomandabil ca lungimea perpendicularelor să fie
mai mică de 60 - 70 m.
Ridicarea punctelor de detalii prin metoda echerării sau a coordonatelor echerice utilizează
procedeul ridicării şi a coborârii de perpendiculare cu echerele topografice. Lungimea
perpendicularelor reprezintă abscisa Xc a punctelor, iar segmentul AP de pe aliniamentul AB, (fig.
7.8) coordonata Yc.

Yc Xc

A P B

Fig. 7.8. Ridicarea punctelor de detalii prin trasarea de perpendiculare prin metoda
echerării

22
 7.2 Teodolitul clasic
Teodolitul este aparatul goniometric cel mai utilizat pentru măsurarea topografică a
unghiurilor în plan orizontal şi vertical. Denumirea de teodolit provine din limba arabă. Acesta este
prevăzut cu dispozitive de calare, de orizontalizare, precum şi cu lunetă de vizare. În situaţia în care
teodolitul este prevăzut, de asemenea, cu un dispozitiv stadimetric pentru măsurarea distanţelor,
teodolitul se numeşte tahimetru.
Teodolitul are, în principiu, 3 axe: 1) axa LL = axa lunetei (notată deseori şi OS), cu trei
componente, şi anume: a) axa optică, b) axa de viză materializată la intersecţia firelor reticulare,
utilizată în măsurători şi c) axa geometrică, 2) axa VV’ sau axa verticală a teodolitului şi 3) axa
OO, sau axa orizontală, de rotaţie a lunetei (axa umerilor teodolitului) perpendiculară pe axa
OS, fig. 7.9.

Axa verticală V-V’ L V Luneta, Obiectiv

Axa orizontală O-O Cercul vertical
Axa de vizare O-S
Nivela de pe cercul
vertical
O O
Şurub de comandă
pt. mişcarea lunetei Furcile
Ocular
Cercul Nivela de pe
alidad L cercul alidad
Dispozitiv de
Cercul citire pe limb
orizontal
(limbul)

Şurub pt. blocarea limbului Şurub pt. blocarea a

Ambaza cu 3 şuruburi cercului alidad
de calare

Capul trepiedului

Picioarele
trepiedului
V’

Cârlig de prindere a firului cu plumb Fir cu plumb

Fig. 7.9. Secţiune printr-un teodolit clasic, cu principalele piese componente

Mişcarea teodolitului are următoarele componente: a) mişcarea în plan orizontal, cu două

variante: i) mişcarea generală, în care toate piesele teodolitului se mişcă solidar de la ambază în sus

23
pentru orientarea aparatului după o direcţie, ii) mişcarea înregistratoare, în care se mişcă numai
alidada, iar cercul orizontal gradat (limbul) rămâne fix măsurând astfel unghiuri orizontale, b)
mişcarea lunetei în plan vertical permite măsurarea unghiurilor verticale (de pantă sau zenitale), c)
mişcarea de translaţie a aparatului pe trepied pentru poziţionarea aparatului.
În construcţia unui teodolit se disting trei ansambluri principale: 1) ambaza, care face
legătura dintre trepied şi aparat, având şi rolul de a permite calarea aparatului cu ajutorul
şuruburilor de calare, 2) cercul orizontal şi cercul alidad (alidada, de asemenea provenind din limba
arabă) şi 3) sistemul fix format din lunetă şi cercul vertical (eclimetrul). Mai în detaliu, principalele
părţi componente ale unui teodolit clasic sunt: luneta cu cercul vertical, furcile, cercul orizontal cu
cercul alidad, nivelele, dispozitivele de citire a diviziunilor cercurilor, trepiedul şi firul cu plumb.
Dintre piesele accesorii se menţionează: busola sau declinatorul, pentru orientarea aparatului.
Piesele componente ale teodolitului sunt descrise detaliat, în continuare.

7.2.1 Luneta teodolitului

Constituie una dintre cele mai importante piese ale aparatului. Aceasta este o lunetă de tip
astronomic, modificată pentru a servi necesităţilor măsurătorilor terestre, constând în adăugarea
firelor reticulare pentru materializarea vizei. O astfel de lunetă se compune din trei tuburi: tubul
ocular, tubul reticular şi tubul obiectiv, fig. 7.10.

Obiectivul Tub obiectiv Tub reticular Tub ocular înşurubabil în obiectiv

Ocular

Diafragma reticulului Axa lunetei

X X
sau S O
Reticul

Fig. 7.10. Profil longitudinal prin luneta teodolitului clasic, cu cele trei tuburi componente

-Tubul ocular are funcţia de a deţine ocularul format din două lentile plan convexe care
acţionează ca un sistem convergent. Ocularul este un sistem optic ce are funcţia de vizualizare clară
a firelor reticulare. Prin înşurubare, tubul ocular poate culisa în tubul reticular, fig. 7.10.
-Tubul reticular constituie componenta în care sunt amplasate diafragma reticulului
împreună cu firele reticulare, de formă diferită, fig. 7.11.

Fire reticulare

Fire O
stadimetrice

Fig. 7.11. Reprezentarea firelor reticulare şi a celor stadimetrice, o = centrul reticular

24
 Tubul reticular culisează, de asemenea, prin înşurubare în tubul obiectiv. Există şi lunete
care au, suplimentar faţă de firele reticulare, şi fire stadimetrice simetrice. Firele stadimetrice
orizontale se utilizează în tahimetria cu mire verticale, cea mai utilizată în topografie, în timp ce
firele verticale se întrebuinţează în tahimetria paralactică (cu mire orizontale).
-Tubul obiectiv conţine piesa obiectiv, format din două lentile, una convergentă
confecţionată din sticlă comună şi cealaltă divergentă, din cristal. Aceste lentile alcătuiesc un
sistem acromatic, care elimină aberaţiile de refracţie a luminii. Tot acest ansamblu de sistem optic
al lunetei prezintă următoarele funcţiuni: ocularul măreşte imaginea reală şi răsturnată formată în
obiectiv, în timp ce reticulul materializează axa de vizare prin centrul reticular. În ultimul timp s-au
creat şi s-au perfecţionat lunete moderne în care imaginile nu mai sunt răsturnate.
Orice lunetă este definită prin puterea sa de mărire, care este raportul dintre dimensiunea
imaginii obiectului vizat înregistrată de ochiul omenesc prin lunetă şi dimensiunea aceluiaşi obiect
văzut cu ochiul liber. Puterea de mărire a lunetei este direct proporţională cu distanţa focală a
obiectivului şi invers proporţională cu distanţa focală a ocularului.

7.2.2 Punerea la punct a lunetei

Una dintre condiţiile obligatorii pentru efectuarea vizării corecte asupra diferitelor semnale
este ca atât firele reticulare, cât şi imaginea obiectului vizat să fie clare. În vederea obţinerea
clarităţii firelor reticulare ocularul se manevrează într-unul din cele două sensuri. Claritatea
imaginilor - focusarea - se face prin aducerea planului reticular în planul imaginii, utilizând pentru
aceasta un şurub, ori un manşon de focusare. Acum se păstrează claritatea firelor reticulare, întrucât
tubul reticular se mişcă odată cu tubul ocular, iar distanţa de la ocular la firele reticulare rămâne
constantă. Atunci când s-a obţinut atât claritatea firelor reticulare cât şi claritatea imaginii
obiectului vizat s-a realizat punerea la punct a lunetei, moment de la care se pot efectua vizările
dorite. Această punere la punct a lunetei se face ori de câte ori trebuie, nu numai la începutul
măsurătorilor.

7.2.3 Lunete de construcţie specială

-Lunete cu lentilă interioară de focusare. La aparatele noi, de construcţie modernă, lunetele
teodolitelor posedă numai două tuburi: ocular şi obiectiv. Firele reticulare sunt amplasate în tubul
obiectiv. În aceste lunete s-a introdus o lentilă de focusare interioară, fig. 7.12, manevrabilă printr-
un manşon sau şurub. Lentilele obiectivului împreună cu lentila de focusare interioară formează
teleobiectivul. Acesta oferă posibilitatea confecţionării de lunete scurte, dar cu mare putere de
mărire.

Tubul obiectiv Fire reticulare

Lentilă de focusare Axa lunetei

X X
sau
S O

Fig. 7.12. Reprezentarea schematică a lunetei cu lentila de focusare

25
 -Luneta stadimetrică se utilizează în măsurarea indirectă sau optică a distanţelor şi are, pe
lângă firele reticulare, şi fire stadimetrice. Pe mira fixată perpendicular pe axul vizei, cele două fire
stadimetrice orizontale vizează punctele A şi B, iar imaginea lor în obiectiv este segmentul A’B’.
Relaţiile matematice privind distanţa în acest tip de lunetă sunt bazate pe schema de formare a
imaginii din fig. 7.13 a, în care se observă că, pe baza asemănării triunghiurilor AFB şi A’FB’ se
poate scrie:

(D’/H) = (f/h) (7.11)

de unde
D’ = (f/h) H (7.12)
dar
D = D’ + (c + f) (7.13)
iar
D = (f/h) H + (c + f) (7.14)
iar prin construcţie:
(f/h) = K1, iar (c + f) = K2 (7.15)

Simbolurile de mai sus au următoarea semnificaţie: D = distanţa de la punctul de staţie, dintre

ocular (axa principală VV’ a aparatului) şi semnul vizat, K1 este coeficientul stadimetric, egal cu
50, 100 sau 200, iar K2 este o constantă adiţională, subunitară, cu valoarea cuprinsă între 0,20-0,50
m; H reprezintă numărul generator (multiplicator) rezultat din diferenţa citirilor efectuate pe miră la
cele două fire stadimetrice, f este distanţa focală, iar h este imaginea în lunetă a înălţimii obiectului
(sectorului de miră, H), D’ = distanţa de la focar la miră, în timp ce simbolul c = constanta
aparatului.
Formula fundamentală a stadimetriei este:
D = 100 H + K2 (7.16)
în cazul în care luneta este neanalitică.
-Luneta analitică este mai perfecţionată decât luneta anterioară şi conţine o lentilă analizor
prin care constanta K2 a fost eliminată. Atunci, formula de calcul a distanţei prezintă relaţia:
D = 100 H (7.17)
Luneta analitică este tocmai o astfel de lunetă la care constanta K 2 este prin construcţie
egală cu zero. Când se efectuează măsurători trebuie să se cunoască tipul de lunetă, analitică sau
neanalitică, cu care se lucrează. În acest scop se măsoară direct o distanţă AB de 25 m pe un teren
orizontal, după care se amplasează un teodolit - tahimetru în punctul A, în timp ce în punctul B se
fixează o stadie în poziţie verticală. Între firele stadimetrice se citeşte valoarea H de pe stadie. Dacă
în urma aplicării formulei D = 100 H, rezultă D = 25 m, cu H = 25 cm, atunci luneta este analitică,
fig. 7.13 b. Dacă rezultatul prezintă o diferenţă, comparativ cu distanţa măsurată direct, această
valoare reprezintă constanta K2, iar luneta teodolitului este o lunetă stadimetrică neanalitică.

26
 V’
A HA
Planul firelor stadimetrice

Focarul F Obiectiv Ocular

B’
F h
H
A’

HB
B D’ f c S
D
V

Fig. 7.13a. Modul de reprezentare a formării imaginii h a unei mire cu înălţimea vizibilă H în
luneta stadimetrică (după Russu, 1974; modificată)

H = 25 cm

D = 25 m

A B

Fig. 7. 13b. Testarea tipului de lunetă analitică a teodolitului clasic

7.2.4 Cercul vertical

Cercul vertical are în general, un diametru mai mic decât cercul orizontal. Acesta este
utilizat pentru citirea unghiurilor verticale (alfa) şi este fixat pe axul OO, mişcarea acestuia fiind
solidară cu mişcarea lunetei, fig. 7.14. Cercul vertical este divizat în 360°, sau în 400g. În vederea
estimării fracţiunilor de diviziune există două verniere fixe, dispuse diametral opus, ale cercului
vertical, notate: V1 şi V2. Aparatele moderne sunt prevăzute cu dispozitive perfecţionate (de
exemplu cu microscoape), cu ajutorul cărora se efectuează citirea pe cercul vertical.

27
 V Axa verticală a teodolitului V - V’
Luneta S Planul orizontal O-O
Axa de vizare a lunetei O-S
200 Cercul vertical gradat
Nivela
α
O O
0 0

0
Verniere
de citire a unghiurilor verticale O
Braţ şi şurub de rectificare

V’
Fig. 7.14. Reprezentarea schematică a cercului vertical al teodolitului clasic

Atunci când luneta se află în poziţie orizontală, diviziunea 0 de pe cercul vertical trebuie să
coincidă cu diviziunile 0 de pe verniere. De la aparat la aparat sensul şi modul de gradare a cercului
vertical sunt diferite, de ex., fig. 7.15. Cu ajutorul cercului vertical se măsoară unghiurile de pantă
sau cele zenitale.

100 0 0 100

200 0 300 100 100 100 0 0

300 200 0 100

Fig. 7.15. Diferite tipuri de gradare a cerurilor verticale

7.2.5 Cercul alidad

Protejează cercul orizontal gradat, având formă de disc. Acesta este concentric cu cercul
orizontal gradat. O altă funcţie a alidadei este aceea de susţinere a furcilor teodolitului precum şi a
unor dispozitive ajutătoare, de citire a unghiurilor ca, nivelele, lupele, microscoapele, ş.a..
7.2.6 Cercul orizontal,
Cercul orizontal sau limbul gradat, este un disc metalic sau de cristal şi are o poziţie
exterioară faţă de cercul alidad. Limbul este acoperit de un strat de metal protector, de ex. argint, pe
care se execută gradarea diviziunilor. Este gradat în sistem sexazecimal, ori în sistem centesimal, în
sensul acelor de ceasornic. Pentru aparatele moderne s-a prevăzut soluţia ca limbul să fie
confecţionat din materiale transparente, de ex. din sticlă, iar diviziunile au fost gravate pe aceasta
pentru citirea unghiurilor orizontale.

28
 7.2.7 Nivelele
Sunt dispozitive utilizate pentru orizontalizarea teodolitului în scopul efectuării
măsurătorilor. Ele se montează pe cercul alidad şi pe cercul vertical. La teodolitele clasice, nivelele
sunt de două feluri: torice şi sferice.
-Nivela torică este alcătuită dintr-un cilindru de sticlă curbat, de forma unui arc de cerc
(tor), care este fixat într-o carcasă metalică, fiind umplut cu lichide cu punctul de solidificare
scăzut, de ex. cu alcool sau cu sulfură de carbon. Umplerea cu lichid nu se face total, rămânând un
spaţiu în care se acumulează vaporii formând aşa-numita bulă de aer, care datorită densităţii mici se
ridică întotdeaună în partea superioară a tubului.
Tubul este gradat din 2 în 2 mm, două dintre diviziuni, reperele, fiind mai mari. În vederea
aducerii bulei în plan orizontal trebuie procedat astfel, încât bula să ajungă între repere, fig. 7.16.
Pentru creşterea preciziei orizontalizării, aparatele moderne sunt prevăzute cu nivele torice
de construcţie specială, numite nivele de contact, fig. 7.17. Orizontalizarea aparatului prin aducerea
bulei de gaz în mod simetric între repere se realizează în momentul în care capetele bulei de aer
coincid, fig. 7.17 b.

Fiolă transparentă Repere de orizontalizare Şurub de rectificare

Bula de aer

Fig. 7.16. Reprezentarea schematică a nivelei torice

a) b)

Fig. 7.17. Reprezentarea schematică a nivelei de contact

-Nivela sferică este alcătuită dintr-o calotă sferică, care are ca suport un dispozitiv metalic.
Reperele au forma unui cerc gravat pe sticlă, iar orizontalizarea aparatului este efectuată atunci
când bula de aer este adusă concentric în interiorul acestui cerc, fig. 7.18. Datorită preciziei mici
această nivelă se utilizează pentru orizontalizări aproximative ale stadiilor, cum ar fi verticalizarea
jaloanelor, mirelor, etc. La teodolite cât şi la instrumentele de nivelment orizontalizarea cu acest tip
de nivele se face numai la ridicări expeditive.

29
 Nivelul bulei Bula de aer

a) Cerc gravat b)
transparent

Cadrul exterior
al nivelei

Fig. 7.18. Reprezentarea schematică a nivelei sferice: a-secţiune longitudinală, b-secţiune

transversală

7.2.8 Dispozitive de citire a unghiurilor în măsurătorile topografice

Citirea unghiurilor în măsurătorile topografice se poate realiza: i) separat în cadrul fiecărui
cerc - caz în care citirea se face cu ajutorul dispozitivelor corespunzătoare cercului respectiv - ii)
sau centralizat şi eficace - citirea efectuâdu-se folosind un singur dispozitiv specializat: lupele,
vernierele, microscoapele.
-Lupele sunt dispozitive de citire care au rolul de a mări atât diviziunile de pe cerc, cât şi
diviziunile de pe vernier, în vederea unei citiri mai facile. În vecinătatea lupei se află o aripioară
plană şi albă, prin intermediul căreia se transmite lumina de afară pentru a vedea clar diviziunile.
-Vernierele sunt dispozitive care servesc la citirile fracţiunilor de diviziuni de pe cercurile
orizontal, respectiv vertical. Vernierele pot fi de două feluri: rectilinii şi curbilinii. Principiul pe
care este construit vernierul este redat în continuare. Astfel, vernierul are diviziunile mai mici decât
diviziunile cercului teodolitului, încât la 9 diviziuni ale cercului corespund 10 diviziuni ale
vernierului, fig. 7.19, deci, în cazul general, lungimea a “n” diviziuni ale vernierului corespunde cu
lungimea a (n-1) diviziuni ale cercului. Notând cu n numărul diviziunilor de pe vernier, cu p
lungimea acestora, respectiv cu P lungimea diviziunilor de pe cerc, se poate scrie atunci relaţia
vernierului:
P
Cercul
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
teodolitului
0 1 2 3 4 5 6 7 p 8 9 10
Vernier

Fig. 7.19. Reprezentarea schematică a vernierului rectiliniu

P x (n - 1) = n * p (7.18)

În construcţia teodolitelor se folosesc frecvent vernierele curbilinii, care se bazează pe

aceeaşi relaţie ca vernierul rectiliniu. Valoarea vernierului întreg (cele 10 diviziuni) este egală cu
aceea a celei mai mici diviziuni de pe cerc, dar valorile diviziunilor vernierului pot fi diferite, în
funcţie de precizia acestuia. În vederea unei citiri prin intermediul vernierului trebuie să se

30
stabiliească sistemul în care cercul este gradat, apoi valoarea diviziunii minime a cercului, precum
şi precizia vernierului.
Practic, citirea se compune din două părţi, făcându-se până la diviziunea zero a vernierului,
care constituie reperul, sau indexul major. Atunci când diviziunea 0 de pe vernier coincide cu o
diviziune a cercului, citirea se realizează imediat, numai pe cerc şi anume până la gradaţia 0 a
vernierului. În situaţia când acestea nu coincid, care reprezintă cazul general, citirea se desfăşoară
astfel. Prima parte se citeşte pe cercul orizontal (limb) sau pe cel vertical până la diviziunea zero a
vernierului (de exemplu, 37 în fig. 7.20), în timp ce partea a doua este arătată de diviziunea
vernierului care coincide cu o diviziune a cercului, oricare ar fi aceasta, multiplicată cu valoarea
unei diviziuni a vernierului (de ex., 5 x 10 = 50c).
Prin urmare, citirea totală în exemplul amintit este 37 g 50c.

10 20 30 40 50 60 70 80

0 1 2 3 4 5

Fig. 7.20. Modul de citire a unghiurilor pe cercul teodolitului cu ajutorul vernierului

rectiliniu

Citirile unghiurilor prin intermediul vernierului rectiliniu sau curbiliniu se pot face în cele
două sisteme de divizare a cercului teodolitelor: sexagesimal, respectiv centesimal.
-Microscoapele sunt aparate utilizate pentru mărirea atât a diviziunilor, cât şi a fracţiunilor
de diviziune de pe cercurile teodolitelor şi pot fi: i) cu fir, ii) cu scăriţă şi tambur, sau iii) cu
micrometru optic cu coincidenţă. Teodolitele clasice sunt prevăzute cu primele două tipuri de
microscop, în timp ce unele teodolite moderne utilizează ultimul tip.
Microscoapele cu scăriţă sunt prevăzute, după cum arată şi denumirea lor, cu o scăriţă a
cărei valoare este egală cu valoarea diviziunii minime de pe cerc. Numărătoarea diviziunilor
scăriţei este realizată în sensul invers al numerotării diviziunilor de pe cerc, fig. 7.21.

100 50 0

154 156 158

Fig. 7.21. Reprezentarea schematică a microscopului cu scăriţă

Din această figură se vede că diviziunea minimă de pe cercul gradat este egală cu un grad
centesimal, deci cu 100c. Scăriţa este divizată în 10 părţi egale, fiecare parte având 10 c Citirea din
fig. 7.21 este de 156g 25c.

7.2.9 Busola

31
 Busola, dispozitivul care arată direcţia nord magnetic, este una dintre piesele anexe
indispensabile unei staţii de teodolit. La teodolite, busolele folosite pot fi de mai multe feluri: i) cu
cercul gradat complet (busola propriu-zisă) şi ii) cu cercul gradat incomplet (declinatoare). Când
acul magnetic se suprapune pe direcţia Nord-Sud, atunci se blochează mişcarea generală a
teodolitului, orientându-l pe direcţia de referinţă, cu diviziunea 0 pe direcţia nord.

7.2.10 Declinatorul de formă dreptunghiulară,

Acest dispozitiv, fig. 7.22, se întrebuinţează în cazul orientărilor magnetice ale
aliniamentelor. Funcţionarea acestuia este evidentă, rezultând din observarea acestei figuri.

Cadrul exterior Şurub de blocare a acului magnetic

Pârghie de blocare a acului
Cercul gradat Acul magnetic

0
Fig. 7.22. Reprezentarea schematică a declinatorului

7.2.11 Trepiedul
Este un dispozitiv format dintr-o placă triunghiulară (capul trepiedului), la care se montează
3 picioare de susţinere. Acestea sunt prevăzute cu vârfuri învelite în saboţi metalici. Forma
picioarelor trepiedului este în mod normal culisabilă. Ataşat plăcii triunghiulare se află un şurub de
fixare a teodolitului de trepied, iar la capătul şurubului se găseşte un cârlig de care se agaţă firul cu
plumb, care marchează poziţia verticală a aparatului. Punerea în staţie a teodolitului se face prin
aducerea în coincidenţă a acestei verticale cu verticala punctului topografic.
7.2.12 Punerea teodolitului în staţie
În vederea executării unei măsurători topografice de unghiuri trebuie ca, aşa cum s-a
specificat mai sus, mai întâi să se asigure coincidenţa dintre axa verticală a teodolitului şi verticala
punctului topografic. Prin urmare, punerea în staţie a teodolitului prezintă mai multe etape:
-aşezarea teodolitului cu firul cu plumb astfel dispus încât să cadă exact deasupra punctului
de staţie şi orizontalizarea capului trepiedului,
-fixarea trepiedului prin presare pe urechile saboţilor,
-prinderea teodolitului de trepied cu ajutorul şurubului de la capul acestuia,
-deplasarea teodolitului pe capul trepiedului până când firul cu plumb va cădea exact pe
punctul matematic al punctului de staţie,
-orizontalizarea perfectă a aparatului cu ajutorul celor 3 şuruburi de calare, dacă se
deplasează firul cu plumb, atunci poziţia aparatului se corectează pe capul trepiedului.
Calarea sau orizontalizarea teodolitului se realizează după cum urmează:
-1) în situaţia în care teodolitul are numai o singură nivelă pe cercul alidad, atunci se
eliberează mişcarea cercului alidad, acesta rotindu-se până când nivela este adusă pe o direcţie

32
paralelă cu două dintre şuruburile de calare, fig. 7.23 a. Cele două şuruburi se vor roti în sens invers
unul faţă de celălalt, până când bula nivelei se aşează simetric între repere. După aceea, cercul
alidad se roteşte până când nivela ajunge într-o poziţie perpendiculară faţă de poziţia iniţială şi
aproape paralelă cu cel de-al doilea şurub de calare, fig. 7.23 a. Acum, se roteşte cel de-al treilea
şurub până când şi în această poziţie bula este adusă simetric între reperele dorite. Când nivela se
găseşte în stare perfectă de funcţionare – rectificată – în orice poziţie s-ar afla faţă de şuruburile de
calare, prin rotirea cercului alidad bula trebuie să rămână simetric între repere,

Şuruburi de calare
Nivele

a) b)

Fig. 7.23. Calarea teodolitului cu ajutorul nivelelor: a) cu una singură, b) cu două nivele

2) în situaţia în care teodolitul posedă două nivele, ele vor fi dipuse, prin construcţie,
perpendicular una faţă de cealaltă, fig. 7.23 b. În această situaţie cercul alidad se va mişca până
când una dintre cele două nivele va fi aşezată în poziţie paralelă cu două dintre cele 3 şuruburi de
calare. Ulterior, cele două şuruburi se vor roti în sens invers unul faţă de celălalt, până când bula
nivelei respective se va aşeza simetric între repere. Fără a se mai mişca cercul alidad, se va
continua prin rotirea celui de-al treilea şurub de calare până când şi bula de aer a celei de-a doua
nivele va fi adusă simetric între repere. În situaţia în care nivelele sunt rectificate în urma acestei
operaţii, aşadar acestea sunt în perfectă stare de funcţionare, bulele trebuie să se găsească simetric
între repere în cadrul ambelor nivele de pe cercul orizontal. Odată cu orizontalizarea cercului alidad
se face şi orizontalizarea limbului, care este coplanar cu primul.
Întrucât unghiurile verticale se determină faţă de planul orizontal, este necesar ca şi cercul
vertical, deci linia care uneşte diviziunile 0 – 200g, să se găsească în plan orizontal. Aceasta acţiune
se poate face folosind nivela montată la cercul vertical. Bula acestei nivele se va aduce simetric
între repere prin manevrarea şurubului de orizontalizare aparţinând cercului vertical. Dacă la cercul
vertical se află o nivelă de contact, atunci se va acţiona asupra şurubului respectiv până când
capetele bulei vor coincide.

7.3 Teodolite moderne

Aceste tipuri de teodolit prezintă, în general, caracteristici tehnice constructive superioare.
Punerea în staţie, manevrarea, precum şi citirea unghiurilor pe cercurile acestor teodolite este mai
uşoară şi mai exactă, citirea acestora făcându-se în mod centralizat. Teodolitele pot fi: optice sau
staţii total inteligente.
Punerea în staţie a teodolitelor optice se poate face atât prin centrare optică, care este
deosebit de precisă, nefiind influenţată practic de viteza vântului, cât şi prin bastonul de centraj.
Teodolitele moderne pot fi clasificate de asemenea, după marca constructoare, cele mai frecvente

33
tipuri utilizate în ţara noastră până de curând fiind cele produse în Germania. Printre teodolitele
moderne amintite se numără cele de tip: Zeiss, Wild, Meopta, Leica etc.

7.3.1 Teodolitele clasice de tip Zeiss

Dintre acestea se menţionează teodolitele cu denumirea generică de Theo-0n0, cu n număr
natural. Astfel, Theo-030 este un teodolit prevăzut cu un microscop lângă lunetă pentru citirea
unghiurilor de pe cercuri. Divizarea cercurilor se realizează atât în sistemul sexagesimal, cât şi în
sistemul centesimal. Citirile se efectuează printr-un microscop cu scăriţă care permite o precizie de
citire de 1’ sau 1c, depinzând de sistemul de gradare. Prin ocularul microscopului se observă atât un
sector de cerc orizontal (Hz), cât şi un sector de cerc vertical (V), fig. 7.24. Numerotarea se face cu
pasul de un grad, prin urmare scăriţa va avea ori 60’, ori 100 c, cu precizia de 1’ sau 1c. Se pot
estima citiri cu precizia de până la jumătate de minut.

Hz

385 386

10 5 0

100 101

10 5 0

Fig. 7.24. Modul de citire în sistem centesimal a cercurilor orizontal (Hz), sus, sau vertical
(V), jos, ale unui teodolit de tipul Theo-030

7.3.2 Teodolitul Theo-020

Acest aparat este aseamănător cu teodolitul Theo-030, dar are suplimentar, un pendul pentru
citirea automată a indexului cercului vertical. De asemenea, teodolitul prezintă şi un dispozitiv de
centrare optică.

7.3.3 Teodolitul Theo-010

Acest teodolit este, de asemenea, un aparat modern caracterizat printr-o precizie de o
secundă. Datorită preciziei sale înalte, acesta poate fi utilizat în triangulaţia de ordinul II-IV,
precum şi în alte tipuri de ridicări topografice, ca intersecţii, drumuiri, ş.a.

7.3.4 Teodolitele de tip Wild (Wild T-n)

Dintre aceste aparate se menţionează: teodolitul Wild T-1, care prezintă dispozitiv de
centrare optică, Wild T-2, asemănător cu precedentul, dar la care citirea se face cu precizia de 2 cc.
Mai recent s-au construit teodolite cu citire seminumerică sau numerică, care permit citiri precise şi

34
rapide. Printre teodolitele de mare precizie se numără teodolitele de tip Wild T-3 şi Wild T-4, a
căror precizie atinge 1cc, respectiv 0,1cc (Năstase, 1998).

7.3.5 Tahimetrele electronice

Dezvoltarea rapidă a sistemelor de măsurare a distanţelor prin instrumente şi metode
electromagnetice şi electrooptice, precum şi perfecţionarea continuă a aparatelor de orizontalizare
automată şi a calculatoarelor electronice, au permis apariţia staţiilor totale, cu care ridicările
topografice se realizează în mod automat. Astfel de tipuri de aparate recent apărute, digitale sau
numerice, prevăzute cu calculatoare, sunt realizări de vârf ale mecanicii fine, electronicii, opticii şi
informaticii. Între două puncte vizate dintr-o staţie, aceste aparate permit citirea electronică directă
a valorilor distanţelor, unghiurilor orizontale şi verticale, precum şi automatizarea calculului
distanţelor reduse la orizont, diferenţelor de nivel, coordonatelor relative pe ambele axe şi a
operaţiilor de întocmire a planurilor şi hărţilor la terminale. De asemenea, datele stocate în
memoria aparatului pot fi transferate în memoria computerelor de birou, care le pot prelucra prin
intermediul unor programe specializate, rezultând elementele grafice de topografie, desenate cu
ajutorul unor plottere ataşate computerelor. Astfel de teodolite electronice şi staţii totale se pot
vedea în fig. 7.25 a şi b.
7.3.5.1. Caracteristici tehnice ale unor teodolite şi tahimetre electronice
Ridicările topografice moderne se efectuează cu ajutorul instrumentelor electronice ce oferă
un înalt grad de precizie şi automatizare a măsurătorilor de teren, posibilităţi de stocare, calcul şi
transfer al datelor, către şi dinspre sisteme periferice (Boş, 1993; www.pentaxsurveying.com;
www.ave.nikon.co.jp; www.sokkia.com).
Teodolitele electronice sunt asemănătoare celor clasice din punct de vedere al formei,
caracteristicilor constructive şi axelor, diferenţa constând, îndeosebi, în construcţia cercurilor.
Pentru efectuarea citirilor electronice, cercurile sunt codate printr-un model binar de coduri.
Măsurarea unghiurilor se bazează pe principiul citirii incrementale a cercurilor, iar un
microprocesor permite transformarea impulsurilor generate şi afişarea digitală, pe un monitor cu
cristal lichide (LCD), a unghiurilor orizontale şi verticale, precum şi a pantei în procente.
Teodolitelor electronice li se pot ataşa dispozitive electronice de măsurare a distanţelor,
denumite distomate sau telemetre, montate pe luneta aparatului, sau pe furcile alidadei, ori instalate
pe o ambaza specială, precum şi un carnet electronic de teren, alcătuind un ,,sistem modular” ce
permite şi măsurarea distanţelor înclinate, reducerea la orizont, sau aplicarea automată a unor
corecţii (de ex., atmosferică). Carnetul electronic de teren face posibilă stocarea datelor brute sau a
celor prelucrate provenite de la teodolitul electronic, distomat sau telemetru sau tahimetru
electronic, permiţând prelucrarea datelor şi fiind dotat cu un modul de programe specifice pentru
aplicaţii topografice, precum şi transferul datelor către alte sisteme periferice, PC sau plotter.
Caracteristicile tehnice ale unor teodolite electronice sunt redate în tabelul 7.1
Staţiile totale, denumite şi staţii ,,inteligente” sau tahimetre electronice, au drept
componente, un teodolit electronic, un dispozitiv electronic de citire a distanţelor, precum şi un
terminal programabil şi înregistrator, având toate componentele necesare măsurării electronice a
unghiurilor şi distanţelor, memorării şi prelucrarii datelor.
Componenta fundamentală a instrumentului este microprocesorul, care se compune din: 1)
un dispozitiv de comandă pentru executarea măsurătorilor (cu exceptia vizării prismei, care se
realizează manual), prin intermediul unei interfeţe constituite din tastatură şi afisaj cu cristale
lichide în sistem alfanumeric şi grafic; 2) un dispozitiv de calcul pentru operaţiunile logice; 3) un
registru de lucru (RAM) pentru stocarea şi recitirea datelor; 4) un compensator automat pe ambele

35
axe, necesar corecţiilor la citirile unghiurilor orizontale şi verticale. Pentru stocarea datelor se pot
utiliza şi dischete cu benzi magnetice sau carduri de memorie. Caracteristicile tehnice ale unor
tahimetre electronice – staţii totale sunt redate în tabelul 7.2.

Tabelul 7.1. Caracteristici tehnice ale unor teodolite electronice (www.pentaxsurveying.com;

www.ave.nikon.co.jp; www.sokkia.com)
Puterea de
Tip Precizia Masă
Firma mărire a Afişaj Compensator Alimentare
teodolit unghiulară (Kg)
lunetei
Nikon NE-203 / LCD cu 2
Pe axa verticală -
202 30 x 5"/1 mgon linii Bat. Alcaline
ETH 302 2"/0.6 mgon LCD cu 2
Pe axa verticală
Pentax

ETH 305 5"/1.5 mgon linii pe

30 x ambele 4 x AA 4,6
ETH 310 10"/3 mgon fete ale - Bat. Alcaline
ETH 320 20"/6 mgon aparatului -
DT 210 2"/0.6 mgon/0.01 mil LCD cu 2
Pe ambele axe 4,7
Sokkia

30 x linii pe
DT 510 5"/1.5 mgon/0.025 mil 2 x LR14/C
ambele
DT 510A 5"/1.5 mgon/0.025 mil - Bat. Alcaline 4,5
fete ale
DT 610 26 x -
7"/2.2 mgon/0.035 mil aparatului
4,2
Tabelul 7.2. Caracteristici tehnice ale unor tahimetre electronice - statii totale -
(www.pentaxsurveying.com; www.ave.nikon.co.jp; www.sokkia.com)
Precizia de citire
Tipul Puterea de
Portee Memorie Masă
Firma statiei marire a Prisme
Unghiulară Distanţa maximă internă (kg)
totale telescopului

1" / 0.3 mgon 5-100m pe folie

DTM-552
Nikon

reflectorizanta
±(2 + 2ppm 10000
33x 2" / 0.5 mgon 2700m 1 prisma 5,5
DTM-532 x D)mm înregistrări
3600m 3 prisme
3" / 1 mgon 4400m 9 prisme
DTM-522
R-322NX/ 200m Fara prisma
2" 800m pe folie
R-322EX
reflectorizanta 20000
5,7
R-323NX/
1600m miniprisma înregistrări
3" 4500m 1 prisma
R-323EX
5600m 3 prisme
R-325NX/
±(2 + 2ppm
Pentax

R-325EX x D)mm 200m Fara prisma

30 x 800m pe folie 5,5
R-35NX/ reflectorizanta 16000
5"
R-335EX 1600m miniprisma înregistrări
4000m 1 prisma
R-315NX/ 5000m 3 prisme
R-315EX
5,5
R-326NX/ ±(3+ 2ppm x 2800m 1 prisma 12000
6" D)mm
R-326EX 3500m 3 prisme înregistrări
120m pe folie
Sokkia

SET210 2"/0.6 mgon reflectorizanta Aprox.

±(2 + 2ppm
30 x 800m miniprisma 10000 5,2
x D)mm 2700m
SET310 3"/1 mgon 1 prisma înregistrări
3500m 3 prisme

36
 SET510 5"/1.5 mgon

SET610 26 x 6"/1.9 mgon 5,0

Teodolit electronic-seria Teodolit electronic-seria Teodolit electronic-seria

NE - Nikon ETH - Pentax DT - Sokkia
Teodolit din seria ETH - Nikon
TT

Staţie totală Nikon –DTM502 Staţie totală Pentax – seria R-300X Staţie totală Sokkia – seria 10

37
 Fig. 7.25 a. Câteva teodolite electronice şi staţii totale (Nikkon, Zeiss, Pentax, Sokkia)
(www.pentaxsurveying.com; www.ave.nikon.co.jp; www.sokkia.com)

Fig. 7.25 b. Câteva teodolite electronice şi staţii totale pe terpied, gata de lucru în teren

Printre aplicaţiile topografice specifice ale tahimetrelor electronice se numără: determinări

de unghiuri şi distante, calculul coordonatelor punctelor topografice pe baza orientării şi distanţei,
determinarea ariei şi perimetrului figurilor topografice, calculul coordonatelor unui punct exterior
unei drepte, calculul abscisei şi ordonatei unui punct faţă de o direcţie dată sau faţă de o curbă,
determinarea distanţei dintre puncte nestaţionabile, în mod radial sau poligonal, determinarea
înalţimilor detaliilor inaccesibile.

7.4 Verificarea şi rectificarea teodolitelor clasice

Verificarea reprezintă examinarea tuturor pieselor componente ale teodolitului în scopul
constatării existenţei eventualelor erori de construcţie, respectiv a bunei stări de funcţionare a
acestuia. Rectificarea teodolitului este operaţia prin care sunt eliminate eventualele dereglări sau
erori de reglaj ale acestuia.

7.4.1 Erorile de construcţie

Nu întotdeauna produsele manufacturate au parametrii proiectaţi sau doriţi. Neîndeplinirea
condiţiilor de construcţie generează erorile de construcţie. Dintre condiţiile de construcţie care
trebuie satisfăcute se menţionează:

-i) cercurile gradate trebuie să fie perpendiculare pe axele lor, condiţie ce poate fi realizată
uşor în condiţiile tehnicii actuale. Prin urmare, cercul orizontal trebuie să fie perpendicular pe axa

38
verticală VV a teodolitului, în timp ce, cercul vertical trebuie să fie perpendicular pe axa secundară
OO a acestuia (condiţia lui Bessel),

-ii) axele cercurilor trebuie să fie riguros concentrice cu cercurile gradate, orizontal,
respectiv vertical; dacă nu este respectată această condiţie, atunci se produc erorile de excentricitate
ale cercurilor.
Dacă axa VV’ a teodolitului este excentrică faţă de cercul orizontal (limb), atunci există
eroarea de excentricitate a alidadei. Prezenţa acestui tip de eroare se poate pune în evidenţă prin
compararea citirilor de la cele două verniere. În situaţia în care, între aceste citiri efectuate în
aceeaşi poziţie a cercului alidad, există diferenţe mai mari de 200 g + 2e (e=precizia teodolitului)
atunci s-a produs eroarea de excentricitate a alidadei.
De exemplu dacă se vizează spre două puncte A şi B şi se obţin citirile a 1 şi b1 la un vernier,
respectiv a2 şi b2 la cel de-al doilea vernier, atunci, pentru înlăturarea erorii de excentricitate a
alidadei se recomandă efectuarea mediei citirilor la cele două microscoape. La teodolitele moderne
media citirilor se realizează automat.

-iii) axa de vizare OS (LL) a lunetei trebuie să se intersecteze cu axa verticală VV’ a
teodolitului; dacă nu este respectată condiţia de mai sus atunci se produce eroarea de excentricitete
a lunetei. La vizarea a două puncte A şi B, fig. 7.26, unghiul real este a, dar în măsurătoare au
rezultat unghiurile eronate a1 şi a2, în poziţia I, respectiv a II-a ale lunetei, diametral opus şi
răsturnată cu 200g. Unghiurile M1H1A şi CH1B, respectiv M2H2B şi CH2A sunt congruente, fiind
opuse la vârf:

a1 + (A/2) = a + (B/2) (7.19)

şi
a2 + (B/2) = a + (A/2) (7.20)

prin adunarea celor două relaţii se obţine:

2a = a1 + a2 (7.21)
şi
a = (a1 + a2)/2 (7.22)

Aşadar, pentru eliminarea erorii de excentricitate a lunetei se efectuează media citirilor

făcute în cele două poziţii reprezentative ale lunetei.
Prin urmare, în vederea anihilării atât a erorilor de excentricitate a alidadei cât şi ale lunetei
se recomandă efectuarea citirilor la ambele verniere ale teodolitului şi în ambele poziţii ale lunetei,
efectuându-se media aritmetică a acestor citiri.

-iv) gradaţiile cercurilor să fie egale; această condiţie este satisfăcută de cele mai multe
teodolite, îndeosebi de cele moderne. Pentru a reduce valoarea erorilor cauzate de nesatisfacerea
acestor condiţii în executarea măsurătorilor de mare precizie trebuie efectuat un număr mare de
repetiţii ale măsurării unghiurilor, începând fiecare măsurătoare cu o origine diferită.

39
 M1
A H1
(A/2)
a1
a
C
a2
B
(B/2) H2
M2

Fig. 7.26. Reprezentarea schematică a erorii de excentricitate a lunetei prin vizarea celor
două puncte A, B, din punctul C, în cele două poziţii ale lunetei (M 1 şi M2)

7.4.2 Erorile de reglaj

Acest erori iau naştere prin nerespectarea următoarelor condiţii:
i) condiţia de verticalitate a axei verticale VV’ (principală) se realizează prin calarea
teodolitului după modul arătat într-un capitol anterior, prin rectificarea nivelelor. Atunci când s-a
constatat că dereglarea constă în faptul că bula, după calare, nu rămâne simetric între repere, atunci
se rectifică nivela sau nivelele. Când teodolitul are o singură nivelă, atunci se apreciază deplasarea
s a bulei; jumătate din această deplasare se anulează cu ajutorul şurubului de rectificare a nivelei,
iar cealaltă jumătate se corectează prin rotirea şuruburile de calare. Această operaţie poate fi
repetată până când deplasarea s se anulează. Se procedează identic pentru fiecare nivelă atunci când
teodolitul este prevăzut cu două.

-ii) condiţia de orizontalitate a teodolitului. Axa principală VV’ a teodolitului trebuie să fie
verticală, iar axa orizontală OO (axa secundară) trebuie să fie, din construcţie, orizontală şi
perpendiculară pe axa VV’. Pentru verificarea orizontalităţii axei OO se procedează după cum
urmează:
Lângă un perete luminos, la o distanţă de 10-20 m de teodolit, se fixează un fir cu plumb,
care este vertical, şi care va fi vizat la o extremitate cu centrul firelor reticulare după calarea
aparatului, având cercul alidad şi limbul stabilizate. Apoi, luneta se va răsturna şi se va roti aparatul
cu 200g, în poziţia a II-a a lunetei, iar dacă centrul firelor reticulare va cădea tot peste extremitatea
firului cu plumb, atunci axa OO este în poziţie orizontală, şi în consecinţă, perpendiculară pe axa
VV’. Dacă vizările prin centrul reticular nu coincid, atunci se va corecta jumătate din deplasare cu
un şurub de rectificare situat la unul dintre lagărele axei lunetei, care permite axei OO a lunetei să
fie coborâte sau ridicate.
Aparatele moderne nu au dispozitive pentru rectificarea poziţiei axei secundare, axa OO
fiind din construcţie riguros perpendiculară pe axa principală VV’. Totuşi, în situaţia uzurii
teodolitului, această condiţie nu mai este satisfăcută. De aceea, eroarea se va înlătura prin vizarea
cu luneta în ambele poziţii, la aceeaşi înălţime, luând ca referinţă media celor două citiri.

40
 -iii) condiţia de perpendicularitate a axei de vizare OS a lunetei pe axa secundară OO; prin
neîndeplinirea acestei condiţii ia naştere eroarea de colimaţie, care poate fi depistată astfel:
-se vizează un punct îndepărtat, M, cu luneta orizontală în poziţia 1 a lunetei şi se face
citirea c1 pe limb,
-apoi se deblochează cercul alidad de limb şi se vizează iarăşi punctul M, de data aceasta cu
luneta în poziţia a II-a. Se obţine citirea c2; dacă c2 = c1 + 200g, atunci nu există eroare de colimaţie,
iar OS este perpendicular pe OO. Dacă c1 diferă de c2 cu mai mult de 200g, atunci diferenţa dintre
aceste citiri este dublul erorii de colimaţie, produsă datorită faptului că axa OS nu este
perpendiculară pe axa OO. Pentru anularea acestei erori de colimaţie se poate proceda astfel:
-se înlătură diferenţa de 200g prin efectuarea mediei citirilor făcute cu luneta în poziţia I şi a
II-a,
-valoarea mediei obţinute se introduce pe limb, prin modificarea poziţiei alidadei, poziţia
limbului rămânând aceeaşi,
-se aduce firul reticul vertical cu ajutorul şurubului de rectificare a firelor reticulare ale
lunetei astfel încât să coincidă cu punctul vizat înainte,
-această acţiune se repetă până când se elimină complet eroarea de colimaţie (c 2 = c1 +
200g).
În măsurarea unghiurilor orizontale, eliminarea erorii de colimaţie se realizează prin
efectuarea citirilor în ambele poziţii ale lunetei, reţinându-se media acestor citiri.

-iv) condiţia ca firele reticulare să fie corect aranjate; prin construcţie firul reticular vertical
este în mod normal perpendicular pe cel orizontal, iar verticalitatea firului reticular vertical se
verifică astfel: se vizează un punct fix, astfel încât firul reticular vertical să se suprapună peste
punct, după care luneta se va mişca în plan vertical pe tot câmpul acesteia. În situaţia în care
punctul vizat îşi păstrează aceeaşi poziţie faţă de firul reticular vertical, atunci firul vertical este
într-adevăr în mod corect poziţionat, fiind vertical. Dacă acestea nu se suprapun, atunci se
verticalizează firul menţionat prin intermediul şuruburilor de rectificare ale reticulului. Similar se
procedează şi pentru firul reticular orizontal, deplasând luneta în plan orizontal faţă de un reper
orizontal.

v) condiţia de orizontalitate a liniei care uneşte diviziunile zero ale vernierelor de la cercul
vertical; geometric, prin definiţie, unghiurile verticale sunt formate de distanţele conţinute în
planuri înclinate şi un plan orizontal HH (H de la termenul englez horizontal), plan faţă de care se
măsoară aceste unghiuri, fig. 7.27. Planul orizontal este redat prin linia care uneşte diviziunile 0 ale
vernierelor pe cercul vertical al teodolitului, atunci când cercul vertical este orizontalizat, fig. 7.14.
În acest caz unghiurile verticale citite pe cercul vertical în ambele poziţii ale lunetei vor fi egale.
Când se vizează un punct (M), în cazul în care planul orizontal real, HH, nu include linia
care uneşte cele două diviziuni zero ale vernierelor, atunci se produce eroarea de zenit
instrumental, iar în prima poziţie a lunetei unghiul vertical  = 1 - , fig. 7.27 a, în timp ce în cea
de-a doua poziţie unghiul  = 2 +, fig. 7.27 b. Adunând relaţiile se obţine:

2  = 1 + 2 (7.23)
iar
 = (1 + 2)/2 (7.24)

41
 Prin urmare, verificarea liniei 0-0 a vernierelor este necesară în măsurătorile topografice, iar
efectuarea acestei operaţii se poate face astfel: unghiul rezultat din media celor două citiri () se
introduce pe cercul vertical fără modificarea poziţiei lunetei. Acum, linia 0-0 a vernierelor este
adusă în planul orizontal HH, însă bula nivelei de pe cercul vertical nu a mai rămas simetric între
reperele sale.

M M
2
0 0
  
H H H H
1 
0 0

a) b)

Fig. 7.27. Reprezentarea grafică a erorii de zenit instrumental pentru direcţia punctului M:
a-poziţia I, b-poziţia a II-a a lunetei

De aceea nivela aceasta va trebui rectificată cu ajutorul şuruburilor de rectificare. După ce

se efectuează această operaţie se va viza iarăşi în ambele poziţii ale lunetei pentru testare. Aceasta
operaţie se va repeta până când eroarea de zenit instrumental va fi anulată. Teodolitele moderne
sunt construite în aşa fel încât poziţia corectă a liniei orizontale 0-0 a vernierelor aparţinând
cercului vertical se asigură în mod automat, cu ajutorul unui dispozitiv compensator.

7.5 Utilizarea teodolitului în măsurarea unghiurilor topografice

7.5.1 Măsurarea unghiurilor orizontale pe limb
După centrarea şi calarea aparatului, precum şi după punerea la punct a lunetei şi orientarea
teodolitului pe direcţia nordului magnetic, prin aducerea gradaţiei zero a cercului orizontal pe
direcţia acestuia, în scopul măsurării unghiurilor topografice orizontale se efectuează vize optice
folosind firul reticular vertical, către vârful sabotului jalonului, prin metodele specifice: i) metoda
simplă, ii) metoda repetiţiei, iii) metoda reiteraţiei, iv) metoda Schreiber, care sunt descrise în cele
ce urmează:

7.5.1.1 Metoda simplă

Această metodă se foloseşte pentru măsurători cu precizie redusă şi prezintă două variante:
a) cu coincidenţa zerourilor şi b) utilizând diferenţa citirilor. Prima se foloseşte pentru măsurarea
unui singur unghi, eliberând cercul alidad şi rotindu-l până când diviziunile zero ale vernierelor
sunt aduse astfel încât să coincidă cu diviziunile 0-200g de pe limb.
De exemplu, atunci când se măsoară un unghi () format din două direcţii S-1 şi S-2, fig.
7.28, se vizează mai întâi unul dintre puncte (1), apoi celălalt punct (2). La vizarea punctului 1 este
recomandabil ca diviziunea 0 de pe limb să corespundă primei citiri (a). Acum, teodolotul nu mai
este orientat spre direcţia nord, iar după aceea, cercul alidad se deblochează faţă de limb, iar luneta
se roteşte în sensul acelor ceasornicului de la 1 la 2, vizându-se şi semnalul din punctul 2,
efectuându-se citirea a doua (b), care este chiar valoarea unghiului  = b - a = b, deoarece sensul de

42
divizare a limbului corespunde cu sensul mişcării acelor de ceasornic iar a = 0. Pentru verificarea
corectitudinii măsurătorii este bine ca determinarea să se repete şi cu luneta în poziţia a II-a.
Atunci când se foloseşte diferenţa citirilor b - a, diferenţa constă numai în faptul că a este
diferit de 0.

2
(de ex., b=70g ) 2 b (de ex., b=100g)



S S

1 a=0 1
a ≠ 0 (de ex., a=30g)
i) ii)
Fig. 7.28. Modul de citire şi măsurare a unghiurilor orizontale: i) prin coincidenţa zero-urile
(a= 0) şi ii) ca diferenţă a citirilor (b-a)

7.5.1.2 Metoda repetiţiei

Metoda repetiţiei este esenţială în topografie şi cere ca măsurarea unghirilor să se facă de
mai multe ori. Se începe cu valoarea iniţială 0 şi se măsoară în mod cumulat de mai multe ori
unghiul respectiv, pe sectoare succesive ale limbului, aducându-se citirea a doua în dreptul
primului punct vizat, ş.a.m.d. Valoarea unghiului va fi tocmai media aritmetică a acestei măsurători
cumulative:

 = valoarea cumulată / numărul de repetiţii (7.25)

În practica topografică, numărul obişnuit de repetiţii este patru, însă acesta poate fi depăşit
dacă operaţia cere o precizie deosebit de ridicată. În geodezie, unde precizia este foarte mare,
numărul de repetiţii este mult mai mare (>peste 20).

7.5.1.3 Metoda reiteraţiei

Este folosită în vederea măsurării mai multor unghiuri de mai multe ori, atunci când se
solicită o acurateţe superioară. Măsurătoarea se realizează prin efectuarea de mai multe serii, care
acoperă un cerc complet (400g), fiecare serie având origini diferite, de valoare q. Aceste origini
diferite depind de numărul seriilor, iar valoarea q a originilor se calculează efectuând raportul
dintre suma gradelor unui cerc complet şi numărul seriilor (n):

q = 400g / n (7.26)

Valoarea q se multiplică cu şirul numerelor naturale până la n-1, adică: 1; 2; 3; 4; ...... n-1,
în timp ce produsele rezultate, de forma q x (n-1) ≤ 400g, de exemplu: 0g, 100g, 200g, 300g, vor
reprezenta tocmai gradaţiile de la care se vor începe măsurătorile la fiecare serie, prin acest
procedeu urmărindu-se omogenizarea datelor obţinute, în ipoteza existenţei diviziunilor inegale.

43
 Practic, pentru efectuarea metodei reiteraţiei se procedează astfel: într-un punct convenabil
S se face staţie pentru măsurătorile de unghiuri şi se vizează semnalul din punctul A cu originea 0
în teodolit; după aceea se deblochează cercul alidad şi se iau vize spre semnalele din punctele B, C,
D şi din nou semnalul din punctul de pornire, A, realizându-se astfel un tur complet de orizont, fig.
7.29. Trebuie menţionat că după fiecare viză spre punctele B, C, D, A se citesc valorile unghiulare
de pe limbul teodolitului, dar trebuie îndeplinită condiţia ca între prima şi ultima citire a semnalului
din A să existe o diferenţa de cerc complet (400 g)  precizia aparatului.
După ultima citire a unghiurilor, luneta se va roti cu jumătate de cerc (200g) în jurul axei
OO, iar cercul alidad tot cu o jumătate de cerc dar în jurul axei VV’, realizându-se cea de-a II-a
poziţie a lunetei. Acum începe al doilea tur de orizont, luând vize acum în sens invers acelor de
ceasornic spre semnalele din A, apoi din D, C, B şi din nou din A, cu citirea valorilor unghiulare
după fiecare vizare şi înfăptuindu-se astfel o primă serie. Cea de-a II-a serie se va efectua similar cu
prima, dar cu altă origine a cărei valoare depinde de numărul seriilor de măsurători, de ex. 200g.

D A

B
C
Fig. 7.29. Determinarea unghiurilor cu ajutorul metodei reiteraţiei

După efectuarea fiecărei serii de măsurători de unghiuri se vor calcula erorile făcute.
Corecţiile acestora vor fi repartizate progresiv pe toate unghiurilor citite. Într-un tur de orizont
numărul vizărilor poate fi de 12-15. Toleranţa admisă convenţional în măsurarea unghiurilor cu
teodolitul este:

T = e (n)1/2 (7.27)

în care e este precizia teodolitului, iar n este numărul vizărilor luate într-un tur întreg de orizont.

7.5.1.4 Metoda Schreiber

Metoda Schreiber este folosită în mod curent în triangulaţie şi constă în măsurarea
unghiurilor în toate combinaţiile posibile, adică atât separat cât şi în grupe de două câte două, trei
câte trei, ş.a.m.d.

7.5.2 Măsurarea unghiurilor verticale

În cadrul măsurătorilor terestre, pe lângă unghiurile orizontale este necesar să se măsoare şi
unghiurile verticale. În acest sens, în măsurătorile planimetrice unghiurile verticale sunt
întrebuinţate pentru reducerea distanţelor înclinate la proiecţiile lor orizontale. În altimetrie (sau în
nivelment) unghiurile verticale sunt utilizate pentru calcularea altitudinii punctelor folosind metode
trigonometrice (nivelment trigonometric).

44
 În scopul măsurării unghiurilor verticale se efectuează vizări prin intermediul firului
reticular orizontal (firul nivelor), la înălţimea teodolitului (distanţa pe verticală, de la punctul de
staţie până la axa OO a teodolitului, centrul cercului vertical), sau la înălţimea semnalului vizat
(distanţa pe verticală de la sol până la baza popului (a capului negru din vârful semnalului).
Prin măsurători de unghiuri verticale se pot obţine unghiuri de pantă (a) atunci când
poziţiile în care este divizat cercul vertical are gradaţiile 0-200g în plan orizontal, respectiv unghiuri
zenitale (z) atunci când gradaţiile 0-200g sunt în plan vertical, fig. 7.30.
Referitor la unghiurile verticale tebuie satisfăcută condiţia care cere ca aceste unghiuri să se
măsoare în ambele poziţii ale lunetei, luându-se media citirilor (c1 şi c2) efectuate în aceste poziţii:

a = (c1 + c2) / 2 sau (7.28)

z = (c1 + c2) / 2 (7.29)
0 z
A A
a
200g 0

200
Fig, 7.30. Reprezentarea schematică a unghiurilor de pantă (a) şi a celor zenitale (z) la
vizarea spre un punct A

8. Metode de ridicare în plan a unei suprafeţe

Ridicările topografice în planimetrie cuprind proiectarea, efectuarea măsurătorilor în teren,
calculul şi raportarea planimetrică pe planuri sau hărţi a obiectelor terestre, fără reprezentarea
reliefului, de care se ocupă altimetria (nivelmentul).
Determinarea planimetrică a punctelor necunoscute înseamnă aflarea coordonatelor
rectangulare sau polare, pornind de la unul sau de la mai multe puncte de coordonate cunoscute.
Coordonatele oricărui punct necunoscut se pot determina ori prin legarea sa de alte puncte
cunoscute de acelaşi ordin, acestea reprezentând punctele de sprijin din reţeaua existentă, ori
independent.
Se deosebesc 3 categorii de metode în cadrul acestor operaţii topografice de ridicare în plan
a unei suprafeţe:
i) metode care necesită numai măsurători de unghiuri, pornind de la o latură cunoscută:
triangulaţia şi intersecţia,
ii) metode care necesită numai măsurători de distanţe: intersecţia liniară (metoda cu metru),
metoda aliniamentelor şi echerarea (metoda coordonatelor),
iii) metode care necesită atât măsurători de unghiuri, cât şi măsurători de distanţă:
drumuirea (poligonaţia) şi radierea (metoda polară).

45
 8.3 Metoda drumuirii
Metoda drumuirii, sau poligonaţia, este utilizată atât pentru îndesirea reţelei de puncte de
sprijin obţinută prin triangulaţia de ordinul V, sau prin intersecţii, cât şi pentru realizarea în mod
independent a unei reţele de puncte de sprijin, sau pentru ridicarea unor detalii planimetrice
alungite, de ex., cursuri de apă, căi de comunicaţie, canale etc. Drumuirea permite ridicarea
efectivă a detaliilor planimetrice. Primele drumuiri executate între punctele reţelei de sprijin se
numesc drumuiri primare, următoarele drumuiri, sprijinite cel puţin pe un capăt al celor primare
se numesc drumuiri secundare. În orice drumuire trebuie îndeplinite însă, anumite cerinţe:
i) punctele prevăzute pentru drumuire trebuie să fie amplasate cât mai aproape de
punctele de detalii care vor fi ridicate ulterior, să fie fixe şi să aibe vizibilitate reciprocă, iar panta
să fie pe cât posibil continuă, pentru o măsurare a distaţelor cu cât mai mici erori,
ii) distanţa dintre punctele de drumuire să fie mai mare de 30-40 m, putând fi încadrată
optim în intervalul 80-150 m, în caz excepţional între 30-300 m; laturile vecine trebuie să aibe
lungimi apropiate ca valoare,
iii) lungimea totală a laturilor drumuirii nu trebuie să depăşească 2000 m în intravilan
(zona locuită, cu construcţii), respectiv 3000 m în extravilan (zona rurală, agricolă sau silvică,
fără construcţii), deoarece erorile cresc,
iv) în general, numărul laturilor drumuirii oscilează în intervalul 15-18, rar până la 30.
Operaţiile drumuirii se vor desfăşura în conformitate cu necesitatea succesiunii lor
normale. Mai întâi punctele de drumuire vor fi alese, apoi vor fi marcate, de preferinţă prin ţăruşi
de lemn în extravilan şi prin ţăruşi metalici în intravilan. Cele mai importante puncte de drumuire
vor fi bornate.
După punerea în staţie a aparatului, care presupune printre altele, centrarea teodolitului,
calarea acestuia şi orientarea sa pe direcţia nord magnetic, următoarea operaţie constă în
măsurarea lungimilor laturilor de drumuire, atât la dus cât şi la întors pentru a avea cel puţin
două repetiţii, apoi în acelaşi mod se va proceda cu măsurarea unghiurilor de pantă şi cu
unghiurile orizontale, de la 1 la 2 şi invers. Ambele tipuri de unghiuri vor fi măsurate atât în
poziţia I, cât şi în poziţia a II-a a lunetei, citindu-se la ambele microscoape sau verniere.
În situaţia în care drumuirea nu se sprijină pe alte puncte, fiind independentă, atunci în
teren se va determina şi orientarea după direcţia N magnetic a unei laturi. Ulterior se va continua
cu efectuarea mediilor pentru valorile măsurate: distanţe, unghiuri orizontale şi verticale. Întrucât
de cele mai multe ori în natură distanţele sunt înclinate, lungimile măsurate ale laturilor
drumuirii vor trebui reduse la orizont cu binecunoscuta formulă:

D = L x cos () (8.109)

unde D este proiecţia orizontală a lungimii (L) măsurate în teren, sau distanţa reprezentată pe
hartă, iar  este unghiul de pantă (vertical) al acesteia.
După aceea se vor calcula şi orientările laturilor de drumuire. Cu ajutorul acestora şi al
distanţelor reduse la orizont (d), se vor calcula coordonatele relative x şi y, urmând ca în final
să se calculeze şi coordonatele absolute X, Y ale punctelor de drumuire în sistemul de
coordonate folosit.
Există mai multe tipuri de drumuiri planimetrice. Aici vor fi abordate numai două dintre
acestea: a) drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute şi b) drumuirea închisă
pe punctul de plecare.

46
 8.3.1 Metoda drumuirii sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute
Această metodă este utilizată pentru îndesirea punctelor de sprijin realizată anterior prin
metoda triangulaţiei sau intersecţiei. Rezultatul calculelor se poate testa cu ajutorul punctelor de
sprijin, determinate prin metodele anterior menţionate, care sunt superioare ca precizie metodei
drumuirii.
-În teren, prin drumuire se va face legătura dintre triangulaţie şi intersecţie. Astfel, în fig.
8.15 se poate observa că drumuirea notată 111-112-113 se sprijină pe punctul de triangulaţie 5 şi
pe punctul de intersecţie 55, puncte care au coordonatele rectangulare cunoscute. Se vor măsura
lungimile laturilor 5-111, 111-112, 112-113, 113-55, atât la ducere, cât şi la întoarcere (pentru a
avea cel puţin două repetiţii şi a minimiza erorile).
Se va începe într-unul dintre punctele de sprijin, de ex. făcându-se staţie în punctul de
triangulaţie 5, vizându-se în plan orizontal, mai întâi înapoi către cel mai apropiat punct de
triangulaţie, 4 în fig. 8.15, efectuâd citirea c1. Apoi se va viza înainte spre primul punct de
drumuire, 111, făcâdu-se citirea c2, diferenţa 5 fiind egală cu c2 - c1.
În continuare se va măsura şi unghiul de pantă de la 5 la 111, după care se va face staţie
în punctul următor pe direcţia drumuirii, 111, şi se va viza înapoi spre punctul 5, rezultând citirea
c1. Ulterior se va viza înainte spre punctul de drumuire 112, obţinându-se citirea c2. Unghiul 111
va fi egal cu diferenţa citirilor c2 şi c1. Similar punctului anterior se vor măsura şi unghiurile
verticale (panta) de la 111 la 5, respectiv de la 111 la 112.
Aceste operaţii se vor repeta atât înainte cât şi înapoi pentru determinarea unghiurilor
orizontale şi verticale. Ultimul punct de staţie în drumuirea descrisă va fi punctul de intersecţie
55, din care se vor efectua atât citiri înainte cât şi înapoi. Valorile citite în teren se vor nota în
carnet pentru a putea fi prelucrate ulterior în birou, sau se vor introduce direct într-un computer
portabil (laptop).
-În birou se vor efectua mai multe operaţii a căror succesiune va fi prezentată mai jos.
Mai întâi se vor calcula mediile măsurătorilor efectuate pe teren. Pornind de la unghiul de
orientare de sprijin, cu ajutorul unghiurilor orizontale se vor calcula unghiurile de orientare ale
laturilor de drumuire, iar cu unghiurile verticale se vor calcula proiecţiile orizontale ale aceloraşi
laturi, sau reducerea la orizont a distanţelor înclinate.

47
 X
N
4 θ5-111
ω5
N
θ5-4
5
ω111
θ5-111
111 θ111-112
N

θ112-113

112 ω112

θ113-55
θ111-112
ω55
ω113

55
θ55-5
θ113-55
θ112-113
113

O Y
Fig. 8.15. Reprezentarea unei drumuiri sprijinite pe un punct de triangulaţie (5) şi pe un
punct de intersecţie (55), având coordonatele rectangulare cunoscute

Calculul orientărilor
În fig. 8.15 unghiul de orientare de sprijin este 5-4, sau orientarea laturii de triangulaţie
5-4, pe care se sprijină această drumuire. În cazul în care nu se cunoaşte orientarea de sprijin,
atunci aceasta se poate calcula cu ajutorul coordonatelor cunoscute ale punctelor de triangulaţie.
Prima latură de drumuire are orientarea dată de relaţia:

5-111 = 5-4 + 5 (8.110)

iar orientarea celorlalte laturi de drumuire va fi:

48
 111--112 = 5-111 ± 200g +  111 (8.111)
112--113 = 111--112 ± 200 g + 112 (8.112)
113--55 = 112--113 ± 200 g + 113 (8.113)
55--5 = 113--55 ± 200 g + 55

Generalizând aceste rezultate se ajunge la expresia:

n-(n+1) = (n-1)--n ± 200 g + n (8.114)

Termenul de 200g prezintă ambele semne (±), ceea ce înseamnă că el se adaugă atunci
când rezultatul orientării va fi < 400 g şi se scade când aceasta va fi >400 g. Orientarea ultimă, 55-
-5 se va calcula pentru verificarea exactităţii calculelor, ea fiind cunoscută din calculul
coordonatelor punctelor 55 şi 5 şi fiind denumită orientare de control.
Aceasta înseamnă că, suplimentar faţă de orientările () calculate în teren se vor calcula
şi orientările (’) laturilor cu ajutorul coordonatelor (X,Y) ale acestora. Acestea se vor compara.
În general,  nu este egală cu ’,  fiind afectată de erorile produse la măsurarea unghiurilor,
trebuind să fie corectată prin adăugarea algebrică a valorii c u (corecţia unghiulară), cu ≤ Tu, iar 
+ cu = ’.
În principiu, toleranţa unghiulară (T u) pe tur de orizont este dată aici (Russu, 1974; Leu
ş.a., 1999) de expresia:

Tu = p (n)1/2 (8.115)

unde p este precizia aparatului (de ex., 2cc), iar n este numărul direcţiilor vizate. Concret,
toleranţa unghiulară de închidere a drumuirii pe orientare va fi:

Tu = 150cc (n)1/2 (8.116)

în care n reprezintă numărul de staţii ale drumuirii planimetrice. În cazul în care această ultimă
relaţie este satisfăcută, atunci pasul următor va fi acela al repartiţiei corecţiei unghiulare în
progresie aritmetică. Astfel, corecţia unghiulară totală, c u, va fi împărţită la numărul de unghiuri
şi laturi (n), iar corecţia unghiulară elementară (q u) va fi:

qu = cu / n (8.117)

iar pentru fiecare unghi corectat ’ se va putea scrie:

’5--111 = 5--111 + qu (8.118)

’111--112 = 111--112 +2 qu (8.119)
’112--113 = 112--113 + 3 qu (8.120)
’113--55 = 113--55 + 4 qu (8.121)
’55--5 = 55--5 + 5 qu (8.122)

După această operaţie se va continua cu calculul coordonatelor relative (x, y) şi al

coordonatelor absolute (X,Y) aparţinând punctelor de drumuire.

49
 -Aplicaţie. In fig. 8.15 au fost măsurate unghiurile şi laturile următoare:
5-4 = 375g ; ω5 = 180g ; ω111 = 280g ; ω112 = 140g ; ω113 = 150g ; ω55 = 50g ; 55-5 = 375g 03c. Să
se determine celelalte elemente ale drumuirii.

Atunci: 5-111 = 375 g + 180 g = 555 g; iar 555 g – 400 g (cercul intreg) = 155 g, deci 5-111 = 155 g.
111--112 = 155 g - 200g + 280 g = 235 g sau 155 + 200 + 280 = 635 g
112--113 = 235 g - 200 g + 140 g = 175 g sau 235 + 200 + 140 = 575 g
113--55 = 175 g - 200 g + 150 g = 125 g sau 175 + 200 + 150 = 525 g
55--5 = 125 + 200 + 50 = 375 .
g g g g
sau 125 – 200 + 50 = - 25 g

Dar între valoarea calculată de 375g şi valoarea dată (măsurată iniţial) de 375 g 03c există o
diferenţă (ε) de 3 c care va trebui repartizată pe toate unghiurile. Cum toleranţa T are valoarea de:

T = 150cc (5)1/2 = 335cc ≥ (ε) = 3,35 c

Se poate trece la calculul şi distribuţia corecţiilor, astfel încât corecţia elementară q u va fi:

qu = 3c / 5 = 0,6 c

iar pentru fiecare unghi corectat ’ se va putea scrie:

’5--111 = 155g + 0.6 c = 155g 00c 60cc = 155,0060 g

’111--112 = 235g + 2 x 0.6c = 235g 01c 20cc = 235,0120 g
’112--113 = 175g + 3 x 0.6c = 175g 01c 80cc = 175,0180 g
’113--55 = 125g + 4 x 0.6c = 125g 02c 40cc = 125,0240 g
’55--5 = 375g +5 x 0.6c = 375g 03c = 375,0300 g

Calculul coordonatelor relative şi absolute

Fie o drumuire care se sprijină pe punctele A, B, cu orientarea A-101 < 100g, dar cu
orientările laturilor 101-102, 102-103, 103-B > 100g, situate deci în cadranele II, III, IV, fig.
8.16.
Coordonatele relative (x, y) se pot calcula cu ajutorul relaţiilor geometrice existente
între distanţele Di şi unghiurile i din cadrul triunghiurilor dreptunghice formate. Formula
generală este:

X = D cos  Y = D sin  (8.123)

Aceste relaţii pot fi scrise cu funcţiile sin şi cos, indiferent de mărimea orientării , din
cadranele I-IV, astfel:

XA-101 = DA-101 cos 1 YA-101 = DA-101 sin I (8.124)

X101-102 = D101--102 cos 2 Y101-102 = D101--102 sin 2 (8.125)
X102-103 = D102--103 cos 3 Y102-103 = D102--103 sin 3 (8.126)
X103-B = D103--B cos 4 Y103-B = D103--B sin 4 (8.127)

50
 X N N
YA-101 Y101-102
101
θ1=θA-101 ω101 θ2
XA-101 N X101-102
DA-101 D101-102
XA YA A
ωA ω102 θ3
ΔX
XB YB B ωB D103-B D102-103 X102-103
X103-B ω103 Y102-103
103
ΔY Y103-B θ4

O YB YA Y

Fig. 8.16. Calculul coordonatelor relative (x, y) şi absolute (X, Y) ale punctelor de
drumuire

Pe de altă parte, suma proiecţiilor laturilor poligonului închis A-101-102-103-B-A pe ambele axe
de coordonate (Ox, Oy) este egală cu zero (cu ΔX şi ΔY, ca diferenţe între coordonatele
punctelor A şi B ):
n n
X -  (xi) = 0 Y -  (yi) = 0 (8.128)
i=1 i=1

Dar, această condiţie nu este satisfăcută datorită erorilor produse la măsurătorile

implicate; prin urmare corecţiile (Cx, Cy) vor trebui adunate algebric. Acestea se obţin din
relaţiile:

Cx = -[(X -  (x)] Cy = -[(Y -  (y)] (8.129)

sau sub forma
Cx = -(XB - XA) +  (x) Cy = -(YB - YA) +  (y) (8.130)

dar, pentru ca aceste corecţii sa poată fi repartizate pe fiecare componentă poligonală, mai întâi
trebuie satisfăcută condiţia de închidere C ≤ Tc (toleranţa).
Coorecţia C şi toleranţa Tc (în drumuire) se vor calcula cu relaţiile:

C = [(Cx)2 + (Cy)2]1/2 (8.131)

respectiv
Tc = 0,003 (D)1/2 + D / 2600 (8.132)

unde D este aici lungimea totală a drumuirii (Năstase, 1998).

51
 După alţi autori (Leu ş.a., 1999), toleranţa în drumuirea planimetrică are alte valori, în
funcţie de mărimea pantei terenului, cât şi de poziţia drumuirii faţă de aşezările omeneşti. Astfel,
pentru regiuni de şes, în extravilan, cu panta de 0-5g, Tc, exprimată în metri, are expresia:

Tc = ± (0,004 * (D)1/2 + D / 7500) (8.133)

unde D este lungimea totală a drumuirii (m), sau în intravilan:

Tc = ± 0,003 * (D)1/2 (8.134)

Altă formulă pentru toleranţa distanţei în drumuire are armătoarea expresie (Russu, 1974; Leu
ş.a., 1999) are expresia:

Tc = 0,0045 (D)1/2 +(3/5200) * D (8.135)

Oricare ar fi relaţia de calcul a toleranţei (iar în acest sens se fac aprecieri la prima
aplicaţie), următorul pas este acela de a compara eroarea cu toleranţa. Se pot calcula mai multe
valori ale toleranţei, conform cu formulele folosite. Dacă se doreşte o acurateţe ridicată, atunci C
se va compara cu valoarea minimă a toleranţei calculate. În cazul în care C ≤ Tc, se va proceda
la compensarea drumuirii (corectarea coordonatelor relative x, y, prin repartizarea corecţiilor).
Aplicarea compensării se poate realiza fie în funcţie de distanţele elementare D i, fie în funcţie de
coordonatele relative x, y, după calculul coeficienţilor de repartiţie a corecţiilor (K), definiţi
mai jos:
Pentru prima situaţie:
n n
Kx = Cx /  Di şi Ky = Cy /  Di (8.136)
i=1 i=1

Pentru cea de-a doua situaţie:

n n
K’x = Cx /  (xi) şi K’y = Cy /  (yi) (8.137)
i=1 i=1

Utilizând coeficienţii (K sau K’) de repartiţie a corecţiilor se definesc corecţiile

elementare qxi, qyi, ale celor două componente rectangulare:

qxi = Kx Di qyi = Ky Di (8.138)

pentru primul caz, sau
q’xi = K’x xi q’yi = K’y yi (8.139)
pentru cel de-al doilea caz,

iar pentru verificarea exactităţii măsurătorilor şi calculelor:

n n
qx = Cx; qy = Cy (8.140)
i =1 i =1

n n

52
 q’x = Cx q’y = Cy (8.141)
i =1 i =1

Aceste corecţii se vor aplica coordonatelor relative eronate, având ca rezultat

coordonatele relative compensate (’x, ’y):

’x = x + qx sau ’x = x + q’x (8.142)

’y = y + qy sau ’y = y + q’y (8.143)

După această operaţie se va trece la calculul coordonatelor absolute (X,Y) ale punctelor
de drumuire, care reprezintă etapa finală. Pentru început se va pleca de la coordonatele cunoscute
deja (ale punctelor de sprijin), de exemplu de la coordonatele punctului A, la care se vor aduna
algebric (±) coordonatele relative corectate:

X101 = XA + ’xA-101 Y101 = YA + ’yA-101 (8.144)

X102 = X101 + ’x101-102 Y102 = Y101 + ’y101-102 (8.145)
X103 = X102 + ’x102-103 Y103 = Y102 + ’y102-103 (8.146)
XB = X103 + ’x103-B YB = Y103 + ’y103-B (8.147)
…………………….. ……………………..
Xn = X(n-1) ± x’(n-1) -n Yn = Y(n-1) ± y’(n-1) -n (8.148)

Verificarea finală a operaţiei se va face prin compararea coordonatelor punctului de capăt

al drumuirii, B, calculate prin metoda descrisă mai sus, cu cele cunoscute, din reţeaua de sprijin,
în cazul analizat aici din reţeaua de triangulaţie.

-Aplicaţie. În fig. 8.16 s-au măsurat următoarele distanţe înclinate (Li) şi unghiuri
verticale (α): LA-101 = 50,18514 m, L101-102 = 70,368727 m, L102-103 = 75,16744 m, L103--B
=68,220511 m, respectiv α A-101 = 5,47 g, α 101-102 = 6,52 g, α 102-103 = -4,25 g şi α 103-B = -5,12 g, iar
coordonatele punctelor A şi B sunt: X A =70 m, YA = 40m, X B=55.10 m, YB =9.70 m, unghiurile
de orientare fiind: I =60g, 2 = 140g, 3 = 270 g, 4 = 330g. Să se calculeze coordonatele relative
şi celelalte elemente ale drumuirii!
După aplicarea relaţiilor de reducere la orizont, de tipul (D = L * cos α ), au rezultat
următoarele valori ale distanţelor Di: D A-101 = 50 m, D101-102 = 70 m, D102-103 = 75 m, D103--B =68
m, iar calculul coordonatelor relative se desfăşoară astfel:

XA-101 = 50 m * cos (60g) = 29.39 m YA-101 = 50 m * sin (60g) = 40.45 m

X101-102 = 70 m *cos (140g) = -41.145m
X102-103 = 75 m * cos (270g) = -34.05 m
X103-B = 68 m * cos (330g) = 30.87 m.
ΔX = XB-XA = 55,10-70,0 = -14,90 m
Σδxi = 29,39-41,14-34,05+30,87 = -14,93 m,
Y101-102 = 70 * sin (140g) = 56.64m
Y102-103 = 75 m * sin (270g) = -66.83 m
Y103-B = 68 m * sin (330g)= -60.59 m
ΔY= YB-YA = 9,70-40 = -30,3 m,
Σδyi = 40,45+56,64-66,83-60,59 = -30,33 m

Cx = diferenţa dintre ΔX şi Σδx i, respectiv Cy = diferenţa dintre ΔY şi Σδyi

Cx=14,93-14,90 = 0,03 m Cy =30,33-30,30 = 0,03 m, iar
Dar D (lungimea laturilor) = 50+70+75+68 m = 263 m, iar

53
Tc = 0,003 sqrt(D)+D/2600=0,003 sqrt(263)+263/2600 = 0,1500 m = 15 cm,
sau
Tc = ± (0,004 * (263)1/2 + 263 / 7500) = 0,0999 m = 10 cm
sau
Tc = 0,0045 * (263) 1/2 +(3*263)/5200 = 0,2247 m = 22,47 cm.

Prin urmare, cea de-a doua formulă privind calculul toleranţei a produs o valoare mai mică a
acesteia, fiind folosită în determinări mai precise, în timp ce a treia relaţie a dat un rezultat mai
mare, util în drumuiri expeditive, mai puţin pretenţioase. Rezultatul primei formule a fost,
aproximativ la egală distanţă de celelalte două, ceea ce îl recomandă pentru ridicări de precizie
medie, cum sunt majoritatea ridicărilor topografice.

C = sqrt (0,032 + 0,032) = 0,042 m = 4,2 cm, aşadar C < Tc (oricare dintre valori, 0,15 m, 0,225
m, sau 0,0999 m), deci se poate trece la repartiţia corecţiei. Atunci coeficientul:
Kx = 0,03m /263m = 0,000114 m/m, iar Ky = 0,03/263 = 0,000114 m/m.
Deci în acest caz particular Kx=Ky. Urmează acum corecţia elementară qx i, qyi:

qxi = Kx * Di şi qyi = Ky * Di, iar pentru că Kx = Ky, rezultă în acest caz qx i = qyi
qxA-101 = qyA-101 = 0,000114 . 50 m = 0,0057 m
qx101-102 = qy101-102 = 0,000114 . 70 m = 0,0080 m
qx102-103 = qy102-103 = 0,000114 . 75 m = 0,0085 m
qx103-B = qy103-B = 0,000114 . 68 m = 0,0078 m
iar Σqx = Σqy = 0,03 m

Coordonatele relative corectate vor fi:

’XA-101 = 29.39 + 0.0057=29.3957 m ’YA-101 = 40.45 +0.0057 = 40.4557 m
’X101-102 = -41.145 + 0.0080 = -41.132 m ’Y101-102 = 56.64 + 0.0080 = 56.648
’X102-103 = -34.05 + 0.0085 = -34.041m ’Y102-103 -66.83 + 0.0085 = -66.8215 m
’X103-B =30.87 +0.0078 = 30.878 m ’Y103-B = -60.59 + 0.0078 m = -60.5822
iar coordonatele absolute ale vârfurilor poligonului vor fi:

X101 = 70 + 29,357=99,3957 m Y101 = 40 + 40,4557 = 80,4557 m

X102 = 99,3957 – 41,132 = 58,2637 m Y102 = 80,4557 + 56.648 = 137,1037 m
X103 = 58,2637 – 34,041 = 24,2222 m Y103 = 137,1037 – 66,8215 = 70,2822 m
XB = 24,2222 +30,878 = 55,10 m YB = 70,2822 – 60,5822 = 9,70 m

Deoarece XB şi YB coincid cu valorile date, rezultă că verificarea a validat această drumuire.

8.3.2 Metoda drumuirii în circuit închis (închisă pe punctul de plecare)

Această metodă se foloseşte în scopul realizării unei reţele independente de puncte de
sprijin, în regiuni în care nu există puncte de sprijin determinate prin alte metode, superioare în
acurateţe comparativ cu metoda drumuirii. Ea se utilizează îndeosebi pentru suprafeţe relativ
mici de teren, sub 200 ha. În acest caz de drumuire se vor măsura: i) distanţele înclinate,
unghiurile orizontale  din interiorul poligonului format, unghiurile verticale , precum şi

54
orientarea uneia dintre laturile de drumuire, în cazul de faţă orientarea laturii 101-102 din fig.
8.17.
Calculul orientărilor
În opoziţie cu drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, în care
compensarea unghiulară implică corectarea orientărilor, în acest tip de drumuire compensarea se
va face asupra unghiurilor orizontale interioare. Într-un poligon cu n laturi şi n unghiuri există o
relaţie geometrică, potrivit căreia suma unghiurilor din poligon  este egală cu 200g * (n-2).
Această condiţie nu poate fi însă satisfăcută, din cauza erorilor inerente produse în timpul
măsurătorilor. Atunci se va aplica o corecţie Cu care se va repartiza în mod egal tuturor
unghiurilor orizontale interioare şi care este definită prin formula:
n
Cu = 200 (n-2) - i
g
(8.149)
i=1

iar corecţia elementară qu = Cu / n.

Prin urmare, unghiurile corectate ’i se vor obţine din relaţia:

’ =  + Cu / n (8.150)

Y101-102 102 Y102-103

x102 θ102-103
X101-102 L1 ω102 L2 X102-103
103
x103 θ101-102 θ103-104
101 ω101 ω103 Li
x101 h
L3 α
L5
Y105-101 X103-104 Di
ω105 ω104
x105 105 L4 104
x104 θ105-101 θ104-105

Y101-102 Y104-105 Y103-104

0 y101 y105 y102 y104 y103 y

Fig. 8.17. Metoda drumuirii în circuit închis

Cu ajutorul unghiurilor compensate se pot calcula orientările tuturor laturilor drumuirii,

începând cu orientarea cunoscută, în acest exemplu orientarea laturii 101-102:

101--102 = cunoscută,
102--103 = 101--102 +200g - ’ 102 (8.151)

55
 103--104 = 102--103 +200g - ’ 103 (8.152)
104--105 = 103--104 +200g - ’ 104 (8.153)
105--101 = 104--105 +200g - ’ 105 (8.154)
101--102 = 105--101 +200g - ’ 101 (8.155)
. . . .
n--(n+1) = (n-1)-n +200 - ’n
g
(8.156)

Orientarea cunoscută (măsurată) a laturii 101-102 se va compara cu orientarea calculată a

aceleeaşi laturi (101-102) pentru verificare, ele trebuind să fie egale pentru acceptarea
rezultatului.
Calculul coordonatelor relative
Coordonatele relative x, y se vor calcula similar metodei drumuirii sprijinite pe două
puncte de coordonate cunoscute, dar cu satisfacerea condiţiilor:
n n
 xi = 0 şi  yi = 0 (8.157)
i=1 i=1

Datorită erorilor de măsurare, relaţiile de mai sus nu vor fi însă îndeplinite, iar
coordonatele relative vor trebui corectate cu corecţiile Cx, Cy, definite astfel:
n n
C x = -  (x), Cy = -  (y) (8.158)
i=1 i=1

Celelalte calcule rămase sunt similare celor de la tipul precedent de drumuire (sprijinită
pe două puncte cunoscute). Cu ajutorul coordonatelor relative determinate anterior şi al
coordonatelor punctului 101 (X101, Y101) şi ţinând cont de semnul coordonatelor relative, se vor
calcula astfel coordonatele absolute (X,Y) ale punctelor de drumuire, în exemplul dat, punctele:
102, 103, 104, 105:

X102 = X101 + x’101-102 Y102 = Y101 + y’101-102 (8.159)

X103 = X102 + x’102-103 Y103 = Y102 + y’102-103 (8.160)
X104 = X103 + x’103-104 Y104 = Y103 + y’103-104 (8.161)
X105 = X104 + x’104-105 Y105 = Y104 + y’104-105 (8.162)
. . . . . . (8.163)
X101 = X105 + x’105-101 Y101 = Y105 + y’105-101 (8.164)
. . . . . . (8.165)
Xn = X(n-1) ± x’(n-1)-n Yn = Y(n-1) ± y’(n-1)-n (8.166)

Coordonatele X,Y ale punctului 101 se calculează în vederea verificării. Pentru aceasta
ele trebuie să fie egale cu coordonatele arbitrare atribuite iniţial punctului respectiv.

-Aplicaţie. În fig. 8.17 s-au determinat coordonatele rectangulare ale unui vârf (101): X101
= 100 m, Y101 = 100 m şi orientarea laturii 101-102 = 50g, s-au măsurat unghiurile orizontale
interioare poligonului: ω101=118g, ω102 =117g 96c, ω103 = 119g 20c, ω104 = 125g 37c, ω105 =119g
50c, unghiurile verticale (de pantă) ale laturilor înclinate: α 101-102 = 4g, α102-103 = 2.7g, α103-104 =
6.5g, α104-105 = 10g, α105-101 = 4.2g, respectiv laturile înclinate Li: L101-102 = 62.92 m, L102-103 =

56
56.93 m, L103-104 = 55.65 m, L104-105 = 58.29 m, L105-101 = 55.54 m, Să se calculeze celelalte
elemente ale drumuirii!
In tabelul 8.5 a şi b sunt desfăşurate calculele într-un fişier de tip Excel. Mai întâi au fost
compensate unghiurile interioare ω, pentru ca suma lor să facă 600 g, apoi s-au calculat
orientările laturilor poligonului, după care s-au calculat proiecţiile orizontale ale laturilor
înclinate, apoi coordonatele relative, urmate de corecţiile qx i, qyi şi de coordonatele relative
corectate, în final calculându-se coordonatele absolute X,Y.
Astfel, Σω = 600,03g, teoretic Σω = 200 (n-2) = 200 * 3 = 600 g. Atunci Cu = 600g -
600,03 = -0,03 g, iar Kω = -0,03 / 5 = - 0,006 g, unghiurile interioare corectate, ω ' = ω -Kω. După
g

această corecţie Σω' = 600g, putându-se trece la calculul orientărilor, de ex. θ 102-103 = 50+200-
117,954 = 132,046g; distanţa pe orizontală dintre punctele drumuirii, D i, este calculată în coloana
9, iar suma acestora este 288,0264. Continuarea calculelor este redată în tabelul 8.5 b.

Tabelul 8.5 a. Exemplu de calcul pentru metoda drumuirii în circuit închis, conform fig.
8.17
Punctul Unghiul Unghiul ω ' Unghiul / Unghiul θ Li Unghiul α Cos α Di
ω ω '= ω -Kω latura θ(n-1)+200-ω' Li * cos α
(g) (g) (g) (m) (g) (m)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
101 118,00 117,994 101-102 50,000 62,92 4,00 0,99803 62,79584
102 117,96 117,954 102-103 132,046 56,93 2,70 0,99910 56,87881
103 119,20 119,194 103-104 212,852 55,65 6,50 0,99479 55,36018
104 125,37 125,364 104-105 287,488 58,29 10,00 0,98769 57,57235
105 119,50 119,494 105-101 367,994 55,54 4,20 0,99782 55,41918
101 117,994 50 288,0264

În tabelul 8.3 b se continuă calculele, coordonatele relative x şi y, unde Σ x = 0,0491= -Cx şi
Σy = -0,0404 = -Cy. Toleranţa Tc = 0,003 * sqrt (288,0264) + 288,0264 / 2600 = 0,162 m, iar
corecţia totală C = sqrt [0,04042 + (-0,04912)] = 0,064 m. Rezultă că C < Tc.
Atunci Kx = -0,0491/288,0264= - 0,00017, iar Ky = 0,0404 / 288,0264 = 0,00014. Cu ajutorul
acestora se calculează corecţiile elementare qx i, qyI, de ex., qy1= Ky*D1= 0,00014*62,79584 =
0,0088 ş.a.m.d.

Tabelul 8.5 b. Continuarea exemplului de calcul pentru metoda drumuirii în circuit închis
Punctul Coord. relat. Coord. relat. qxi qyi Coord.rel. Coord.rel. Coord.abs Coord.abs
x y ’x ’y X Y
Di*cos θ Di*sin θ Kx*Di Ky*Di corectată corectată X101+’x X101+’y
(m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
101 44,4034 44,4034 -0,0107 0,0088 44,3927 44,4122 100,0000 100,0000
102 -27,4376 49,8235 -0,0097 0,0080 -27,4473 49,8314 144,3927 144,4122
103 -54,2359 -11,1003 -0,0094 0,0078 -54,2453 -11,0925 116,9454 194,2436
104 -11,2425 -56,4640 -0,0098 0,0081 -11,2523 -56,4559 62,7000 183,1511
105 48,5617 -26,7030 -0,0094 0,0078 48,5522 -26,6952 51,4478 126,6952
101 0,0491 -0,0404 0.0000 0.0000 100,0000 100,0000

57
Apoi se corectează coordonatele relative x şi y, de ex., x4 = - 11,2425 – 0,0098 = - 11,2523,
sau y1 = 44,4034 + 0,0088 = 44,4122. Suma coordonatelor relative de ambele nume (x, y),
corectate este 0. În ultimele două coloane sunt redate coordonatele absolute X şi Y, de ex., X5 =
62,7000-11,2523 = 51,4478 m, sau Y3 = 144,4122 + 49,8314 = 194,2436. În final drumuirea se
închide pe punctul de plecare de cordonate X = 100, Y = 100.

9. Raportarea planimetriei
9.1 Generalităţi
După executarea operaţiilor de ridicare în plan a punctelor de pe suprafaţa topografică se
determină coordonatele lor rectangulare (şi/sau polare). Conform sistemului de axe de
coordonate selectat se va face ulterior raportarea (transpunerea) pe planul de situaţie sau pe hartă
a punctelor situate pe suprafaţa topografică. În acest scop se va alege mai întâi scara de
reprezentare a planului sau a hărţii. Planurile topografice folosesc, în general, scări mari cuprinse
între 1:50 şi 1:10 000, în funcţie de destinaţia acestora. După stabilirea scării de reprezentare se
vor preciza şi dimensiunile planului, alegându-se valorile extreme ale coordonatelor X,Y şi
calculându-se astfel domeniul lor de variaţie:

ΔX = Xmax – Xmin, ΔY = Ymax – Ymin (9.1)

Originea axelor de coordonate poate să nu fie 0, aceasta depinzând de reperele alese.

Pentru exemplificare, în fig. 9.1 este reprezentată o hartă a bazinului hidrografic Argeş-Vedea
privind evapotranspiraţia de referinţă (mm, anual) a plantelor (iarbă), unde se observă cele două
scări (OX = latitudinea, OY = longitudinea) ale unui anumit sistem de coordonate care redau
valori relative.
Conturul obiectelor de pe suprafaţa terenului este definit de mulţimea de puncte
caracteristice, la rândul lor determinate prin coordonatele lor rectangulare sau polare. Raportarea
acestora pe plan se va efectua tot cu ajutorul coordonatelor lor, din a căror unire vor rezulta figuri
asemenea cu cele din realitatea fizică, dar o la scară redusă. După cum s-a mai arătat, ordinea
amplasării punctelor pe plan va ţine cont de ierarhia metodelor utilizate: mai întâi vor fi
transpuse punctele de triangulaţie, după care vor fi raportate punctele de intersecţie şi de
drumuire, numai ultimele unindu-se între ele ca laturi de drumuire. Punctele de detaliu se vor
raporta apoi faţă de punctele de drumuire.
Pe acelaşi plan, după construcţia reţelei de sprijin se vor proiecta punctele de detaliu, care
se vor uni în vederea obţinerii la o scară redusă a corespondentelor figurilor de pe teren.
Pentru fiecare punct de pe planul topografic se va trece semnul convenţional
corespunzător şi numărul respectiv. Este recomandabil ca planul topografic realizat pe hârtie să
se găsească pe un plan nedeformabil din aluminiu sau zinc, sau direct pe foi din material plastic
special, pentru prevenirea diverselor tipuri de deformări.
Cadrul şi caroiajul planului topografic se vor trasa în mod clasic cu ajutorul unor rigle sau
şabloane speciale după stabilirea dimensiunilor acestuia. Cu ajutorul programelor specializate şi
al computerelor performante se pot construi hărţi sau planuri topografice în mod direct.

9.2 Metode şi instrumente clasice utilizate în raportarea punctelor

În procesul de transpunere a punctelor topografice pe plan se utilizează o serie de
instrumente şi de metode specifice. Acestea vor fi descrise în continuare.

58
 9.2.1 Instrumente utilizate în raportarea punctelor
Pentru transpunerea coordonatelor punctelor topografice se utilizează coordonatografele
rectangulare şi polare:
-Coordonatografele rectangulare se folosesc, aşa cum sugerează şi denumirea lor, la
transpunerea punctelor prin coordonatele lor rectangulare. Ele sunt prevăzute, în general, cu două
braţe gradate corespunzând celor două axe de coordonate: abscisa, respectiv ordonata, una dintre
ele fiind fixă, iar cealaltă mobilă, culisabilă pe prima şi manevrabilă manual. La acest tip de
coordonatograf lucrează două persoane. În scopul creşterii gradului de acurateţe la raportarea
punctelor, cele două braţe au fost dotate cu lupe şi verniere. Pe braţul mobil s-a fixat un cursor cu
ac sau cu creion pentru înţeparea sau fixarea punctului respectiv, care permite o precizie a
transpunerii de 0.1 mm. Există şi coordonatografe acţionate electric la care lucrează un singur
specialist, ca şi coordonatografe acţionate electronic prin computer, la care precizia poate creşte
de peste 10 ori.
- Coordonatografele polare se utilizează pentru transpunerea punctelor prin coordonatele
lor polare şi sunt construite dintr-un cerc sau un semicec gradat, prevăzut cu o riglă divizată în
milimetri. În general, rigla gradată este prevăzută cu două verniere ce au destinaţii specifice: unul
dintre acestea se foloseşte pentru lectura fracţiunilor diviziunilor unghiulare, celălalt pentru
fracţiunile de lungime – gradaţiile de pe riglă.
-Riglele şi echerele sunt întrebuinţate pentru raportarea punctelor prin coordonatele lor
rectangulare, în timp ce rigla şi raportorul simplu se folosesc la transpunerea punctelor prin
coordonatele lor polare.

59
Fig. 9.1. Reprezentarea schematică a evapotranspiraţiei de referinţă în bazinul hidrografic
al râurilor Argeş şi Vedea folosind coordonate relative (după Păltineanu ş.a., 1999)

9.2.2 Metode clasice utilizate în raportarea punctelor

Există două metode consacrate de raportare a punctelor pe plan: 1) metoda analitică şi 2)
metoda grafică.
-Metoda analitică asigură o precizie mare acestei operaţii şi utilizează coordonatele
rectangulare X,Y în transpunerea punctelor pe plan. Foloseşte deseori rigla şi echerul.
-Metoda grafică asigură o precizie mai scăzută în transpunerea punctelor pe plan şi
utilizează în special coordonate polare provenite de la metoda radierii. Foloseşte rigla şi
raportorul.
Este interesant de comparat metoda laborioasă şi afectată de erori multiple descrisă mai
sus cu metodele precise şi computerizate utilizate astăzi de staţiile totale.

9.3 Scrierea şi trasarea în tuş a planurilor de planimetrie

Definitivarea planului topografic clasic, incluzând scrierea denumirilor şi trasarea în tuş a
liniilor care definesc figurile de pe plan şi a semnelor convenţionale reprezintă etapa finală în
raportarea planimetriei. Orientarea scrierii se face în general de la vest la est, sau de-a lungul

60
detaliilor reprezentative: căile de comunicaţie, reţeaua hidrografică, etc. Ulterior se întocmesc
indicatorul sau cartuşul planului şi legenda acestuia.

61
 PARTEA A III-A
ALTIMETRIA SAU NIVELMENTUL

Altimetria sau nivelmentul este cea de-a doua mare ramură a topografiei. Obiectivul
acesteia este determinarea altitudinii reliefului şi reprezentarea sa pe planuri sau hărţi, sau pe
profile. În acest scop altimetria studiază atât metodele specifice privind măsurarea, calculul şi
reprezentarea cotelor punctelor caracteristice ale terenului pe planuri sau hărţi, cât şi aparatele
sau instrumentele de măsură. Prin trecerea nivelmentului pe hărţi se pot rezolva diferite probleme
practice, de ex., întocmirea de profile topografice sau de altă natură, calculul pantei sau al
energiei de relief, etc.

10. Introducere
10.1 Altitudinea, suprafaţa de nivel, diferenţa de nivel
10.1.1 Altitudinea şi adâncimea
Altitudinea reprezintă distanţa în plan vertical dintre o suprafaţă de referinţă şi punctul
considerat. Atunci când suprafaţa de referinţă este nivelul mării, altitudinea punctului este
absolută, în timp ce în situaţia în care suprafaţa de referinţă este oarecare, altitudinea este
relativă. Adâncimea unui punct este distanţa măsurată în plan vertical dintre un punct situat în
interiorul apei, în particular de la fundul apei, până la suprafaţa de nivel zero a acesteia (oglinda
apei). Atunci când punctele terestre se află deasupra uscatului se numesc puncte topografice, iar
când se găsesc sub nivelul apei se numesc puncte batimetrice.

10.1.2 Suprafaţa de nivel

Altitudinea tuturor punctelor de pe suprafaţa topografică este raportată la suprafaţa de
referinţă aleasă. O proprietate esenţială a oricărei suprafeţe de referinţă este că aceasta trebuie să
fie perpendiculară în orice punct al ei pe direcţia gravitaţiei, suprafaţa de referinţă respectivă
numindu-se suprafaţă de nivel. Suprafeţele de nivel sunt suprafeţe de echilibru între forţa
gravitaţiei şi forţa centrifugă cauzată de mişcarea de rotaţie a pământului. Suprafaţa de nivel zero
este tocmai suprafaţa geoidului trerestru. La scara regională restrânsă curbura Pământului are
valori reduse şi de aceea nu se ia în consideraţie, iar suprafeţele de nivel sunt considerate paralele
şi sferice, care pe porţiuni foarte mici devin paralele şi plane, fig. 10.1 a.

Perpendiculare pe direcţia gravitaţiei PN

Suprafeţe de nivel
Ecuator

PS
a) b)
Fig. 10.1. Reprezentarea suprafeţelor de nivel la scară regională restrânsă (a), respectiv la
scară regională mare sau planetară (b)

62
 La scară regională mare sau planetară (de ex. ţară, continent, glob) suprafeţele de nivel
sunt de formă elipsoidală şi neparalele, deoarece elipsoidele lor de rotaţie sunt mai îndepărtate
între ele la ecuator, respectiv mai apropiate la poli, datorită mărimii maxime a forţei centrifuge la
ecuator şi nule la poli, respectiv gravitaţiei maxime la poli şi minime la ecuator, fig. 10.1 b.
Acest fapt este luat în consideraţie în nivelmentul de mare precizie, când se aplică
corecţia ortometrică în calculul cotelor punctelor topografice. Un exemplu în acest sens îl
constituie nivelul diferit al Mării Adriatice faţă de nivelul Mării Negre, deşi teoretic, nivelul
Oceanului Planetar ar trebui să fie acelaşi. Nivelul Mării Adriatice este mai redus cu aproximativ
51 mm comparativ cu nivelul Mării Negre la Constanţa (Năstase, 1993).
Fiecare ţară îşi determină altitudinea (cotele) absolută raportându-se la nivelul mării pe
ţărmul căreia se găseşte, sau al celei mai apropiate mări. Aici îşi măsoară, ca valoare medie pe o
perioadă lungă de timp, un punct de nivelment de precizie – punctul fundamental zero – prin
intermediul medi-maremetrului sau medi-maregrafului. În cazul ţării noastre suprafaţa liniştită
de nivel zero este reprezentată de nivelul zero al Mării Negre la Constanţa din port. În trecut s-au
utilizat şi alte origini ale sistemelor nivelitice (Marea Adriatică, Marea Baltică).

10.1.3 Diferenţa de nivel dintre două puncte

Utilizând definiţia altitudinii dată mai sus, este util a se cunoaşte diferenţa de altitudine
dintre două sau mai multe puncte. Astfel, în fig. 10.2 altitudinea absolută a punctului M este H M,
iar aceea a punctului N este HN; razele celor două puncte care definesc suprafeţele de nivel
respective la nivel global sunt RM şi RN, iar Ro este raza suprafeţei de referinţă de nivel zero.
ΔΗ este diferenţa de nivel dintre suprafeţele care conţin punctele M şi N:

ΔΗ = HM – HN (10.1)
ΔΗ = (RM-Ro) – (RN-Ro) = RM – RN (10.2)

Cu altitudinea unuia dintre cele două puncte şi cu diferenţa de nivel dintre acestea se
poate calcula altitudinea celui de-al doilea punct. Diferenţa de nivel poate fi pozitivă sau
negativă, în funcţie de poziţia punctului considerat faţă de nivelul suprafeţei de comparaţie.

ΔH HM
N
HN

0m RM Ro

RN

Fig. 10.2. Altitudini, suprafeţe şi diferenţe de nivel la scara terestră

63
 10.2 Influenţa curburii Pământului şi a refracţiei atmosferice în nivelment
Spre deosebire de planimetrie unde se lucrează în plan orizontal sau slab înclinat şi în
straturi omogene de aer, în altimetrie măsurătorile se fac în plan vertical în care razele vizuale
pot străbate mai multe straturi de aer cu densităţi diferite. De aceea vor apărea aici, pe lângă
erorile specifice planimetriei, şi erori datorate refracţiei diferite a straturilor de aer. Pentru
anularea influenţelor datorate curburii Pământului şi refracţiei atmosferice în determinarea
corectă a altitudinii trebuie aplicate corecţiile respective. Astfel, fie D distanţa măsurată în plan
orizontal dintre două puncte A, P, cu R raza Pământului, P’ punctul în care s-ar vedea punctul P
din A datorită curburii Pământului, fiind vizat după traiectoria tangentei în A, iar P’’ punctul în
care se vede punctul P’ din cauza refracţiei atmosferice, fig. 10.3. Să notăm cu Cc şi Cr corecţia
de curbură sau sfericitate a Pământului, respectiv corecţia de refracţie atmosferică, iar cu Ct
corecţia totală de curbură şi refracţie, sau rezultantă:

A D P’
Cr
P’’
P Cc
Ct = Cc - Cr
R R

Fig. 10.3. Reprezentarea corecţiei de curbură sau sfericitate a Pământului

Atunci când din punctul A se vizează punctul P, acesta se vede pe verticala punctului P în
P’ din cauza curburii Pământului, iar segmentul de dreaptă P-P’ = Cc este corecţia de curbură.
Din fig. 10.3, în triunghiul dreptunghic AOP’ rezultă:

(R+Cc)2 = R2 + D2 (10.3)
sau
R2 + 2R Cc + Cc2 = R2 + D2 (10.4)

sau reducând şi grupând termenii, rezultă:

Cc (2R + Cc) = D2 (10.5)

Cc = (D2) / (2R + Cc) (10.6)

şi deoarece la numitor Cc este neglijabil în sumă faţă de 2R, rezultă:

Cc ≈ D 2/2R (10.7)

Aşadar, în determinările de altitudine corecţia de sfericitate sau de curbură a Pământului

intervine cu o influenţă ce depinde de pătratul distanţei orizontale dintre punctele vizate pentru

64
măsurarea diferenţei lor de nivel. Când una dintre altitudinile considerate este reper, atunci cu
ajutorul diferenţei de nivel dintre acestea se poate calcula altitudinea celuilalt punct.
Totuşi, datorită refracţiei atmosferice, punctul P’ se vede pe verticala punctului P în
punctul P’’, iar segmentul P’- P’’ = Cr reprezintă corecţia de refracţie atmosferică care este o
fracţiune din corecţia de curbură:

Cr = (D2/2R) k (10.8)

unde k reprezintă coeficientul de refracţie atmosferică ce variază în funcţie de presiunea,

umiditatea şi temperatura aerului, între valorile 0.00 şi 0.26. În cazul ţării noastre (latitudinea de
45˚ şi raza Pământului de 6379 Km) k = 0,13 -0,14.
Corecţia totală (de nivel aparent) datorată curburii şi refracţiei atmosferice este:

Ct = Cc-Cr = (D2/2R) - (D2/2R) k = (D2/2R) (1-k) (10.9)

iar pentru ţara noastră înlocuind valorile R şi k în formula de mai sus rezultă:

Ct = 6.82 10 -8 D2, sau Ct = 0,0000000682 * D2 (10.10)

unde D este măsurat în metri. Deoarece în teren se măsoară o diferenţă de nivel mai mică decât
în realitate, această corecţie este pozitivă, adăugâdu-se valorilor măsurate ale ΔH şi este foarte
importantă în nivelmentul geometric şi mai ales în nivelmentul trigonometric descrise ulterior,
care folosesc vize înclinate. Corecţia de mai sus are valoarea de 1 mm pentru distanţa de 120 m,
distanţa până la care această corecţie poate fi neglijată, 3 mm pentru distanţa de 200 m, 6 mm
pentru 300 m, 17 mm pentru 500 m, 68 mm pentru 1000 m, crescând foarte mult cu creşterea
distanţei dintre punctele de nivelment, unde corecţiile trebuie neapărat aplicate.

10.3. Tipurile de nivelment

După importanţa nivelmentului acesta se poate împărţi în mai multe ordine (Săndulache
şi Sficlea, 1970):
i) nivelment de ordinul I, corespunzător triangulaţiei de ordinul I (cu distanţe de 50 Km)
ii) nivelment de ordinul II, corespunzător triangulaţiei de ordinul II (15-25 Km)
iii) nivelment de ordinul III, care leagă nivelitic punctele de ordinul I şi II
iv) nivelment de ordinul IV (nivelment de detaliu ultim), care porneşte de la punctele de
nivelment de ordinul III şi rămâne suspendat.
Tipurile de nivelment se pot grupa în două categorii principale în funcţie de metodele
utilizate, de principiile adoptate, de instrumentele folosite (Năstase, 1998):
i) nivelment clasic, cu 1) nivelmentul geometric sau direct, 2) nivelmentul trigonometric
sau indirect, 3) nivelmentul barometric sau fizic şi 4) nivelmentul hidrostatic, respectiv
ii) nivelment special, cu 1) nivelmentul motorizat sau automat şi 2) nivelul
fotogrammetric, 3) nivelment satelitar – GPS (american) sau Galileo (european), cele mai
moderne tipuri de ridicări topografice.

10.4 Marcarea şi semnalizarea punctelor altimetrice

10.4.1 Marcarea punctelor altimetrice

65
 Marcarea punctelor în nivelment se face cu ajutorul unor repere, conform cu importanţa
acordată punctelor. Pentru punctele durabile, bine fixate, aparţinând reţelei nivelmentului de
mare precizie, se folosesc repere speciale din metal care se fixează în clădiri de folosinţă
îndelungată: primării, biserici, şcoli, sau în borne de beton. Punctele mai puţin importante se
marchează prin ţăruşi bătuţi în pământ la nivelul suprafeţei terestre, lângă care se amplasează
ţăruşi-martor într-o poziţie mai ridicată decât primii. Tăruşii-martor se marchează cu o substanţă
insolubilă sau cu plăcuţe de metal în formă de platformă circulară, care are montată deasupra sa
o calotă sferică numită broască de nivelment şi care constituie locul de aşezare a mirei.

10.4.2 Semnalizarea punctelor altimetrice

Semnalizarea punctelor de nivelment se realizează în funcţie de tipul nivelmentului. În
nivelmentul trigonometric se utilizează practic aceleaşi dispozitive de semnalizare folosite în
planimetrie: balize, piramide, etc. În cadrul nivelmentului geometric semnalizarea se face prin
intermediul stadiilor sau mirelor, care se pot grupa în mai multe categorii, în funcţie de caracterul
lucrărilor de nivelment. Exemplu, în lucrările curente se folosesc mirele obişnuite, în timp ce în
lucrările de mare precizie se folosesc mirele nedeformabile, din aliaj de invar. În continuare
aceste dispozitive de semnalizare sunt descrise pe scurt.
-i) Mirele comune (din lemn) sunt formate din două bucăţi de scândură vopsite în ulei
pentru protecţie împotriva umezelii şi a diferenţelor termice mari. Aceste sunt unite între ele
printr-o balama care are rolul de pliere în timpul transportului. Lungimea lor variază între 2 m şi
4 m, iar faţa mirei care este partea cea mai importantă a sa, este gradată în cm, dm şi metri.
Gradarea mirelor a fost astfel concepută încât citirea diviziunilor acestora să se facă cât mai uşor;
în porţiunile de pe miră care corespund exact unui metru liniar diviziunile şi cifrele sunt redate
cu vopsea de culoare diferită, existând o alternanţă de culori: de exemplu roşu şi negru sau alb.
În acelaşi scop, uneori unităţile diferite sunt notate diferit, de ex. decimetrii sunt notaţi cu cifre
arabe iar metrii cu cifre romane.
Mirele sunt protejate la capete prin monturi metalice, unele având montate pe partea din
spate un mâner de susţinere şi o nivelă sferică pentru asigurarea verticalităţii sale. Întrucât
lunetele unor instrumente topografice redau imagini răsturnate, în practica topografică a rezultat
necesitatea notării invers a valorilor diviziunilor mirelor, atunci când acestea sunt ţinute în
poziţie normală, pentru a putea recepţiona astfel imaginea lor reală. Astfel, mira este ţinută cu
diviziumea 0 pe reper (ţăruş) în jos, iar această diviziune va apărea în sus; prin urmare citirile se
vor face de sus în jos.
La multe aparate moderne, cum ar fi staţiile totale, imaginea lunetei este reală şi normală,
iar poziţia mirelor va fi tot normală.
În nivelment, citirile diviziunilor pe miră se fac până la firul reticular orizontal al lunetei.
În ordinea mărimii aceste citiri sunt compuse din 4 cifre: m, dm, cm, care se citesc direct pe
miră, respectiv mm care se estimează de către operator.
-ii) Mirele cu bandă de invar sunt mire speciale, construite din lemn cu secţiunea în formă
de T, cu lungimea de 1,75-3,0 m şi sunt utilizate în nivelmentul de precizie. Mira conţine în
înterior o panglică metalică de invar (64% oţel şi 36% nichel) cu întindere constantă, coeficientul
de dilatare fiind neglijabil, având lăţimea de 2,5 cm, fiind prevăzută cu diviziuni trasate cu pasul
de 5 mm. Pe marginea de lemn a mirei sunt notate prin cifre jumătăţile de metru şi decimetrii.
Avantajul acestui tip de miră constă în faptul că se pot face două citiri pe cele două şiruri de
diviziuni. De asemenea, citirile se pot verifica uşor. Pentru menţinerea mirei în poziţie verticală
mirele cu bandă de invar au două mânere şi o nivelă sferică.

66
 10.5. Reţele altimetrice de sprijin
Reţelele altimetrice de sprijin sunt formate din puncte de altitudine cunoscută, care au
fost măsurate anterior faţă de reperul zero fundamental. Bazat pe aceste puncte de sprijin se vor
realiza ulterior toate ridicările nivelitice. Reţeaua de sprijin în nivelmentul de stat se bazează pe
determinări nivelmetrice de mare precizie, executate prin metode geometrice şi se compune din 4
ordine:
-I) reţeaua de nivelment de ordinul I, de mare precizie, având o lungime de 1200-1500
Km şi o eroare medie pătratică de ± 0.5 mm/Km, este formată din poligoane închise de-a lungul
căilor de comunicaţie principale ale ţării. Reţeaua porneşte de la reperul 0 fundamental al ţării,
din portul Constanţa. În cadrul acestei reţele drumuirile închise ating valori de 400-600 km, fiind
racordate la reţelele de nivelment corespunzător din ţările învecinate României. Toleranţa Tz = ±
0,5 mm * (L)1/2, cu L = lungimea nivelmentului exprimată în Km.
-II) reţeaua de nivelment de ordinul II, cu drumuiri în lungime de 200-300 Km şi o
precizie (toleranţă) de Tz = ± 5 mm (L)1/2 (Km); aceasta este formată tot din poligoane, L fiind
lungimea acestuia,
-III) reţeaua de nivelment de ordinul III, având drumuiri cu o lungime totală de 80-150
km, cu o precizie de Tz = ± 10 mm (L)1/2 (Km),
-IV) reţeaua de nivelment de ordinul IV, având drumuiri de cca 20-40 km, cu o precizie
de Tz = ± 20 mm (L)1/2 (Km),
Reţelele nivelmetrice ce aparţin ordinelor I şi II reprezintă baza cotelor în ţara noastră,
sau punctele de sprijin altimetric pentru determinarea cotelor reperilor aparţinând ordinelor
inferioare (III şi IV). Totodată, aceste reţele altimetrice constituie baza de comparaţie pentru
urmărirea evoluţiei orografice, respectiv a dinamicii pe verticală a punctelor topografice.
La următorul nivel de ierarhizare a reţelelor nivelitice, cele de ordinul III şi IV servesc ca
puncte de sprijin pentru ridicările nivelitice destinate reprezentării reliefului pe planuri şi hărţi
topografice, precum şi pentru probleme inginereşti de topografie.
-V) reţeaua de nivelment de ordinul V sau nivelmentul tehnic este utilizat pentru
îndesirea reţelei nivelmentului de stat, cu drumuiri în lungime de 5-10 km, asociate cu radieri.
Are o precizie de Tz = ±30 mm (L)1/2 (Km).

11. Nivelmentul geometric (direct)

11.1 Procedee în nivelmentul geometric
Nivelmentul geometric (direct) reprezintă unul dintre procedeele cele mai precise prin
care se determină diferenţa de nivel (de cotă sau de altitudine), dintre două sau mai multe puncte
de pe suprafaţa topografică, folosind vize orizontale făcute printr-un dispozitiv special numit
nivel, sau nivelă, sau nivelmetru. Caracteristica majoră a instrumentelor de nivel este rotirea
lunetei numai în plan orizontal, care permite realizarea vizelor orizontale, pe baza cărora se
calculează diferenţa de nivel. Prin urmare, diferenţa de nivel dintre punctele topografice rezultă
direct, din diferenţa citirilor pe miră a elementelor geometrice măsurate (cotele a şi b ale vizelor
orizontale). Cunoscând una dintre cotele punctelor şi diferenţa de nivel dintre acestea, se poate
calcula altitudinea celorlalte puncte. Acest tip de nivelment se poate aplica cu un bun randament
în regiunile de câmpie cu pante reduse, fiind totuşi, dificil de executat în relief accidentat, unde
este înlocuit de alte metode de nivelment.
Există două procedee de determinare a diferenţelor de altitudine după poziţia
instrumentului de nivelment faţă de cele două puncte între care se măsoară diferenţa de nivel:
i) nivelment geometric de mijloc şi ii) nivelment geometric de capăt.

67
 i) În primul caz - nivelmentul de mijloc – fig. 11.1, în fiecare dintre cele două puncte A şi
B se va aşeza în poziţie verticală câte o miră, iar instrumentul nivel se va plasa între cele două
puncte între care se va face determinarea diferenţei de nivel. Distanţa dintre cele două mire care
încadrează instrumentul nivel de pe traseul de nivelment se numeşte niveleu, în timp ce distanţa
dintre nivel şi miră se numeşte portee, fiecare niveleu conţinând aşadar, câte două portee.

b
B
portee a

ΔH portee

niveleu A
HB HA
0m

Fig. 11.1. Reprezentarea nivelmentului de mijloc

După ce se face staţie între punctele respective, prin intermediul firului reticular orizontal
(nivelator) se va citi valoarea cotei “a” (înapoi) pe mira din punctul A de cotă cunoscută, după
care se va roti instrumentul în jurul axei sale cu cca 200g şi se va face citirea valorii “b” (înainte)
pe mira din punctul de cotă necunoscută, B. Apoi se va calcula ΔH, existând două posibilităţi:
1) ΔH = a-b, când punctul A de cotă cunoscută este situat mai jos, cu diferenţa de nivel
pozitivă, a>b, sau
2) ΔH = b-a, când punctul de cotă cunoscută este situat mai sus, cu diferenţa de nivel
negativă, a<b.
Altitudinea punctului de cotă necunoscută, B în cazul de faţă, va fi:

HB = HA + ΔH (11.1)
sau pentru cazul general:
Hn = Hn-1 ± ΔH(n-1)-n (11.2)

ii) În cel de-al doilea caz - nivelmentul de capăt, care este mai laborios şi mai puţin precis
decât primul datorită creşterii lungimii vizei şi implicit creşterii erorilor datorate influenţei
curburii pământului şi refracţiei atmosferice - instrumentul nivel se va plasa în punctul de cotă
cunoscută (A în fig. 11.2), iar citirea diferenţei de nivel se va face pe mira din punctul de cotă
necunoscută (B, în figură). Distanţa (I) în plan vertical de la sol până la axa de vizare a lunetei se
va măsura ori cu o ruletă, ori direct pe miră şi va rezulta:

ΔH = I – b (11.3)
iar
HB = Hpv – b = HA + ΔH (11.4)
unde Hpv este cota planului de viză sau altitudinea punctului vizat, iar b este distanţa pe verticală
dintre cota punctului necunoscut (B) şi altitudinea punctului vizat.

68
 Hpv
b

I
ΔH

HA
0m

Fig. 11.2. Reprezentarea nivelmentului geometric de capăt

11.2. Instrumente de nivelment geometric

Principiul constructiv folosit la instrumentele cu care se execută nivelmentul geometric
este acela de a permite efectuarea de vize orizontale necesare în măsurarea diferenţelor de nivel
dintre punctele studiate, diferenţe care la rândul lor sunt utilizate în determinarea altitudinii
absolute a punctelor respective. Astfel, există două mari grupe de instrumente de nivelment
geometric: i) instrumente de nivelment fără lunetă (de exemplu, nivelul cu tub de cauciuc utilizat
în acţiunea de transmitere a cotelor în domeniul construcţiilor, lata şi bolobocul, ş.a.) şi ii)
instrumente de nivelment cu lunetă (de exemplu, nivelul Ni 030, Ni 004, etc), descrise în
continuare. Schema unei nivele clasice rigide, cu orizontalizare manuală se poate vedea în fig.
11.3, cu axa varticală VV’, axa de vizare a lunetei LL’, axa nivelei torice sau directricea DD’ cu
care se orizontalizează axa de vizare.

V
Şurub de rectificare a nivelei torice
Nivelă torică
D D’
Luneta

L L’

Nivela sferică pentru calare aproximativă

Şurub de blocare a mişcării oriz. a lunetei
Ambaza
Şurub de calare

Placa de tensiune

V’
Fig. 11.3. Schema unei nivele clasice rigide, cu orizontalizare manuală

69
 11.2.1 Nivelmetrul (Nivelul) Ni 030
Acesta este alcătuit, în principal, din următoarele piese: 1) o lunetă cu focusare interioară
prevăzută atât cu fire reticulare, cât şi cu fire stadimetrice în care constanta stadimetrică are
valoarea de 100, fig. 11.4, 2) cercul orizontal are un microscop cu scăriţă a cărei precizie este de
10c, nivelul putând fi întrebuinţat şi în planimetrie, 3) două nivele, una sferică pentru
orizontalizarea aproximativă făcută prin intermediul a 3 şuruburi de calare şi alta torică, de
contact, orizontalizarea făcându-se atunci când cele două jumătăţi de bulă coincid.
Aparatul permite vize minime cu lungimea de 1,8 m, în timp ce lungimea maximă atinge
100 m atunci când se efectuează citiri cu precizia Tz = ± 0,5 mm pe miră, respectiv 350 m în
cazul în care se fac citiri pe miră cu Tz = ± 5 mm. Acurateţea măsurătorilor făcute cu nivelul Ni
030 este de ± 2-5 mm/Km de nivelment dublu atunci când se folosesc mire obişnuite, respectiv ±
0.8 mm/Km în situaţia în care citirile se fac pe mire de invar, iar nivelul este prevăzut cu un
micrometru cu placă plan paralelă.

Fire stadimetrice

Fire reticulare

Fig. 11.4. Privire prin luneta cu focusare interioară prevăzută cu fire reticulare şi cu fire
stadimetrice

11.2.2 Nivelmetrul (Nivelul) Ni 004

Acest nivel este mai precis având o precizie ± 0.4 mm/Km de nivelment dublu. Tamburul
permite citiri pe miră din şase cifre cu o precizie de 0.05 mm. Imaginea nivelei de contact este
prezentă în câmpul lunetei. Cu două nivele torice dispuse perpendicular se realizează
orizontalizarea aproximativă a aparatului. Micrometrul cu placă plan paralelă este montat în
lunetă.

11.2.3 Nivelmetrul (Nivelul) compensator Ni 007

Acest dispozitiv se caracterizează prin faptul că orizontalitatea axei de vizare se face în
mod automat după calarea aproximativă realizată cu nivela sferică. Acest nivel poate fi folosit
atât în determinările de nivelment de precizie, cât şi în nivelmentul tehnic din domeniul
construcţiilor civile şi industriale. Piesa principală - luneta - redă o imagine dreaptă şi este
aşezată în poziţie verticală. De aceea, în utilizarea acestui tip de nivel se întrebuinţează mire
speciale cu numerotarea dreaptă a diviziunilor.
Lungimea minimă a unei vize este de 2,2 m, iar precizia obţinută este variată. Astfel,
pentru mirele gradate în centimetri şi fără micrometru cu lame cu feţe plan paralele precizia
obţinută atinge ± 2-3 mm/Km de nivelment, chiar în condiţii de activitate mai puţin favorabilă;
precizia poate atinge ± 0,8 până la 0,5 mm/Km de nivelment dublu atunci când se foloseşte şi
micrometrul cu lame cu feţe plan paralele şi mire cu bandă de invar gradate cu pasul de 5 mm.

70
 11.2.4. Nivelmetre moderne
-Nivelmetrele automate reprezintă instrumente performante în nivelment, fig. 11.5.
Construite pentru a fi utilizate în orice condiţii, beneficiind de un compensator activ rapid, aceste
nivelmetre automate sunt rezistente la intemperii, putând fi folosite în realizarea reţelelor de
nivelment geometric de ordinul III sau IV, precum şi în realizarea diverselor lucrări din domeniul
construcţiilor inginereşti (www.cadsolutions.ro/nivele_automate.htm).

a) b)
Fig. 11.5. Nivelmetrele automate moderne, de tip NAL (a), respectiv din seria DSZ2 (b),
produse de Foif (www.cadsolutions.ro/nivele_automate.htm)

În tabelele 11.1. şi 11.2. sunt prezentate succint câteva tipuri de nivelmetre (nivele) şi
principalele caracteristice ale acestora.

Tabelul 11.1. Caracteristicile nivelei automate din seria NAL produse de Foif
MODEL NIVELA FOIF NAL20 NAL24 NAL28 NAL32
Abaterea medie standard pentru 1 km dublu de
2,5 mm 2,0 mm 1,5 mm 1,0 mm
nivelment geometric
Telescop
Imaginea Directa
Puterea de mărire a nivelei 20X 24X 28X 32X
Deschiderea obiectivului 36 mm 40 mm
Distanţa minimă de focusare 0,6 m 0,8 m
Constanta nivelei automate 100
Constanta mirei 0 - - -
Compensatorul nivelei seria NAL
Domeniul de lucru ± 15" - - -
Acurateţa setată ± 0.5" - ± 0.4" ± 0.3"
Alte caracteristici ale nivelei
Sensibilitatea nivelei circulare 8" / 2 mm
Gradatia cercului orizontal 1 °C / DIV
Temperatura de lucru - 30 °C ÷ + 50 °C
Greutatea nivelei automate 2 kg

71
 Tabelul 11.2. Caracteristicile nivelei cu precizie ridicată, produsă de Foif
MODEL NIVELA DSZ3 DSZ2 + FS1
± 1.5 mm (utilizând o miră de lemn)
Abaterea medie standard la 1 km DSZ2
± 2.5 mm ± 1.0 mm (utilizând o miră de invar)
dublu de nivelment geometric
DSZ2+FS1 ± 0.7 mm (utilizând o miră de invar)
Puterea de mărire 24 X 32 X
Compensatorul nivelei cu precizie ridicată
Domeniul de lucru ± 14" ± 14"
Acuratetea setată ± 0.5" ± 0.3"
Distanţa minimă de focusare 0.7 m 1.6 m
Greutatea nivelei automate 2 kg 2.5 kg

11.3. Metode de nivelment geometric

Forma şi mărimea suprafeţei în care se desfăşoară măsurătorile de nivelment geometric
impun alegerea utilizării metodei. Mărimea suprafeţei dictează alegerea între: drumuire, radiere,
drumuire combinată cu radiere, în timp ce forma suprafeţei determină alegerea între metoda
profilelor şi metoda pătratelor.

11.3.1 Metoda drumuirii

Metoda drumuirii de nivelment geometric este metoda prin care se determină cotele
terenului formând o reţea nouă de puncte de sprijin sau îndesind o reţea existentă. Similar
planimetriei, în funcţie de modul de desfăşurare drumuirea poate fi 1) principală (sprijinită pe
două puncte de altitudine cunoscută), sau 2) în circuit închis (închisă pe punctul de plecare).
Pentru efectuarea unei drumuiri de nivelment geometric trebuie satisfăcute mai multe
condiţii:
-terenul pe care se află punctele de drumuire de nivelment trebuie să fie stabil,
-distanţa optimă dintre două puncte de lucru (niveleu) este 140-160 m; lungimea
niveleurilor trebuie aleasă în aşa fel încât vizele optice să ţintească pe dimensiunea mirelor iar nu
pe deasupra sau pe sub acestea, distanţa verticală minimă faţă de suprafaţa topografică fiind de
0.3 m,
-amplasarea nivelului se face, de preferinţă, la mijlocul niveleului pentru diminuarea
influenţelor curburii Pământului, refracţiei atmosferice şi a unor erori instrumentale, iar mirele
trebuie ţinute în poziţie perfect verticală,
-citirile trebuie făcute atât la firul nivelor al lunetei cât şi la firele stadimetrice pentru
controlul măsurătorii,
-pe timp însorit aparatul trebuie protejat cu umbrela topografică, atât pentru protecţia sa
termică, cât şi pentru împiedicarea reflectării radiaţie solare directe.

72
 11.3.1.1) Drumuirea de nivelment sprijinită pe două puncte de altitudine cunoscută
Această metodă are drept scop determinarea cotelor punctelor situate între două puncte de
altitudine cunoscută. În fig. 11.6 se cunosc cotele punctelor A şi B, H A şi HB, şi se doreşte
determinarea cotelor punctelor 1, 2, 3, 4, 5.

2 3 4
b3 a4
a3 b4
1 a5 5
b2 b5 B
b1 a2
b6
a1 niveleul 2 niveleul 3 niveleul 4 niveleul 5 a6

A B
d1 d2 d3 d4 d5 d6
0m D = Σ di

Fig. 11.6. Reprezentarea metodei drumuirii principale de nivelment geometric

În punctele desemnate pentru vizare optică se vor aşeza mire, iar la mijlocul acestor
distanţe se va amplasa succesiv aparatul nivel care, mai întâi, va fi orizontalizat. Operaţia se va
începe într-unul dintre punctele de cote cunoscute, în cazul de faţă în A şi se va viza mai întâi
spre mira din punctul A (vizare înapoi faţă de direcţia generală a operaţiei), făcându-se citirea a1,
apoi nivelul se va roti în plan orizontal (în jurul axei verticale) cu 200 g înspre punctul 1 (vizare
înainte), rezultând citirea b1; după aceea mira din punctul A se va deplasa în punctul următor,
punctul 2, nivelul se va deplasa şi el între cele două puncte (1 şi 2) şi se va orizontaliza, celelalte
operaţii desfăşurându-se în aceeaşi succesiune ca între primele două perechi de puncte, rezultâd
citirile a2 spre mira din punctul 1, respectiv b2 spre mira din punctul 2. În celelalte intervale
rămase operaţiile se vor desfăşura în mod similar, iar rezultatele se vor trece în tabele sau direct
în calculator într-un fişier de tip spreadsheet (Excel).
Formulele de calcul pentru determinarea diferenţelor de nivel elementare (δh i) ale
punctelor 1, 2, 3, 4, 5 sunt:

δh1 = a1- b1 (11.5)

pentru niveleul A-1,

δh2 = a2 - b2 (11.6)

pentru niveleul 1-2,

. . . .
δhn = an- bn (11.7)

73
pentru al n-lea niveleu,
iar suma diferenţelor de nivel dintre punctele A şi B este egală cu suma citirilor înapoi (a 1, a2,
...an) fără suma citirilor înainte (b1, b2, ...bn):
n n n
Σ δhi = Σ ai - Σ bi (11.8)
i=1 i=1 i=1

După calculul diferenţelor (δhi) de nivel elementare se va trece la calculul cotelor

provizorii ale terenului cu formula:
Hi = Hi-1 + δhi (11.9)
Deci:
H1 = HA + δh1 H2 = H1 + δh2 H3 = H2 + δh3 H4 = H3+ δh4 H5 = H4 + δh5 HB = H5 + δhB
(11.10)
Totuşi, datorită erorilor inevitabile de măsurare calculele vor fi afectate de aceste erori,
iar dacă aceste erori sunt sub pragul permis de toleranţa (Th), atunci se va calcula corecţia care
va fi distribuită în calculele anterior efectuate. Corecţia altitudinală Ch va fi egală cu eroarea de
neînchidere în valoare absolută (diferenţa dintre ΔH şi suma diferenţelor de nivel elementare):
n
Ch = ΔH - Σ δhi (11.11)
i=1

unde ΔH este diferenţa de nivel dintre punctele de cotă cunoscută: A, B; toleranţa Th (mm) va fi:
Th = ± 30 * (D)1/2 (11.12)
unde D este lungimea drumuirii respective exprimată în Km. În determinările de precizie sporită
valoarea 30 mm din relaţia de mai sus poate fi înlocuită cu 20 mm. Dacă Ch < Th, se va trece la
distribuţia corecţiei, calculând mai întâi un coeficient (Kh) de repartiţie a valorii Ch:
Kh = Ch / D (11.13)
iar corecţiile parţiale ch pentru fiecare niveleu în care diferenţele de nivel elementare dintre
puncte nu sunt în mod necesar egale vor fi:
ch1 = Kh * δh1 (11.14)
ch2 = Kh * δh2 (11.15)
. . .
chi = Kh * δhn (11.16)
În situaţia când lungimile niveleurilor sunt egale, corecţia Ch va fi:
Ch = - eh / n (11.17)
unde eh reprezintă eroarea de neînchidere a drumuirii de nivelment, iar n este numărul
niveleurilor. Diferenţele de nivel elementare corectate (δhi’) vor fi:
δh’1 = δh1 + Ch1 δh’2 = δh2 + Ch2 .......... δh’n = δhn + Chn (11.18)
Următorul pas va fi acela al calculului cotelor definitive ale punctelor de drumuire:
H1 = HA + δh’1 H2 = H1 + δh’2 ..... HB = H5 + δhB (11.19)
Ultima condiţie de îndeplinit va fi aceea ca H B rezultat din calculele de drumuire de nivelment să
fie egal cu HB cunoscut înainte de desfăşurarea acestei operaţii.

Aplicaţie.
În fig. 11.6 s-au măsurat diferenţele de nivel dintre punctele de cotă cunoscută: A cu H A
= 50 m şi B cu HB = 50,831 m. Să se calculeze şi să corecteze valorile cotelor punctelor
intermediare. Desfăşurarea calculelor se pot urmări în tabelul 11.3.

74
Tabelul 11.3. Prelucrarea datelor de nivelment geometric sprijinit pe două puncte de cotă cunoscută folosind programe de tip
spreadsheet (Excel)

Nr. punct Intervalul Distanţa Citiri pe miră (mm) Diferenţa Altitudinea Corecţii Diferenţa de nivel Altitudinea
dintre di de nivel provizorie
puncte
(niveleul)
(m) înapoi (a) înainte (b) provizorie H (m) ch = corectată (m) corectată (m)
δH (m) Kh*δHi ΔH’= δHprov + ch H’=Hn-1+ΔH’
A 50.000 50.000
1 A-1 100 1800 1128 0.672 50.672 0.004 0.676 50.676
2 1-2 90 1681 874 0.807 51.479 0.005 0.812 51.489
3 2-3 110 1756 632 1.124 52.603 0.007 1.131 52.620
4 3-4 115 1100 1795 -0.695 51.908 -0.004 -0.699 51.920
5 4-5 105 988 1547 -0.559 51.349 -0.004 -0.563 51.358
B 5-B 100 959 1482 -0.523 50.826 -0.003 -0.526 50.831
Suma 620 8284 7458 0.826 0.831

Ch = 0.831 - 0.826 = 0,004 m

Th (mm) = 30 * sqrt (0.62 Km) = 23,62 mm
deci 4 mm < 23,62 mm, iar atunci
Kh = 4 mm / 620 m = 0,0065 mm / m

75
 11.3.1.2 Drumuirea de nivelment realizată în circuit îchis
Metoda drumuirii în circuit închis se utilizează în situaţia în care în zona respectivă există
un singur punct de reper, sau când nu există nici un reper de nivelment dar când se atribuie o cotă
oarecare unui punct devenit reper; acest ultim punct va fi punctul de plecare şi de sosire a
determinărilor altitudinale. Lucrările vor fi executate într-un mod similar celor de la drumuirea
sprijinită pe două puncte cunoscute, iar condiţia de închidere este Σ δh i = 0. Din cauza erorilor
de măsurare vom avea:
n
Ch = - Σ δhi (11.20)
i=1

unde Ch este corecţia (eroarea cu semnul schimbat) altitudinală, iar δh i reprezintă diferenţele
elementare de nivel. Atât repartiţia corecţiei Ch, cât şi calculul cotelor punctelor de lucru se vor
desfăşura asemănător cu cele de la metoda anterioară.

12. Nivelment trigonometric

12.1 Introducere
Aşa cum arată şi numele, nivelmentul trigonometric sau indirect, este metoda topografică
care utilizează relaţii trigonometrice, în triunghiurile dreptunghice necesare pentru determinarea
diferenţelor de nivel dintre punctele reprezentative ale suprafeţei topografice. Se aplică în
regiunile accidentate, acolo unde nivelmentul geometric este dificil de executat, cât şi în cazul
determinării diferenţelor de nivel dintre punctele aflate la distanţe mari, dar precizia sa este ceva
mai redusă decât a nivelmentului geometric. Avantajele nivelmentului trigonometric constau în
faptul că este expeditiv în regiunile accidentate, deoarece dintr-o singură staţie se pot măsura
diferenţe mari de nivel, care prin nivelment geometric ar necesita multe staţii şi determinări, alt
avantaj fiind acela că se poate efectua simultan cu ridicările planimetrice.
Nivelmentul trigonometric funcţionează pe principiul vizei înclinate, diferenţa de nivel
dintre punctele ridicării calculându-se cu ajutorul relaţiilor trigonometrice, după mărimea
unghiului vertical de pantă (sau zenital), măsurate cu teodolitul sau tahimetrul. În aceste calcule
intervin, desigur, şi valorile de distanţă, măsurate direct, cu panglica sau ruleta, sau estimată
stadimetric. Dacă se consideră un triunghi dreptunghic specific pentru determinările menţionate,
unde unghiurile z (unghiul zenital) şi a (panta) sunt măsurate pe cercul vertical al teodolitului sau
al tahimetrului, atât la dus cât şi la întors, fig. 12.1, atunci se pot scrie relaţiile:

tg a = ctg z = ΔH / D (12.1)
iar
sin a = cos z = ΔH / L (12.2)
atunci:
ΔH = D tg a = D ctg z = L sin a = L cos z (12.3)

În funcţie de altitudinea punctului cunoscut (A) se poate calcula altitudinea punctului B,

care va avea expresia:

HB = HA + ΔH (12.4)

76
 B

z
Verticala L, m ΔH, m
locului

z
a
A D, m C

Fig. 12.1. Reprezentarea unghiurilor de pantă şi a celui zenital, în legătură cu diferenţa de

altitudine dintre două puncte

Distanţele se măsoară atât în mod direct cu panglica sau ruleta, cât şi indirect prin
intermediul coordonatelor rectangulare orizontale (X,Y) ale punctelor de determinat, dacă se
cunosc, sau stadimetric, cu tahimetrul. După distanţa dintre punctele de lucru există:
1) nivelment trigonometric la distanţă mică, cu distanţe ≤ 400 m, respectiv
2) nivelment trigonometric la distanţă mare, cu distanţe > 400 m.

12.2 Tipurile de nivelment trigonometric

12.2.1 Nivelment trigonometric la distanţă mică
Există două variante de nivelment trigonometric la distanţă mică:
i) nivelment trigonometric în care distanţa măsurată D < 200 m şi
ii) nivelment trigonometric cu distanţa D cuprinsă între 200 m şi 400 m.
În ambele cazuri nu se ia în consideraţie influenţa curburii terestre sau a refracţiei
atmosferice, iar distanţele se măsoară stadimetric, sau uneori direct, iar unghiul vertical a si cel
zenital z trebuie măsurate cu foarte multă acurateţe, în ambele sensuri, de la A la B, respectiv de
la B la A, în vederea micşorării erorii. Acest tip de nivelment trigonometric se execută simultan
cu ridicarea planimetrică, deoarece atât unghiurile orizontale (planimetrice) cât şi unghiurile
verticale (de nivelment) se măsoară cu acelaşi aparat, teodolitul, iar unghiurile de pantă sunt
necesare în planimetrie pentru reducerea distanţelor la orizont.
-În primul caz, cu D <200 m, când se vizează optic pentru măsurarea unghiului vertical
de înclinare a, se folosesc mire sau joaloane egale cu înălţimea instrumentului de măsură (Ii), de
preferinţă ≤ 2 m, viza luându-se la vârful acestora, diferenţa de nivel ΔH fiind pozitivă sau
negativă, fig. 12.2, iar cota punctelor necunoscute va fi:

HB = HA + ΔH (12.5)
în cazul (a), respectiv
HB = HA – ΔH (12.6)
în cazul (b)
ΔH = D tg a = D ctg z = L sin a = L cos z (12.7)
iar HB = HA  D tg a = HA  D ctg z = HA  L sin a = HA  L cos z (12.8)
pentru cazul general, cota punctului necunoscut va fi:
Hn = Hn-1  D tg a = H n-1  D ctg z = H n-1  L sin a = H n-1  L cos z (12.9)

77
 Semnul (+) va fi folosit atunci când diferenţa de nivel este pozitivă, iar semnul (-) când
aceasta este negativă.

B A

a
Ii
a L z z L
Ii z a D ΔH ΔH a z

A D B
HA HB HA HB
Plan de referinţă

a) Diferenţă de nivel pozitivă b) Diferenţă de nivel negativă

Fig. 12.2. Nivelment trigonometric la distanţă mică (<200 m)

-În cel de-al doilea caz, când distanţa D este cuprinsă între 200 m şi 400 m, se vizează la
o înălţime relativă mai mare pentru a fi vizibil, la vârful semnalului, miră sau jalon (Is), pentru
măsurarea unghiului vertical, fig. 12.3. Ii este, în general, mai mică decât Is. Este preferabil ca
mirele să aibe înălţimea cuprinsă între 2 m şi 4 m.
-când diferenţa de nivel ΔH este pozitivă (cazul a), există relaţiile:

ΔH + Is = D tg a + Ii (12.10)
de unde
ΔH = D tg a + Ii - Is (12.11)
iar HB = HA + ΔH (12.12)
deci
HB = HA + D tg a + Ii – Is (12.13)

unde Ii este înălţimea instrumentului, iar Is este înălţimea semnalului.

D tg a Is Ii a D tg a
A
a B ΔH ΔH
Ii Ii Is

A D D B

HA HB HA HB
Plan de referinţă
a) Diferenţă de nivel pozitivă b) Diferenţă de nivel negativă

Fig. 12.3. Nivelment trigonometric la distanţă mică (200 m< D <400 m)

78
 -iar când diferenţa de nivel ΔH este negativă (cazul b):

ΔH + Ii = D tg a + Is (12.14)
de unde
ΔH = D tg a + Is - Ii (12.15)
iar HB = HA – ΔH (12.16)
deci
HB = HA - D tg a + Ii – Is (12.17)

-în cazul general vom avea:

HB = HA  ΔH (12.18)
deci
HB = HA  D tg a + Ii - Is (12.19)
sau

HB = HA  D ctg z + Ii – Is (12.20)

unde D tg a sau D ctg z reprezintă aici expresia diferenţei de nivel dintre planul orizontal
al instrumentului şi cel al semnalului (mirei).

12.2.2 Nivelmentul trigonometric la distanţă (D) mare

Acest tip de nivelment trigonometric este utilizat în determinarea altitudinii punctelor
geodezice (distanţe cuprinse între 400 - 10 000 m) în terenuri accidentate; se mai numeşte şi
nivelment geodezic. Distanţa nu mai poate fi determinată prin metoda stadimetrică, deoarece
formula L = 100 H, ar utiliza valori ale H mai mari de 4 m, iar astfel de mire sunt greu de
utilizat. Ceea ce se măsoară cu teodolitul sau tahimetrul în acest caz sunt unghiurile verticale a şi
z. Unghiul a este format aici de viza teodolitului pe baza capului negru (popului) al semnalului,
care diferă, în general, de panta terenului. Distanţa se va calcula cu ajutorul coordonatelor
rectangulare ale punctelor care mărginesc intervalele în care se efectuează nivelmentul
trigonometric.
Spre deosebire de cazul precedent, datorită diferenţelor mari de densitate a aerului care au
indici diferiţi de refracţie şi distanţelor mari perturbate de curbura pământului, în acest caz se vor
lua în consideraţie şi corecţiile respective. În ultimele formule de calcul privind nivelmentul cu D
cuprins între 200 şi 400 m vor apărea şi termenii care redau aceste corecţii:

HB = HA  D tg a + Ii - Is + [D2 / (2R) (1-k)] (12.21)

sau HB = HA  D ctg z + Ii - Is + [D2 / (2R) (1-k)] (12.22)

unde R este raza pământului iar k este coeficientul de refracţie atmosferică; pentru
latitudinea ţării noastre această corecţie Ct = [D 2 / (2R) (1-k)] are mărimea dată de relaţia

Ct = 0,0000000682 * D2 (12.23)

79
 De ex., pentru o distanţă de 400 m, Ct este:
Ct = 0,0000000682 * 4002 = 0,010912 m
iar pentru D = 10 000 m, Ct are valoarea de:
Ct = 0,0000000682 * 10 0002 = 6,82 m

12.3 Metode de nivelment trigonometric

12.3.1 Metoda drumuirii
Metoda drumuirii este una dintre metodele nivelmentului trigonometric care se execută în
mod curent odată cu drumuirea planimetrică. Şi aceasta poate fi atât:
i) sprijinită pe două puncte de cota cunoscută, cât şi
ii) închisă pe punctul de plecare. Unghiul vertical de pantă a, si cel zenital z, trebuie
măsurate cu foarte multă acurateţe, iar înălţimea instrumentului (Is) se ia în
consideraţie în acest caz. După efectuarea calculelor primare se vor face corecţiile
necesare pentru compensarea metodei utilizate. Toate acestea se pot obţine rapid
printr-o prelucrare de computer, pe un tabel elaborat într-un fişier tip Excel.
Spre deosebire de drumuirea sprijinită pe două puncte cunoscute, în cazul drumuirii pe
punctul de plecare condiţia de închidere cere ca:
n
Σ δhi = 0 (12.24)
i=1

unde δhi reprezintă diferenţa elementară de nivel. În caz că aceasta nu se realizează, eroarea va fi
egală cu ( - Σ δhi), în rest calculele se desfăşoară la fel. În nivelmentul trigonometric toleranţa
(exprimată în mm) se calculează în funcţie de lungimea (D, km) drumuirii prin relaţia:

Th = 20 * (D)(1/2) (12.25)

care diferă de formula pentru nivelmentul geometric prin coeficientul multiplicativ 20, în loc de
30.

80
 Tabelul 12.1. Desfăşurarea calculelor în drumuirea de nivelment trigonometric cu D < 200 m

Punct Punct vizat Unghi vertical L Dif. de nivel Corectia Dif. de nivel Cota (m) Punctele
elementară, c
de statie a, Distanţa provizorie c = Kh * L compensată HA +
(g) înclinată δh (m) (m) L sin a + c + L sin a + c
(m) δh = L sin a 145,680 A
A 101 -5,28 110,42 -9,1475 -0,0022 -9,1497 136,530 101
101 102 3,88 104,44 6,3614 -0,0021 6,3593 142,890 102
102 103 5,37 125,36 10,5659 -0,0025 10,5634 153,450 103
103 104 -4,82 87,97 -6,6541 -0,0018 -6,6558 146,800 104
104 B -2,30 88,88 -3,2104 -0,0018 -3,2122 143,585 B
Suma 517,07 -2,0847 -0,0103 -2,0950

Eroarea altitudinală va fi egală cu: eh = -(ΔH - Σ δh) =- 145,68 – 143,585 – 2,0847) = -0,01031m = -10,31 mm
Toleranţa de cotă este: Th = 20 * sqrt (0,51707 Km) = 14,38 mm
Prin urmare, 10,31 mm < 14,38 mm, atunci se calculează mai departe coeficientul de corecţie
Coeficientul de corecţie Kh este: Kh = (-0,01031 / 517,07) = - 0,0000199 m / m
Corecţia elementară c este: c = Kh * L, pentru fiecare pereche de latură L
Diferenţa de nivel compensată va fi: ΔH compensată = L sin a + Kh * L, similar pentru toate laturile
În final, cota punctelor drumuirii este: HA + L sin a + c, ultimul punct, B, având cota punctului de închidere, de 143,585 m.

81
 13. Alte tipuri de nivelment
13.1 Nivelmentul barometric
Presiunea atmosferică, ca orice tip de presiune, reprezintă un raport între o forţă (greutatea
atmosferei egală cu produsul dintre masa sa şi acceleraţia gravitaţională) şi suprafaţa pe care
aceasta se exercită, în acest caz suprafaţa Terrei. Presiunea atmosferică se măsoară în înălţimea
unei coloane de lichid care o echilibrează, mm coloana de mercur, metri sau cm coloana de apă,
bari sau, în sistemul internaţional, Pascal (Pa) cu multiplii săi: kPa, MPa.
Deoarece variaţia presiunii aerului cu altitudinea este descrisă de legi fizice, nivelmentul
barometric (fizic) foloseşte aceste relaţii în vederea determinării cotelor punctelor terenului. Pe
lângă altitudine, variaţia presiunii pe Pământ este în funcţie şi de alţi factori: gravitaţia dată de
latitudinea locului, temperatura şi umiditatea aerului, ş.a. Presiunea atmosferică medie la nivelul
suprafeţei geoidului este de 760 mm coloană de mercur. Pentru că depinde de mai mulţi factori,
altitudinea nu va putea fi determinată astfel foarte precis. Astfel, precizia nivelmentului barometric
este mult mai mică (de câţiva metri) decât precizia nivelmentului geometric sau trigonometric. De
aceea, acest tip de nivelment se foloseşte în general în ridicări expeditive, în studii preliminare, în
areale accidentate. În ultimul timp însă, prin perfecţionarea altimetrelor precizia acestora a crescut,
ajungând la cca ±1 m.
Există mai multe formule de calcul pentru altitudine, Laplace, Laplace prescurtată şi
Babinet. Formula lui Laplace este:

ΔH = 18400 (1+0,00367 (t1+t2)/2)(1+0,00264 cos 2φ)(1,378) (f1/P1+f2/P2) lg(P1/P2) (13.1)

unde ΔH este diferenţa de nivel dintre două puncte, t1 şi t2, f1 şi f2 şi P1 şi P2 sunt

respectiv valorile temperaturii aerului, tensiunii vaporilor de apă la cele două temperaturi şi
presiunii atmosferice în cele două puncte 1 şi 2, iar φ este latitudinea locului.
-Formula prescurtată a lui Laplace este:

ΔH = 18400 (1+0,00367 (t1+t2)/2) lg(P1/P2) (13.2)

-Formula lui Babinet, simplificată pentru diferenţe de nivel mijlocii şi la latitudinea medie
de 45:

ΔH = 16000 (1+2(t1+t2)/1000) (P1 - P2)/(P1 + P2) (13.3)

sau în formă prescurtată:

ΔH = k(P1 – P2) (13.4)

unde k este un coeficient ce se determină în funcţie de presiunea medie (P 1 + P2)/2 şi temperatura

medie (t1 + t2)/2 şi care este tabelat mai jos (tabelul 13.1).

-Aplicaţie:
Între două puncte 1 şi 2 dintr-o regiune muntoasă s-au măsurat temperatura şi presiunea
aerului obţinându-se valorile: t1 = 30 şi P1 = 730 mm coloană de mercur, respectiv t 2 = 10, P2 =
670 mm coloană de mercur. Cunoscând că altitudinea în punctul 1 este de 500 m, să se calculeze
diferenţa de nivel dintre cele două puncte şi altitudinea punctului 2:

82
 Rezolvare. Aplicând formula Babinet prescurtată se obţine:

ΔH = k(P1 – P2) = k (730-670) = 60 k = 60 * 12,26 = 735,6 m

Valoarea k = 12,26 s-a preluat din tabelul 13.1 pentru media temperaturilor (20C) şi presiunilor
(700 mm) între cele două puncte,
H1 = 500 m + 735,6 m = 1235,6 m.

Tabelul 13.1. Valorile coeficientului k folosit în nivelmentul barometric

Presiunea medie Temperatura medie: t = (t1 + t2) / 2

P = (P1+P2)/2 -20 -10 0 10 20 30
780 9,49 9,86 10,24 10,62 10,99 11,37
770 9,62 10,00 10,38 10,76 11,14 11,50
760 9,74 10,13 10,52 10,91 11,29 11,68
750 9,87 10,26 10,65 11,04 11,43 11,82
740 10,00 10,40 10,80 11,20 11,59 11,16
730 10,15 10,55 10,95 11,35 11,75 12,16
720 10,29 10,69 11,10 11,51 11,91 12,32
710 10,43 10,84 11,25 11,55 12,08 12,49
700 10,58 11,00 11,42 11,84 12,26 12,68
690 10,74 11,16 11,58 12,00 12,43 12,85
680 10,89 11,32 11,75 12,19 12,61 13,04
670 11,05 11,49 11,93 12,37 12,81 13,24
660 11,23 11,67 12,11 12,55 13,00 13,44
(după Săndulache şi Sficlea, 1970)

Instrumente folosite în nivelmentul barometric

-Barometrul cu mercur este un instrument cu cuvetă sau în formă de U care permite
determinarea presiunii atmosferice cu o bună precizie (0,1 mm coloană Hg), respectiv altitudinea
terenului, dar este incomod, greu şi se utilizează numai în staţii fixe sau pentru verificarea
barometrelor aneroide.
-Barometrul aneroid este mai puţin precis decât barometrul cu Hg, dar se întrebuinţează
frecvent în nivelmentul barometric. Presiunea atmosferică este măsurată cu ajutorul variaţiei
volumului unui gaz închis într-o cutie metalică prevăzută cu un sistem sensibil de pârghii, asupra
cărora acţionează parametrul măsurabil (presiunea atmosferică).
-Altimetrul este tot un barometru aneroid prevăzut însă cu gradaţii orometrice care indică
cota punctului faţă de suprafaţa de nivel zero. Se utilizează în cercetări cu caracter geografic,
geologic, în turism, în navigaţia aeriană, în armată, etc.
-Hipsometrul este un instrument care utilizează proprietăţile fizice ale fierberii diferenţiate a
lichidelor în funcţie de presiune şi altitudine. Acesta este compus dintr-un termometru de precizie
introdus într-un vas cu apă. Ştiind că temperatura de fierbere a apei scade cu descreşterea presiunii,
deci cu creşterea altitudinii, se calculează altitudinea terenului ţinând cont de formulele respective.

Metode de nivelment barometric

83
 Drumuirea în nivelmentul barometric
Metoda drumuirii se utilizează frecvent în toate categoriile de nivelment. În acest caz
aceasta se poate face:
i) cu un singur instrument, parcurgând traseul proiectat, plecând dintr-un punct de cotă
cunoscută şi a) închizându-se în acelaşi punct sau b) ajungând într-un alt punct de cotă cunoscută,
sau
ii) cu două instrumente (barometre sau altimetre), doi operatori şi o direcţie generală de
deplasare, unde un operator rămâne în primul punct (1) de cotă cunoscută, în timp ce al doilea se va
deplasa în următorul punct (2), de cotă necunoscută, unde simultan vor face măsurători de presiune,
temperatură şi altitudine; după aceea, primul operator (din punctul 1) se va deplasa în punctul (2)
iar cel din punctul (2) va pleca spre punctul următor (3) efectuând simultan acelaşi tip de
măsurători, operaţia repetându-se până la acoperirea întregii distanţe de nivelment.
iii) în cazul nivelmentului unor suprafeţe, un operator cu un instrument poate face staţie
centrală într-un punct fix, în timp ce un al doilea operator va face drumuiri în circuit închis pe
punctul central.

13.2 Nivelmentul fotogrammetric

Nivelmentul fotogrammetric (stereofotogrammetric) se aplică utilizând metode şi
instrumente fotogrammetrice, cu care se execută fotogramme, care sunt fotografii aeriene sau
terestre. Pentru a evidenţia aspectele de nivelment, în calculul cotelor se utilizează două
fotogramme succesive, pozate din diferite puncte.

13.3 Nivelmentul satelitar

Nivelmentul satelitar reprezintă tipul de nivelment cel mai performant. Măsurătorile se
execută actualmente prin Sistemul de Poziţionare Globală (Global Positioning System = GPS),
sistem american, sau în viitor prin replica sa europeană, sistemul Galilei, în ambele situaţii cu
ajutorul sateliţilor specializaţi, înzestraţi cu computere şi programe concepute în acest scop.

84
 19. Sisteme de poziţionare globală şi utilizarea acestora în disciplinele geografice,
topografie-cartografie
(după UsingaGarminGPSwith PaperLand Maps_Manual,http://www.electronica.ro/gps.shtml,
http://www.navcen.uscg.gov/gps/,http:// www. spaceandtech.com/spacedata/ constellations/navstar-
gps_consum.shtml

19.1. Sistemul american GPS (Global Positioning System, GPS)

GPS este un sistem de radionavigaţie prin satelit, format dintr-o constelaţie de 24 de sateliţi
plasaţi pe orbită de către Departamentul de Aparare al Statelor Unite şi staţiile lor de la sol, sistem
care permite indentificarea oricărei poziţii pe glob, prin recepţionarea semnalelor de poziţionare
prin satelit îin orice condiţii meteorologice, oriunde în lume, 24 ore pe zi, cu o acurateţe de ordinul
metrilor, dar cu variante avansate de GPS se pot face măsurători cu o acurateţe superioară, de 1 cm.
Ideea unui sistem de navigare globală a fost pentru prima dată propusă în 1940. Iniţial acesta a fost
realizat pentru aplicaţii militare, însă Guvernul Statelor Unite a hotărât în anii '80, ca acest sistem să
fie disponibil şi pentru uz civil.

19.1.1. Modul de funcţionare

Funcţionarea unui sistem GPS este asigurată de o constelaţie de sateliţi, care se rotesc îin
jurul Pământului de două ori pe zi, pe orbite foarte precis determinate, şi emit semnale codate ce
conţin datele oribitale ale acestora către staţiile terestre. Receptoarele GPS culeg aceste informaţii
şi folosesc triangulaţii pentru a calcula localizarea exactă a utilizatorului, comparând timpii de
transmisie a semnalului de la satelit şi recepţionare a acestuia. În acest mod, diferenţa de timp este
folosită de către receptorul GPS pentru calculul distanţei la care se găseşte satelitul, apoi folosind
măsurători de distanţte pentru mai multi sateliţi, receptorul poate determina localizarea exactă a
utilizatorului şi o afişează pe monitor.
Un receptor GPS trebuie să primească simultan semnale de la minimum trei sateliţi pentru a
putea calcula o poziţie bidimensională (2D = latitudine şi longitudine). Dacă receptorul poate capta
simultan semnale de la patru sateliţi, atunci el va putea oferi şi cel de-al treilea parametru al
poziţiei: altitudinea. Odată determinată poziţia exactă a utilizatorului, unitatea GPS poate calcula
alte informatii utile, cum ar fi viteza vehiculului, cursul acestuia, direcţia de mişcare, distanţa
parcursă, distanţa până la destinaţie, sau alte caracteristici, cum ar fi ora răsăritului şi a apusului,
ş.a..

19.1.2. Sistemul de sateliţi GPS

Sistemul GPS NAVSTAR (Navigation Signal Timing and Ranging Global Positioning
System) oferă date referitoare la poziţie, viteză şi timp, pentru vehicule, în orice moment de timp.
El este constituit din trei elemente denumite segmente: 1) segmentul spaţial, 2) segmentul de
control şi comandă şi 3) segmentul utilizator, fig. 19.1.
(http://www.garmin.com/;http://www.trimble.com/gps/index.html; http://spaceandtech.
com/spacedata/ constellations/navstar-gps_consum.shtml).

85
 Fig. 19.1. Schema poziţionării reţelei de sateliţi
faţă de Pământ

Segmentul spaţial: se compune din cei 24 sateliţi. Aceşti sateliţi, aflaţi pe orbite circulare,
sunt plasaţi pe şase planuri orbitale, înclinate la 55°, la o altitudine de 20200 Km. Ei au o perioadă
de revoluţie de aproximativ 12 ore şi o viteză de circa 3,9 Km/s. Amplasarea lor orbitală permite ca
de pe orice poziţie de pe glob să existe în vizibilitate directă, între 6 şi 10 sateliţi. Sateliţii au o
durată de viaţă de circa 10 ani, şi sunt echipaţi cu ceasuri atomice. Sateliţii GPS transmit două
semnale radio de putere joasă, denumite L1 şi L2. GPS-urile civile folosesc frecvenţa L1 de
1575,42 MHz în banda UHF. Semnalele sunt în spectrul vizibil, ceea ce înseamnă ca vor trece prin
nori, sticlă, plastic, însă nu vor trece de majoritatea obiectelor solide (clădiri, munţi, etc).
Un semnal GPS conţine trei biţi de informaţie — un cod pseudoaleator, date efemeride şi
date almanah. Codul pseudoaleator este un simplu cod I.D., ce identifică satelitul care a transmis
informaţia. Datele efemeride, care sunt transmise în mod constant de către fiecare satelit, conţin
informaţii importante despre starea satelitului, data şi ora curente. Această parte a semnalului este
esenţială pentru determinarea poziţiei curente. Datele almanah comunică receptorului GPS unde
anume ar trebui să se găsească fiecare satelit la un anumit moment al zilei. Fiecare satelit transmite
date almanah ce conţin informaţtii orbitale pentru acel satelit şi pentru toţi ceilalţi sateliţi di n
sistem.
Sateliţii GPS sunt alimentaţi de energia solară. Au baterii de rezervă (back-up) pentru a
asigura buna funcţionare în cazuri extreme (eclipse solare). Pe fiecare satelit există mici
propulsoare ce asigură direcţia corectă. Primul satelit GPS a fost lansat pe orbita în 1978,
constelaţia completă de 24 de sateliţi fiind realizată în 1994. Un satelit GPS cântăreşte aproximativ
1 tonă şi are o lungime de circa 5,6 metri, cu panourile solare deschise. Puterea transmiţătorului
este de numai 50 W.
Segmentul de control şi comandă transmite parametrii de amplasare, controlează
traiectoriile şi datele emise, şi modifică orbitele sateliţilor. Cele mai numeroase staţii de control
sunt amplasate în Japonia şi SUA, ţări în care sistemul GPS are cea mai larga răspândire şi
dezvoltare.
Segmentul utilizator este constituit din receptorii GPS care captează simultan semnale
provenite de la sateliţi, decodifică datele şi calculează soluţia ecuaţiei de navigaţie, denumit PVT
(Poziţie, Viteză, Timp). Pentru a obţine această soluţie, este necesară utilizarea a numai patru
sateliţi care trimit parametrii de navigaţie, astfel încât face posibil calculul distanţelor Ri (vezi
figura) dintre satelitul i şi receptorul GPS. Ca urmare:

Ri=C * Dti (19.1)

unde C este viteza luminii, iar Dti sunt timpii de propagare a luminii dintre satelitul i şi receptor.
Soluţia ecuaţiei de navigaţtie este obţinută prin rezolvarea sistemului de ecuaţii cu X,Y,Z:

86
(Xi - x)2+(Yi - y) 2 =(Ri - C * b) 2 (19.2)

unde (Xi, Yi, Zi) este poziţia satelitului i, iar b este eroarea sistematică a ceasului utilizatorului.

19.1.3. Surse de erori pentru semnalul GPS:

-Întârzierile în ionosferă şi troposferă — Semnalul GPS este încetinit la trecerea prin
atmosferă. Sistemul GPS foloseşte un model încorporat, care calculează întârzierea medie pentru a
corecta parţial acest tip de erori.
-Reflexia semnalului — Acest tip de eroare intervine atunci când semnalul GPS este
reflectat de clădiri înalte sau de suprafeţe dure înainte de a ajunge la receptor. Aceasta duce la
întârzieri şi implicit, la erori.
-Erori datorate ceasului receptorului — Ceasul încorporat al receptorului nu este atât de
precis ca ceasurile atomice de la bordul sateliţilor GPS. De aceea, este posibilă apariţia unor erori
minime datorate decalajului de timp.
-Erori orbitale — Cunoscute şi ca erori efemeride, sunt datorate inadvertenţelor dintre
poziţiile raportate ale sateliţilor.
-Numarul sateliţilor vizibili — Cu cât mai mulţi sateliţi un receptor poate "vedea", cu atât
este mai mare precizia măsurătorilor. Clădirile, relieful, interferenţele electronice sau, câteodată
chiar vegetaţia, pot bloca recepţionarea semnalelor, cauzând erori de poziţionare, sau chiar lipsa
totală de poziţie. În mod normal, receptorii GPS nu operează în spaţii închise, sub apă sau sub
pământ.
-Geometria sateliţilor — Aceasta se referă la poziţia relativă a sateliţilor la un moment dat.
Geometria ideală a sateliţilor este atinsă atunci când sateliţii se găsesc sub un unghi cât mai mare
unul faţă de celelalte. Geometria nesatisfăcătoare este atinsă atunci când sateliţii se găsesc în linie,
sau când sunt grupaţi.
-Degradarea intenţionată a semnalului sateliţilor — Disponibilitatea selectivă - Selective
Availability (SA) reprezintă o degradare intenţionată a semnalului, impusă de Departamentul
Apărării al Statelor Unite, pentru a împiedica accesul adversarilor militari la o prea mare precizie a
semnalelor GPS. În mai 2000 s-a renunţat la SA, aceasta ducând la o creştere semnificativă a
preciziei receptoarelor GPS civile.
19.1.4. GPS diferenţial (Diferential DGPS)
DGPS reprezintă o tehnologie care corectează semnalul GPS până la o precizie de 3-5 m şi
poate face măsurători cu erori de câţiva metri pentru aplicaţii mobile, şi chiar mai precis pentru cele
staţionare. Această îmbunătăţire a preciziei are un efect profund asupra importanţei GPS-ului ca
resursă. Folosind această tehnologie, GPS-ul devine mai mult decât un sistem de navigaţie pentru
vapoare şi avioane în jurul lumii. GPS-ul devine astfel, un sistem de măsurare universal capabil de
a poziţiona lucruri pe o scară extrem de precisă. DGPS presupune cooperarea a două receptoare,
unul staţionar şi celălalt în mişcare, făcând măsurători ale poziţiei obiectelor terestre.
În sistemul DGPS, un receptor GPS conectat la un sistem de calcul şi programare adecvat,
care poate oferi informaţii de poziţie foarte precise, va transmite în permanenţă date către celelalte
receptoare GPS cu care se află în legătură. După ce sunt prelucrate şi analizate, aceste date sunt
utilizate în calculul corecţiilor ce se impun pentru stabilirea poziţiei precise.

19.1.5. Aplicaţii ale GPS

87
 Dezvoltarea unui sistem informaţional computerizat, auxiliar sistemului GPS, a permis
mărirea domeniului de aplicabilitate şi îmbunătăţirea performanţelor.
GPS are o largă arie de aplicaţii în care este folosit, atât la sol, cât şi pe mare sau în aer.
Practic, cu ajutorul noilor receptoare GPS, montate pe orice tip de vehicul, navă sau aparat de zbor,
se poate calcula distanţa faţă de poziţia de destinaţie, se poate memora ruta ce urmează a fi parcursă
şi informaţiile legate de punctul de destinaţie, se poate afişa ruta deja parcursă etc. Spre exemplu, la
sol este posibil ca indicând două puncte (cel în care se află observatorul şi cel în care acesta doreşte
să ajungă) să se primească informaţii cu privire la drumurile de legătură. GPS-ul poate fi folosit
oriunde este posibil, pentru recepţionarea semnalului emis de satelit, excepţie făcând peşterile,
parcările subterane sau sub apă, la mare adâncime. GPS se mai foloseşte şi în cazul practicării
anumitor sporturi cu caracter recreativ de către practicanţii acestor sporturi: excursionişti, vânatori,
căţăratori montani. GPS-ul a devenit rapid un dispozitiv obişnuit şi pentru automobile. Sistemele
GPS montate în autoturisme au o mare dezvoltare în Japonia, unde până în prezent sunt în
funcţiune aproape 500.000 de receptoare GPS, care oferă lista cu obiectivele turistice importante,
care se găsesc pe ruta ce urmează a fi parcursă până la destinaţie, iar mai recent, au fost montate
sisteme de televiziune care permit descrierea rutei, găsirea cu precizie a poziţiei vehicului pe hartă,
precum şi informaţii cu privire la traseele ce pot fi urmate până la destinaţie. Acesta poate fi folosit
în caz de urgenţă, prin simpla apasare a unui buton, prin transmiterea poziţiei curente către Centrul
de Comanda şi Control.
Datorită sistemului GPS se poate dezvolta sistemul de cartografiere numerică, ce va aduce o
revoluţie în ceea ce priveşte radionavigaţia terestră, aeriană sau navală, cu aplicabilitate în
domeniile cadastru, geodezie şi cartografie, apărare, construcţii, minerit, agricultură, aviaţie,
industria petrolieră. Cu ajutorul sistemului GPS se pot obţine date care provin din poziţia tri-
dimensională şi timpul măsurat, de ex. viteza, acceleraţia sau ruta vehiculelor sau ale unor obiecte
terestre aflate în deplasare. De asemenea, se pot obţine date privind măsurătorile de distanţe,
perimetre şi suprafeţe terestre, care constutuie obiectul disciplinelor geodezie, topografie şi/sau
cartografie.
Informaţia căpătată prin GPS privind punctele de interes (points of interest, PoI), referitoare
la poziţia tri-dimensională a obiectelor terestre, descrierea locului etc., se poate prelucra pe
computer, întocmind hărţi în format raster sau vectorial, care se pot transfera ulterior în alte
programe şi se pot valorifica prin mai multe modalităţi. De asemenea, această informaţie poate fi
utilizată şi valorificată în domenii diverse, inclusiv prin sistemul geografic informational (GIS),
prin elaborarea de hărţi generale sau tematice, privind de ex., monitorizarea dinamicii alunecărilor
de teren, evoluţia plăcilor tectonice, monitorizarea hazardelor naturale (uragane, tsunami, etc.) sau
tehnologice.
Metode de lucru pentru GPS
În cadrul determinărilor tri-dimensionale cu ajutorul GPS se deosebesc trei metode de lucru,
fig. 19.2. (Lucău - Dănilă ş.a., 2000):
1) metoda statică, prin care înregistrarea datelor se face în puncte bine localizate, în care
operatorul instalează receptorul pe un trepied pe perioade de timp bine determinate (15 sec – 3
min). În acest caz, receptorul GPS înregistrează în fiecare secundă, în general, câte o valoare
spaţială (x, y, z), iar la sfârşit se obţine media tuturor valorilor.
2) metoda dinamică, prin care înregistrarea datelor se face prin deplasare, receptorul
înregistrand la diferite intervale de timp (în general, la 5 secunde) câte o valoare (x, y, z), iar la
final se obţine o succesiune de puncte.

88
 3) metoda dinamică, “Stop and Go” este o îmbinare a celorlalte două metode, operatorul
deplasându-se cu receptorul GPS, din punct în punct pe traseul dorit, în fiecare punct staţionându-se
o anumită perioadă de timp.

a) b) c)
Fig. 19.2. Diferite receptoare GPS, montate pe trepied, de tipul GPS ProMark3 produse de
Thales Navigation (a) (http://cadsolutions.ro/index.htm), sau libere (b şi c), utilizate în
determinările de coordonate spaţiale x, y, z şi livrate împreună cu pachete de programe
profesionale pentru geodezie si GIS (GeoXH – TRIMLE, GPSMAP 76Cx - GARMIN
(http://www.garmin.com/)

Receptoarele GPS pot îndeplini: funcţii de calcul şi compensare a bazelor, precum şi a închiderilor
pe cote; funcţii complete de determinare şi compensare a bazelor; de asemenea, acestea dau
posibilitatea de transcalcul al coordonatelor în diverse sisteme de proiecţie. Raportul final al
determinărilor este complet şi standardizat, toate opţiunile de raportare dorite putând fi selectate
după dorinţă.
Soluţiile GPS se pot aplica în (http://cadsolutions.ro /index.htm):
- geodezie, pentru o serie de operaţii, cum ar fi integrarea, transformarea şi calculul
sistemului de coordonate necesare pentru procesare, compensare, raportare şi exportarea poziţiei
punctelor în sistemul selectat şi definit de utilizator; compensarea prin metoda celor mai mici
pătrate; transformarea coordonatelor, realizarea de rapoarte tehnice, exportul datelor şi rezultatelor
în alte tipuri de programe;
- măsurători cadastrale pentru agricultură, dezvoltare durabila, gestiunea mediului;
- măsurători topografice pentru domeniul minier;
- măsurători pentru îmbunătăţiri funciare: lacuri de acumulare, terenuri degradate, canale de
irigaţie sau de navigaţie, etc;
- măsurători pentru căi de comunicaţii şi transport: drumuri, căi ferate, reţele de conducte de
transport;
- măsurători pentru delimitarea pădurilor;

89
 19.2. Alte sisteme de navigaţie prin sateliţi specializaţi
- SISTEME GNSS (Global Navigation Satellite System) sunt sisteme globale de navigaţie
folosind sateliţi specializaţi. Sistemele GNSS, existente şi în realizare, includ in principal:
- sistemul American NAVSTAR – GPS (Navigation System with Time and Ranging);
- sistemul rusesc GLONASS (Global Navigation Satellite System);
- viitorul sistem european de navigaţie prin sateliţi GALILEO;
- sistemele complementare WAAS (Wide Area Augmentation System), EGNOS (European
Geostationary Navigation Overlay Service), MSAS/MTSAT – Multi-Functional Satellite
Augmentation System, Japonia).
În cele ce urmează sunt descrise succint unele dintre aceste sisteme, cu aplicaţii posibile
pentru disciplinele geografice.

19.2.1. GLONASS
GLONASS – este format dintr-o constelaţie de sateliţti care transmit în mod continuu
semnale codate în două frecvenţe de bandă, care să poată fi primite de către utilizatorii de pe toată
suprafaţa Pământului, pentru a identifica poziţia şi viteza în timp real a obiectelor terestre
(http://spaceandtech.com/spacedata/constellations/navstar-gps_consum.shtml).
Este constituit din două segmente :
- Segmentul spaţial, format dintr-o constelaţie de 24 de sateliţi amplasaţi pe trei planuri
orbitale cu câte 8 sateliţi fiecare, aflate la înălţimea de 19100 km şi cu o inclinare de 64,8  faţă de
planul ecuatorului terestru. Perioada de revoluţie a unui satelit este de 11 ore şi 15 minute.
- Segmentul de control de la sol este în întregime localizat în interiorul spatiului ex-
sovietic. Centrul de Control Terestru şi Sincronizatorul Central sunt situate la Moscova, staţiile de
monitorizare şi staţia cuanto-optică la St. Petersburg, Ieniseisk, Ternopol şi Comsomolsk pe Amur.
Primii sateliţi Glonasss au fost lansaţi pe orbită în 1982, iar la 24 septembrie 1993 sistemul
a fost oficial declarat operaţional printr-un decret al presedintelui Federatiei Ruse. Însă din
decembrie 1995, datorită duratei reduse de viaţă a sateliţilor (2-3 ani) şi a problemelor economice
din Rusia, Glonass nu mai este complet operaţional. Actualmente, refacerea şi dezvoltarea
sistemului este în desfăşurare, iar prin cooperarea Indiei, sateliţi mai performanţi şi cu o durată mai
mare de viaţă (10-12 ani) vor fi lansaţi pe orbite. Este prevăzut ca sistemul să fie complet
operaţional în 2010.

19.2.2. SISTEMUL EUROPEAN GALILEO

Viitorul sistem european GALILEO va fi primul sistem de poziţionare şi navigaţie prin
satelit sub control civil, în contrast cu celelalte două sisteme existente, american şi rusesc, care sunt
sub control militar (http://europa.eu.int/comm/dgs/energy_transport/galileo/intro/index_fr.htm;
http://www.securisat.net/index.php?option=com_content&task=view&id=39&ltemid=72). Acesta
este destinat înlăturării dependenţei Europei faţă de sistemul american de poziţionare globală GPS.
Această independenţă este importantă, deoarece GPS suferă numeroase restricţii asupra preciziei şi
fiabilităţii (poziţionarea putând fi imposibilă în anumite zone ale globului, din raţiuni tehnice sau
politice).
Este constituit din două părţi denumite şi segmente:
1) Segmentul spaţial format dintr-o constelaţie de 30 de sateliţi MEO (Mean Earth
Orbiting) şi trei sateliţi de rezervă. Aceştia sunt prevăzuţi, spre deosebire de sateliţii GPS, cu un
retro-reflector laser, pentru ca poziţiile orbitale să fie controlate şi prin măsurători laser la sol.

90
Sateliţii sunt plasaţi pe trei orbite circulare, înclinate la 56 faţă de planul ecuatorial terestru, la o
altitudine de 23616 km, fiecare orbită comportând căte un satelit de rezervă. Fiecare satelit
cantăreşte aprox. 700 kg şi conţine un ceas atomic, două panouri solare ce furnizează o putere
maximă de 1500 W, iar perioada de revoluţie a acestuia este de cca.14 ore, fig. 19.3.

Fig. 19.3. Forma unui satelit din configuraţia Sistemului GALILEO

2) Segmentul de control de la sol este constituit pe de-o parte dintr-un sector de control (i)
pentru determinarea orbitelor şi menţinerea timpului, în a cărui componenţă intră centrele de
control, în număr de două, însărcinate cu controlul sateliţilor şi cu sincronizarea ceasurilor atomice,
un minimum de 20 de staţii receptoare, cu rol de a măsura calitatea semnalului, iar pe de altă parte,
din receptoare individuale (ii).
Sunt oferite cinci servicii de către sistemul GNSS-Galileo:
1. Serviciul de bază (OS, Open Service), ca şi serviciul gratuit oferit de GPS, dar de o
calitate şi fiabilitate mai mare, destinat aplicaţiilor marelui public ;
2. Serviciul comercial (CS, Commercial Service), disponibil contra cost şi care oferă
performanţe sporite faţă de serviciile de bază;
3. Serviciul “vital” (SOL, Safety of Life Service), de foarte înaltă calitate şi siguranţă,
pentru aplicaţii de securitate a vieţii umane, precum şi pentru navigaţia aeriană şi
maritime;
4. Servicii guvernamentale (PRS, Public Regulated Service), destinate utilizatorilor ce
desfăşoară activităţi în serviciul public, dependente de precizia, calitatea semnalului şi
de fiabilitatea transmisiei (servicii de urgenţă, transport de materiale periculoase etc.);
5. Serviciul pentru cercetare şi securitate (SAR, Search And Rescue Service), destinat
îmbunătăţirii sensibile a sistemelor existente, în caz de ajutor şi salvare.
Desfăşurarea programului:
În martie 2002, Consiliul Europei a decis lansarea Programului de Navigaţie Civilă prin
Satelit GALILEO, costurile acestui proiect fiind estimate la aproximativ 4 miliarde de EURO. La
26 iunie 2004 a fost semnat un acord final Între SUA şi UE, ce permite interoperabilitatea tehnică a
sistemului GALILEO cu sistemul GPS. La 27 iunie 2005, Galileo Joint Undertaking (GJU, cu
sediul la Toulouse) a decis să acorde administrarea sistemului, valabilă până în 2026, de către două
consorţii care şi-au prezentat oferta:

91
 - NavSat compus din EADS (European Aeronautic Defence and Space Company), Thales
(Franţa), Inmarsat (International maritime satellite organization, Marea Britanie) ;
- Eurely constituit din Alcatel (Franţa), Finmecanica (Italia), AENA(Spania) şi Hispasat
(Spania).
La 28 decembrie 2005 a fost plasat pe orbită, la o înălţime de 23000 km, primul dintre cei doi
sateliţi experimentali, numit GIOVE-A (Galileo In Orbit Validation Element), de către racheta
rusească Soyuz, lansată de pe cosmodromul din Baikonur, din Kazahstan. Lansarea celui de-al
doilea satelit experimental este prevăzută pentru septembrie 2006, iar în 2008 patru sateliţi vor
deveni operaţionali.
Lansarea şi folosirea celorlalţi 26 de staeliţi este prevăzută pentru perioada 2008-2010, când
sistemul GALILEO va deveni complet operaţional.

19.2.3. SISTEMELE COMPLEMENTARE WAAS

WAAS, acronimul de la Wide Area Augmentation System (sistemul de îmbunătăţire a
preciziei de poziţionare pe arii largi), este un sistem format din sateliţi şi staţii terestre, care oferă
corecţii pentru semnalul GPS captat, oferind o precizie sporită a poziţionării (de circa cinci ori mai
bună decât precizia obişnuită). Un receptor capabil de corecţii WAAS poate oferi o precizie de sub
3 m în mai mult de 95% dintre cazuri. WAAS corectează erorile semnalului GPS datorate
ionosferei, erorile de temporizare şi ale orbitei sateliţilor şi oferă informaţii despre integritatea şi
buna funcţionare a fiecărui satelit GPS.
Sistemul WAAS este alcatuit din aproximativ 25 staţii terestre de referinţă, poziţionate de-a
lungul Statelor Unite, care monitorizează datele preluate de la sateliţii GPS. Două staţii principale,
localizate pe cele două coaste, colectează datele de la staţiile de referinţă şi crează un mesaj de
corecţie a semnalului GPS. Mesajul diferenţial corectat este apoi transmis prin unul sau doi sateliţi
geostaţionari, sau prin sateliţi cu poziţionare fixă faţă de ecuator. Informaţia este compatibilă cu
structura de bază a semnalului GPS, ceea ce înseamnă că orice receptor capabil de corecţii WAAS
poate citi acest semnal.
În momentul de faţă, sistemul WAAS acoperă numai continentul nord-american. Nu există
încă staţii terestre de referinţă în alte zone ale globului, prin urmare chiar dacă utilizatorii de GPS
pot recepţiona corecţii WAAS, semnalul nu este corectat şi, în consecinţă, precizia nu va fi
îmbunătăţită. Chiar pentru unii utilizatorii din Statele Unite, poziţia sateliţilor de deasupra
ecuatorului face ca semnalul să nu fie recepţionat corespunzător atunci când copacii sau munţii
obstrucţionează vizibilitatea liniei orizontului. Recepţia semnalului WAAS este ideală în câmp
deschis şi în aplicaţiile de navigaţie marină. WAAS oferă o acoperire extinsă atât pe continent, cât
şi în largul măarii, comparativ cu sistemul diferenţial DGPS, care oferă corecţii numai pe continent.
Un alt avantaj al WAAS este acela că nu necesită echipamente suplimentare, ca în cazul DGPS.

19.2.4. EGNOS
EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay system) este, de asemenea, un
sistem de corecţii diferenţiale, fiind corespondentul European al sistemului american WAAS. Este
format din trei sateliţi proprii şi dintr-o reţea de 40 de staţii terestre, care corectează semnalele
sistemelor de poziţionare ale US, GPS, si ale Federaţiei Ruse, GLONASS. Totodata, acest sistem
amelioreaza fiabilitatea şi creşte precizia, de la 15 – 20 m până la sub 3 m. EGNOS prefigurează
sistemul European de poziţionare GALILEO. Decizia înfiinţării sale a fost luată de Comisia
Europeană, de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi de EuroControl, organismul European
însărcinat cu securitatea navigaţiei aeriene. Partea tehnică este asigurată de un consorţiu dirijat de

92
Alcatel Space. Planificat a fi operaţional în iunie 2005, această dată a fost amânată pentru primul
trimestru al anului 2006.
Pe baza tehnologiilor de poziţionare de tip diferenţial (D-GNSS), este în curs de realizare în
Europa, avâand la bază sistemul complementar EGNOS, o reţea de diseminare a corecţiilor
diferenţiale EGNOS cu ajutorul internetului, denumită SISNET (Signal In Space through Internet)
şi promovată de ESA (European Space Agency) (http://esamultimedia.esa.int/docs/egnos/
estb/sisnet/sisnet.htm). Aceasta va realiza transferul corecţiilor diferenţiale generate de receptoarele
GNSS de la sol, prin intermediul internetului.
Datele furnizate de sistemul EGNOS, recepţionate în staţiile de bază de la sol, vor fi
transmise utilizatorilor printr-un server de acces (protocol TCP/IP), în acest fel utilizatorii putând
accesa internetul şi putînd prelua aceste date, ce vor fi procesate de către softul acestora, obţinându-
se, în final, poziţii corectate pe baza datelor EGNOS.
Transferul datelor EGNOS printr-o reţea internet la sol prezintă trei avantaje majore: 1)
evitarea blocajelor semnalelor EGNOS provenite de la sateliţii EGNOS în zone cu obstacole (în
“canioane urbane“, zone împădurite); 2) posibilitatea preluării acestor date fără a investi în
receptoare cu capabilitate EGNOS, 3) rata de transfer este adecvată preluării de pe internet şi a
transferului spre utilizatori, a datelor EGNOS, pe baza sistemelor GSM şi GPRS (rata de transfer
pentru sateliţi EGNOS – 250 bps, rata de transfer pentru internet – sub 800 bps).

93
20. PROBLEME DE SINTEZĂ, PLANIMETRIE ŞI NIVELMENT

20.1. Nivelment la distanţă mare (400 – 10000 m)

-Să se determine cotele punctelor triangulaţiei de mai sus, închisă pe punctul de plecare, punctul A,
de cotă=100 m, ştiind că în urma măsurătorilor au rezultat următoarele valori medii ale unghiurilor
de înclinare (a), tabelul 20.1.5, iar distanţele reduse la orizont (D), calculate mai sus au fost redate
în acelaşi tabel, coloanele 4 şi 3. Tabelul 20.1.5. are două etaje, primul fiind pentru punctele
poligonului închis: A, B, C, D, E, A, iar cel de-al doilea pentru două laturi interioare, AO şi BO.
-În coloanele următoare (5 şi 6) sunt redate înălţimea teodolitului (Ii) şi a semnalului vizat (Is).
-Calculele pentru determinarea diferenţelor de nivel dintre punctele poligonului sunt prezentate în
coloana 7, prin relaţia de tipul: Hn+1 = Hn  D * tg a + Ii – Is, în timp ce coloana 8 conţine corecţia
totală de refracţie atmosferică şi de curbură a Pământului (Ct = [D 2 / (2R) (1-k)] = 0,0000000682 *
D2). În coloana 9 se prezintă suma acestor ultime două coloane, iar suma acestei coloane
(0,032507556 m) este eroarea de neînchidere în altitudine dintre punctele poligonului.
Corecţia altitudinală (Ch), va avea aceeaşi valoare, dar cu semn schimbat (Ch = -0,032507556 m =
32,5 mm). Toleranţa în mm, Th = 20 * SQRT(5139,235/1000) = 45,3397618 mm este mai mare
decât corecţia, unde 5139,235 m reprezintă lungimea poligonului exterior de triangulaţie. Atunci se
procedează mai departe pentru compensarea erorii. Coeficientul Kh = -0,032507556 /5139,235 = -
0,00000632537. În coloana 10 sunt redate calculele pentru corecţiile elementare de forma (Kh*Di),
a căror sumă este egală şi de semn contrar cu corecţia de neînchidere. Coloana 11 însumează
ultimele două coloane, pentru a produce valoarea finală a diferenţelor de nivel dintre punctele
poligonului, iar coloana 12 redă cotele punctelor, pornind de la cota punctului A (100 m).
Cota punctului central (O) a fost calculată de două ori: A-O şi B-O, practic cu acelaşi rezultat.

94
Tabelul 20.1.5. Nivelment trigonometric la distanţă mare (400 – 10000 m), cu triangulaţie, desfăşurat după modelul drumuirii
închisă pe punctul de plecare
Distanta Unghi
Ii Is Delta H Ct = Delta H +Ct Delta H final H puncte
De oriz. (D) inclin.
spre 6,82*10-8 Kh * Di Col. 9+col.10 Punct
la (a)
(m) (m) (m) *D2 (m) (m) (m)
(m) (g)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
100 A
A B 1000 4,2 1,5 5,5 62,069329 0,0682 62,13752904 -0,006325369 62,13120367 162,1312037 B
B C 870,3360 -3,2 1,5 5 -47,284741 0,05166046 -47,23308047 -0,005505196 -47,2385857 114,892618 C
C D 1054,387 -1,8 1,5 6,2 -34,520037 0,07582012 -34,44421681 -0,006669386 -34,4508862 80,4417318 D
D E 993,942 5,3 1,5 6 78,4395682 0,06737619 78,50694435 -0,00628705 78,5006573 158,9423891 E
E A 1220,57 -2,853 1,5 5,8 -59,036272 0,10160375 -58,93466855 -0,007720555 -58,9423891 100,0000 A
5139,235 Suma = 0,032507556 -0,032507556
A O 1091,531 2,666 1,5 6 41,2372530 0,08125620 41,31850922 -0,006904336 41,31160488 141,3116049 O
B O 861,188 -1,2096 1,5 6 -20,8648448 0,05058017 -20,81426464 -0,005447332 -20,81971197 141,3114917 O

Corectia= -0,032507556
Th(mm)= 45,3397618
Kh= -6,32537E-06

95
20.2. Nivelmentul trigonometric pentru intersecţie, la distanţă cuprinsă între 200 şi 400 m
Să se determine cota punctului P, ştiind că cele 3 puncte: 1, 2 şi 3 au următoarele cote: 123 m, 135
m, respectiv 130 m, tabelul 20.2.1.
Din coordonatele X, Y ale punctelor 1, 2, 3 şi P se calculează lungimea laturilor D 1-P, D2-P, şi D3-P,
care sunt proiecţiile orizontale ale lungimilor înclinate, astfel:

D1-P = SQRT((576-201,259136) 2 +(125-374,56977) 2) = 450,240 m

D2-P = SQRT((480-201,259136) 2 +(595-374,56977) 2) = 355,367 m
D3-P = SQRT((28-201,259136) 2 +(720-374,56977) 2) = 386,446 m.

Au rezultat valori în jurul valorii de 400 m. Pentru a aplica un singur tip de nivelment, se selectează
două laturi convenabile, de dimensiuni ≤ 400 m, pentru a nu efectua corecţii de curbură şi refracţie
atmosferică. În cazul depăşirii distanţei de 400 m.
Laturile sunt: D2-P = 355,367 m şi D3-P = 386,446 m, iar unghiurile verticale a dintre punctele 2şi P,
respectiv 3 şi P sunt: (-5,3 g), respectiv (+2,8 g). Diferenţa de nivel dintre perechile de puncte se
calculează cu formula: δH =  D * tg a + Ii – Is, iar cota punctului P cu ajutorul cotelor punctelor 2
şi 3, cu relaţia: Hn+1 = Hn  δH, tabelul 20.2.1.

Toleranţa pentru nivelment este: Th = 20 * sqrt [(355,367 + 386,446) / 1000] = 0,54472 m.

Se observă că cele două rezultate privind altitudinea punctului P diferă la nivel de zecime de mm,
137,8564 m faţă de 137,8568 m, fiind practic egale.

96
Tabelul 20.2.1. Calculul cotei punctului P cu ajutorul nivelmentului trigonometric la distanţă
mică, între 200 şi 400 m, prin două variante: pe direcţia 2-P şi 3-P

Distanta Unghi
Ii Is Delta H Cota pct. Cota pct. P
De oriz. (D) inclin.
spre anterior Punct
la (a)
(m) (m) (m) (m) (m)
(m) (g)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2 P 355,367 -5,3 1,5 4,0 -32,1536 170,01 137,8564 P
3 P 386,446 +2,8 1,5 4,0 14,50775 123,349 137,8568 P

20.3. Drumuirea
20.3.1. Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, A şi B, de forma unui
pentagon
Planimetria
- S-au măsurat elementele unei drumuiri: unghiurile ω interioare drumuirii într-un pentagon cu
punctele 101, 102, 103, fig. 8.16., lungimile laturilor înclinate (Li), orientarea unei laturi (θA-101),
unghiurile verticale α, iar cele 3 coordonate spaţiale sunt: XA=200m, YA=100 m, XB=155,666,
YB=116,257, HA=75m, HB=93,28 m. Să se calculeze celelalte elemente ale drumuirii ! În tabelele
19.3.1-1 şi 19.3.1-2 sunt redate elementele drumuirii, atât elementele măsurate şi calculate ca
medii, scrise cu caractere îngroşate, cât şi celelalte elemente determinate pe parcursul etapei de
prelucrare a rezultatelor.
Desfăşurarea calculelor în foi de lucru de tip spreadsheet, cu aproximarea ultimelor zecimale:
- Mai întâi, în tabelul 20.3.1-1, pornind de la orientarea dată (θ A-101) se vor calcula orientările
laturilor următoare (θ101-102, θ102-103, θ103-B, θB-A) precum şi orientarea θ A-101 pentru verificare, cu
relaţia de început θ101-102 = θA-101 + 200 - θ101, coloana 4. Se observă că, orientarea θ A-101 dată iniţial
(68,5879) diferă de cea calculată după verificare (68,5869), diferenţă fiind de 0,0010 g, iar toleranţa
unghiulară Tu = 150cc * SQRT(5)/10000=0,0335g, împărţirea la 10000 datorându-se transformării
secundelor centesimale în grade centesimale.
- Comparând diferenţă (0,0010g) cu toleranţa unghiulară (Tu = 0,0335 g) se constată că se poate
trece la compensarea unghiurilor θ, calculând un coeficient qu = 0,0010/5 = 0,0002 g (coloana 5). În
coloana 7, unghiurile θ sunt corectate aplicând corecţia qu în mod cumulat, după relaţiile de forma:
’ 101-102 = θA-101 + qu, ’ 102-103 = θ101-102 + 2qu, ’ 103-B = θ102-103 + 3qu, ’ B-A = θ103-B + 4qu şi ’ A-101 =
θ B-A + 5qu, cu închidere pe valoarea iniţială (68,5879).
- În tabelul 19.3.1-1, coloana 11, sunt calculate distanţele reduse la orizont, cu relaţia de forma
Di=Li*cos α, iar suma acestora = 492,8593 m.
- În tabelul următor, 20.3.1-2, coloanele 2 şi 3, se calculează coordonatele relative (δx şi δy) cu
relaţiile de tipul δx=Di*cos θ, respectiv δy=Di*sin θ, efectuându-se suma acestora pe ultimul rând
al tabelului. În coloana 4 se calculează corecţiile de neînchidere pe fiecare axă, Ox şi Oz, cu
Cx=155,666-200-(-44,331831)= -0,00216906 m, respectiv Cy=116,257-100-16,25867= -0,0016654
m, cu corecţia totală Ct = SQRT[(-0,00216906)2+ (-0,0016654)2] = 0,002734673 m, apoi toleranţa
cu relaţia Tc = 0,003*SQRT(492,8593)+ 492,8593 /2600 = 0,25616 m=256 mm. În aceeaşi coloană
(4) se calculează şi coeficienţii de repartiţie a erorii, Kx=-0,00216906/492,8593=-0,00000440096 şi
Ky =-0,0016654 / 492,8593 = -0,0000033791.
- În coloanele 5 şi 6 se calculează coeficienţii elementari de corecţie, qx şi qy, iar în coloanele 7 şi 8
coordonatele relative corectate, δx` şi δy`, ale căror sume reprezintă acum chi ar diferenţele XB-XA=

97
-44,33400 şi YB-YA= 16,25700, fără erori. În coloanele 9 şi 10 se determină coordonatele absolute
X şi Y, pornind de la coordonatele punctului A (X A=200 m, YA=100 m) calculând apoi
coordonatele punctului următor, 101 (X 101 = 200 + 59,24280 = 259,2428 m), apoi ale punctului,
102, ş.a.m.d., cu închidere pe punctul B (X B=155,666 m, YB= 116,257 m).

Nivelmentul trigonometric la distanţă mică (sub 200 m)

În tabelul 20.3.1-3 sunt ilustrate calculele pentru determinarea cotei punctelor de drumuire 101,
102, 103, pornind de la cota punctului A (53,48 m) şi cu închidere pe punctul B (93,28 m), scrise în
tabel cu litere îngroşate. In coloanele 3 şi 4 se calculează diferenţele de nivel prin două relaţii
diferite. În coloana 5 se calculează toleranţa de altitudine, Th=20*SQRT(492,8593/1000)=
14,040788 mm, corecţia Ch=93,28-53,48-39,80629 = -0,006294 m = 6,3 mm < Th. Apoi se
calculează coeficienţii Kh, în două variante Kh1=Kh2= -0,006294/492,8593 = - 0,0000127.

În coloanele 6 şi 7 se calculează corecţiile elementare altitudinale (c), în coloanele 8 şi 9 sunt

prezentate diferenţele de nivel compensate, iar în coloana 10 sunt evidenţiate cotele punctelor
drumuirii, începând cu altitudinea punctului A (53,48 m), la care se adaugă δh=8,361 m (pentru
punctul 101, rezultând cota acestuia, de 61,841 m, la care se adaugă δh=15,469 m, rezultând cota
punctului 102, ş.a.m.d., cu închidere pe cota punctului B (93,28 m).

98
Tabelul 20.3.1-1. Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, A şi B, într-un pentagon – planimetrie
Unghiuri Omega
(g) Unghiuri Theta (g) Compensare θ (g) Theta Corectat (g) Unghiuri α (g) Lungime Li (m) Distanta (m)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
ωA 177,6990 θA-101 68,5879 θA-101 = 0,0010 θA-101 68,5879 α A-101 4,25 125,36 125,0807
ω 101 110,7522 θ101-102 157,8357 Tu = 0,0335 θ101-102 157,8359 α 101-102 6,84 144,270 143,4381
ω 102 105,2643 θ102-103 252,5714 qu=0,0010/5=0,0002 θ102-103 252,5718 α 102-103 -5,105 88,35 88,0661
ω 103 118,6408 θ103-10B 333,9306 θ103-10B 333,9312 α 103-10B 10,667 138,210 136,2741
ωB 87,6447 θB-A 46,2859 θB-A 46,2867 α B-A
600,0010 θA-101 68,5869 θA-101 68,5879 496,1900 492,8593

Tabelul 20.3.1-2.Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, A şi B, în pentagon–continuare planimetrie

Punct δx δy Tc (m) = 0,25616 qx qy δx` δy` X Y Punctul
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Di*cos θ Di *sin θ Cx = -0,00216906 Kx*Di Ky*Di Di+qx Di+qy 200,0000 100,0000 A
A-101 59,24335 110,16089 Cy = -0,0016654 -0,00055048 -0,000422661 59,24280 110,16046 259,2428 210,1605 101
101-102 -113,11133 88,20607 Ct = 0,002734673 -0,00063127 -0,000484692 -113,11196 88,20559 146,1308 298,3660 102
102-103 -59,70636 -64,73629 XB-XA= -44,33400 -0,00038758 -0,000297584 -59,70674 -64,73659 86,4241 233,6295 103
103-B 69,24250 -117,37200 YB-YA= 16,25700 -0,00059974 -0,000460485 69,24191 -117,37246 155,6660 116,2570 B
Kx = -4,40096E-06 155,6660 116,2570 B dat
Suma -44,331831 16,25867 Ky = -3,3791E-06 -0,0021691 -0,0016654 -44,33400 16,25700

Tabelul 20.3.1-3.Drumuirea sprijinită pe două puncte de coordonate cunoscute, A şi B, în pentagon – nivelment trigonometric
Unghi δh (m) Corectia δh compensate (m) Cota z
Punct α Th (mm) = 14,040788 (m) Punctul
(g) L sin a D * tan a Ch (m) = -0,006294 c=Kh1 * Di c=Kh2*Li D tan a +c L sin a + c 53,480 A
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
A-101 4,25 8,36267 8,36267 Kh1 =Ch/D= - 0,00001277 -0,001597217 -0,0015900 8,36108 8,36108 61,841 101
101-102 6,84 15,47092 15,47092 Kh2 =Ch/L= - 0,00001268 -0,001831631 -0,0018299 15,46909 15,46909 77,310 102
102-103 -5,105 -7,07712 -7,07712 -0,001124559 -0,0011206 -7,07825 -7,07824 70,232 103
103-B 10,667 23,04982 23,04982 -0,001740154 -0,0017530 23,04808 23,04807 93,280 B
Suma 39,80629 39,80629 93,280 B dat

99
20.3.2. Drumuirea închisă pe punctul de plecare – planimetrie cu nivelment
Planimetria
Punctele unui pentagon sunt: 101, 102, 103, 104, 105, conform fig. 8.17 din curs. S-au măsurat
distanţele înclinate (Li), unghiurile orizontale interioare poligonului (ω), apoi unghiurile verticale α,
şi orientarea laturii 101-102, θ101-102, punctul 101 avand coordonatele (x,y,z) redate cu caractere
îngroşate în tabelele 20.3.2-1 şi 20.3.2-2. Să se calculeze coordonatele (x,y,z) ale punctelor
drumuirii.
Desfăşurarea calculelor în foi de lucru de tip spreadsheet, se desfăşoară ordonat, în tabelele de mai
jos cu aproximarea ultimelor zecimale:

Tabelul 20.3.2-1 Drumuirea închisă pe punctul de plecare într-un pentagon – planimetrie

ω Unghi /
Orientarea
Punct Unghi ω corectat latură θant.+200–ω Li (m) Unghi α cos α Di (m)
(g) (g) (g) (Li *cosα)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
101 118 117,994 101-102 50 62,92 4 0,998027 62,79584
102 117,96 117,954 102-103 132,046 56,93 2,7 0,999101 56,87881
103 119,2 119,194 103-104 212,852 55,65 6,5 0,994792 55,36018
104 125,37 125,364 104-105 287,488 58,29 10 0,987688 57,57235
105 119,5 119,494 105-101 367,994 59,3197 -23,21489 0,934246 55,41917
101 600,03 600 50 293,1097 288,0264

Deoarece suma unghiurilor pentagonului este diferită de 600 g, Cu = 200 * (5-2) – 600,03 = 600 –
600,03 = 0,03 g
K = 0,03 g / 5 = - 0,006 g, care scăzut din valorile iniţiale ale unghiurilor ω va produce valorile
corectate ale unghiurilor interioare ale poligonului (coloana 3).
Orientarea θ a fost calculată pentru toate laturile pentagonului, pornind de la orientarea laturii AB
(50 g), cu închidere pe aceeaşi valoare, coloana 5.
Laturile înclinate (Li) măsurate sunt redate în coloana 6, iar suma lor este 293,1097 m.
Unghiurile de înclinare a laturilor Li sunt prezentate în coloana 7, iar în coloana 9 sunt calculate
proiecţiile laturilor Li în plan orizontal.

În tabelul 20.3.2-2 se continuă calculele drumuirii planimetrice, determinându-se coordonatele

relative (δx şi δy )şi, după corecţii, coordonatele absolute. Suma coordonatelor relative sunt redate
în coloanele 2 şi 3, iar sumele acestora sunt în ultimul rând. Cu ajutorul lor se calculează corecţia
totală, Ct.
Tc =0,003*SQRT(D)+D/2600 = 0,1617 m.
Ct = SQRT [0,049095616 2 + (-0,0404173 2)] = 0,063591936 m

100
Tabelul 20.3.2-2 Drumuirea închisă pe punctul de plecare într-un pentagon – continuare
planimetrie
Punct δx iniţial δy iniţial qx qy δx δy X Y
corectat corectat
Di * cos θ Di * sin θ Kx*Di Ky*Di (m) (m) (m) (m)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
101 44,40336553 44,4033655 -0,0107 0,00881182 44,3926617 44,412177 100 100
102 -27,437582 49,8234658 -0,0097 0,00798151 -27,447277 49,831447 144,3927 144,4122
103 -54,2359059 -11,100285 -0,00944 0,00776841 -54,245342 -11,09252 116,9454 194,2436
104 -11,2424524 -56,463999 -0,00981 0,00807883 -11,252266 -56,45592 62,70004 183,1511
105 48,5616704 -26,702965 -0,00945 0,00777669 48,5522239 -26,69519 51,44778 126,6952
101 0,049095616 -0,0404173 0,000 0,000 100 100

Prin urmare, Ct < Tc, iar calculele se pot desfăşura în continuare, pentru Kx şi Ky, astfel:
Kx = - 0,049095616 / 288,0264 = - 0,0001705
Ky = - (-0,0404173) / 288,0264 = + 0,00014032
Cu ajutorul acestor coeficienţi Kx şi Ky se calculează corecţiile elementare de forma qx şi qy, care
adunate algebric la coordonatele relative iniţiale, rezultă coordonatele relative corectate, δx şi δy
corectate care, adunate la coordonatele absolute ale punctului A (x = 100 m, y = 100 m), rezultă
coordonatele absolute ale tuturor celorlalte puncte (coloanele 8 şi 9).

Nivelmentul la distanţă mică (sub 200 m)

În tabelul 20.3.2-3 se desfăşoară calculele penrtu nivelmentul trigonometric în drumuirea închisă pe
punctul de plecare într-un pentagon.

Tabelul 20.3.2-3. Nivelmentul trigonometric în drumuirea închisă pe punctul de plecare

într-un pentagon
Punct Vizare Unghi α Li δh Corectia δh compensat Cota z
L * sin a Kh * Li L * sin α + c
(g) (m) (m) (m) (m) (m)
1 2 3 4 5 6 7 8
100
101 102 4 62,92 3,95077949 1,3583E-07 3,9507796 103,9508
102 103 2,7 56,93 2,41376297 1,2289E-07 2,4137631 106,3645
103 104 6,5 55,65 5,67209596 1,2013E-07 5,6720961 112,0366
104 105 10 58,29 9,11856497 1,2583E-07 9,1185651 121,1552
105 101 -23,214885 59,3197 -21,155204 1,2805E-07 -21,1552 100
293,1097 -0,0000006327 -0,0000006327 0,000000

Se calculează diferenţele de nivel iniţiale dintre punctele drumuirii (coloana 5), apoi se determină
corecţia Ch = - (-0,0000006327) = 0,0000006327 m = 0,0006327 mm, şi toleranţa în mm, Th =
20*SQRT(293,1097 * 0,001) = 10,8279213 mm. Deoarece Ch ≤ Th, se va calcula coeficientul de
repartiţie a erorii, Kh = 0,0000006327 / 293,1097 = 2,1587 E-09, după care se vor calcula corecţiile
individuale (coloana 6), apoi δh compensate şi, în final, cotele punctelor drumuirii, pornind de la
cota punctului A (100 m, coloana 8) şi cu închidere tot pe acelaşi punct.

101
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Băican V., 1988. Cartografie – Topografie. Lucrări practice. Univ. Al. I. Cuza – Iaşi. Fac. de
Biologie-Geografie-Geologie 275 p.
Boş N., 1993. Topografie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Ciurileanu D.I., 1957. Tabele stadimetrice, Editura Tehnică, Bucureşti.
Constantinescu G.I., 1963. Curs de topografie, ediţia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Costăchel A., 1957. Topografie, Editura Institutului de Construcţii Bucureşti.
Costea Gh., Sistemul de radionavigaţie prin satelit -GPS, http://www.electronica.ro/
gps.shtml, http://www.navcen.uscg.gov/gps/, http://www.spaceandtech.com/spacedata/
constellations/navstar-gps_consum.shtml
Cristescu N., Neamţu M., Ursea V., Sebastian-Taub Margareta, 1980. Topografie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Dima N., Mitrică D., Florenţa S., 1966. Topografie inginerească, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Dragomir V., ş.a., 1970. Topografie militară, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
Filimon R., 1962. Topografie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Leu, I. N., V. Budiu, V. Moca, C. Ritt, Ana Ciotlăuş, Valeria Ciolac, 1999. Topografie şi cadastru
agricol. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-Bucureşti, 537 p.
Ionescu P., Deaconescu C., Leu I.N., 1990. Topografie şi Fotogrammetrie, Editura Universitatea
Ecologică, Bucureşti.
Meteş Z., Onea T., Mureşan D., 1975. Curs de topografie. Institutul Agronomic Cluj-Napoca.
Năstase, A., 1993. Topografie cu noţiuni de cartografie generală, Fundaţia România de Mâine,
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie-Geologie-Turism, Simion Mehedinţi,
Bucureşti.
Năstase, A., 1998. Topografie. Universitatea Spiru Haret, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.
Năstase, A., Gabriela Osaci-Costache, 2001. Topografie-Cartografie. Editura Fundaţiei România de
mâine, Bucureşti, 232 p.
Neamţu M., Ulea E., Atudorei M., Bocean I., 1982. Instrumente topografice şi geodezice, Editura
Tehnică, Bucureşti.
Păltineanu Cr., 2002. Topografie. Ovidius University Press, Constanţa, 159 p.
Rotaru M., Anculete G., 1993. Topo-geodezie militară modernă, vol. I, Bucureşti.
Rotaru M., Anculete G., Ghica I., Soare Al., 1994. Topo-geodezie militară modernă, vol. II,
Bucureşti.
Russu A., ş.a., 1969. Topografie-Geodezie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Russu A., 1974. Topografie cu elemente de geodezie şi fotogrammetrie, Editura Ceres, Bucureşti,
512 p.
Russu A., Boş N., Kiss A., 1982. Topografie-Geodezie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Sandulache Al., Buz V., 1982. Topografie generală cu elemente de topografie minieră şi
teledetecţie, Cluj-Napoca.
Stanca C., Pânzariu M., 2001. Navigaţie maritimă şi fluvială, Constanţa.
Manualul inginerului geodez, 1974. Editura Tehnică, Bucureşti.
http://www.pentaxsurveying.com

102
http://www.ave.nikon.co.jp
http://www.sokkia.com
UsingaGarminGPSwithPaperLandMaps_Manual http://www.garmin.com/.
http://esamultimedia.esa.int/docs/egnos/estb/sisnet/sisnet.htm
http://www.cadsolutions.ro/index.htm
http://www.cadsolutions.ro/nivele_automate.htm
http://www.trimble.com/gps/index.html
http://www.trimble.com/gps/index.html;
http://spaceandtech.com/spacedata/constellations/navstar-gps_consum.shtml).
UsingaGarminGPSwithPaperLandMaps_Manual,
http://www.garmin.com/http://www.electronica.ro/gps.shtml,
http://www.navcen.uscg.gov/gps/,
http://www.3dsoftware.com
http://www.kartoweb.itc.gif
http://www.aosa.es/Eng/Catalog/Vision/telemeters.htm
http://www.whistleralley.com

103