Prezentare:Leibniz

Date biografice:

Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leipzig, fiu al unui avocat și profesor

la universitatea din localitate. Tot aici își începe studiile, pe care le continuă
la Jena și Altdorf. În 1666 obține titlul de doctor în Drept și intră în serviciul
lui Johann Phillipp von Schönborn, arhiepiscop și prinț elector în Mainz,
pentru care îndeplinește un mare număr de însărcinări politice și
diplomatice. În 1673, întreprinde o călătorie la Paris, unde rămâne timp de
trei ani și se ocupă în mod intens cu studiul matematicii, științelor naturale și
filozofiei. Întors în Germania, obține în anul 1676 postul de bibliotecar și
consilier privat pe lângă Ernst August, prinț de Braunschweig-Lüneburg  și
mai târziu prinț elector de Hanovra, apoi pe lângă urmașul lui, Georg Ludwig,
care va deveni rege al Marii Britanii cu numele de George I. În această
funcție, Leibniz rămâne până la sfârșitul vieții. El se bucura de o deosebită
prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se
extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme
variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost
fondatorul și primul președinte al "Academiei de Științe" din Berlin (1700).
Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra
 Operele studiate: Leibniz
Matematică:
Leibniz elaborează în jurul
anului 1675 bazele calculului
diferențial și integral, de o mare însemnătate
pentru dezvoltarea ulterioară
a matematicii și fizicii, independent de Isaac
Newton, care enunțase deja principiile calculului
infinitezimal într-o lucrare din 1666. Simbolurile
matematice introduse de Leibniz în calculul
diferențial și integral se folosesc și astăzi.
Perfecționând realizările lui Blaise Pascal,
Leibniz construiește un calculator mecanic,
capabil să efectueze înmulțiri, împărțiri și
extragerea rădăcinii pătrate. Dezvoltă forma
modernă de numărare binară, utilizată astăzi
în informatică și pentru calculatoare. Leibniz a
încercat să creeze un calcul logic, o logică
bazată pe utilizarea simbolurilor, fiind un
precursor al logicii matematice.
Listă de noțiuni care poartă numele lui Leibniz

 Gottfried Wilhelm Leibniz a fost un

prolific matematician, motiv pentru care numeroase
concepte și instituții îi poartă numele:
Algebră Leibniz, un model de structură algebrică;
 Formula Leibniz-Newton:{\displaystyle \int
_{a}^{b}f(x)\,\mathrm {d} x=F(b)-F(a),}care este
partea a doua a teoremei fundamentale a calculului
integrala;
 Formula lui Leibniz pentru π;
 Universitatea Gottfried Wilhelm Leibniz, universitate
din Hanovra;
 Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz, un
premiu german dedicat cercetării științifice.
 Fizică
În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de "forță vie" (mv2) ca măsură a mișcării
(energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de "cantitate de
mișcare" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne
de energie.

Filosofie
Teoria substanței. Leibniz
a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune,
spre deosebire de
teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere.Fiecare substanță 
se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe se traduce în
percepția să, această devenind mai distinctă ,în caz contrar are de a face cu
pasiunea. Sistemul filosofic al lui Leibniz are la baza existența unor elemente
spirituale indivizibile numite
monade.În limba greacă “monas” înseamnă “unitate,ceea ce este
unu”.Leibniz considera că un lucru este din punct de vedere metafizic
reductibil la o substanță simplă . Atunci când ne referim la monade
trebuie să avem în vedere
faptul că monadele reprezintă substanțe simple, care nu se nasc și nu pier,
autonomia lor fiind totală. Ele sunt indestructibile, căci sunt o oglindire a
universului.Filosoful german considera că “ monas monadorum” 
este ființă inteligibilă, ceea care poate fi gândită, dar nu poate fi reprezentată. 
Aceea ființă deghizată în monadă despre care vorbea Leibniz
este însuși divinitatea, Dumnezeu, cel ce creează ,aneantizează. Dumnezeu fiind
originea esențelor.Un lucru la care filosoful face apel este faptul că atomul
spiritual denumit monadă este imperisabil sufletului uman. Sufletul
este văzut că percepție distinctă. Sufletul poate fi de doua feluri
:poate fi suflet vegetal și suflet animal.Un alt lucru la care filosoful german face
Statuia lui Leibniz din Leipzig.
 Leibniz a publicat un mare număr de lucrări, în limba
germana, franceza sau latina

Dissertatio de Arte Combinatoria (Disertație despre arta combinării), (1666)

Disputatio metaphysica de principio individui (Disputație metafizică despre

principiul individuației), (1666)

Hypothesis Physica Nova (Noua ipoteză fizică), (1671)

Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tangentibus (Noua metodă de

determinare a maximelor și minimelor, precum și a tangentelor), (1684)

Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și a originii

răului (1710), traducere de Diana Morărașu, Ingrid Ilinca, Iași, Polirom, 1997.
Monadologia, (1720)

Noi eseuri asupra intelectului omenesc, (apărută postum în 1765),

traducere de Marius Tianu, control științific și note de Adrian Niță, studiu
introductiv de Mircea Flonta, București, All, 2003.