A elaborat :Croitoru Galina

Grupa F1502
Istoria creării preparatelor medicamentoase
începe cu numeroasele descoperiri empirice,
când proprietăţile curative ale unor compuşi
atât de origine naturală, cât şi obţinuţi prin
sinteză, au fost detectate pur ocazional. Încă
din timpuri străvechi astfel a fost evidenţiată
acţiunea benefică a beladonei, efedrei, coajei
de chină, precum şi a iodurilor, bromurilor. O
adevărată revoluţie în chimioterapie au realizat-
o preparatele sulfanilamide, descoperite la fel
empiric. Astăzi nu ne putem imagina crearea de
noi medicamente fără efectuarea unor cercetări
complexe dirijate, planificate, în baza unor
studii argumenate de relaţii structură-activitate.
 Există 10180 substanţe biologic active posibile, 101
preparate medicamentoase posibile, 107 compuşi
cunoscuţi, 106 compuşi comercial disponibili în
baza de date a firmelor comerciale, 104 substanţe
baza de date a medicamentelor, 103 medicamente
comerciale şi 102 medicamente comerciale
rentabile.

Weininger
 corelaţia cantitativă între
activitatea biologică
(ecologică, toxicologică
sau farmacologică) şi
structura compuşilor
chimici, care permite
predicţia a aşa-numitelor
"droguri de eficacitate"
dintr-o serie de compuşi cu
structură similară.
 Obiective

 soluţionarea  previziunea
problemei de bază cantitativă ale unor
a chimiei, şi proprietăţi exact
anume, sinteza definite pentru
direcţionată de compuşii care încă nu
compuşi chimici cu au fost sintetizaţi în
proprietăţi solicitate funcţie de valorile
şi bine definite anumitor parametri
fizico-chimici
Informaţie chimică din
literatură

Structura chimică

Modelarea
QSAR

Predicţii QSAR
 Descriptorul – este un
parametru ce caracterizează
structura compuşilor organici şi
anume prin evidenţierea unei
anumite caracteristici specifice
ale acestei structuri.
 În principiu, descriptorul poate
fi orice număr sau valoare care
poate fi calculată din formula de
structură a compusului chimic -
greutate moleculară, numărul
de atomi de un anumit tip
(hibridizare) de legătură sau de
grup, volumul molecular,
sarcina particulelor din atomi,
etc.

USM “Nicolae Testemiţanu, Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică”, 2017

 Descriptorii în QSAR
Descriptorii

Topologici (sterici) efectelor electronice Lipofilităţii

• sunt de un rol •descriu gardul •permit evaluarea

relevant în de ionizare sau capacităţii de
evaluarea forţei polaritatea dizolvare în grăsimi,
adică reflectă
de legătură a compusului.
capacitatea
compusului
substanţei
investigat cu o medicamentoase de
moleculă faţă de a traversa
care prezintă membranele
afinitate. biologice precum şi
alte tipuri de bariere
biologice
 Metodologia QSAR lucrează în modul următor:

Se selectează un grup de compuşi cu structuri cunoscute şi

proprietăţi farmacologice determinate;
 Acest grup se împarte în două: set de antrenament şi set de testare.
În aceste seturi cifrele ce caracterizează structura deja sunt atribuite
unor proprietăţi farmacologice cunoscute;
 Selectarea discriptorilor (cei mai utili în situaţia concretă);
Se construeşte modelul matematic (selectarea funcţiei algebrice) a
dependenţei activităţii de discriptorii selectaţi pentru compuşii din
setul de antrenament;
• In final se obţine aşa numita ecuaţie QSAR.
• Ecuaţia obţinută este verificată pe setul de testare:
• Se calculează discriptorii pentru fiecare structură din setul de testare
• Se introduc aceştia în ecuaţia QSAR
• Se calculează parametrii de activitate, care se
• compară cu parametrii de activitate deja cunoscuţi
• Dacă parametrii calculaţi şi cei determinaţi experimental se suprapun
maximal posibil, ecuaţia QSAR poate fi folosită pentru prognozarea
proprietăţilor unor compuşi noi, care încă nu au fost sintetizaţi sau pentru
modificarea unor structuri existente în vederea optimizării proprietăţilor.
 Puncte forte:

• Metoda QSAR permite, cu ajutorul unui număr destul de

mic de compuşi chimici cu activitate cunoscută, de a
anticipa structura necesară (sau de a indica direcţia de
modificare), astfel, limitând esenţial sfera de căutare.
 Abordări

 ABORDAREA DIRECTĂ a  ABORDAREA INVERSĂ a

problemei în QSAR problemei în QSAR
constă în predicţia este proiectarea
activităţii în funcţie structurilor chimice
de cunoaşterea în funcţie de valorile
structurii. date de activitate.
 Exemplu: Modelarea QSAR a
corticosteroizilor cu utilizarea indicelui de
stare electrotopologică

• Acest studiu se bazează pe o serie de 30

de steroizi cu afinitatea variabilă de
legătură faţă de globulina CBG
(corticosteroid-binding globulin).
• pKaff = F(Sx);
 Kaff – Constanta de afinitate cu proteina CBG
 Sx – indicele de stare electrotopologic pentru
atomul x din moleculă;
 Relaţii Structură-Activitate în
şirul corticosteroizilor

Corticosteroidul optimal din punct de vedere

terapeutic ar trebui să asigure maximal
efecte glucocorticosteroide şi minimal efecte
mineralocorticosteriode.
Modificările structurale ale hidrocortizonei
pot face posibilă atingerea acestui ideal.