Hrana animalelor de companie

• Majoritatea proprietarilor de animale

obisnuiesc sa hraneasca animalele de
companie cu harna destinata consumului
uman pentru a-si arata afectiunea fata de
acestea. Desi unele sortimente de hrana din
aceasta categorie sunt daunatoare pentru
animal si nu trebuie sa se regaseasca in dieta
acestuia, majoritatea devin periculoase numai
atunci cand reprezinta o proportie foarte mare
din dieta
• Resturile de mancare
Cantitatea resturilor adaugate dietei
animalului trebuie strict limitata. Chiar daca dieta
proprietarului este foarte bine echilibrata pentru
organismul acestuia, cerintele nutritionale ale
cainilor si pisicilor nu sunt nici pe departe
aceleasi. Recompensele de acest gen pot fi foarte
gustoase si de buna calitate, dar,de obicei, nu
ofera o nutritie echilibrata. Daca acest tip de
nutrienti fac, totusi, parte din hrana animalului,
atunci proportia lor in ratie nu trebuie sa
depaseasca 5% din totalul caloric al ratiei zilnice.
• Pestele si produsele din peste
Majoritatea pisicilor si o mare parte dintre caini
adora preparatele pe baza de peste. Campaniile
publicitare sustinute de unele companii de profil au
reusit sa convinga proprietarii ca pisicile prefera gustul
de peste in locul altor surse de proteina. Desi pestele
este o sursa foarte buna de proteina pentru animalele
de companie, nu asigura o nutritie echilibrata:
majoritatea sortimentelor de peste sunt deficitare in
proportia de calciu, sodiu, fier, cupru si o gama
apreciabila de vitamine. Dintre toate sortimentele de
peste, tonul este cel mai des folosit datorita costului
scazut si a disponibilitatii mari pe piata. Conservele de
ton contin nivele ridicate de acizi grasi polinesaturati si,
astfel, consumul excesiv de astfel de hrana va avea ca
rezultat o deficienta de diferite grade in vitamina E
• La pisica, acest lucru poate duce la o manifestare clinica cu
repercusiuni severe asupra starii de sanatate : pansteatita sau
"boala grasimii galbene". Semnele clinice ale acestei afectiuni
constau in scaderea apetitului, letargie, febra si durere la nivelul
pieptului si al abdomenului. Tratamentul dietetic al unei astfel de
afectiuni consta, desigur, in eliminarea pestelui din ratia zilnica si
asigurarea unei diete foarte bine echilibrate.

• Pestele crud nu trebuie sa se regaseasca in dieta animalului. Cateva

specii de peste, precum crapul si heringul, contin tiaminaza, care
inactiveaza tiamina si pot, astfel, cauza o hipovitaminoza de diferite
grade, cu perturbarea metabolismului glucidic si afectiuni severe la
nivelul sistemului nervos. Acestea se manifesta initial prin semne
clinice nespecifice, cum ar fi anorexie, scaderea in greutate si
depresie, si ulterior prin manifestari mult mai grave, ca ataxie,
pareze si, eventual, manifestari convulsive. Daca se recurge, totusi,
la o dieta bazata pe o astfel de sursa proteica, produsul trebuie
conditionat in prealabil, iar cantitatile administrate diminuate cat
mai mult posibil.
• La pisica, acest lucru poate duce la o manifestare clinica cu
repercusiuni severe asupra starii de sanatate : pansteatita sau
"boala grasimii galbene". Semnele clinice ale acestei afectiuni
constau in scaderea apetitului, letargie, febra si durere la nivelul
pieptului si al abdomenului. Tratamentul dietetic al unei astfel de
afectiuni consta, desigur, in eliminarea pestelui din ratia zilnica si
asigurarea unei diete foarte bine echilibrate.
Pestele crud nu trebuie sa se regaseasca in dieta animalului.
Cateva specii de peste, precum crapul si heringul, contin tiaminaza,
care inactiveaza tiamina si pot, astfel, cauza o hipovitaminoza de
diferite grade, cu perturbarea metabolismului glucidic si afectiuni
severe la nivelul sistemului nervos. Acestea se manifesta initial prin
semne clinice nespecifice, cum ar fi anorexie, scaderea in greutate
si depresie, si ulterior prin manifestari mult mai grave, ca ataxie,
pareze si, eventual, manifestari convulsive. Daca se recurge, totusi,
la o dieta bazata pe o astfel de sursa proteica, produsul trebuie
conditionat in prealabil, iar cantitatile administrate diminuate cat
mai mult posibil.
• Laptele si produsele din lapte
Desi lactatele sunt o excelenta sursa de calciu,
proteina, fosfor si vitamine, consumul excesiv poate avea
drept consecinta perturbari ale tranzitului intestinal la
animalele in crestere si adulte din cauza continutului in
lactoza, glucid metabolizat de enzima denumita lactaza.
Unele exemplare de caini si pisici nu beneficiaza de
suficient substrat enzimatic pentru a descompune
cantitatea apreciabila de lactoza si astfel are loc o digestie
incompleta a glucidului, cu aparitia semnelor clinice ale
enteritei. Produsele din lapte, precum branza, iaurtul etc.,
au un continut mai redus in lactoza, astfel incat, teoretic,
sunt mai bine tolerate de organism.
• Pentru a avea un câine sau o pisică sănătoasă si pentru a
evita aparitia diferitelor boli cauzate de alimentatia
necorespunzătoare trebuie să administrăm animalelor o
hrană echilibrată, care să furnizeze organismului energia si
elementele nutritive esentiale. Aceasta se adapteaza în
functie de etapa de dezvoltare, stilul de viată, starea
fiziologică sau patologică a animalului.
Proprietarul poate decide, tinând cont de sfatul
medicului veterinar, ce tip de hrană oferă animalului: hrană
preparată în casă, hrană uscată sau conserve.
Hrana preparată în casă, spre deosebire de celelalte
două tipuri, prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi:
- dificultatea obtinerii unui raport corespunzător între
diverse substante nutritive necesare organismului
- se alterează repede
- necesită destul de mult timp si muncă pentru proprietar
• Hrana uscată completă satisface nevoile nutritive ale
animalului, fiind totodată foarte comodă pentru proprietar.
Fiind uscată se poate depozita timp îndelungat si nus e
alterează, administrarea făcându-se la discretie sau sub
formă de ratie. În cazul alimentatiei cu acest tip de hrană
animalul trebuie să aibă permanent apă la dispozitie.
Hrana uscată completă se găseste în comert sub formă
de produse diferentiate în functie de vîrstă (pentru pui,
adulti sau bătrâni), stare fiziologică (gestatie, lactatie,
activitate intensă), talie sau rasă. Cu cât tipul de hrană se
adresează unei categorii mai restrânse, cu atât mai mult
avem certitudinea că asigurăm animalului toate substantele
nutritive si energetice, vitaminele si oligoelementele
necesare în etapa respectivă.
• Hrana din conserve are avantajul unui gust plăcut, este
usor de administrat si se poate combina cu diverse alte
suporturi: paste făinoase, orez sau alte cereale.
Dezavantajul conservelor constă în valabilitatea mai
mică fată de celelalte două tipuri, nefiind apreciată de
animalele mofturoase sau acre au fost hrănite o
perioadă îndelungată cu alt tip de hrană.
Ideal este să încercăm să obisnuim puiul de mic cu
acest tip de hrană. În acest fel îi vom putea asigura o
alimentatie corectă toată viata, adaptând tipul de
hrană uscată utilizată în functie de etapa de dezvoltare
a animalului si putând să-i oferim dieta
corespunzătoare în cazul în care intervine o boală.
• "Istoria" a dovedit ca produsele comerciale (hrana) pot
cauza boli. O boala de inima la pisici si la unii caini, care
este de multe ori fatala, este cauzata de deficientul
unui amino-acid, taurina. Orbirea este de asemenea un
alt simptom al deficientei de taurina. Aceasta
deficienta se datora cantitatilor inadecvate de taurina
din mancarea pentru pisici, care la randul lor au aparut
din cauza cantitatilor scazute de proteine animale si a
cantitatilor crescute de carbohidrati. Mancarea pentru
pisici contine acum un suplement de taurina. Noi
cercetari sugereaza ca suplementul de taurina poate fi
benefic si pentru caini, dar deocamdata putini
producatori adauga taurina in mancarea pentru caini.
Cantitatile inadecvate de potasiu din anumite tipuri de
mancare pentru pisici a cauzat blocaj renal la pisicile
tinere; potasiul este adaugat acum in cantitati mai mari
in mancarea pentru pisici.
• Din păcate există numeroase boli de origine
nutritională (produse de o alimentatie
necorespunzătoare) cum ar fi: obezitatea,
demineralizarea osoasă la pui, dermatită de
origine alimentară, colită, insuficientă hepato-
renală.
Asadar, este foarte important ca proprietarul
să inteleagă că, pentru a avea un animal sănătos,
trebuie uneori să-i restrictioneze plăcerile
culinare si să-l hrănească cu ceea ce îi recomandă
doctorul veterinar.
• Spre deosebire de celelalte boli, bolile de nutritie si metabolism nu
sunt transmisibile - ele "se fac" in timp, in urma unei diete
neadecvate. In cazul in care nu sunt luate masurile necesare (prima
si cea mai importanta fiind trecerea la o dieta sanatoasa, fara
compromisuri) bolile de nutritie pot da in timp complicatii care pot
afecta toate organele cainelui. Majoritatea nu sunt mortale, dar
sunt foarte chinuitoare atat pentru caine cat si pentru stapan. In
plus, tratamentul complicatilor si a afectiunilor cronicizate dureaza
mult, este dificil si costisitor.
Un caine care sufera de o boala de nutritie si metabolism ne
transmite primele semnale de alarma - vizibile prin modificari ale
aspectului blanii si pielii - astfel, cainele va avea un aspect general
nesanatos, blana mata, pielea uscata si fara luciu si va pierde par in
cantitati anormale in afara perioadelor de naparlire (primavara si
toamna). In cazul carentelor de minerale si vitamine unii caini
incearca sa suplineasca lipsa acestora prin tot felul de "obiceiuri
inexplicabile" - vor linge peretii (lipsa de saruri de calciu), vor manca
pamant sau praf (lipsa de minerale) sau vor manca mai multa iarba
decat de obicei (avitaminoze).
• Foarte multi proprietari de caini, desi isi hranesc prietenul cu mancare
uscata sau conserva (hrana echilibrata si completa), ofera cainilor in afara
orelor de masa tot felul de "gustari" nesanatoase si nu isi pot explica de ce
animalutzul nu se simte bine! Una dintre aceste "gustari" este ciocolata,
pe care multi proprietari de caini o impart frateste cu animalutzul lor, fara
a sti ca ii fac rau; ciocolata este foarte toxica pentru caine. Dintre
alimentele toxice face parte si banala ceapa; o portie prea mare sau
consumata in timp poate fi fatala cainelui.
De aceea, mai ales pentru cei care se afla la primul lor catel, este
recomandata mancarea uscata, asa-numita mancare industriala; iar
pentru gustari (foarte utile in dresaj!!!) sunt recomandate cele care se
gasesc in comert si sunt destinate cainilor.
Prima masura care trebuie luata in cazul in care catelul sufera de o boala
de nutritie este schimbarea dietei; acest lucru se face treptat, prin
amestecarea hranei de inlocuit (in cantitati din ce in ce mai reduse) cu
hrana inlocuitoare, crescand progresiv cantitatea acesteia. Trecerea la alta
hrana se face pe o perioada care variaza, in functie de sensibilitatea
catelului, intre 1 si 2 saptamani. Noua hrana o vei alege dupa vizita la
medicul veterinar, care va pune diagnosticul corect si va recomanda o
dieta corespunzatoare.
cele mai frecvente boli de nutritie si metabolism.
Boala Simptome
Hipocalcemia Schiopaturi, ingrosarea
(Rahitismul) articulatiilor, "matanii" la
nivelul coastelor, picioare
strambe,
radiotransparenta (la raze
x)
Osteoporoza Inmuierea oaselor prin
deficit de proteine,
deformari ale coloanei
vertebrale, fracturi
frecvente
Diabetul zaharat De multe ori se asociaza
cu obezitatea la catelele
castrate; poliurie,
polidipsie, cheratita,
leziuni cutante
Subnutritia Slabire, piele cu
elasticitate redusa, fara
luciu
Eczema (Dermatita Prurit, alopecie (in zona
alergica) cozii, lateral torace,
lateral abdominal)
Prevenire Tratament Mortala
Administrarea de saruri Administrarea de calciu si DA
de calciu si potasiu, potasiu (saruri), vitamina
vitaminele D, C si A D3, sub supravegherea
("cure" de vitaminizare, in medicului
special primavara)
Echilibrarea alimentatiei Proteinoterapie, ratie NU
bogata in proteine,
vitaminele A, C, D, B-
complex, doze mici de
Tiroxina sau hormoni
steroizi, sub
supraveghere medicala
Alimentatie echilibrata in Dieta hipoglucidica (Royal DA
functie de varsta, lipsa Canin) si tratament
dulciurilor, NU ciocolata! medicamentos:
hipoglicemiante (insulina,
meguan etc), sub
supraveghere medicala
Alimentatie echilibrata Echilibrarea alimentatiei, NU
(sunt predispuse vitaminoterapie,
animalele rasfatate, proteinoterapie, la
obisnuite sa manance recomandarea medicului
ceea ce vor, nu ceea ce
trebuie)
Alimentatie rationala Regim alimentar, NU
(fara exces de proteine) antihistaminice la
recomandarea medicului
veterinar
• Despre alimentatie se scrie din ce in ce mai mult - devenind o
preocupare "la moda" la inceput de mileniu. Aceasta preocupare
tinde sa capete aspectul general al unei obsesii - ca sa nu spun
psihoza (tot un termen psihiatric - desemnand o boala psihica
grava).
Aceasta "obsesie" - a primit denumiri din ce in ce mai
atragatoare-sforaitoare cum ar fi: "alimentatie sanatoasa" ,
"alimentatie corecta" sau "alimentatie inteligenta". Desi primul
termen - "alimentatie sanatoasa" este intrat in uzul curent (si eu am
curent tendinta de a-l folosi) consider ca termenul cel mai corect ar
trebui sa fie "alimentatia optimizata".
Motivele pentru care sustin acest termen - sunt bazate pe o
observatie empirica pe care am facut-o utilizand un chestionar
simplu - si anume, in general majoritatea oamenilor normali care au
o greutate in limitele "bunului simt" - NU au o alimentatie
"nesanatoasa", "incorecta" sau "proasta" - ci doar o "alimentatie
neoptimizata", adica am observat o alimentatie relativ echilibrata -
atat in ceea ce priveste raportul principiilor alimentare (glucide,
lipide, proteine) cat si repartitia pe grupe de alimente - cu un
moderat surplus caloric( 200-300Kcal) si o discreta crestere a
proportiei lipidelor(grasimilor).
• Normele alimentatiei canine
• Iata care sunt normele de alimentatie de care trebuie sa tinem seama,
daca dorim ca dezvoltarea si viata cainelui nostru sa fie armonioase :
1. Apa de baut
Trebuie sa fie suficienta, prospata, reinnoita, lasata la dispozitia cainelui.
Trebuie sa stim ca ratia medie de apa de baut pentru un caine este de 60
ml/kg de greutate corporala in fiecare zi, fiind mai crescuta la catelele care
alapteaza, in perioada cand este cald sau cand a depus un efort prelungit.
2. Respectarea tranzitiilor alimentare
Orice schimbare de regim alimentar se face progresiv, pe parcursul unei
saptamani, pentru a permite cainelui sa se adapteze pe plan gustativ,
digestiv si metabolic. De asemenea trebuie sa stim ca flora digestiva a
cainelui relativ la meniul alimentar este mult mai specializata, cele 7 zile
fiind necesare ca microflora intestinala sa se reconstituie pentru a digera
noile alimente.
3. Mese regulate
Cainele nu este fericit decat daca primeste masa la aceiasi ora, in aceiasi
gamela, in acelasi loc. Numarul de mese va fi stabilit in functie de starea
fiziologica a animalului, care va fi reevaluata periodic.
• 4. Controlul cantitatii alimentelor oferite.
Aceasta se face tinand seama de nevoile energetice cotidiene si de valoarea
calorica a fiecarui aliment, cantitatile fiind evaluate in functie de evolutia greutatii
cainelui, pentru a se evita alunecarea spre obezitate.
5. Oferirea unui regim echilibrat
Fie ca este familial suau industrial, alimentatia cainelui trebuie sa tina seama de
cele trei criterii fudamentale : talia (mica, mijlocie, mare), nivelul de activitate
fizica si fiziologica (activa, sportiva, reproducere) si varsta (catel, matur, batran).
6. Utilizarea rationala a alimentelor
In cazul alimentatiei industriale, trebuie sa tinem seama de sfaturile fabricantului.
In alimentatia familiala nu trebuie sa mai actionam dupa celebrele Ť Manaca ce
mananc si eu ť, Ť Mananca ce ii place ť, Ť Nu mananca decat…ť ; trebuie sa avem in
minte tot timpul ca resturile menajere, fripturile, sucurile, prajiturile, ciocolata nu
fac totusi parte din hrana unui caine.
7. O igiena satisfacatoare.
Pentru alimentatia familiara, trebuie ca produsele din care preparam hrana sa nu
fie alterate, pentru alimentatia industriala acest risc este destul de scazut. In
cazurile in care continutul unei cutii se ofera in mai multe transe, sau se prepara
masa pentru mai multe mese, trebuie sa avem grija ca aceasta sa fie pastrata in
conditii optime. Dupa masa cainelui, resturile se arunca si castronul se spala.
8. Controlul rezultatelor individuale
Eficacitatea regimului alimentar si adaptarea cainelui la acesta trebuie verificate
prin observarea atenta, de cate ori este nevoie, a greutatii, a calitatii parului,
aspectul excrementelor, a apetitului si tonusului cainelui si a comportamentului
sau cotidian.
9. Consultarea medicului veterinar
Prin formarea sa, medicul veterinar trebuie sa fie dieteticianul cainelui, fie ca
acesta este sanatos sau bolnav.