|
 

 
‡ Patogenia este ştiinţa care se ocupă cu studiul
mecanismelor de producere, de evoluţie şi de
terminare a bolilor (i
 suferinţă şi   
a produce)
‡ Numărul şi varietatea proceselor patologice
sunt imense
‡ Cea mai mare parte a bolilor reprezintă
combinaţii ale unui număr mic de procese
biologice bazale
 |
 


  
 
‡ Adaptarea 
i
 
i

 

   


i



    



‡ Organismul uman este un sistem organizat pe

mai multe nivele, iar adaptarea este un proces
complex care poate fi observat la oricare din
aceste nivele
‡ Starea de 
  defineşte capacitatea
organismului de a regla funcţionarea sa internă
astfel încât să răspundă adecvat solicitărilor din
mediu
 



   
 
 

‡ Sănătatea şi boala sunt stări de adaptare la
stresorii care ameninţă sănătatea.

‡  
  
este homeostatică, cu
înlăturarea stresorilor şi menţinerea structurii şi
funcţiei normale = SĂNATATE
‡  
 
 
nu poate înlătura
stresorii sau dezechilbrele = BOALĂ
 



   
 
 




 


‡Înlăturarea stresorilor ‡Stresorii persistă

‡Restabilirea homeostaziei | 
 ‡Dezechilibrele persistă
‡O altă boală poate să apară

Fiziologică (normală) Patologică (anormală)

   
  
  


‡ Adaptarea la stres poate fi:

 enerală (implicând sistemele de control
homeostatic): menţinerea echilibrului glicemic
 Locală (celulară): hipertrofia cardiacă





| 


  

Fiziologică (normală) Patologică (anormală)

   
     


‡  
Selye (1936):  (stresul) este răspunsul
generalizat, adaptativ, nespecific al
organismului la solicitări interne sau externe
McEwen (1994):  
 este răspunsul
adaptativ al organismului pentru a menţine
homeostazia în raspuns la factorii stresanţi

 
   
 


  
     


‡ 

 Stresul este definit ca un dezechilibru real sau
perceput între solicitările din mediu care ameninţă
supravieţuirea şi capacitatea de a se adapta la aceste
solicitări
‡  

 Abilitatea de a răspunde la solicitările care tulbură
homeostazia şi de a reveni la starea de echilibru

Un stresor este un stimul care tulbură

homeostazia
  

   


‡ 
 
 !zgomote,

căldură, trepidaţii, radiaţii, traumatisme, efort
fizic etc.
‡ 
  ! poate fi produs de orice factor
care reprezintă o ameninţare, determină o
frustare, un conflict, o suprasolicitare sau o stare
afectivă deosebită.
‡ 
  este reprezentat de dificultăţi la
serviciu, condiţii nesatisfăcătoare de viaţă,
probleme în cadrul familiei sau relaţiilor
interumane şi sociale, izolarea, dezrădăcinarea
 

   


  "
 #   "

   
Noutate Aariabile fiziologice
Nesiguranta "
 (sistem nervos autonom si hormoni)

Foame/sete
  Aariabile psihologice
(activitate, ciclu somn veghe, motivatie)

Aparare/frustrare
Tulburari de anxietate
Conflict 

Frica    Tulburari afective

Hipertrofie adrenala
Durere
Frig/caldura 
 Ulceratii gastrice
Toxine 

Atrofie limfatica


 |
 
   

  
 
 

‡ stimulul este „
sau „ „
 prin

natura sau intensitatea lui sau prin
bruscheţea schimbării unor condiţii de
mediu.
‡ OY Y
Y 
a stresorului rezultă
din interacţiunea dintre evenimentul de
viaţă, potenţialul său stresant şi modul
cum îl percepe individul



‡ 


O =
când persoana se simte
stimulată şi este capabilă
să răspundă solicitărilor
‡ 


O =
când persoana se simte
ameninţată şi nu are
capacitatea să răspundă
solicitărilor
X
  =
insuficientă activare
a funcţiilor fiziologice

X
  =
inhibarea funcţiilor
fiziologice
  
$

 
 O 
O 


  

£

£



  %  : scăderea rezistenţei
generale a organismului şi
deprimarea sistemului nervos
£

£
£ £
central
 %  
 : apare odată
cu adaptarea organismului, prin
£

£
£
£
mobilizarea mecanismelor sale de
apărare (catecolamine, cortizol)
 
 O 
O 

 


‡ Este menţinut prin hormonii corticosteroizi,

£

£ cel mai important fiind cortizolul




‡ Modificări morfologice: hipertrofierea
suprarenalelor, atrofia timusului, reducerea
de volum a organelor limfatice, ulceraţii
£

£ gastro-duodenale
£ £
‡ Dacă sistemul se adapteză sau stresorul
este înlăturat, se produce o întoarcere la
starea de echilibru bazală.
£

£
£
£ 
  
‡ Etapa de epuizare reprezintă incapacitatea
organismului de a se adapta
 #    

 


#  O 

‡ X i
 primeşte stimuli de la formaţiunea
reticulată a trunchiului cerbral, de la ariile limbice şi de la
talamus. Semnalele stresului psihologic ajung la
hipotalamus pe calea legăturilor cu centrii nervoşi
superiori, pe când stresul fizic (somatic) este sesizat prin
intermediul centrilor nervoşi inferiori
‡ 
  


 este un factor major în menţinerea
stării de conştienţă şi în alertarea centrilor superiori
odată ce este stimulată prin căile aferente
‡  
 
 i
 este calea nervoasă comună
prin care se manifestă starea de alertă la nivelul
sistemului nervos
 "  
$ $  
&

‡ În răspuns la stres, hipotalamusul eliberează
corticotropin-releasing hormone (CRH). La rîndul său,
CRH acţionează la nivelul hipofizei şi determină
eliberarea adrenocorticotropinei (ACTH). ACTH
stimulează suprarenalele să elibereze catecolamine şi
cortizol
‡ Circuitele de răspuns la stres îşi exercită efectele prin
sistemul nervos autonom, care controlează funcţiile
vitale ale organismului (frecvenţa cardiacă, tensiunea
arterială, respiraţia, digestia)
‡ Cortizolul, numit şi hormon glucocorticoid, creşte
glicemia prin procesele de glicogenoliză şi
neoglucogeneză
 #  

‡ 
  
 £   Y
 Y
Y

‡ creşterea presiunii arteriale (datorită tahicardiei şi
vasoconstricţiei)
‡ redistribuirea sângelui spre muşchii scheletici
 £   Y  
‡ creşterea producţiei de energie (creşterea
glicemiei şi lipoliză)
 £  „
 Y
‡ Adrenalina creşte activitatea nervoasă prin
sistemul activator reticulat ascedent ceea ce poate
explica amplificarea alertei mentale asociată cu
etapa de alarmă
 #  

‡ 
 
 creşterea glucozei plasmatice
 creşterea catabolismului proteic
 depresia sistemului imun
‡ X  
 X
 creşte sinteza de proteine
 creste lipoliza, cu creşterea acizilor graşi liberi
şi favorizează utilizarea acizilor graşi la nivelul
celulei musculare în locul glucozei
 #  
‡ X  

 X 
$O  '(|
 conservarea apei în organism
 excitarea sistemului reticulat ascendent
activator
‡ 
$ 
 ameliorarea senzaţiei de durere
 #  




X


CRH
Sistem nervos X 
simpatic 
 
ACTH

# $ 
$
   

Adrenalina Noradrenalina Beta endorfine Cortizol

Aasoconstrictie Hiperglicemie Analgezie Mobilizeaza

Tahicardie Lipoliza energia din
depozite
 #    

 

#  
Stresul produce o creştere a producţiei de corticosteroizi care
determină imunosupresia

‡       ‡ %  
 


     
 Scaderea numarului 
nhibarea diferenţierii
limfocitelor periferice monocitelor în macrofage
 Scăderea eozinofilelor şi
monocitelor ‡ #
  

nhibarea acumulării 
nhibarea mobilizării
neutrofilelor la locul celulelor şi lichidului din
inflamaţiei compartimentul
‡ %
  
  intravascular
 Limfocitele T: inhibarea 
nhibarea acţiunii
proliferării mediatorilor inflamaţiei
 Limfocitele B: inhibarea
activării şi proliferării
 #
  

O&
 
  

‡
YY
Y„ ‡
YY
Y
„Y

 Creşterea frecvenţei  Aasoconstricţia renală şi

cardiace şi contractilităţii scăderea ratei de filtrare
inimii glomerulară
‡
YY
YY
 Creşterea eliberării de ADH
 Redistribuirea sângelui la  Scăderea diurezei
nivelul ţesuturilor muscular
şi nervos, pe când
organele neesenţiale, cum
ar fi intestinul, suferă o
reducere a debitului
sangvin
‡
YY
Y

Y

 Creşterea frecvenţei
respiratorii
‡
YY
Y
 
„
   
 Bronhodilaţie
 Creşterea forţei musculare
prin efectul adrenalinei
‡
YY
Y

Y
„Y 
 Creşterea secreţiei de
adrenalină şi hormoni
glucocorticoizi
  
   

Factor stresant
(stimul perceput ca o
ameninţare)
Organismul
revine la normal

Răspuns fugi/lupta
Scad nivelele de Tahicardie
adrenalină, Tahipnee
noradrenalină şi Eliberare de Eliberarea energiei din depozite
cortizol adrenalină, Redistribuirea sângelui
noradrenalină şi Supresia sistemului imun
cortizol

Eliberare de Factorul stresant

acetilcolina este înlaturat
  
   

Factor stresant
(stimul perceput ca
o ameninţare)

Diferenţe individuale Răspuns

(genetice, dezvoltare, psihologic
experienţa de viaţa) (fugi/luptă)

Raspuns fiziologic

 ) | 











 |
  
  
 
‡ La indivizii sănătoşi, răspunsul la stres este
rapid iniţiat şi terminat, în concordanţă cu durata
de acţiune a stresorului, limitând expunerea
organismului la efectele nocive ale expunerii la
reacţia de adaptare la stres
‡ Când intensitatea şi cronicitatea stresorului şi a
sistemelor de răspuns la stres sunt exacerbate,
pot aparea disfuncţii, iar individul devine
maladaptat
 |
  
  
 
% 

 O
  &

‡ % 
 
 Cronicitatea stresorului psiho-fiziologic
 Hiperstimularea organului final
‡ % 
 O 

 Predispozitia genetica (ereditate susceptibila la anumiţi stresori)
 Susceptibilitatea (nu toate organele sunt în mod egal rezistente
la stres)
 Comportamentul nesănatos (obezitate, abuz de medicamente,
fumatul, lipsa exerciţiului fizic, alcoolismul)
 Tipul A de personalitate
 Numărul de stresori individuali care afectează individul simultan
 Stereotipia la stres: răspunsul specific fiecărei persoane în
condiţii de stres
   

 
 
 


  

  
 
&

Competitiv
Ambiţios
Spirit critic şi autocritic
Dorinţă de afirmare

mplicare în multe activităţi
Ostilitate şi agresivitate
Doninanţă şi autoritarism
Anxietate accentuată

ritabilitate şi impulsivitate

 


Eliberare crescută de catecolamine
Tahicardie
Creşterea tensiunii arteriale
Creşterea agregării trombocitare
Creşterea coagulabilităţii
Hiperlipemie
Hipercolesterolemie
Aasoconstricţie musculară
Creşterea debitului cardiac
#  
 &


 




‡ Pentru organism este vital ca

cele 2 căi (de prevenire a
stresului şi de recuperare din
stres) să funcţioneze eficient,
pe când o Y YY„  „

conduce la efecte cumulative

pe termen lung
‡ „




YY Y
- se
referă la efectele negative
cumulative sau ³preţul´ pe care
organismul îl plăteşte pentru a
se adapta la variate solicitări de
mediu
 
 


‡   

 = evenimente noi,
repetate, care produc o creştere a
mediatorilor de stres pe perioade lungi
de timp (ex. greutatile economice)
‡   

 = incapacitatea de a
se obişnui sau adapta la acelaşi
stresor. Aceasta duce la supra-
expunerea la mediatorii de stres,
deoarece organismul este incapabil să
diminue răspunsul hormonal de stres la
un eveniment repetat (ex. vorbitul in
public)
‡   

 = incapacitatea
stingerii răspunsului la stress (ex.
creşterea presiunii arteriale la persoane
expuse stresului la locul de muncă,
care se diminuă lent la indivizi cu
antecedente familiale de hipertensiune)
 ( 

 = un răspuns
hormonal inadecvat care permite altor
sisteme, cum ar fi citokinele
inflamatorii, să devină excesiv de active
 |
  
  
 

‡ Boli cardiovasculare
‡ Boli digestive
‡ Deficiente imune induse de stres
‡ Neoplazii
‡ Alte boli: dermatologice,
neuromusculare, respiratorii
 |
  


‡ Bolile cardiovasculare

ndivizii cu personalitate de tip A sunt mai predispuşi
la boli ischemice coronariene şi la hipertensiune
arterială
 Hipertensiunea arterială poate fi datorată, cel puţin
parţial, specificităţii individuale de răspuns. Este
posibil ca genele sau experienţele specifice de viaţă
să determine răspunsul creierului la diferite tipuri de
stres prin creşterea presiunii arteriale
 Creşterea colesterolului plasmatic în condiţii de stres,
conduce la accelerarea procesului de ateroscleroză şi
la apariţia bolilor ischemice
 |
  


‡ Deficienţe imune induse de stres

 Modificările neuroendocrine din stres pot afecta
sistemul imunitar
 Stresurile psihice cresc frecvenţa infecţiilor
respiratorii, mononucleozei, infecţiilor streptococcice,
tuberculozei
‡ Cancerul
 Persoanele capabile să exprime sentimentele
negative legate de boală - cum ar fi frica, spaima,
furia - au mai multe şanse să supravieţuiască
cancerului decât indivizii cu un caracter stoic
 |
  


‡ Bolile digestive
 Ulcere peptice
‡ Mecanismele sunt scăderea rezistenţei mucoasei
(prin vasoconstricţia produsă de catecolamine, prin
scăderea secreţiei de mucus sub acţiunea
cortizolului) şi creşterea agresiunii clorhidropeptice
(sub influenţa cortizolului)
 Sindromul colonului iritabil
‡ Colonul devine iritabil şi contracţiile sale sunt
spastice; pacientul prezintă crampe şi alternarea
perioadelor de constipaţie şi diaree
 Boala inflamatorie a colonului (Crohn)
 |
  


‡ Tulburările de comportament alimentar

 Creşterea în greutate
 Scăderea în greutate
 Anorexia şi bulimia
‡ Diabetul
 Stresul cronic a fost asociat cu dezvoltarea rezistenţei
la insulină, tulburare care conduce la diabetul zaharat
de tip 2
 Stresul poate agrava diabetul existent prin afectarea
capacităţii de adaptare a organismului
  
 '   
 
  

‡ a   i
  i
   


  
 Celulele trebuie să se adapteze la modificările din mediu. Aceste
adaptări fiziologice, reprezintă, în mod obişnuit, răspunsul
celulelor la stimularea normală de către hormoni sau substanţe
chimice endogene
    


    


 i  

  
 a   i
        
i
   
 ii   
 i
   

  
 i

    



 Adaptările patologice au la bază aceleaşi mecanisme, dar ele

permit celulelor să supravieţuiască în mediul înconjurator şi să
scape de leziune.
 |   

  

Celula normală
Stres, creşterea Stimuli lezionali
solicitărilor

ncapacitatea
Adaptare de a se adapta Leziune sau
celulară moarte celulară


      


¦ i

  

  

i

i
   
 ¦
   
 i 

 



 i

i 


‡  
 
  


 




  i
  i
 i
  
‡  
 

 


  

  
i
i
   i
 
    

  
 a i
i

  
!
‡ ¦ i


‡ " 
‡ #




      


‡ ¦ i

  


     

$

%
 

 
i
 
  


  
     
  &  i


 

  
     





‡ a   

 i  
 i
   



 Moartea celulară se numeşte ³necroza´. Necroza este
ireversibilă
 #
     


Modificări adaptative
(Adaptare)

Leziune
Celulă normală Modificări reversibile
(Degenerare)

ntensitate
Durată
Modificări ireversibile
(Necroză)
  
   

‡ Tipuri de reglare:
 prin creşterea (up-regulation) sau prin
descreşterea (down-regulation) diferitelor
tipuri de receptori
 virarea la producerea unui anume tip de
proteine către alte tipuri de proteine
 modificari adaptative în mărimea celulei,
creşterea şi diferenţierea celulară
  
   

 


‡ Proteinele şocului termic, 
 *

+ X - au fost observate iniţial în condiţii de
hipertermie
‡ Expresia lor poate fi indusă de un număr de
stimuli nocivi, incluzând analogi ai aminoacizilor,
metale grele, ischemia şi infecţiile virale
‡ Aceste molecule par să fie esenţiale pentru
supravieţuirea celulelor agresate la toate
speciile
  
   

 


PROTE
NĂ


Radiaţii
Radicali liberi
Compuşi chimici
Temperatura crescută

PROTE
NĂ DENATURATĂ

CHAPERONE

DE RADARE PROTE
NĂ FUNCŢ
ONALĂ

  
   


 

‡ Două familii de asemenea proteine, numite Hsp
70 şi Hsp 60:   si ,

‡   : sunt implicate în plierea
proteinelor intracelulare, precum şi în
translocare şi direcţionarea proteinelor către
destinaţia lor finală
‡ -,
 : este o proteină critică pentru
degradarea proteinelor, deoarece proteinele
intracelulare modificate prin conjugare cu
ubiquitina sunt destinate degradării
  
   

 


‡
  
 

 Protejarea proteinelor citoplasmatice
 Protejarea proteinelor prezente în nucleul şi
membranele celulare
 Repararea proteinelor modificate
 Eliminarea proteinelor degradate
 
   

&

 '
   
  

‡ Hiperplazia fiziologică
 X i
i  
 !proliferarea epiteliului
glandular al sânului la femeia la pubertate şi
în timpul sarcinii, hiperplazia fiziologică a
uterului gravid.
 X i
i  i

: hiperplazia ce se
produce când o porţiune din ficat este
înlăturată (hepatectomie parţială).
‡ Hiperplazia patologică
 Creşterea stimulării hormonale (hipertrofia
glandelor suprarenale sub acţiunea ACTH)
 Efectele factorilor de creştere asupra celulelor
(dermatite, cicatrici)
 
   

&

 '
   
  

X

 
 
 
   .
 '
   

    ' 
  

O .
‡ Hipertrofia fiziologică. Creşterea fiziologică a uterului în
timpul sarcinii implică atât hiperplazia, cât şi hipertrofia
‡ Hipertrofia patologică.
 Creşterea muncii (hipertrofia
cardiacă)
 Creşterea stimularii hormonale
(acromegalie)
 
   

&

 '
   
  

‡ În inimă, cel mai comun stimul este încărcarea

hemodinamică cronică
  
 , cum ar fi întinderea
  

, cum ar fi factorii de creştere
polipeptidici şi agenţii vasoactivi (angiotensina


, noradrenalina)
‡ În muşchii scheletici, stimulul este reprezentat
de creşterea lucrului mecanic
 
   

&

 '
   
  



 #  
    
 
  



.
‡ % 

 Nou-născut: ductul arteriovenos

 Adolescent: ţesutul limfoid
 Postmenopauză: uter, ovare
‡ |
 

 Scăderea muncii: imobilizarea

 Pierderea inervaţiei: atrofie musculară
 Scăderea aportului de sânge: atrofie cerebrală
 Scăderea stimulării hormonale
 
   

&

 '
   
  

‡ #
 
 #
  
   
O
&     



 
   
 

& 

 

   



.
‡ reprogramare genetică a celulelor
stem (care se ştie că există în cele
mai multe epitelii), sau a celulelor
mezenchimale nediferenţiate prezente
în ţesutul conjunctiv
 înlocuirea epiteliului columnar cu
cel scuamos în tractul respirator
ca răspuns la iritaţia cronică.
 înlocuirea epiteliului scuamos
esofagian cu epiteliu columnar
gastric (esofagita Barrett)  stare
precanceroasă
  
  




‡ este un mecanism de
autodistrugere celulară
genetic determinată (suicid
celular), care este indus de:
 Morfogeneza dezvoltării
 Autoreglarea sistemului imun

nfecţii virale
 Cancere
 Toxine

http://www.sgul.ac.uk/depts/immunology/~dash/apoptosis/induction.jpg
  
  


Depleţia în factori
nteracţiuni receptori-liganzi

de creştere ex. TNFR-TNF, Fas-FasL Limfocite
citotoxice

Adaptatori caspaze iniţiatoare

ranzima B
Reglatori

nhibă Stimulează
Bcl2 Bax Caspaze executante
Bclx Bad
Activarea
endonucleazelor
p53
ADN
Fragmentarea ADN Degradarea
Radiaţii
Toxine citoscheletului
  
  


J
 

Stimuli Hipoxie, toxine Fiziologică sau patologică

Histologie Umflare celulară O singură celulă
Necroză de coagulare Condensare cromatiniană
Distrugerea organitelor Corpi apoptotici
celulare
Mecanismul Difuză, la întâmplare Internucleozomală
ruperii ADN-ului Depleţie de ATP Activare genică
Leziune membranară Endonucleaze
Reacţia ţesuturilor Radicali liberi de oxigen Fără inflamaţie
Inflamaţie Fagocitoza corpilor
apoptotici
  
  


‡ Dereglarea morţii celulare

programate poate fi la
originea a numeroase
patologii:   
O
Cancer

nhibarea apoptozei: Boli autoimune
cancer, sindroame
nfecţii virale

limfoproliferative
 Stimularea apoptozei:
S
DA, boli
neurodegenerative, boli
|
 
autoimune Boli degenerative
S
DA

schemie
    

‡      
 Hipoxia şi radicalii liberi de oxigen
 Agenti fizici (căldură, frig, radiaţii,
traumatisme)
 Agenţi chimici şi medicamente
 Agenţi microbieni
 Reacţii imunologice
 Defecte genetice
 Dezechilibre nutriţionale
    

‡ 
    
 Depind de etiologia, durata şi severitatea factorului
lezional
 Depind de celulă, de activitatea sa şi de capacitatea
sa de adaptare
 Sunt afectate, de obicei, membrana celulară,
mitocondriile, reticulul endoplasmatic sau genomul
 Se manifestă morfologic dacă leziunea (biochimică,
moleculară) este critică
    

‡ #  
 sisteme intracelulare vulnerabile:
‡ membrana celulară, de care depinde homeostazia
ionică şi osmotică a celulei
‡ metabolismul aerobic, implicând fosforilarea
oxidativă şi producerea de adenozintrifosfat (ATP)
‡ sinteza proteinelor enzimatice şi structurale
‡ menţinerea integrităţii aparatului genetic al celulei
    

‡ #  
/. |    
0.       
1.       
    


   "
‡  

   
      
  
 & 
 
"

.
2  
'    
"
 
 
O   
   

& 
   

         $ 
'
'   $ &   
    
      
    


   "
‡ |     
      

   '"
O'
&
  
  
 
   

 
  
  
 ". 1r   


   
    


   "
‡   
O"
'
 
O"3

 " 0r
 "  X00
   " X r 
    


   "




‡ 


&
  
" &

'
 

 
' " 
$"  '
 
|456
" .
" 
0 $$$$$$$$$$$$70$ r
‡ 

'0$ r 
 
O

'
  ' "
 '
8X00

0$ r90$ 90X9$$$$$$$$$$7X00 90
    


   "



„
‡ 

 0$ r'

"  
&".
èY Y 

‡ 
 !
. |    
    

X0$$$$$7Xr9Xr  
.|
   
 %'&   
%

%999X00$$$$7%999 9Xr 9X$  &
.
   X $ :
X0090$ $$$$$7Xr 9X$ 90
   


   "
   


   "
" 
 (NO), este un
mediator chimic important, poate
acţiona şi ca un radical liber şi
poate fi, de asemenea, convertit
la foarte reactivul anion
peroxinitrit (ONOO-) precum şi la
NO2r şi NO3-

/. r 90$ $$$$7$ 9X9

0. Xr 90r X$$$7

1$
    


   "
Antioxidantii neenzimatici endogeni sau exogeni, care fie blocheaza
iniţierea formarii de radicali liberi, fie inactivează radicalii liberi.
Exemplele sunt: vitamina E, compuşii care conţin grupări sulfhidril
(cum ar fi, cisteina şi glutationul) şi proteinele serice (cum ar fi,
albumina, ceruloplasmina, transferina).
Antioxidanţii enzimatici. Aceştia sunt:
/. "
 - care transforma superoxidul în H2O2
0. 
 - prezentă în peroxizomi care descompune H2O2
2 H2O2 U O2 + 2H2O
1.  

"  - care catalizează capacitatea glutationului
redus de a elibera hidrogen din SH către un radical hidroxil sau
către H2O2
2OHr + 2 SH U2 H2O2 + SS sau
H2O2 + 2 SH U 2H2O + SS
   


   "
Stres oxidativ Antioxidanţi

X00 
0$ r 


Xr X

r (
 
r (
 
$

Moarte Supravieţuire
    


   "
Radiaţii Metabolism eneratori de
ionizante aerob radicali liberi

X000$ r Xr
r

Peroxidare Lezarea Activare Modificarea

lipidică ADN genică proteinelor

Boli cardiace Cancer Replicare virală Boli neuro-

Ateroscleroză
mbătrânire S
DA degenerative
    



      
‡ Mecanismele lezării membranei:
 Depleţia ATP (tulburarea proceselor de sinteză şi
degradare în interiorul celulei: transportul membranar,
sinteza proteinelor, lipidelor, turnover-ul fosfolipidic)
 Calciul intracelular şi tulburarea homeostaziei
calciului (activarea fosfolipazelor şi ATP-azelor)
 Toxine libere, proteine virale, componente libere ale
complementului, produse limfocitare citolitice
 Agenţi fizici
    



      
‡ Scăderea ATP (produsă de leziunea hipoxică
sau chimică) conduce la:
 Tulburarea pompei Na+-K+ sensibilă la
ouabainăĺ acumularea Na+ în celulă şi
balonizarea celulei
 licoliza anaerobă ĺ acumularea de acid lactic
 Tulburarea pompei de Ca 2+ ĺ intrarea Ca 2+ în
celulă
 Tulburarea sintezei proteinelor sau tulburarea
plierii proteinelor

  2+ 
   &   

 )
Calciu eliberat din

ntrarea calciului în celulă
depozitele intracelulare

Creşterea Ca2+ intracelular

Activarea Activarea enzimelor Activarea enzimelor

Activarea enzimelor de de degradare
sintetazei NO de degradare
fosforilare lipidică proteică

Formarea radicalilor
Ĺ NO liberi de oxigen

Distrugerea Distrugerea Distrugerea

ADN membranei proteinelor

Moartea celulară apoptotică sau necrotică