Anatomia scheletului.

Oase si articulatii
Oasele
- lungi - diafiza (os compact), epifiza
(os spongios)
- scurte – forma cubica (os spongios)
- late - suprafata (os compact),
interior (os spongios)

Tipuri de tesut osos – lamele dispuse

Compact – concentric – osteon
Spongios – trabecule - areole
(maduva osoasa rosie - hematogena
Tesutul osos - compozitie

 Substanta fundamentala
 Organica (35%)
○ Fibrile colagene
○ Colagen amorf
 Anorganica= saruri minerale (65%)
○ Fosfat+carbonat Ca; hidroxiapatita

 Celule
 Osteoblast
 Osteoclast
 osteocit
Structura tesutului osos
 Os adult
 Os compact (diafiza oase lungi)
○ Osteon
 Lamele concentrice
 Canal Havers
○ Canale transversale Volkmann
○ Lamele periferice concentrice
Structura tesutului osos
 Os adult
 Os spongios
○ Lamele cu orientare variata
○ Spatii lacunare intre lamele
○ Lamele dense periferice = corticala

 Os imatur – fara structura trabeculara

– osteocite mari f.active
 corticala

corticala
compacta
Remanierea osoasa
 Osteoresorbtie –  Osteoformare –
osteoclaste osteoblaste
 PTH( paratiroidian h.)  STH
 Vit. A  Insulina
 Cortizon  Vit. C
 Calcitonina (doze >)  Androgeni
 Estrogeni
 calcitonina
Gradul de mineralizare
 Demineralizare  Hipermineralizare
 Aport < fosfocalcic  Exces alim. P Ca
 Hipovit. D  Aport > prin apa
 Tulb. Abs. Intest.  Hipervit. D
 Pierderi renale P Ca  Staza
 Hiperemia  Ph local alcalin
 Ph local acid
 imobilizare
Anatomie radiologica normala
 Os lung
 Diafiza
○ Canal nutritiv
○ Canal medular
○ Compacta
 Metafize
 Epifize
○ Spongioasa
○ Corticala

 Periost (membrana conjunctiva vascularizata) –

invizibil !
Anatomie radiologica normala
 Os scurt
 Spongioasa
 Corticala
 vertebrele  manson
periostal

 Os plan
 Spongioasa – diploe
 Os compact - tablii
Schelet – consideratii clinice

 Fracturi
 Osteita – osteomielita
 Tumori osoase
 Anomalii, malformatii
B. SISTEMUL ARTICULAR
- însumează totalitatea elementelor care participă la realizarea
conexiunii dintre oase.

1.Ţesutul cartilaginos este o varietate de ţesut conjunctiv

(semidur), format la rândul lui din trei componente:
- celule(1) - condrocite
- matrice intercelulară(2) constituită din condrină (substanţă
fundamentală ce conţine acid hialuronidazic şi mucopolizaharide)
- fibre(3) de colagen, reticulină şi elastină.

2. În funcţie de proporţia de condrină, celule şi fibre, distingem

trei tipuri de ţesut cartilaginos:
- hialin - cartilajele articulaţiilor mobile, cartilajele de creştere.
- elastic - cartilajele nazale şi pavilionul urechii.
- fibros - discurile intervertebrale (foarte rezistent).
 Articulatii
Classificare
1. Fibroase - suturi, gomfoze
2. Cartilaginoase – discuri epifizale,
symfize – discuri intervertebrale
3. Sinoviale - mobile, structura
complexa alcatuita din:
a) Suprafete articulare acoperite de
cartilaje articulare
b) Capsula articulara si membrana
sinoviala
c) Cavitate articulara
d) Structuri anexe - ligamente,
meniscuri
3. Clasificarea articulaţiilor
- se face în funcţie de structură şi de gradul de mobilitate. Există
astfel trei tipuri de articulaţii:
a) Sinartoze - articulaţii imobile - fibroase:
- suturi - între oasele capului.
- sindesmoze - cum e cea dintre tibie şi peroneu.
- gomfoze - rădăcinile dinţilor în alveole.
Acestea sunt articulaţii fibroase în care legătura dintre oase e
realizată de un ţesut conjunctiv fibros rezistent.
b) Amfiartroze - articulaţii semimobile - cartilaginoase:
- simfize - simfiza pubiană, articulaţiile intervertebrale.
- sincondroze - întâlnite la copii, sunt de fapt joncţiunile între
diafiză şi epifiză (între care se află cartilajul de creştere).
Acestea în timp se calcifică  sinostoze.
Sunt articulaţii cartilaginoase, între elementele osoase
articulate se interpune un cartilaj - disc articular. Amfiartrozele
sunt solidarizate de ligamente (structuri formate din ţesut
conjunctiv fibros în formă de benzi).
c) Diartroze - articulaţii mobile – sinoviale- sunt articulaţii
complexe ce permit mişcări ample.
Prezintă:
- capsulă articulară (manşon fibros ce închide complet
articulaţia) întărită de ligamente
- cartilaje articulare (ce acoperă suprafeţele articulare ale
oaselor)
- membrana sinovială ce tapetează cavitatea articulară.
Membrana sinovială produce lichidul sinovial cu rol
important în lubrifierea suprafeţelor articulare.
După forma lor şi gradul de mobilitate pe care îl permit se
disting diartroze trohoide, în şa şi sferoidale.
22
4. Consideraţii clinice:
- traumatismele articulare - entorse (torsiuni) şi luxaţii
(dislocări), pot duce uneori la ruperea ligamentelor şi/sau
capsulei articulare, sau la hemoragii intraarticulare
(hemartroză). La nivelul articulaţiilor intervertebrale,
datorită suprasolicitărilor apare hernia de disc. La nivelul
articulaţiei genunchiului, ruptura de menisc (formaţiuni
cartilaginoase intraarticulare de formă semilunară).
- artritele - inflamaţii articulare (reumatismul
poliarticular acut, poliartrita reumatoidă, spondilita
ankilozantă)
- artroze - boli degenerative ale articulaţiilor (spondiloza
= artroza articulaţiilor coloanei vertebrale)
Traumatisme
articulare
- torsiuni
- dislocari
- rupturi ale capsulei sau
ligamentelor