• Pot fi sistematizate astfel:

1.Accidente locale: - durerea

- leziuni vasculare
- pareza facială tranzitorie
- pareza tranzitorie a nervului
auriculo-temporal
- tulburări de vedere
- ruperea acului
2. Complicaţii locale:
- descuamarea epitelială şi ulceraţii ale
mucoasei
- necroza mucoasei
- trismusul persistent
- paresteziile persistente
- alveolita postextracţională
- leziuni de părţi moi – automuşcarea
- supuraţiile postanestezice
 ACCIDENTE LOCALE ALE
ANESTEZIEI LOCO - REGIONALE
 DUREREA
• Este cauzată de o tehnică anestezică
traumatizantă şi poate fi prevenită prin
respectarea protocoalelor injectării
atraumatice
 Folosirea unor soluţii cu urme de alcool sau de
substanţe antiseptice

• Ph-ul normal este de 5 pentru sol. fară

vasoconstrictor şi de 3-3,5 pentru cele cu
vasoconstrictor
• Dispare rapid în timpul injectării soluţiei
• În cazul soluţiilor contaminate apar leziuni
tisulare ( edem postanestezic, pareză
tranzitorie)
 Înţeparea trunchiurilor nervoase

• Frecvent în timpul anesteziilor tronculare

periferice
• Se manifestă în timpul injectării prin durere
vie, în teritoriul nervului respectiv
• Este de scurtă durată şi dispare odată cu
instalarea anesteziei, iar anestezia este
prelungită( 5-6 ore)
 Traumatizarea ţesuturilor
• Folosirea acelor cu bizou teşit sau cu
asperităţi
• Puncţii repetate
• Introducerea soluţiei anestezice sub
presiune sau a unei cantităţi prea mari
• Dilacerarea fibrei musculare, a aponevrozei
sau ligamentelor
• În zone cu ţesuturi aderente de planul osos
• Injectare lentă 1ml/min.
 Anestezia în ţesuturi inflamate
• Măreşte gradientul de distensie al ţesuturilor
• Produşii de inflamaţie reduc ph-ul şi creşte
aciditatea
• Exudatul inflamator creşte conductibilitatea
nervoasă cu scăderea pragului de răspuns
nervos şi deci neinstalarea anesteziei
 Injectarea unor substanţe toxice

• Controlul atent al marcajului de pe fiolă

• Nefolosirea celor nemarcate
 LEZIUNI VASCULARE
• Înţeparea unui vas
• În timpul anesteziei tronculare periferice la
gaura infraorbitară, gaura palatină posterioară,
la gaura retroincisivă si gaura mentoniera
 HEMATOMUL
• Hematomul reprezintă o hemoragie
intratisulară cu deformarea regiunii, datorită
acumulării sângelui extravazat
• După anestezia nervilor dentari superiori şi
posteriori, prin înţeparea plexului venos
pterigoidian, a arterei alveolare posterioare sau
a arterei maxilare interne
• Mai rar după anestezia la spina Spix
TRATAMENTUL IMEDIAT al hematomului
constă în:
• compresiunea obrazului asociată cu
compresiune intraorală
• comprese reci pe regiunea deformată
• antibioterapie pentru prevenirea complicaţiei
septice.
În cazul infecţiei unui hematom se va practica
incizia şi evacuarea sa .
 PAREZA NERVULUI FACIAL ŞI A
NERVULUI AURICULO-TEMPORAL

Se poate produce :
În cursul anesteziei prea profunde sau respectiv
prea înalte la spina Spix.
 Este tranzitorie şi este rezultatul introducerii
anestezicului local în capsula glandei parotide care se
află la graniţa posterioară a ramului mandibular,
înconjurată de muşchii maseter şi pterigoidul median.
Durata depinde de :
• Formula de anestezic folosită
• Cantitatea de anestezic injectată
• Proximitatea faţă de nervul facial
• Clinic : - lagoftalmia cu blefaroptoză
- imposibilitatea închiderii ochiului
(semnul Charles Bell)
- dispariţia mişcărilor mimicii de partea
afectată
- fluieratul şi suflatul imposibile
- coborârea comisurii bucale
 TULBURĂRI OCULARE
• Apar după anestezia tronculară periferică la gaura
infraorbitară
• Infiltrarea anestezică a nervului oculo-motor comun
- diplopie tranzitorie

• Infiltrarea anestezică a nervului optic -

tulburări de vedere
 RUPEREA ACULUI
• Se poate produce prin:
- Mişcare neprevăzută a pacientului , mai ales la copii
- Folosirea de ace necorespunzătoare ( prea subţiri sau îndoite
anterior)
- Tehnică anestezică incorectă: introducerea rapidă a acului
prin ţesuturi, schimbarea bruscă a direcţiei acului ,
introducerea acului până la ambou, înţeparea în ligamentul
pterigomandibular
• În caz de accident acul trebuie
prins cu o pensă hemostatică şi
extras înainte ca bolnavul să se
mişte sau să închida gura.
• În cazul când acul rupt se afla
în profunzime trebuie extras
prin intervenţie chirurgicala
înainte de a da complicaţii.
 COMPLICATII LOCALE ALE
ANESTEZIEI LOCO-REGIONALE
 LEZIUNI DE PĂRŢI MOI -AUTOMUŞCAREA

• Pacientul îşi muşcă limba şi buzele cât timp acestea

sunt încă anesteziate
• Leziuni specifice copiilor, pacienţilor cu dizabilităţi
şi vârstnicilor
• Ca primă etapă a prevenţiei considerăm
individualizarea anesteziei cu specificul pacientului dar
şi a intervenţiei
• Protejarea ţesuturilor expuse riscului de automuşcare
la pacienţii “ problemă”
• Badijonări cu glicerină pentru acoperirea leziunilor de
la nivelul buzelor
• Antibioterapie la nevoie
 DESCUAMAREA EPITELIALĂ
• Aplicarea repetată şi în cantităţi mari de anestezic
local (geluri, spray)
• Este localizată şi însoţită de dureri
• Sub tratament de analgetice şi unguente topice se
remite în câteva zile
 ULCERAŢII ALE MUCOASEI

• Stomatita aftoasă recidivantă

• Apare la nivelul ţesuturilor fără ataşament osos –
vestibulul oral
• Cauzele insuficient documentate : un proces
autoimun sau o formă de infecţie bacteriană
• Herpesul simplex:
• Apare la nivelul ţesuturilor fixe cu ataşament osos –
palatul dur
• De cele mai multe ori actul anestezic precipită o
leziune preexistentă
• Tratament simptomatic protejarea zonei ulcerate
şi atenuarea durerii
• Clătiri cu soluţii slab antiseptice

• Aplicaţii topice :
- Lidocaină glicerinată
- Benadryl
- Orabase
- Zilactin
• Aport crescut de vitamine şi minerale
 NECROZA MUCOASEI
• Apar pe fondul unei ischemii prelungite sau decolari
ale periostului
• Mai frecvent la nivelul bolţii palatine
• Clinic : coloraţie violacee ce devine brun-cenuşie cu
formare de flictene, ulterior fistulizează spontan ,
rezultând o ulceraţie cu fundul murdar dureroasă la
atingere şi spontan
• Evoluţia leziunii este de 7-10 zile
• Tratament: - detaşarea zonei ulcerate
- acoperirea zonei cu meşe iodoformate
- administrarea de analgetice şi
antiinflamatoare nesteroidiene
 TRISMUSUL
• Trismusul este definit ca limitarea temporară de a
deschide gura ca urmare a spasmului muşchilor
masticatori
• Trismusul apare cel mai frecvent după puncţiile
anestezice la spina Spix
 ETIOLOGIE

• Traumatizarea muşchiului sau a ligamentului

pterigoidian în timpul efectuării unei puncţii
anestezice incorecte
• Hematomul poate produce iritații tisulare cu
disfuncții musculare
• Puncția septică in spațiul pterigomandibular
• Ischemia prelungită
- Trismusul se instalează precoce la 2-3 zile postanestezic
sau tardiv la 5-6 zile
- Nu cedează fără tratament, ci se accentuează

• Analgetice
• Mecanoterapie
• Antiinflamatorii
• Relaxante musculare
• Sedative
• Terapia cu ultrasunete
 Supurațiile postanestezice
• CAUZE :
- manipularea incorectă a instrumentarului
(contaminarea acului)
- prepararea incorectă a câmpului operator
• Localizare: - spatiul pterigomandibular
- spatiul pterigomaxilar
- planseul bucal
- obraz
 Simptomatologie
• Trismus
• Asimetrie faciala
• Disfagie
• Dureri nevralgiforme
• Tegumente (mucoase) acoperitoare rosii, congestive
• Simptomatologia nespecifica apare la 2-3 zile
postanestezic
• Tratament : incizie ,evacuare drenaj,
• Antibioterapie, antialgice, antiinflamatoare
nesteroidiene
 ALVEOLITA
POSTEXTRACTIONALA
• Este o osteita localizata
• Etiologie : - utilizarea vasoconstrictorului
- anestezia intraligamentara
- extractii traumatizante
- nerespectarea indicatiilor
postextractionale
• Simptomatologie:
- durere care nu se amelioreaza la analgetice
- lipsa cheagului din alveola
- pereti ososi uscati, fara tendinta la sangerare
 ANESTEZIE SAU PARESTEZIE
PERSISTENTĂ

• Se datorează :
• - traumatizării nervului de către ac,
- substanţei anestezice care nu îndeplineşte
condiţiile necesare (urme de alcool, eroare de soluţie)
- injectării intranervoase a soluţiei.
• Se manifestă în timpul injecţiei prin durere vie,
fulgurantă, în teritoriul nervului respectiv, iar
ulterior, prin anestezie prelungită sau parastezii
diverse.
• Anestezia intranervoasă cu urme de alcool
pe un ac sau în seringa poate determina
alcoolizarea nervului.
• Lezarea trunchiului nervos de vârful acului
dă naştere uneori la tulburări de
sensibilitate, de gust, furnicături sau chiar
la nevrite sau nevralgii
• Se rezolvă în maxim 8 săptămâni.
• Afectarea permanentă a nervului este rară
• Se recomandă vitaminoterapie şi fizioterapie
• Comunicarea permanentă cu pacientul
• Reevaluarea periodică a acestuia este esenţială pentru
aprecierea oricăror modificări survenite
• Este unul dintre motivele cele mai frecvente pentru un
litigiu de tip malpraxis