complex de procese având ca obiectiv realizarea integrării internaţionale la nivel economic, militar, politic, socio-cultural şi de securitate, conducând la uniformizarea nivelului de trai şi de dezvoltare la scară planetară. Legătura dintre globalizare și educație este destul de complexă deoarece aceasta din urmă este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care îi distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al unei virtuţi, pe care o purtăm cu noi. • Poziția celor sceptici (cei care consideră că şcoala s-ar afla în declin, că sistemele educative nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de mâine, în consolidarea unui viitor mai bun): „Într-o perspectivă mai largă ne putem aştepta însă la transformări şi în domeniul învățământului. Se va învăța mai mult decât acum în afara clasei şi mai puțin în clasă. În ciuda opoziției sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învățământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieții individului” (Alvin Toffler, 1983) • Poziția celor optimişti (cei care cred în puterea educației şi în capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la construcția viitorului). Specialiştii apreciază că „noile educații” reprezintă cel mai pertinent şi cel mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Pentru că „a trăi” înseamnă astăzi a evolua, a deveni fără a-ţi abandona matca propriei personalități, apare ca o necesitate imperativă corelarea educației pentru schimbare cu formarea încrederii în propriile resurse şi în continuitate. Educația este importantă atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, oferind oamenilor cunoaştere, abilități, aptitudini pentru a participa efectiv la viața socială, pentru a dezvolta cunoaşterea actuală, pentru a activa, a se integra sau a se reintegra cu succes pe piața muncii. Nivelul de educație poate fi folosit ca o măsură a capitalului uman, structura educației putând fi o informație utilă pentru a estima abilitățile disponibile la o populație. Relația între rata şomajului şi nivelul de educație este evidentă: rata şomajului scade pe măsură ce se trece de la un nivel inferior de educație spre unul superior şi, respectiv, pe măsură ce se înaintează în vârstă. Se poate aprecia că rata şomajului – ca dimensiune şi dinamică – este invers proporțională cu nivelul de educație: scade pe măsură ce nivelul de educație creşte şi invers. Comparând tinerii adulți (25-34 ani) cu adulții vârstnici (55-64 ani) se remarcă progrese semnificative în ceea ce priveşte învățământul liceal în Uniunea Europeană. Proporția adulților tineri care au frecventat cel puțin studiile liceale este de 66%. Tinerii adulți au rate mai mari de frecventare a studiilor universitare în comparație cu generația care va părăsi piața muncii. Rolul educației în a oferi acces la piața muncii se reflectă prin oportunitățile crescute de angajare pentru populația educată. Oamenii cu niveluri ridicate ale educației au şanse mai bune pe piața muncii. Diferențe față de ratele totale de ocupare sunt marcate de cei care nu au absolvit studii liceale şi cei care au făcut-o. Tineri care nu învață și nu sunt incluși într-o formă de pregătire profesională (%, 15-29 ani) Educația şi învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să fie accesibile tuturor, indiferent de nivelul de educație sau de alte considerente, reprezentând astfel un factor important în reducerea inegalităților şi prevenirea marginalizării. „Educația este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte” (Aristotel)
Prin urmare, orice societate şi orice ființă sunt
rodul educației, aceasta generând efecte şi rezultate care ar trebui să fie superioare nivelului anterior al cunoaşterii. Așadar, consider că globalizarea are un rol benefic asupra educației deoarece lărgește sfera de studiu. Vă mulțumesc!