Comunicarea Nonverbală

Elevi: Mihalcea Olga

Stratulat Alina
Roman Daniela
Veveriță Eliza
„ Fiecare gest este asemenea unui cuvânt, iar un cuvânt poate avea mai multe
înţelesuri. Perspicace este acel om care poate citi „propoziţiile” trupului”
(Allan Pease )
Definiție

Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin

cuvinte și care pot fi decodificate, creând înțelesuri. Aceste semne pot repeta,
contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanța comunicării nonverbale

Importanța comunicării nonverbale a fost demonstrată in 1967 de către

Albert Mehrabian. În urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia că numai 5%
din mesaj este transmis prin comunicare verbală în timp ce 38% este transmis pe
cale vocală și 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicării nonverbale sunt transmise prin mimică, privire,
gestică și prin elementele de paralimbaj.
Mimica

1. Mimica reprezintă modul în care trăsăturile feței redau trăirile unei persoane.
Mimica nu trebuie să intre în contradicție cu cele spuse.
Zâmbetul

2. Zâmbetul este un element care ajută vorbitorul să atragă bunavoința

publicului, deoarece transmite prietenie, apropriere și siguranța de sine.
Încruntarea

3.Încruntarea transmite concentrare, antenție maximă dar și încordare și

rigiditate.De aceea nu este bine ca vorbitorul să stea încruntat, deoarece
transmite către auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptură.
Rictusul (schimonosirea feței)

4.Rictusul –schimonisirea feței- induce ideea de nesiguranță.Publicul tinde să

creadă că cel care ține discursul nu spune adevărul sau nu cunoaște tema despre
care vorbește.
Privirea

5. Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind și

modalitatea prin care se păstrează legătura dintre vorbitor si public. Faptul că
privirea nu este îndreptată spre public induce sentimentul nesiguranță și
ascunderea adevărului.
Gestica și postura

6. Gestica și postura: lipsa gesturilor face discursul să piardă din dinamism, să

devină plictisitor. Evitarea gesturilor agresive,nervoase sau a celor care denotă
indecizie sau nesiguranță face mai sigură obținerea unui rezultat pozitiv.
Tonul

7.Tonul este inflexiunea vocii pe care o folosește un vorbitor. El poate fi calm,

agresiv, pedant, nervos, cald, rece, etc. Schimbările acestuia sunt importante,
întrucât ele rup monotonia, făcând ca expunerea să câștige în atractivitate.
Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scăpată, rezultând o
atenție sporită din partea auditoriului.
Ritmul

8. Ritmul vorbirii reprezintă felul în care alternează cuvintele accentuate cu cele

neaccentuate și frecvența acestora. El este ales în funcție de ceea ce se dorește
să se comunice. Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se
folosesc ruperile de ritm.
Volumul

9. Volumul este intensitatea vocii cu care vorbitorul se adresează publicului.Cel

care ține un discurs trebuie să vorbească suficient de tare pentru a fi auzit de
toate persoanele care îl ascultă. În general nu este bine să se folosească un volum
foarte ridicat deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.
Comunicarea este cheia pentru a descoperi
nevoile unei persoane

Prin intermediul comunicării

grupul nostru a descoperit că
are nevoie de o pauză de
masă după o zi de muncă 

Vă mulțumim pentru atenție!