Anemii hemolitice

Definitie:anemiile hemolitice sunt stari

patologice determinate de scaderea duratei
de viata a eritrocitelor,cu distrugerea
exagerata a hematiilor,care depaseste
capacitatea de regenerare medulara.Liza
precoce a hematiilor este determinata de
prezenta in ser a unor anticorpi
antieritrocitari sau substante toxice.Fata de
durata normala de viata a hematiilor(120 de
zile),se produce o reducere a acesteia la
10-20 de zile,in cazul anemiei hemolitice.
 Etiologie
Cauzele care scad rezistenta hematiilor
si le scurteaza durata de viata sunt
grupate in corpusculare(proprii hematiilor)
si extracorpusculare.
• Anemiile hemolitice corpusculare sunt cel
mai adesea
ereditare(ex.talasemia,sferocitoza) si
rareori dobandite(hemoglobinuria
paroxistica nocturna).
• Anemiile extracorpusculare sunt de obicei
dobandite in cursul vietii(prin agenti
infectiosi,toxici,fizici)
 Patogenie
Procesul de hemoliza poate avea loc
intravascular sau extravascular.
• In hemoliza intravasculara,liza hematiilor se
produce brutal si in circulatie apare brusc o
cantitate crescuta de hemoglobina(ex.accidente
hemolitice posttransfuzionale prin
incompatibilitate de grup sanguin).Hemoglobina
eliberata se elimina prin urina,care capata o
culoare rosiatica.
• In hemoliza extravasculara,distrugerea
hematiilor este mai lenta si are loc la nivelul
splinei,ficatului si maduvei osoase.Consecinta
este splenomegalia.
 Tablou clinic
• Sindromul hemolitic:este comun tuturor formelor
de anemii hemolitice.Include
febra,tahicardie,tendinta la colaps,icter dupa 1-3
zile,splenomegalie,hemoglobinurie sau anurie.
• Semnele generale includ:stare generala
alterata,greata,varsaturi,dureri abdominale
difuze sau un sindrom anemic instalat mai
lent(in anemiile hemolitice cu evolutie cronica).
 Paraclinic
• Semne de hemoliza:anemie
normocroma,bilirubina indirecta
crescuta,sideremie crescuta,urobilinogen
urinar crescut.
• Semne ce evidentiaza reactiile
compensatorii:reticulocite
crescute,hiperplazia seriei rosii in maduva
osoasa.