Curs 7 - Nervii Cranieni II

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
CAROL DAVILA
BUCURESTI
CURS
DE
NEUROLOGIE
Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

NERVUL TRIGEMEN

CONTINE FIBRE:
• SENZITIVE AFERENTE CE
TRANSMIT IMPULSURI

• EXTEROCEPTIVE DE LA:
- Tegumentele fetei
- Cea mai mare parte a scalpului
- Mucoasa nazala
- Sinusuri
- Cavitatea bucala
- Dinti
- Duramater
• PROPRIOCEPTIVE DE LA:
- Dinti
- Peridontiu
- Palat dur
- Articulatia temporo-
mandibulara
- Musculatura masticatorie
- Musculatura extraoculara

• MOTORII EFERENTE CE INERVEAZĂ MUSCULATURA MASTICATORIE

TRIGEMENUL SENZITIV
FIBRELE EXTEROCEPTIVE → ORIGINE ÎN CELULELE NEURONALE GANGLION
GASSER (FORMĂ SEMILUNARĂ), SITUAT ÎN FOSETA = CAVUM MECKEL, PE
FAŢA CEREBRALĂ A STÂNCII TEMPORALULUI ÎNAPOIA VÂRFULUI ACESTEIA.
FORMAT DIN CELULE

UNIPOLARE TIPICE.
PRIMEŞTE FIBRE DE LA
PLEXUL
PERICAROTIDIAN.

PRELUNGIRILE CELULELOR
UNIPOLARE SE ÎMPART ÎN RAMURI:
- CENTRALE: CONSTITUIE FIBRELE

RĂDĂCINII SENZITIVE, PLEACĂ DIN
MARGINEA CONCAVĂ GGL GASSER
→ ÎNAPOI ŞI ÎNĂUNTRU → PUNTE
- PERIFERICE, SE GRUPEAZĂ ÎN:

NERVUL OFTALMIC, MAXILAR,
COMPONENTA SENZITIVĂ A
MUŞCHIULUI MANDIBULAR.
Fibrele proprioceptive NU fac

sinapsă în ganglionul Gasser.

Fibrele rădăcinii senzitive in punte →
½ se divid într-un ram ascendent şi
descendent, iar restul urcă sau
coboară fără să se dividă.
-fibrele descendente = tractul spinal

trigemen → în porţiunea superioară a
măduvei, există nucleul spinal
gelatinos al nervului V, care se
continuă cu substanţa gelatinoasă.
Fibrele care fac sinapsă în acest nc
transmit cu precădere sensibilitatea
termică şi dureroasă.
- în acest tract există o topografie a
fibrelor: oftalmic – anterior, maxilar –
intermediar, mandibular – dorsal.

- fibrele ascendente – parte fac sinapsă cu
neuroni in nc senzitiv principal trigemen
(mijlociu), situat lateral de nc motor în
apropierea pedunculului mijlociu cerebelos.
- există o somatotopie identică cu a celor
din nucleul gelatinos,
- aici se proiectează sensibilitatea tactila
- o altă parte → în nc mezencefalic

trigemen, fibrele aferente ale acestui
nucleu transmit impulsuri proprioceptive.

MAJORITATEA FIBRELOR SE
ÎNCRUCIŞEAZĂ PE LINIA MEDIANĂ, URCĂ
ÎN LEMNISCUL TRIGEMINAL → NC
SEMILUNAR FLECHSIG (NC VPM) TALAMIC
→ GIRUS POST CENTRAL ARIA 3, 1, 2
EXISTĂ FIBRE CVINTOTALAMICE CARE

RĂMÂN IPSILATERALE

TRIGEMENUL MOTOR
NC MOTOR TRIGEMEN =
COLOANĂ OVOIDALĂ DE
CELULE MULTIPOLARE
SITUAT ÎN PARTEA
MEDIALĂ A NC SENZITIV
PRINCIPAL.

NUCLEUL MOTOR PRIMEŞTE AFERENŢE
DE LA CALEA CORTICO NUCLEARĂ DE
AMBELE PĂRŢI ŞI DE LA NUCLEI
SENZITIVI AI V, REALIZÂND ARCURI
REFLEXE MONOSINAPTICE CE ASIGURĂ
CONTROLUL MUSCULATURII
MASTICATORII.

NERVUL OFTALMIC – V1
ORIGINE ÎN PARTEA ANTEROMEDIALĂ A GGL
GASSER → SINUS CAVERNIOS, PE PERETELE
LATERAL SUB III, IV – SE RAMIFICA ÎN: N
LACRIMAL, N FRONTAL, N NAZOCILIAR →
ORBITĂ PRIN FISURA ORBITALĂ SUP
PRIMESTE FIBRE DIN PLEXUL SIMPATIC

PERICAROTIDIAN ŞI N OCULOMOTORI.
INERVEAZĂ : GLOBUL OCULAR, GLANDA

LACRIMALĂ, CORNEEA, CONJUNCTIVĂ,
PARTE A MUCOASEI CAVITĂŢI NAZALE,
CELULE ETMOIDALE, FRUNTEA, SCALPUL
PÂNĂ LA VERTEX, FAŢA DORSALĂ A
NASULUI, PLEOAPA SUPERIOARĂ,
DURAMATER DIN FOSA CEREBRALĂ
ANTERIOARĂ, PORŢIUNEA ANTERIOARĂ A
COASEI CREIERULUI, SINUSUL
LONGITUDINAL, CORTUL CEREBELULUI.

NERVUL MAXILAR – V2
ORIGINE ÎN MIJL GGL GASSER → ORIZONTAL
DE-A LUNGUL PĂRŢII INFERIOARE A
SINUSULUI CAVERNOS → GAURA ROTUNDĂ
MARE → TRAVERSEAZĂ PORŢIUNEA SUP
FOSĂ PTERIGOPALATINĂ → ORBITĂ PRIN
FISURA ORBITALĂ INFERIOARĂ → ŞANŢ ŞI
CANAL SUBORBITAR → GAURĂ
SUBORBITARĂ.
INERVEAZĂ : DURAMATER ÎN FOSA

CEREBRALĂ MIJL, BUZA SUP, PARTEA LAT. A
NASULUI, PARTEA SUP A OBRAZULUI,
PLEOAPA INF, PARTEA ANT A TÂMPLEI,
MUCOASA NASULUI, GINGIA SUP, DINŢII
SUPERIORI, PALATUL PÂNĂ LA ARCUL
PALATOFARINGEAL.

NERVUL MANDIBULAR –V3
CEA MAI VOLUMINOASĂ RAMURĂ.
FORMAT DIN DOUĂ RĂDĂCINI:
- SENZITIVĂ, ORIGINE ÎN GGL GASSER →
GAURA OVALĂ A SFENOIDULUI,
- MOTORIE → PLEACA DÎN NC
MASTICATOR PONTIN.
INERVEAZĂ:
- DURAMATER ÎN FOSA CRANIANĂ MIJL,
TEGUMENTE REGIUNE TEMPORALE INF,
MASETERINĂ SUP ŞI BĂRBIE, MUCOASA
PLANŞEU BUCAL, GINGIA INF, DINŢI
ARCULUI MANDIBULAR, MUCOASA ÎN 2/3
ANT LIMBĂ,
- MUŞCHI TEMPORAL, MASETER,
PTERIGOIDIAN EXT ŞI INT,
MILOHIOIDIANUL, SEGMENT ANT
DIGASTRIC, PERISTAFILIN EXTERN.
EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA TRIGEMENULUI
EXAMENUL SENSIBILITĂŢII
– ÎN TERITORIUL DE DISTRIBUŢIE
PENTRU :
-SENSIBILITATEA SUPERFICIALĂ
TACTILĂ, TERMICĂ, DUREROASĂ
- SENSIBILITATEA PROFUNDĂ ESTE
ATIBUITĂ N. VII DEOARECE
NEUROTOMIA RETRO-GASERIANĂ
NU O ALTEREAZĂ.
TULBURĂRI PATOLOGICE:
SUBIECTIVE – DURERII, PARESTEZII,
OBIECTIVE – HIPOESTEZIE, ANESTEZIE
(NU UNGHI POST-INF AL MANDIBULEI
C2-C3).

EXAMENUL FUNCŢIEI MOTORII – SE EXAMINEAZĂ :
- MOTILITATEA ACTIVĂ ŞI FORŢA SEGMENTARĂ: MIŞCĂRI DE
RIDICARE, COBORÂRE, LATERALITATE, PROIECŢIE ANTERIOARĂ A
MANDIBULEI,
- TONUSUL MUSCULAR, PALPAREA MASETERULUI ŞI TEMPORAL,
- TROFICITATE, AMIOTROFIA FOSEI TEMPORALE ŞI REGIUNEA
MASETERINĂ SE EVIDENŢIAZĂ PRIN MĂRIMEA RELIEFULUI OSOS AL
ARCADEI ZIGOMATICE,
- PREZENŢA FASCICULAŢIILOR MUSCULARE.
EXAMENUL FUNCŢIEI REFLEXE
- REFLEXUL CORNEEAN: AFERENŢĂ – TRIGEMEN, EFERENŢĂ – FACIAL,
- REFLEXUL MASETERIN : - EXAGERAT ÎN LEZIUNILE PIRAMIDALE
BILATERALE, SLA
- ABOLIT ÎN LEZIUNILE NERVULUI V,
EXAMENUL FUNCŢIEI VEGETATIVE ŞI TROFICE
DEPENDENTĂ DE NUMEROASELE AFERENŢE VEGETATIVE.
- KERATITA NEUROPARALITICĂ, SECUNDARĂ DISTRUGERII RAMURII
OFTALMICE. ESTE CONSECINŢĂ A NEUROTOMIEI RETRO-GASSERIE SAU
GASSEROTOMIEI.
- HEMIATROFIA FACIALĂ PROGRESIVĂ, DATORITĂ AFECTĂRII FIBRELOR
VEGETATIVE SIMPATICE CERVICALE,
- TULBURĂRI SECRETORII LACRIMALE, SALIVARE ŞI VASOMOTORII.
NEVRALGIA TRIGEMINALĂ
CLINIC, DOUĂ FORME:
1. NEVRALGIA ESENŢIALĂ (IDIOPATICĂ)
– DEBUT ÎN A Va DECADĂ.
- RAPORT F/M 2/1 PENTRU FEMEII.
- CLINIC DURERI NEVRALGICE VIOLENTE SUB
FORMĂ DE CRIZE PAROXISTICE. EVOLUEAZĂ CU
PAROXISME DUREROASE DIN CE ÎN CE MAI
FRECVENTE CE POT INDUCE MARI TULBURĂRI
PSIHICE → AUTOMUTILĂRI SAU LA SUICID.
- INTERCRITIC – LINIŞTE COMPLETĂ.
- LOCALIZARE, STRICT PE TRAIECTUL RAMURILOR
SENZITIVE, NEDEPĂŞIND LINIA MEDIANĂ A FEŢEI,
- DECLANŞARE, SPONTAN. FACTORI DIVERŞI :
ATINGEREA MECANICĂ FAŢĂ SAU CAVITATE
BUCALĂ, CURENT DE AER RECE, MASTICAŢIE.
EXISTĂ ZONE BINE DELIMITATE (TRIGGER ZONE) A
CĂROR ATINGERE DETERMINĂ CRIZE.
- ÎN CRIZĂ POT APARE : FENOMENE REFLEXE
MOTORII ŞI VEGETATIVE, HEMISPASM FAŢĂ,
CONTRACŢII CLINICE LA NIVELUL MUŞCHILOR
ORBICULARI,
- NU SE DECELEAZĂ MODIFICĂRI OBIECTIVE DE
SENSIBILITATE.
2. NEVRALGIA SIMPTOMATICĂ (SECUNDARĂ)
CONSECINŢĂ A PROCESELOR PATOLOGICE CE AFECTEAZĂ

SEGMENTELE EXO ŞI ENDOCRANIAN A NERVULUI V
- CLINIC: DURERI MAI PUŢIN INTENSE ÎNSĂ CONTINUI. PE ACEST
FOND APAR EXACERBĂRI PAROXISTICE SCURTE ŞI VIOLENTE.
SEMNE OBIECTIVE :
*HIPO-ANESTEZIE PENTRU
TOATE MODURILE DE
SENSIBILITATE,
*DISPARIŢIA REFLEXULUI
CORNEAN,
*ATROFIA MUŞCHILOR
MASTICATORI,
*SIMPTOME DE SUFERINŢĂ A
NERVILOR ÎNVECINAŢI : VII, VI,
VIII,

ETIOLOGIE:
- FACTORII EXOCRANIENI:
• AFECŢIUNI DENTARE,
• SINUZITE,
• PROCESE TUMORALE SAU
• INFLAMATORI ORBITARE,
RINOFARINGIENE, PAROTIDIENE.
- FACTORII ENDOCRANIENI:
•TROMBOFLEBITE SINUS CAVERNOS,
• OSTEOMIELITA APICALĂ A STÂNCII
TEMPORALE,
•TUMORI DE UNGHI PONTOCEREBELOS
(NEURINOM, COLESTEATOM),
•LEZIUNI INTRANEVRAXIALE BULBO-
PONTINE.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
 - NEVRALGII FACIALE ATIPICE:
 DURERII FĂRĂ CARACTER STRICT NEVRALGIC.
 NU SUNT STRICT UNILATERALE ŞI NICI ÎN TERITORIUL STRIC
TRIGEMINAL,
 - MIGRENA, EXISTĂ FORME CARE POT SUGERA O
NEVRALGIE TRIGEMINALĂ :
 *NEVRALGIA TRIGEMINALĂ MIGRENOASĂ PREZINTĂ
DURERI LOCALIZATE OCULAR, DE DURATĂ ½ - 1 ORĂ,
ASOCIATA CU FONO/FOTOFOBIE, ISTORIC FAMILIAL, NU
EXISTĂ ZONĂ SAU FACTORI DECLANŞATORI.
 *MIGRENA ÎN CIORCHINE – CLUSTER HEADACHE,
PREZINTĂ PAROXISME DUREROASE ÎN SALVE CU DEBUT
ABRUPT, FĂRĂ AURĂ, CARACTER PULSATIL, NU RESPECTĂ
TERITORIUL TRIGEMINAL, SEMNE AUTONOMICE, TREZESTE
PACIUNTUL DIN SOMN. RĂSPUNDE LA TERAPIA
ANTIMIGRENOASĂ.
 - NEVRALGIA ,,DISESTEZIA’’ POSTHERPETICĂ SE
CARACTERIZEAZĂ PRIN EXISTENŢA DE CICATRICI
POSTVEZICULOASE ŞI DEFICIT DE SENSIBILITATE.

 NEVRALGIA SFENOPALATINĂ (SINDROMUL SLUDER) →

DURATA PAROXISMELOR MAI MARE DE 10-30 MINUTE,
LOCALIZARE NAZOORBITARĂ CU IRADIERE AURICULARĂ
ŞI OCCIPITO-MASTOIDIANĂ. ESTE ÎNSOŢITĂ DE
MANIFESTĂRI VASOMOTORII ŞI SECRETORII EVIDENTE;
RINOREE, HIPERLACRIMAŢIE, HIPERSUDORAŢIE.
 SINDROMUL PARATRIGEMINAL (RAEDER), PREZINTĂ
DURERII CU CARACTER ŞI LOCALIZARE TRIGEMINALĂ
(V1), EXISTĂ HIPOESTEZIE TERITORIUL V, REFLEX
CORNEAN DIMINUAT. FRECVENT POATE FI ASOCIAT CU
SINDROMUL CLAUDE BERNARD HORNER.
 SINDROMUL DUREROS AL ARTICULAŢIE TEMPORO-
MANDIBULARE CARACTER NEVRALGIC DAR NEVIOLENT.
NU RESPECTĂ TERITORIUL TRIGEMINAL. SIMPTOME
AURICULARE ŞI LOCOREGIONALE ASOCIATE.
 NEVRALGIA NAZOCILIARĂ (CHARLIN) DURERE INIŢIAL ŞI
PREDOMINENT OCULARĂ CU IRADIERE NAZALĂ ŞI
MAXILARĂ. SE ASOCIAZĂ : RINOREE, HIPERLACRIMAŢIE,
KERATITĂ.

 NEVRALGIA GLOSOFARINGIANĂ DURERE CU ACELEASI

CARACTERE LOCALIZATE IN LA BAZA LIMBII, GURA,
GAT, DECLANSATE DE INGHITIT, VORBIT, MESTECAT.
 GLAUCOMUL DURERI OCULARE CE POT IRADIA ÎN
TERITORIU OFTALMIC AL TRIGEMENULUI.
 MĂSURAREA TENSIUNII OCULARE ŞI RĂSPUNSUL LA
PILOCARPINĂ PRECIZEAZĂ DIAGNOSTICUL.
 NEVRALGIA DE GANGLION GENICULAT (SINDROM
HUNT), DURERILE NU SE SUPRAPUN TERITORIULUI
TRIGEMINAL DAR IRADIAZĂ AURICULAR ŞI
NASOLARINGIAN.
 EXISTĂ O ZONĂ DECLANŞATOARE LA NIVELUL
CONDILULUI AUDITIV EXTERN.

TRATAMENT
TRATAMENT MEDICAMENTOS
INDICAT ÎN STADIILE PRECOCE SUB 6 LUNI.
• VITAMINE DIN GRUPUL B, REZULTATE

INCONSTANTE,
• DROGURI ANTICOLINERGICE ÎN
SUPOZIŢIA CĂ SCADE STAREA DE
HIPEREXCITABILITATE CENTRALĂ –
AKINETON,
• DERIVATE HIDANTOINICE INTRODUSE
PE BAZA ANALOGIEI CU EPILEPSIA:
-DIFENIL HIDANTOINATUL SODIC 200-600
MG/ZI
- DILANTIL, 300MG/ZI
- CARBAMAZEPINĂ – BINE TOLERATĂ,
EFECTE SECUNDARE MINORE, EFICIENT,
ÎN DOZĂ DE 200-400MG PÂNĂ LA
800MG/ZI.

BLOCAJ CHIMIC : • AL RAMURII PERIFERICE CU:
PROCAINĂ, ALCOOLIZARE,
FENOLIZARE. NU SE UTILIZEAZĂ
FRECVENT.
• AL GANGLIONULUI GASSER
(UTILIZARE RESTRÂNSĂ). SE
REALIZEAZĂ O NEUROLIZĂ
GASSERIANĂ CU SUPRIMAREA
DURERII ŞI ANESTEZIE ÎN ÎNTREG
TERITORIU.
FRECVENT SUPRIMAREA DURERII
ESTE TEMPORARĂ ŞI POT APARE
PARESTEZII ÎN HEMIFAŢA
ANESTEZIATĂ → ,,CAUZALGIA
TRIGEMINALĂ’’ SAU CHIAR DURERI →
,,ANESTEZIE DUREROASĂ’’.

ELECTROCOAGULAREA
GANGLIONULUI GASSER –
REZULTATE CRITICABILE
DATORITĂ COMPLICAŢIILOR
ŞI SECHELELOR.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Chirurgie
Microvasculara
Decompresivă

• RIZOTOMIA RETROGASERIANĂ
SAU JUXTAPONTINĂ CU
SECŢIONAREA RETROGASERIANĂ
A FIBRELOR CARE SUPLEAZĂ
TERITORIUL DUREROS.
• TRACTOTOMII BULBARE, PONTINE
ŞI MEZENCEFALICE →
ABANDONATE DATORITĂ
ABORDULUI DIFICIL =>
MORTALITATE CRESCUTĂ,
• METODE STEREOTOXICE CU
REZULTATE NECONCLUDENTE.

NERVUL FACIAL
NERV MIXT PRIN ALĂTURAREA FIBRELOR INTERMEDIARULUI WRISBERG.
EMERGENŢA DIN TRUNCHIUL CEREBRAL, LA NIVELUL MARGINI INFERIOARE
A PUNŢII → UNGHIUL PONTO-CEREBELOS → ÎN MEATUL AUDITIV INTERN
ÎMPREUNĂ CU NERVUL AUDITIV, ARTERA AUDITIVĂ INTERNĂ ŞI VENELE
AUDITIVE.
LA CAPĂTUL LATERAL
MEAT AUDITIV INT NERVUL
→ CANAL FACIAL =
APEDUCTUL LUI FALLOPE
DIN STÂNCA OSULUI
TEMPORAL, LA ACEST
NIVEL→ GGL GENICULAT
(CELULE SENZORIALE DIN
CARE PROVIN AXONII
NERVULUI WRISBERG).

IESE DIN CRANIU PRIN
GAURA STILOMASTOIDIANĂ
→ REGIUNEA GLANDEI
PAROTIDE SE DIVIDE ÎN
DOUĂ RAMURI TERMINALE:

1.TEMPORO-FACIALĂ SUPERIORA
PENTRU MUŞCHI:
- FRONTALI,
- ORBICULARII PLEOAPELOR,
- SPRÂNCENOSUL,
- MUŞCHII OBRAZULUI,
- MUŞCHII BUZEI SUPERIOARE,
- MUŞCHII ARIPII NASULUI,
2. CERVICO-FACIALĂ, INFERIOR,
PENTRU:
- MUŞCHII BUZEI INFERIOARE,
- MUŞCHII BĂRBIEI,
- PIELOSUL GÂTULUI.

NERVUL INTERMEDIAR
WRISBERG ASIGURĂ:
-FUNCŢIA GUSTATIVĂ ÎN 2/3 ANT
ALE LIMBII,
-SENSIBILITATEA ÎN:
- PARTEA EXT A CONDUCT
AUDITIV EXT,
- CONCA URECHII
- REGIUNEA RETROAURICULARĂ

PRIN FIBRELE PARASIMPATICE INERVAŢIA GLANDELOR
SALIVARE SUBMAXILARE ŞI SUBLINGUALE ŞI GLANDELOR
LACRIMALE.

EXPLORAREA SEMIOLOGICĂ N FACIAL →: SEMNE DE PAREZĂ
SAU PARALIZIE, MODIFICĂRI REFLEXE, TULBURĂRI DE ORDIN
SENZITIVO-SENZORIAL ŞI SECRETOR.
SEMNE CLINICE
EXAMENUL STATIC:
*asimetria trăsăturilor feţei accentuate cu
mişcărilor voluntare şi automatico-reflexe,
*estomparea pliurilor fiziologice,
*sprânceană coborâtă,
*fanta palpebrală crescută – lagoftalmie,
*clipitul absent,
*secreţia lacrimală în unghiul intern al
obrazului – epiphora (eversiune canale
lacrimale, datorită paraliziei muşchilor
horner),
*şanţ nazo-labial şters,
*comisura bucală coborâtă, gura trasă de
partea sănătoasă,
*bărbia netedă.
- hiperacuzie
EXAMENUL DINAMIC:
*nu poate încreţi fruntea,
*nu poate închide ochiul sau
mişcarea este mai lentă şi
incompletă. Semn Charles- Bell.
*semn Souque - al genei,
*semn Negro – la privirea înainte şi
în sus, globul ocular pare mai sus,
*proba arătării dinţilor, a
deschiderii gurii,
*proba umflării obrajilor.
*proba fluieratului,
*apariţia fenomenului ,,lacrimi de
crocodil’’ datorită disdirecţionării
regenerării axonilor după denervare

MODIFICĂRI REFLEXE
REFLEXELE SUNT DIMINUATE SAU ABOLITE ÎN LEZIUNI
PERIFERICE ŞI NEMODIFICATE ÎN LEZIUNI CENTRALE.
- REFLEXUL NAZO-PALPEBRAL: PERCUŢIA RĂDĂCINII

NASULUI DETERMINĂ ÎNCHIDEREA SIMULTANĂ ŞI EGALĂ A
CELOR PATRU PLEOAPE.
- REFLEXUL ORBICULARULUI OCHIULUI: PERCUŢIA PE

GLABELĂ SAU MARGINEA SUPRAORBITARĂ COMPARATI.
- REFLEXUL PSIHO-PALPEBRAL: PROIECŢIA BRUSCĂ A UNEI

LUMÂNĂRI – OCLUZIA OCHIULUI.
- REFLEXUL COHLEO-PALPEBRAL BECHTEREW: OCLUZIA

SIMULTANĂ, INVOLUNTARĂ LA ZGOMOT INOPINAT.
- REFLEX CORNEAN.

Testarea gustului
2/3 anterioare ale limbii
pentru: gust dulce, acru, sărat.
Testarea salivaţiei
Respectiv a nervului coarda
timpanului. Se canulează
conductul glandei salivare
pentru a colecta şi măsura fluxul
de salivă după sugerea unei
lămâii timp de 60 secunde.

ETIOPATOGENIA PARALIZIILOR FACIALE
POT FI:
 CENTRALE PRIN LEZIUNI SUPRANUCLEARE,
 PERIFERICE PRIN LEZIUNI NUCLEARE ŞI INFRANUCLEARE.
PARALIZIA FACIALĂ CENTRALĂ
- RESPECTA FACIALUL SUPERIOR, MUSCULATURA INERVATĂ
DE FACIALUL SUPERIOR, AVÂND REPREZENTARE
CORTICALĂ BILATERALĂ.
ÎN MIŞCĂRILE AUTOMATE REFLEXE ASIMETRIA MIMICII
DIMINUĂ, DATORITĂ INTEGRITĂŢII CĂILOR MOTORII
AUTOMATE.
PARALIZIA FACIALĂ PERIFERICĂ
- PARALIZII FACIALE PRIN LEZIUNE NUCLEARĂ: AFECTAREA
NUCLEULUI ÎN PORŢIUNEA PONTINĂ PRIN LEZIUNI
VASCULARE, TUMORALE, INFLAMATORII FRECVENT SE
ASOCIAZĂ O LEZIUNE A FASCICULULUI PIRAMIDAL =>
SINDROAME ALTERNE.
PARALIZII FACIALE PERIFERICE PRIN
LEZIUNI INFRANUCLEARE:
PROCESE PATOLOGICE ALE FOSEI POSTERIOARE:

1. TUMORI DE UNGHI PONTO-CEREBELOS,
2. PROCESE INFLAMATORII:
3. POLINEVRITE de diferite etiologii
4. POLIRADICULONEVRITE.

SINDROMUL RAMSAY-HUNT APARE ÎN
ZOSTER GENICULAT.
SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:
-- APARIŢIA UNEI ERUPŢI VEZICULARE
ÎN CONCĂ, MEAT AUDITIV EXTERN ŞI
RETROAURICULAR
- - PARALIZIE FACIALĂ PERIFERICĂ.

Nervul cohleo-vestibular
constituit din două ramuri disticte: nervul vestibular
nervul cohlear,
care se unesc la capătul

proximal al canalului auditiv
intern => nervul acustico-
vestibular → traverseaza
unghiul ponto-cerebelos
împreună cu VII şi VII bis →
lateral în trunchiul cerebral la
nivelul jonctiunii puntii cu
bulbul.

CAILE ACUSTICE
Elementele receptoare
- celulele ciliate ale organului Corti din cohlee (transformă energia
vibratorie în influx nervos)

– celulele ganglionare (neuronii bipolari ai ggl spiral a lui Corti – in
canalul spiral Rosenthal – reprezentand protoneuronii auditivi.

Axonii neuronilor bipolari traversează lama spirală, se unesc in
nervul cohlear sau acustic → traversează conductul auditiv intern,
→ nevrax la nivelul şanţului bulbo-pontin → nucleii cohleari:

* nucleul cohlear ventral –
fibrele trec prin faţa nucleului
vestibular – fibre arciforme
ventrale.
* nucleul cohlear dorsal =
tubercul acustic – fibrele prin
spatele nucleilor vestibulari –
fibre arciforme dorsale.
Parte din fibre se încrucişează
înapoia panblicii Reil =>
corpul trapezoid.
Dupa ce fac sinapsă în oliva
pontină, fibrele acustice se
plasează pe marginea externă a
fasciculului senzitiv
constituind banda lui Reil
laterală → tuberculul
quadrigemen posterior.

Centrii de percepţie
- centri auditivi primari: corp geniculat intern, tubercul quadrigemen
posterior (rol reflex şi de releu)
- centri corticali ai audiţiei situaţi în ariile auditive 41, 42, 22 (partea
mijl. a primei circumv. temporale = circumv. Heschl)

CĂILE VESTIBULARE
APARATUL RECEPTOR, la nivelul urechii interne, reprezentat de:

* utriculă şi saculă, organe de echilibru static sensibile la poziţia
şi atitudinile corporale.
* trei canale semicirculare: superior, posterior şi extern, organe
de echilibru dinamic, sensibile la deplasările corpului.

CĂILE DE TRANSMISIE :
* Protoneuronul = neuronii bipolari ai

ganglionului Scarpa; axoni formează
nervul vestibular, se asociază nervul
auditiv formând perechea VIII.

•Deutoneuronul, in nc vestibulari: nc vestibular dorsal int Schwalbe,
nc vestibular dorsal ext Deiters, nc sup Bechterew, nc inf Roller.
Parte din fibrele n vestibulari nu fac sinapsă în nc, merg direct la nc
acoperişului (cerebel) prin fasciculul vestibulo-cerebelos direct Edinger.

CONEXIUNILE NUCLEILOR VESTIBULARI
1.Fasciculul vestibulocerebelos, → arhicerebel prin pedunculul
cerebelos inferior.
2. Fasciculul cerebelo-vestibular, de la nucleul acoperişului la
nucleii vestibulari.
3. Fasciculul vestibulo-mezencefalic, se plasează în BLP

stabilind conexiuni directe şi încrucişate cu nucleii nervilor
oculomotori şi a altor nervi cranieni. Fasciculul participă la
realizarea reflexeloroculocefalogire, ţinând sub dependenţa sa
nistagmusul şi reflexele tonice ale ochilor, capului şi gâtului.
4. Fasciculul vestibulo-spinal pleaca din nc Deiters, controlează

centrii rotatori ai capului şi gâtului şi coordonează mişcările
capului şi membrelor.
5. Fascicole vestibulo-corticale, reprezentarea corticală este

discutată; se presupune că fibrele vestibulare se încrucişează,
întră în panglica Reil → scoarţă prin fasciculul vestibulo-
temporal Spiegel proiectându-se în jurul ariilor auditive.
EXPLORAREA NERVULUI COHLEAR
cantitative - măsoară acuitatea auditivă
Testele de explorare
calitative - compară eficienţa componentei
conductive şi perceptivă (neurală) a stucturilor auditive la
variate frecvenţe tonale.
Obişnuit se foloseşte:
• Acumetria fonică – pentru fiecare ureche folosind vorbirea cu
glas şoptit de la distanţă (normal 5-6 m); transmisie pe cale
aeriană. Scaderea auzului îndică leziune la nivelul urechi externe
şi medii. Vorbirea cu glas tare de la distanţa de 50m; transmisie
atât aeriană cât şi osoasă.
• Acumetria instrumentală, utilizează ceasul sau diapazonul cu

64-120 vibraţii/min. Pentru transmiterea aeriană se apropie de
conductul auditiv şi se notează distanţa de la care este perceput
sunetul în comparaţie cu subiectul normal. Pentru transmiterea
osoasă se aplică diapazonul pe mastoida notându-se percepţia şi
timpul cât durează.
Pentru diferenţierea între surditatea de transmisie şi cea
de percepţie se folosesc probe instrumentale :
- Proba Weber: diapazonul pe linia mediană.
Normal, aceeaşi intensitate în ambele urechi. În surditatea
de transmisie, se aude mai bine în urechea bolnavă =
Weber lateralizat în urechea bolnavă. În surditatea de
percepţie – lateralizat în urechea sănătoasă.
- Proba Rinne, compară transmisia osoasă cu cea
aeriană. Diapazonul se aşează pe mastoidă şi se aude un
timp (conducere osoasă).
După încetarea percepţiei se aşează în faţa conductului
auditiv (transmisie aeriană) şi se percepe pentru 20-
30sec. = Rinne pozitiv – normal. În surditatea de
transmisie se inversează raportul între transmisia osoasă
şi cea aeriană = Rinne negativ.
- Proba Schwabach, diapazonul aşezat pe vertex
este perceput 20 sec. Durată mai mică = Schwabach
prescurtat - surditate de percepţie.
Durată mai mare = Schwabach prelungit - surditate de
transmisie.
PATOLOGIA AUZULUI
Suferinţele nervului acustic se pot manifesta prin două grupe de
fenomene: simptome de iritaţie şi simptome de deficit.
1. SIMPTOME DE IRITAŢIE:
- Acufenele – in contextul simptomelor de iritaţie cât şi de deficit.
(zgomote anormale în una sau ambele urechi). Pot fi continui sau
periodice. Apar în:
* leziuni labirintice după traumatisme craniocerebrale sau
hemoragii intracraniene.
* leziuni ale nervului acustic: nevrite acustice, neuropatii toxice,
neurinoame de acustic.
* arahnoidite de unghi ponto-cerebelos
* leziuni ale nucleilor acustici şi/sau căi acustice în trunchi.
- Hiperacuzia, în leziuni ale: nv. acustic, paralizii faciale periferice,
migrenă, aure epileptice.
- Halucinatii auditive, caracter elementar (zgomote simple), sau
caracter complex (cuvinte, melodii) - crize epileptice focale
temporo- uncinate
- Acufenele ,,obiective’’ - zgomote intracraniene percepute de la
bolnavii purtători de angioame cerebrale sau fistule carotido-
cavernoase. Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
2. SIMPTOME DE DEFICIT
Leziunile periferice ale nervului cohlear produc surditate parţială

sau completă de percepţie cu sau fără fenomene de tinitus.
Surditatea de percepţie se caracterizează prin:

* diminuare a transmisiei aeriene şi osoasre în special
*alterarea auzului pentru tonalităţile înalte (mai fecvent),
consoane dentale, vocale scurte.
Etiopatogenia surdităţii:
intoxicaţii cu substanţe chimice,
- antibiotice (kanamicină, streptomicină), alte medicamente
(chinină, salicilaţi).
- infecţii bacteriene sau virotice : scarlatină, rubeolă, parotidită
epidemică, gripă, zona zoster, meningite, sifilis.
- tumorii cerebrale, neurinom de acustic, traumatisme
craniocerebrale,
- arahnoidite de unghi ponto-cerebelos
- anevrisme V-B,
- osteită deformantăProf.– boala Paget.
Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie
EXPLORAREA FUNCTIILOR VESTIBULARE
Simptome subiective: vertijul, senzaţie de deplasare

iluzorie a obiectelor exterioare în raport cu subiectul şi mai
rar a vertiginosului în raport cu obiectele externe.
Deplasarea are loc într-un sens determinat, apare, se

exagerează sau se ameliorează în funcţie de poziţia capului
în spaţiu.
Uneori este violent → dezechilibrare şi cădere fără pierdere

de conştienţă.
Frecvent se însoţeşte de greţuri, vărsături şi tulburări
vasomotorii şi manifestări auditive (acufene, hipoacuzie).

Probe vestibulare clinice: NISTAGMUSUL, expresia clinică a unei
tulburări de tonus, caracterizat prin mişcări ritmice ale globilor
oculari.
Nistagmusul vestibular se caracterizează prin secuse oculare

involuntare, simultane la ambii ochi, ritmice şi inepuizabile.
Mişcarea, compusă din succesiunea a două secuse elementare
de sens opus şi viteză diferită:
-una lentă de origine vestibulară; traduce tulburarea vestibulară a
tonusului muscular
-una rapidă mai uşor vizibilă după care ne orientăm în practică.
NISTAGMUSUL VESTIBULAR – Diagnostic Diferential:
- nistagmusul de fixaţie, în privirea laterală extrema, intensitate
mică şi inepuizabil.
- nistagmusul paralitic, in cazuri de pareză de muşchi
oculomotori, când priveşte în direcţia muşchiului paretic, este
unilateral.
- nistagmusul congenital şi al orbilor, apare la privirea în faţă,
mişcări pendulare de aceeaşi durată şi intensitate.
PROBE STATICE
•Proba Romberg – deviaţie spre vestibulul lezat

•Proba Romberg sensibilizat,
•Proba deviaţiei tonice a braţelor
PROBE DINAMICE
•Proba indicaţiei - Barany

•Proba mersului în stea – Babinski-Weil
PROBE VESTIBULARE INSTRUMENTALE
•Probe vestilatori giratorii,

•probe vestibulare calorice - se excită labirintul cu apă
la 300 sau 440 ,
•proba galvanică – electrod pe tragus şi mastoidă,
electronistagmografia – analiza potenţialelor corneo-
retiniene.
SINDROMUL VESTIBULAR
Dpdv topografic se împarte în: periferic şi central.
SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC
-determinat de leziuni la nivelul aparatului de recepţie sau
rădăcinilor şi nervului vestibular determinate de:
- inflamaţii ale urechii medii sau interne, traumatisme cu comoţie
labirintică, hemoragii labirintice, tulburări circulatorii la nivelul
arterei auditive interne, tumorii de unghi pontocerebelos, nevrite
toxice şi medicamentoase.
- asociază fenomene din partea nervului auditiv (acufene,
hipoacuzie),
- este armonic datorită concordanţei semnelor cu partea
afectată,
- se caracterizează prin: vertij intens sub formă de crize
paroxistice, exacerbat de modificările poziţiei capului, deviaţii
tonice, nistagmus rotator sau orizontal.

SINDROMUL VESTIBULAR CENTRAL
- determinat de leziuni care interesează căiile şi nucleii

vestibulari, eventual centri corticali temporali
- se întâlneşte în: SM, siringobulbie, tumori de trunchi cerebral,

tumori de fosă cerebrală posterioară, accident vascular cerebral
în teritoriul VB – sindromul Wallenberg.
- nu asociază semne de leziune cohleară
- dizarmonic, neexistând o concordanţă între sensul

nistagmusului şi al deviaţiei tonice, care sunt posibile în toate
direcţiile,
- vertijul are intensitate scăzută, caracter continuu şi durează o

perioadă lungă de timp.

NERVUL GLOSOFARINGIAN – IX
Nerv mixt: motor, senzitiv,

vegetativ şi senzorial cu rol în:
-deglutiţie,
-secreţie salivară
-şi funcţia gastrică.

Origine:
*pt. fibrele somato-senzitive =

ggl. superior = Ehrenritter
- inervează senz. 1/3 post.
limbă, mucoasa faringelui,
palatul moale, trompa
Eustache, casa timpanului,
sinus carotidian
*pt. fibrele senzoriale

– ggl. Inf. Andersch
-inervează senzorial 1/3 post.
limbă (gustul amar).
- Ramurile centrale → la nc
tractusului solitar din bulb şi
nucleul Nageotte situat la
extrem. sup a tractului solitar.

pt. fibrele motorii – nc. motor din partea rostrală a nc ambigu - conectat
cu tractul corticonuclear bilateral.
Fibrele se distribuie la muşchii: - constrictor sup faringe,
- stilofaringian,
- stiloglos,
- palatoglos,
- ridicătorul vălului palatin,
- muşchii uvulei
pt. fibrele parasimpatice – din nc.

salivar inf → gl. parotida.

EXAMENUL CLINIC
Examenul functiei motorii :
- motilitatea perete post faringe şi

deglutiţia pentru solide – anamnestic
( jenă în deglutiţie, oprire pasageră a
bulbului, facilitare a deglutiţiei prin
ingestie de lichide)
- inspecţia evidenţiază, tracţiunea
peretelui posterior al faringelui de
partea sănătoasă ,,semnul cortinei
Vernet’’ mai evident când pronunţă e,
o, a.
Semnul dispare repede prin acţiunea
compensatorie a fibrelor vagospinale.

Examenul funcţiei senzitive:
sensibilitatea tactilă perete post
faringe şi pilieri lojă amigdaliană.
Examenul funcţiei senzoriale:

investigarea gustului în treimea
post. înapoia ,,V’’ lingual – gustul
amar .
Examenul funcţiei reflexe:

reflexul faringian, excitarea
peretelui post faringe =>
contracţia musculaturi faringiene
cu senzaţia de greaţă, vomă.

PARALIZIA NERVULUI GLOSOFARINGIAN
Se manifestă prin:
-semn funcţional – disfagia pentru solide,
-semn motor – paralizia muşchiului constrictor superior,
-semn senzitivo-senzorial – alterarea sensibilităţii generale şi
gustative în treimea posterioară a limbii.
Tulburările de deglutiţie pentru solide reprezintă semnul cel mai

important.
Paralizia muşchiului constrictor superior împiedică declanşarea

şi desfăşurarea primului timp al deglutiţiei.
În paralizii bilaterale, tulburările de deglutiţie sunt severe,
alimentele pătrund în laringe.
Modificări ale timbrului vocii prin modificarea aspectului
faringian ( cutie de rezonanţă).
Paralizia determină deplasarea peretelui faringian spre partea
sănătoasă (Vernet).
NEVRALGIA GLOSOFARINGIANA
Sindrom dureros caracterizat prin

crize paroxistice cu localizare:
-faringiană,
-la baza limbii
-sau regiunea amigdaliană
cu iradiere spre:
-ureche,
-unghiul mandibular,
-regiunea submaxilară.
Cuprinde doua forme clinice:

- primara,
- secundara,

1. NEVRALGIA GLOSOFARINGIANĂ PRIMARĂ, -
frecvent după 40 de ani; raportul femeii/bărbaţi de 1/1.
debut - brusc în plină stare de sănătate aparentă, perioada între crize
este de săptămâni-luni.
-durere - la baza limbii cu iradiere în ureche, unghiul mandibulei,
arcada dentară. Este unilaterală, asemănătoare cu ,,o lovitură de
cuţit’’ sau ,,şoc electric’’, durata la debut 20-30 sec. şi creşte cu
evoluţia bolii,cedează brusc
intercritic – bolnavul este asimptomatic.
puseuri dureroase şi remisiuni (1-5 ani)
crizele sunt mai frecvente ziua
-criză: crisparea feţei, ducerea ivoluntară a mâinii la faţă
sau ureche, întreruperea masticaţiei, fen. vasomotorii
-apariţia crizelor: deglutiţia lichide, căscatul, stănutul,
tusea, suflatul nasului, deschiderea gurii, mişcarea limbii
forme grave – crize dureroase f. frecvente, insomnia → epuizarea
bolnavului. În timp crizele devin mai frecvente cu perioade
interparoxistice mai scurte şi mai rebele la tratament.
Examenul neurologic = normal.
2. NEVRALGIA SECUNDARĂ – SIMPTOMATICĂ
Se deosebeşte de cea primară prin :

*este continuă cu crize dureroase paroxistice
*intensitate mai mică
*durerea localizată în regiunile profunde ale gâtului cu
iradiere auriculară şi mandibulară
*hipo sau anestezie în teritoriul respectiv
*semne de atingere a ramurii motorii
*semne din partea nervilor vecini
*extinderea ariei dureroase peste limitele nervului IX
*evoluţie progresivă cu agravare.
Etiologie: tumori infiltrative de bază de craniu, traumatisme

cerebrale, arahnoidite cerebrale, meningioame, neurinoame,
infecţii amigdaliene.

TRATAMENTUL
MEDICAMENTOS:
• antialgice şi sedative (rezultate îndoielnice)
• badijonare cu cocaină 4% a bazei limbii, regiunii amigdaliene,
perete posterior al faringelui
• infiltraţii locale cu xilină a zonelor dureroase
• medicaţia antiepileptică (rezultate mulţumitoare) Fenitoin 2-
3tb/zi, carbamazepină 600-1000 mg./zi
CHIRURGICAL
• secţionarea endocraniană a nervului se bucură de rezultate

stabile.
• Nevralgiile secundare beneficiază de tratament chirurgical
pentu înlăturarea cauzei.

NERVUL VAG – PNEUMOGASTRIC X
Nerv senzitivo-motor (somatic şi vegetativ) cu cel mai lung traiect .
Vagus = nomad, vagabond.
ORIGINEA REALĂ – FIBRE:
-pasasimpatice pregangl. visceromotorii – din nc. dorsal al vagului
(pneumo-cardio-gastro-enteric) – cardio-aortică, musculatura netedă
bronşică, esofag, stomac, intestin subţire, colon ascendent şi transvers.

-somatomotorii – porţiunea
mijl. a nc. ambiguu,
inerveaza:
-constrictorul mijlociu şi
inferior faringian,
-muşchii laringelui,
-muşchii vălului palatului.

-somatosenzitive – gangl. jugular:
asigură senzitiv: duramater – fosa
post. cerebrală, muc. faringiană
(impreună cu nv. IX), muc. laringiană,
perete post. conduct auditiv ext.
porţiune teg. retroauriculară.
-viscerosenzitive – gangl. plexiform –

ce se termină cu interoceptorii muc.
faringiene, laringiene, căi resp., tub
dig. şi gl. anexe, peretele aortei.

Ramuri:
- meningială, auriculară în fosa jugulară,
- faringiană, pt glomus carotidian, nv. laringian
sup., nv. recurent drept, ram. cardiace in reg.
cervicală
- nervul recurent stâng, ramul cardio-pulmonar,
ramurii esofagiene în regiunea toracică
- ramuri: gastrice, hepatice, enterice, celiace în
regiunea abdominală.

Funcţia reflexă → paricipă la reflexele
de: - deglutiţie,
- tuse,
- vomă,
- sino-carotidiene
şi cele secretorii:
- gastrointestinale
- hepatobiliare.
Participă şi la reglarea reflexă a:
- respiraţiei,
- masticaţiei
- vasomotricităţi.

EXAMENUL CLINIC
1. EXAMENUL FUNCŢIEI MOTORII SOMATICE cuprinde:
- analiza motilităţii vălului palatin:

* static – se observă poziţia luetei cu curbura sa
* dinamic – se apreciază motilitatea prin pronunţarea vocalelor a, e
şi se observă ridicarea vălului, lueta menţinându-se median.
în: - lezarea unilaterală, apare asimetrie a

vălului cu căderea sa şi devierea de
partea sănătoasă.
- leziunea bilaterală, apare căderea
vălului de ambele părţi cu imobilizarea
sa.

-analiza deglutiţiei în special pentru lichide.
În leziunea unilaterală – lichidele refluează pe nas sau/şi
trahee, apare şi reflexul de tuse.
În leziunile bilaterale – pătrunde în trahee.
Ridicarea laringelui în timpul deglutiţiei poate fi absentă sau
parţială = semnul ,,mărului lui Adam’’, Ledoux.
Anamneza - tulburări de deglutiţie.
- examenul laringelui - notarea caracterului vocii, a tulburărilor
respiratorii şi a reflexului de tuse. Fonaţie → voce răguşită,
oboseală rapidă în timpul vorbirii, pierderea tonurilor înalte.
Paralizia muşchilor adductori → modificării accentuate de

fonaţie cu respiraţie normală, iar a muşchilor abductori produc
modificări discrete ale fonaţiei cu mari tulburării respiratorii cu
dispnee şi stridor.
* În paralizii unilaterale =>: voce răguşită, fără modificări
evidente de respiraţie, reflex de tuse = normal.
* În paralizii bilaterale apar modificări severe: tulburări de
fonaţie (afonie) reflexul de tuse este abolit, dispnee cu stridor.

2. EXAMENUL FUNCŢIEI SENZITIVE:
se cercetează sensibilitatea cutanată şi mucoasă.
3. EXAMENUL FUNCŢIEI REFLEXE:
reflexul velopalatin, reflexul faringian.
4. EXAMENUL FUNCŢIEI VEGETATIVE,
stabileşte tulburări cu origine vagală = parasimpatică.
În leziuni bilaterale apar : dispnee accentuată, crize de

sufocare, disfagie, tahicardie, bronhoplegie, pareză intestinală.
Paralizia bilaterală acută este frecvent incompatibilă cu viaţa.

PARALIZIA NERVULUI X
Se manifestă prin tulburări motorii, senzitive şi vegetative.
- Pareza unilaterală determină: hemipareză velopalatină,

hemivăl căzut, hipoton cu luetă trasă de partea sănătoasă.
Voce nazonată, tulburări de deglutiţie a lichidelor (refluare pe
nas).
Senzitiv → hemianestezi vălului, pilierilor anterior şi posterior şi
jumătate din faringe.
Reflexul velopalatin este diminuat sau abolit.
- Leziunea bilaterală → tulburări grave de deglutiţie a lichidelor,

tulburări de fonaţie cu disfonie → afonie.
Tulburări vegetative grave – tulburării circulatorii cu tahicardie,
tulburării respiratorii cu bronhoplegie, frecvent cu sfârşit letal.

PARALIZIA DE NERV RECURENT
Mai frecventă decât a nervului vag. Nervul recurent primeşte multe
fibre de la ramura internă a nervului XI. Se distribuie la toţii muşchi
laringieni exceptând cricotiroidianul.
Are acţiune pe abductorii corzilor vocale.

-Paralizia unilaterală este mai fercventă la bărbaţii (2/1)
Caracterizată prin: voce stridentă, bitonala cu imposibilitatea de a
cânta, tulburării respiratorii.
-Reflexul de tuse este păstrat.
-La ex. laringoscopic apare pareză unilaterală a corzii vocale.
- Paralizia bilaterală este mai rară.
În debut acut (manevre chirurgicale) apare obstrucţie respiratorie
datorită opoziţiei corzilor vocale pe linia mediană. => traheostomia
de urgenţă.
În debulul lent progresiv apar: stidor şi dispnee, tulburării de
fonaţie → afonie.
Reflexul de tuse este diminuat sau absent.
NERVUL SPINAL (ACCESOR) – XI
Format din unirea rădăcinii craniene cu cea spinală.
După un scurt traiect comun fibrele bulbare se ataşează nervului X şi
se distribuie prin ramurile acestuia.
Rădăcina craniană – ram int, ia naştere
din partea inf a nc. ambiguu conectat cu
fasciculul cortico-nuclear bilateral.
- se uneşte cu ram ext pe o scurtă
porţiune, se distribuie la muşchi
faringelui, vălului palatin şi nerv
recurent.
Rădăcina spinală – filamente care ies

din nc spinal (C1-C5). Fibrele urcă → în
craniu (foramen magnum). Se unesc cu
rădăcina int, ies din craniu (gaura
jugulară), se separă de aceasta, se
distribuie muşchilor sterno-cleido-
mastoidieni şi trapez.

- Muşchiul sternocleido-
mastoidian: flectează şi înclină
capul de partea contractată şi
rotează capul de partea opusă.
- Trapezul – înclină capul de
partea contractată, proiectează
capul înapoi, ridică şi duce
umărul înapoi, ridică şi apropie
omoplatul de linia mediană.
EXAMENUL CLINIC:
- pentru ramura internă, este
comun cu cel al nervului X,
-ramul extern este explorat prin
analiza: • motilităţii,
• tonicităţii,
• troficităţii muşchilor
sternocleidomastoidian şi trapez.
Se cere bolnavului să execute
mişcări ale capului şi umărului.
PARALIZIA NERVULUI XI
Se manifestă prin semne din partea muşchilor sternocleidomastoidian şi

trapez de aceaşi parte.
- Leziunea unilaterală a sterno-cleido-

mastoidianului: ştergerea reliefului
muscular, hipotonie marcată, atrofie de
diferite grade, capul înclinat de partea
sănătoasă.
- Leziunea bilaterală: capul în uşoară

extensie, nu se poate face flexia capului.

- Paralizia muşchiului trapez: umărul
coborât şi dus înainte, spaţiu
supraclavicular adâncit, coborârea
scapulei, devierea înafară a marginii
spinale a omoplatului, ştergerea reliefului
şi hipotonia muşchiului trapez, atrofia
muşchiului, dificultatea abducţiei şi
ridicare a braţului.
Etiopatologie: paralizia izolată este rară,
frecvent apare împreună cu cea a nervilor
IX şi X.
Poate apare în: focare osteomielitice la
nivelul foramen magnum, regiunea
cervicală superioară, pahimeningite,
intervenţii chirurgicale în regiunea
cervicală, anevrism de arteră vertebrală.

NERV XII - HIPOGLOS
Origine – nc hipoglosului, partea

post bulb, paraseste bulbul prin
santul preolivar, iese din craniu
prin canalul hipoglosului.

La emergenta da un ram
meningeal si primeste un ram
de la radacina ant C1.
Trece intre a carotida int si
v jugulara int, trece in
regiunea submandibulara si
intra in limba.

Inerveaza ms. extrinseci si intrinseci limba,
cu exceptia ms palatoglos (n.X)

Leziune unilterala:
Hemiatrofie linguala ± fasciculati
In situ → deviatie de partea
sanatoasa
In protruzie → deviatie de partea
leziunii
Leziune bilaterala:
Mucoasa plicaturata
Tulburari de deglutitie
Tulburari de fonatie → consoane
linguale


Curs 7 - Nervii Cranieni II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 7 - Nervii Cranieni II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

FORMAT DIN CELULE

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

- CENTRALE: CONSTITUIE FIBRELE

- PERIFERICE, SE GRUPEAZĂ ÎN:

Fibrele proprioceptive NU fac

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

-fibrele descendente = tractul spinal

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

- o altă parte → în nc mezencefalic

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

EXISTĂ FIBRE CVINTOTALAMICE CARE

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

PRIMESTE FIBRE DIN PLEXUL SIMPATIC

INERVEAZĂ : GLOBUL OCULAR, GLANDA

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

INERVEAZĂ : DURAMATER ÎN FOSA

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

CONSECINŢĂ A PROCESELOR PATOLOGICE CE AFECTEAZĂ

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

 NEVRALGIA SFENOPALATINĂ (SINDROMUL SLUDER) →

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

 NEVRALGIA GLOSOFARINGIANĂ DURERE CU ACELEASI

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

• VITAMINE DIN GRUPUL B, REZULTATE

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

- REFLEXUL NAZO-PALPEBRAL: PERCUŢIA RĂDĂCINII

- REFLEXUL ORBICULARULUI OCHIULUI: PERCUŢIA PE

- REFLEXUL PSIHO-PALPEBRAL: PROIECŢIA BRUSCĂ A UNEI

- REFLEXUL COHLEO-PALPEBRAL BECHTEREW: OCLUZIA

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

PROCESE PATOLOGICE ALE FOSEI POSTERIOARE:

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

care se unesc la capătul

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie