Productivitatea muncii, salariile și

motivațiile
 Productivitatea muncii este una din cheile reuşitei economice
deoarece permite înțelegerea programului economico-social al
unei naţiuni. Creşterea productivităţii muncii constituie cel mai
important factor de sporire a volumului producţiei, de reducere
a costurilor de producţie şi de creştere a rentabilităţii şi
competitivităţii produselor pe piaţa internă şi externă.
 Tabel 1. Populația ocupată civilă, pe activități ale economiei naționale (la sfârșitul anului)
ACTIVITATEA 2016 2017

Total 10604 10046

Agricultură, silvicultură și pescuit 2465 2471

Industrie 1886 1677

-industrie extractivă 79 63

-industrie prelucrătoare 1601 1402

-producția și furnizarea de energie electrică și termică,

70 64
gaze, apă caldă și aer condiționat

-distribuția apei; salubritate gestionarea deșeurilor,

136 148
activități de decontaminare

Construcții 754 689

Comerț cu ridicata și cu

amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor 1126 1098

Transport și depozitare 418 416

Hoteluri și restaurante 137 101

Informații și comunicații 124 116

Intermedieri financiare și asigurări 112 108

Tranzacții imobiliare 51 54

Activitați profesionale, științifice și tehnice 163 160

Activități de servicii administrative și activități de

200 183
servicii suport

Administrație publică și apărare; asigurări soociale din

237 249
sistemul public

Învățământ 411 379

Sănătate și asistență socială 415 421

Activități de spectacole, culturale și recreative 71 78

Alte activități de servicii 148 169

Potrivit tabelului anterior, se remarcă decalajul dintre agricultură,
industria prelucrătoare, comerț și construcții și restul ramurilor.
Deși în statistici, populația ocupată în aceste sectoare apare în
mod covențional ca fiind activă, în realitate este subocupată.
Consecinţa este o productivitate mult mai scăzută decât media
naţională înregistrată în aceste ramuri. Pentru ca productivitatea
muncii să aibă un trend crescător și totodată, să se alinieze
standardelor europene, va fi nevoie de transferul forţei de muncă
între sectoarele primar (agricultură şi silvicultură), secundar
(industrie şi construcţii) şi terţiar (servicii)
Grafic 1. Dinamica productivității muncii pe persoană ocupată (trimestrul 1 2014 - trimestrul 2
2017)
 Conform graficului 1, se observă o ciclicitate accentuată a
productivității nu doar în construcții și agricultură, acolo unde
este normal,dar și în industrie sau intermedieri financiare, ceea ce
nu mai este justificat prin prisma sezonalității afacerilor. Cea mai
mare productivitate a fost înregistrată în sectorul intermedierilor
financiare, mult peste media economiei. La polul opus se află
agricultura, cu o productivitate mult sub media economiei
naționale.
 Această structură a productivității muncii sugerează câteva aspecte
mai puțin plăcute. Cea mai mare productivitate se înregistrează în
sectorul care stimulează importurile și acumularea de datorie, nu
exporturile și acumularea de resurse. De asemenea, productivitatea
peste medie din sectorul financiar nu are efect de antrenare în restul
economiei, ceea ce exprimă costurile ridicate ale intermediaerii
financiare pentru cei care apelează la aceste servicii.
Figura 1. Câștigurile salariale nete în județele României în anul 2017
 Pentru anul 2017, pe baza analizei datelor din figura 1, se
observă discrepanţele între regiuni, în special faptul că nivelul
câştigului salarial în regiunea Bucureşti-Ilfov este cu aproximativ
30% mai mare decât media pe ţară.
Creşterea economică are un impact major asupra nivelului veniturilor
şi respectiv asupra distribuţiei între diversele grupe de gospodării ale
populaţiei. Pe măsura creşterii economice, venitul populaţiei
sporeşte, însă de regulă nu proporţional pentru toate grupele.
Graficul 2. Nivelul de educației al populației pe grupe de vârstă
 Educaţia este importantă atât pentru prezent, cât şi pentru viitor,
oferind oamenilor cunoaştere, abilităţi și aptitudini pentru a participa
efectiv la viaţa socială, pentru a dezvolta cunoaşterea actuală, pentru
a activa, a se integra sau a se reintegra cu succes pe piaţa muncii.
Nivelul de educaţie poate fi folosit ca o măsură a capitalului uman,
structura educaţiei putând fi o informaţie utilă pentru a estima
abilităţile disponibile la o populaţie. Rolul educaţiei în a oferi acces
la piaţa muncii se reflectă prin oportunităţile crescute de angajare
pentru populaţia educată.
 Comparând tinerii adulţi (25-34 ani) cu adulţii vârstnici (55-64
ani) se remarcă progrese semnificative în ceea ce priveşte
învăţământul liceal în Uniunea Europeană. Tinerii adulţi au rate mai
mari de frecventare a studiilor universitare în comparaţie cu generaţia
care va părăsi piaţa muncii.
În România, 12% din populaţia adultă a terminat studii
universitare, existând o diferenţă mai mare între tinerii adulţi (21%)
şi adulţii mai în vârstă (8%). Situaţia îngrijorătoare în cazul României
apare în ceea ce priveşte populaţia cu nivel primar de instruire, a
cărei pondere a crescut pentru populaţia sub 45 ani în perioada 2011-
2017.
Relaţia dintre educaţie şi forţa de muncă se reflectă într-o ofertă în
creştere de oameni bine educaţi care susţin dezvoltarea economică.
Politicile de educare şi învăţare trebuie să crească eficienţa prin
creşterea nivelului calificărilor în scopul de a asigura o mai bună
sincronizare între competenţele existente pe piaţă şi nevoile forţei de
muncă, ducând astfel atât la creşterea angajabilităţii, cât şi a
productivităţii. Acestea vor reduce, de asemenea, inegalităţile prin
îmbunătăţirea perspectivelor de angajare ale celor aflaţi în nevoie.
 Concluzii

 Productivitatea muncii reflectă eficacitatea în procesul creării bunurilor

necesare existenței și dezvoltării societății;

 Productivitatea muncii depinde foarte mult de nivelul de educație al populației,

întrucât cu cât nivelul pregătirii educaționale are o pondere mai mare la nivelul
societății, cu atât câștigurile și evoluția salariilor vor avea un trend crescător;

 Dinamica productivității muncii s-ar putea situa la un nivel mult mai înalt dacă
populația ar utiliza într-o măsură mai mare utilajele moderne și tehnologiile
inteligente;

 Pentru a elimina diferențele salariale dintre regiuni sau județe, este necesar ca
statul să intervină în vederea corectării deficiențelor. Totodată acesta din urmă
trebuie să monitorizeze modul de lucru al indivizilor.