INDICAȚIILE ANESTEZIEI

LOCOREGIONALE
 Intervenție de scurtă durată
 Intervenția nu interferă cu funcțiile vitale
 Pacient echilibrat psihic care acceptă tehnica
 Este necesară/utilă starea de conștienta a
pacientului
 CONTRAINDICAȚIILE
ANESTEZIEI
LOCOREGIONALE
 Tulburări majore de hemostază sau tratament
anticoagulant
 Focare septice sau hematoame în zona de
puncție
 Deficit neurologic
 Lipsă de cooperare a pacientului
 Refuzul pacientului
ASISTARE ANESTEZICĂ
MONITORIZATĂ
 MONITORIZAREA ÎN CURSUL
ANESTEZIILOR REGIONALE
(ASA 1998)
 Standard I: prezenta personalului calificat
 Standard II:
Oxigenarea
Ventilația
Circulația
Masurarea temperaturii
Menținerea contactului verbal
 SELECȚIA PACIENȚILOR
 Examenul preanestezic criterii
medicale
 Pacienți din clasa de risc anestezic ASA I, ASA
II, ASA III stabili
 Criteriile chirurgiei ambulatorii
Orice medicament dacă este administrat în
exces este considerat ,,otravă,,

Toxicitatea sistemică - imediată

- întârziată
Reacțiile alergice
 TOXICITATEA SITEMICĂ
Anestezice locale sânge ficat
(biotransformate) rinichi
 FACTORI PREDISPOZANȚI
 țin de pacient

 depind de anestezice
FACTORI PREDISPOZANȚI

Factori ce țin de pacient:

Vârsta
Copii - metabolismul, absorbția și excreția
imperfect dezvoltate;
Vârstnici
Crește perioada de înjumătățire a anestezicelor
cu riscul apariției fenomenului de supradozaj.
Greutatea
Doza maximă recomandată este calculată în
mg/kg corp
Sex
La femeile însărcinate funcția renală este
modificată determănând acumularea de
medicamente în sânge cu risc de supradozare;
Factori genetici
Deficiențele genetice de sintetizare a
pseudocolinesterazelor duc la creșterea
concentrației acestora în sânge.
Afecțiuni generale:

Determină imposibilitatea organismului de a

transforma anestezicele în produși inactivi

Afecțiunile hepatice sau renale modifică

abilitatea corpului de a metaboliza și elimina
substanțele medicamentoase;
Administrări de alte medicamente:

 influențează concentrația de anestezice în

sânge

mepiridine, fenitoin, antiaritmice circulă

legate de proteinele plasmatice apar
fenomene de toxicitate
  factori ce depind de anestezice

Efectul vasodilatator al anestezicelor locale

Creșterea concentrației anestezicului
Creșterea cantității de anestezic
Calea de administrare

Anestezicele determină efecte toxice majore la

nivelul creierului și miocardului
 SEMNELE
NEUROTOXICITĂȚII
 Buze amorțite
 Amețeală, cefalee
 Tinitus
 Tulburări de vedere/ auditive
 Vorbire incoerentă
 Fasciculații musculare izolate
 Pierderea cunoștinței
 Convulsii generalizate
 Comă
 Depresie respiratorie și apnee
TRATAMENTUL REACȚIILOR
TOXICE
diagnosticate precoce
tratamentul trebuie aplicat prompt:
1. Asigurarea libertății căilor aeriene
2. Oxigenoterapie pe mască sau canulă
3. Ventilație artificială
4. Dacă convulsiile continuă mai mult de 3 minute:
Diazepam (2-20mg) administrat i.v cu o rată de
2mg/min
Poate determina depresie respiratorie !!!!
 TOXICITATEA
CARDIOVASCULARĂ
 Inițial apare tahicardie ușoară cu hipertensiune
 Bradicardie sinusală până la asistolie și aritmii
ce pot evolua până la fibrilație ventriculară
 Deprimarea contractilității miocardului cu
hipotensiune arterială
 Vasodilatație periferică generalizată cu
modificarea statusului hemodinamic
 Buvicaina în doze relativ reduse poate induce
aritmii grave refractare la tratament
 Lidocaina determină rar aritmii ventriculare și
fibrilație ventriculară
 Femeile însărcinate sunt mult mai predispuse
la accidente cardiotoxice
 TRATAMENTUL
BRADICARDIEI SINUSALE
 Frecvență cardiacă sub 50-60/min și sistolica =90mmHg:
Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg
 Oxigenoterapie
 Se instalează o linie venoasă
 Se administrează soluții cristaloide ( ser fiziologic,
sol Ringer)
 Dacă frecvența cardiacă este mai mică de
40bătăii/min:
ATROPINĂ i.v în doză de 0,5 mg repetate la 3-5
minute până la doza totală de 0,04mg/kg corp
 În caz de asistolie:
doza este de 1 mg iv repetată la nevoie la 3-5
minute până la doza totală de 0,04mg/kgcorp
( 3 mg)
 O fiola 1ml = 1mg atropina
 TRATAMENTUL
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
 determinată de:

Vasodilatație periferică generalizată

Deprimarea contractilității miocardice
 Nu se impune la pacienții sănătoși
 Se recomandă la pacienții hipertensivi dacă TA
scade cu mai mult de 25% față de valoarea de
control
 Așezarea pacientului în poziție Trandelenburg
 Oxigenoterapie
 Repleție volemică: administrare de lichide
cristaloide ( ser fiziologic, sol. Ringer Lactat) iv
300-500ml /15-30min
 Dacă se menține colapsul vascular se
administrează EFEDRINĂ 3-5mg iv
 TRATAMENTUL SINCOPEI
 Scurtă pierdere de cunoștință cauzată de
reducerea bruscă a debitului sanguin cerebral.
 Lipotimia este o sincopă de cauză vagală
 Se măsoară TA și FC
 Linie venoasă
 Poziționarea pacientului în decubit lateral
stâng
 Se eliberează căile aeriene superioare
 Se administrează lichide cristaloide iv
 STOPUL CARDIO-RESPIRATOR-
CLINCA OPRIRII RESPIRATIEI
 apnee sau mișcării toracice superficiale, rare,
neregulate însoțite de mișcări de extensie a
capului- respirație agonică (gasping).
 alterarea stării de conștiență
 hipotonia musculară
 cianoză generalizată sau paloare funcție de
mecanismul de producere
VENTILAȚIE ARTIFICIALĂ
 SEMNELE CLINICE ALE
OPRIRII CARDIACE

 absența pulsului la arterele mari ( femurală,

carotidă, brahială la sugar )
 alterarea stării de conștientă
 absența respirației /respitații agonice
 TRATAMENTUL OPRIRII
CARDIORESPIRATORII
 Se aplică resurcitarea cardiorespiratorie - scop:
 perfuzia și oxigenarea artificială a organelor
vitele ( cord și creier),
evitare instalării leziunilor ireversibile
crearea condițiilor favorabile reluării
circulației spontane.
1. Suport vital bazal:
- Asigurarea permeabilității căilor aeriene
- Asigurarea respirației
- Asigurarea circulației
- Defibrilare automată externă
2. Suport vital avansat
 REACȚII ALERGICE
ANAFILAXIA
 reacție sistemică acută care amenință viața,
 Manifestări:
Urticarie
Angioedem
Obstrucția căilor aeriene superioare
Bronhospasm
Rinită
Conjunctivită
 Deoarece anafilaxia poate evolua spre şoc, cu
afectarea organelor, reprezintă o cauză de
moarte.
 ESENŢIAL:
să se cunoască bolnavul cu antecedente
anafilactice;
supravegherea pacientului după ALR,
diagnosticul corect;
tratamentul rapid;
premedicaţie eficiente (HHC + antihistaminice).
 TABLOUL CLINIC
 depinde de:
- poarta de intrare a alergenului
- cantitatea absorbită
- rata de absorbţie
- gradul de hipersensibilitate a bolnavului.
  SEMNE PREMONITORII:

prurit palmar
furnicături în buze şi limbă
căldură generalizată
"nod în gât"
anxietate
constricţie toracică.
  REACŢII CUTANATE ŞI MUCOASE:

 congestia intensă a tegumentelor,

 prurit generalizat;
 urticarie;
 placarde eritematoase;
 edem Quincke.
 SEMNE ŞI SIMPTOME
RESPIRATORII:

 dispnee, tahipnee;
 bronhospasm;
 edem glotic;
 stop respirator.
 SEMNE ŞI SIMPTOME CARDIO –
VASCULARE:
 paloare,
 hipotensiune;
 tahicardie/bradicardie;
 şoc anafilactic;
 sincopă;
 stop cardiac.
 TRATAMENTUL ANAFILAXIEI

 Îndepărtarea antigenului, întârzierea

absorbţiei
 Eliberarea căilor aeriene
 Oxigenoterapie, ventilaţie pe mască cu balonul
Ruben, intubare orotraheală,
cricotirotomie/puncţia membranei
cricotiroidiene
 Cale venoasă
 ADRENALINA: - administrarea precoce este
baza resuscitării
 bronhodilataţie – prin efect β2 bronşic
 efect inotrop şi cronotrop pozitiv prin efect β1
cardic
 vasoconstricţie prin efect α- adrenergic
 funcţie de gravitatea fenomenului se
administrează sc, iv,
 0,1-0,15ml se repetă ori de câte ori este necesar,
urmărind cu atenţie apariţia durerilor
precordiale sau a aritmiilor maligne.
 Corticoterapie
 Antihistaminice: Claritin, Aerius,
 Expandare volemică, funcţie de răspunsul
tensional.
 Tratamentul bronhospasmului :
- aerosoli: Ventolin, Seretide
- perfuzie cu aminofilină (doza de încărcare: 4-6
mg/kg administrată în 20 minute şi doza de
întreţinere: 0,2-0,9 mg/kg/h)
 TRATAMENTUL OBSTRUCŢIEI CĂILOR
AERIENE SUPERIOARE:

- intubare oro-traheală,
- Cricotirotomie/puncţia membranei
cricotiroidiene.
 TRATAMENTUL STOPULUI CARDIO-
RESPIRATOR:
- resuscitare cardio-respiratorie.
 CAZURI PARTICULARE
 Tratament cu β blocante (accentuează
anafilaxia prin rezistenţă la adrenalină):
- se măreşte doza de adrenalină;
- glucagon 1-2-5 mg iv în 2-5 min;
- terbutalina sc/atropină dacă apare
bradicardia.
 La femeia însărcinată, dozele de adrenalină vor
fi mici şi repetate. Există risc de avort sau
moarte a fătului.
 URTICARIA
 zone eritematoase, pruriginoase,
elevate de pe planul epidermului
 durata variabilă ( minute, ore )
 leziuni izolate/placard, localizate
la nivelul tegumentului, regiunii
faciale, abdominale, pectorale
şi/sau extremităţilor proximale.
 TRATAMENT
 Îndepărtarea alergenului, întârzierea
absorbţiei.
 Adrenalina:
- 0,3 ml sc din soluţia 1/1000 ( la copil
0,01 ml/kg);
- se poate repeta la 10 -20 min interval.
 Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la 4-
6h
 Antihistaminice
EDEMUL ANGIONEUROTIC ACUT
(EDEMUL QUINCKE)
 Edem masiv al extremității cefalice ( buze,
obraji, limbă) de culoare albă, nepruriginos
 Dispnee, disfonie, cianoză, tiraj, cornaj,
senzație de sufocare
 TRATAMENT
 Îndepărtarea alergenului.
 Menţinerea căilor aeriene libere.
 Oxigenoterapie/ventilaţie pe mască cu balonul
Ruben, intubare oro-traheală, puncţia
membranei cricotiroidiene, cricotirotomia.
 ADRENALINĂ:
- 0,5 ml sc, soluţie 1/1000 (se repetă la 5-10
min interval)
- OBSTRUCŢIE INCIPIENTĂ DE CĂI
AERIENE :
iv 1-2 ml/min, 1/100.000 diluţie, până la doza
totală de 10 ml (0,1mg)
 Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la
4-6h în 24h, cu reducerea dozelor în cazul
ameliorării simptomatologiei.
 Antihistaminice
 ȘOCUL ANAFILACTIC
 marea anafilaxie, constituie o cauză de deces,
fiind situată pe un plan secund decesului prin
obstrucţia căilor respiratorii
 organele de şoc sunt: aparatul cardio-vascular
şi aparatul respirator
 ischemie tisulară prin hipotensiune şi
hemoconcentraţie produse prin creşterea
exudaţiei extracapilare
 se instalează în câteva secunde sau minute
după pătrunderea alergenului în organism
 Moartea: prin insuficienţa cardio-respiratorie
acută consecutivă fenomenelor de: colaps,
edem al CRS, bronhoconstricţie
 evoluţia este rapidă, impune un tratament de
urgenţă
 STADIILE CLINICE (după
MULLER)
 STADIUL I:
urticarie generalizată
prurit cutanat
stare de rău general
anxietate.
 STADIUL II ( stadiul I asociat cu cel puţin două
din stadiul II):

edem angioneurotic
constricţie toracică
dureri abdominale
ameţeli, vertij, diaree
 STADIUL III ( stadiul II asociat cu două din
stadiul III):

dispnee
disfagie
disfonie
confuzie
senzaţia de moarte iminentă.
 STADIUL IV ( stadiul III asociat cu două din
stadiul IV):

cianoză
hipotensiune
colaps
pierderea cunoştinţei
sincopa
incontinenţa sfincterelor.
 TRATAMENT
 Îndepărtarea alergenului,
 Bolnavul plasat în decubit dorsal cu gambele
ridicate (poziţia Trendelenburg).
 Menţinerea căilor aeriene libere.
 Oxigenoterapie sau ventilaţie pe mască cu
balonul Ruben.
 Prinderea unei linii venoase
 ADRENALINĂ:
 episod de gravitate medie:
- 0,3 ml sc din soluţia 1/1000 (la copil
0,01ml/kg);
- se repetă la interval 10-20 minute.
 episod mai sever:
- 0,3-0,5ml sc, soluţie 1/1000;
- se repetă la interval 5-10 min.
Dacă bolnavul este în şoc sau cu obstrucţia
incipientă de căi aeriene:
1-2ml/min 1/100.000 diluţie iv, până la doza
totală de 10 ml (0,1mg);
Dacă starea de şoc persistă, se porneşte
perfuzia continuă 1-4 µg/min.
 Expandare volemică cu soluţii cristaloide sau
coloide:
- "la liber" în funcţie de răspunsul
presiunii arteriale;
 la adult 1litru în 15 min;
la copil 20ml/kg în bolus.
 Corticoterapie: HHC 100-200 mg iv repetat la
4-6h în 24h.
 Antihistaminice
 În bronhospasm:
- aerosoli
- aminofilină iv 4-6 mg/kg în 20 min, apoi 0,2-
0,9 mg/kg/h.
 insuficienţa respiratorie severă prin edem
Quincke:
- intubaţia oro-traheală,
- puncţia membranei cricotiroidiene/
cricotirotomia.
 stopul cardio-respirator: resuscitarea
cardiorespiratorie
Trusa de urgenţă :
ADRENALINĂ
BRONHODILATATOARE
CORTIZON
ANTIHISTAMINICE
SOLUŢII PERFUZABILE.
 Adrenalina- administrarea ei precoce este baza
resuscitării.
 Adrenalina iv - se recomandă doar în cazurile
de şoc sau obstrucţie incipientă a CRS.
 nu se ignore semne ca:
 disfagia
 disfonia
 senzaţia de corp străin
!semne premonitorii de obstrucţie de CRS
!edemul faringial - este un semn de atenţionare a
implicării laringiene.