Sunteți pe pagina 1din 25

6.

SOCIALIZARE ŞI EDUCAŢIE

1. Definiţia şi formele socializării


2. Teorii ale socializării
3. Factorii socializării
4. Definiţia şi formele educaţiei
1. Definiţia şi formele socializării

Procesul prin care fiinţa umană achiziţionează propriul model


de comportament şi sistem de valori, de atitudini şi dezvoltarea
acestora pe parcursul întregii vieţi, ce îi permit participarea
activă în societate.
Socializarea implică:

• Învăţarea unor abilităţi necesare pentru a trăi în


societate (salutul, punctualitatea, disciplina...)
• Însuşirea abilităţii de a comunica eficient cu ceilalţi
• Dezvoltarea propriului eu - ca entitate deosebită de ceilalţi
3 forme ale socializării:

1. primară - în copilăria timpurie, informaţii de la părinţi


2. secundară - relaţiile copilului cu egalii săi, fraţi, colegi, prieteni
3. continuă - a adultului, pe tot parcursul vieţii, experienţele de viaţă

Socializarea transformă organismul biologic în fiinţă


socială, operativă şi activă a societăţii.
Orientări privind identitatea noastră:

Instinctiviştii
• comportamentul uman - rezultatul instinctelor

Determiniştii
• dezvoltarea omului - influenţa mediului social

Comportamentul uman poate fi modelat!


“tabula rasa” + experienţa = personalitatea
“Copiii sălbatici”

demonstrează importanţa contactului uman în dezvoltarea


caracteristicilor definitorii fiinţelor umane
2. Teorii ale socializării

1. Psihanaliza - S. Freud (1856-1939)

Modalitate de a explora conţinutul şi mecanismele vieţii mentale umane


Necesităţile, impulsurile umane:

Eros - instinctul vieţii


 foamea, autoapărarea, dorinţa sexuală, manifestarea afecţiunii

Thanatos - instinctul morţii


 inclinaţii agresive şi distructive

Se află în opoziţie
Consecinţa acestui conflict = drama vieţii umane!
Personalitatea:

• id - impulsul biologic
• ego - realitatea
• superego - conştiinţa

Interacţiunea lor reprezintă substratul vieţii mentale


Dezvoltarea umană
stadii, determinate genetic de psihosexualitate:

0 - 1 an - stadiul oral - plăcerea în supţiune


1 - 2 ani - stadiul anal - plăcerea legată de evacuarea anală
3 - 5 ani - stadiul falic - conştientizarea sexuală, Oedip
5 - 12 ani - stadiul latenţei - sexualitatea scade în intensitate
12 - 18 ani - stadiul genital - revenirea energiei sexuale
2. Teoria cognitivă - J. Piaget (1896-1980)

Stadii:

1. senzorio-motor - 0 - 2 ani - împing, lovesc, muşcă


2. preoperaţional - 2 - 7 ani - limbaj, gândire egocentrică
3. operaţii concrete - 7 - 12 ani - logica, intuiţia
4. operaţii formale peste 12 ani - gândirea abstractă
3. Interacţiunea simbolică - G. H. Mead (1863-1931)

• Sinele se dezvoltă prin experienţa socială datorită limbajului


Dezvoltarea limbajului

• perioada preverbală - interacţiuni rudimentare


• perioada verbală - joaca, imitarea - 8 - 9 ani

Încep să înţeleagă valorile şi regulile


Stabilitate în comportament, control social
3. Factorii socializării

1. Familia

 mediul natural de grup primar


 satisface nevoile psihologice şi sociale
 imprimă trăsături de caracter, identitatea de gen, rasă, religie, clasă socială
Socializarea:

• normativă - reguli şi norme


• cognitivă - deprinderi şi cunoştinţe
• creativă - gândire creatoare
• psihologică - afectivitatea necesară
2. Şcoala

• transmite informaţii, deprinderi, valori


• interacţiunea cu alţii
• se învaţă scris-cititul, socotitul
• cinstea, respectarea cuvântului, punctualitatea
• sisteme oficiale de evaluări, note caracterizări
3. Grupul de vârstă

• egali în statut
• modele alternative pentru comportament
• norme şi valori noi
4. Mass-media

• radio, TV, filme, presa


• ansamblu organizat ce vehiculează către un număr mare de
oameni efectele socializatoare?!
• au efecte pozitive şi negative
5. Alţi factori

• instituţiile religioase
• vecinii
• organizaţii de recreere
• comunităţi
• ş.a
4. Definiţia şi formele educaţiei

Educaţia este acţiunea socială de transmitere a culturii


într-un cadru şcolar special
• materiale tipărite, alfabetizare, specializări

Destinul fiecărui cetăţean este dat de calitatea educaţiei!


I. Educaţie formală

Organizată la nivelul sistemului de învăţământ

Obiective:
1. Însuşirea cunoştinţelor necesare integrării în societate
2. Cultivarea aptitudinilor în vederea OSP
3. Evaluare pedagogică şi socială
4. Respectarea particularităţilor de vârstă

Poţi învăţa pe oricine, orice, cu condiţia să adaptezi


conţinutul, vârstei !
II. Educaţia nonformală

Activitate pedagogică dar în cadru mai flexibil:


(cercuri extraşcolare, concursuri, olimpiade şcolare, ansambluri artistice, sportive, excursii...)

Perfecţionare, reciclare, instruire permanentă


Evaluare prin aprecieri stimulative evitând ierarhizarea prin note sau
calificative.
III. Educaţia informală

Influenţe pedagogice exercitate spontan de mediul social,


politic, familial, naţional, internaţional, grupul de prieteni,
mass-media

Efecte pozitive şi negative


Socializare
Face to face