Regimul Atonescian

Elaborat: Reșitca Valentina

Profesor: Levandovschi Irina
În contextul pierderilor teritoriale din 1940, la 4 septembrie Carola II-lea încredințează formarea unui nou
guvern generalului Ion Antonescu. A adoua zi, Antonescu solicită și obține de la rege puterea deplină, iar
Constituția din 27 februatie 1938 a fost suspendată. La 6 septembrie Mihai I devine rege, reînvestindu-l pe
Ion Antonescu în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri, iar la 9 septembrie generalul Antonescu
primește titlu de “ conducător al statului”.
După abdicarea lui Carol II, un guvern de uniune națională nu avea cum să fie constituit, deoarea
între pardidele Național Țărănesc și Național Liberal cu Legiunea conlucrarea nu era posibilă și
nici conducerea Reichu-uilui n-ar fi acceptat acest fapt. În noul guvern, constituil la 14 septembrie
1940, specialiștii civili și militari dețineau 7 ministere și 7 subsecretariate de stat, iar Legiunea
obținuse vicepreședenția Consuliului de Miniștri, 4 ministere și 5 subsecretariate de stat.
Prin decret, la 14 septembrie statul român a fost proclamat “satat național-legionar”, iar legiunea era singura mițcare recunoscută
de stat în frunte cu Horia Sima. Neînțelegerile dintre Conducptor și Horia Sima au apărut din primele săptămâni. În scrisoarea
adresată lui Ion Antonescu la 21 octombrie 1940, Horia în carea ia expus că “Un regim legionar nu poate să dăinuiască cu o
structură economică liberală. Regimul legionar cere o guvernare în spirit legionar, guvernare totalitară. Guvernarea totalitară
înseamnă monopolul politic al unui singur partid. Regimul legionar presupune presă dirijată și economie dirijată. Orice
împiedicare a revoluției legionare este fatală țării.
În răspunsul generalului Antonescu din 28 octombrie se menționa intenția de a reclădi țara treptat, dar dacă
sunt doua poliții, doua justiții, doua concepții și doua cnduceri politice și economice; dacă toți se amestecă,
dacă toți ordonă și intervin cat vor și cum vor – prăbișirea va veni vertiginous. Se constată că există
dualitatea puterii, iar “cu doua capete nu se poate duce un singur corp, decât la dezastru”
Conducerea legiunii se îndrepta spre acapararea integrală a puterii, utilizând cele mai diverse mijloace, precum: constituirea
unor oragane proprii, comisariate de roanizare prin care erau expropriate întreprinderile apaținute evreilor, violări de
domiciliu și sechestrări de persoane, maltratări. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie comandourile legionare au trecul la
lichidarea a 72 de persoane considerate adversarea ale regimului. Între acestea, 64 deținuți politici, 6 comisari de poliție,
profesorii universitari Nicolae Iorga ți Virgil Madgearu. Ministrul justiției, profesorul Mihai Antonescu, a cerut, in numele
generalului Ion Anonecu, predarea ucigașilor pentru a fi pedepsiți, însă Horia Sima a refuzat categoric.
Tensiunea dintre conducătorul statului și liderii Legiunii a crescut, iar rezolvarea nu putea veni decât de la
Berlin. La 18 decembrie 1940 Hitler semnase Directiva Nr. 21 (operațiunea “Barbarossa”) privind viitoarea
campanie împotriva U.R.S.S. , la carea eara prevăzută, fără ca să fi fost consultată, paeârticiparea
Romaniei. În vederea viitoarei operațiuni militare, Berlinul avea nevoie de stabilitate în România și nu de
experimentele revoluției legionare. La întrevederea din 14 ianuarie 1941 între Antonescu și Hitler,
canceelarul german s-a pronunțat pentru susținerea lui Antonescu.
Reîntors la București, generalul Antonescu desființează comisariatele de romanizare. La 20 ianuarie 1941
este destituit ministrul de interne Constantin Petrovicescu, iar a doua zi sunt înlocuiți toți prefecții și
chestorii de poliție legionari. Zilele de 21-22 ianuarie 1941 reprezintă ofensiva legionară: în capitală și în
provincii legionarii au ocupat numeroase instituții politice, înlăturând reprezentanții legali. Grupurile de
legionari au atacat, incendiat și jefuit magazine, mai ales evreiești, și au ucis numeroși evrei. Antonescu a
luat măsuri rapide fi eficiente pentru reprimarea rebeliunii legionare. Timp de o zi rebeliunea a fost
reprimată în întreaga țară. Mulți legionari, în frunte cu Horia Sima s-au refugiat in Germania ( Antonescu îi
amenințase că îi va spânzura).
Potrivit datelor oficiale, au decedat 21 de ofițeri, subofițeri și soldați, iar 51 au fost răniți. În
rândul rebelilor și a populației civile s-au înregistrat în capitală 118 morți și 254 răniți, iar în
provincii 117 morți și răniți. La 27 ianuaria generalul Antonescu a constituit un nou guvern,
format din 15 miniștri și 18 subminiștri. Conducătorul statului deținea puterea legislativă și cea
executivă și controla justiția, după 1941 nu a avut un partid de care să se sprijine.
 • În concluzie, pot spune că generalul Ion
Antonescu a instaurat în România un regim
autoritar și a centrat puterile statului în
miinele sale, considerând că democrația s-a
dovedit în trecut neputincioasă să asigure
progresul țării, hotarele și prestigiul ei extern.