TUBERCULOZA

Gabor Dimitrie
Incău Ana-Maria
MG III, seria C, grupa 30
 Tuberculoza (TB) este boala infectocontagioasă,
cu caracter endemic produsă de Mycobacterium
tuberculosis (bacilul Koch), caracterizată prin
formarea de granuloame, cu inflamaţie şi
distrucţie tisulară importante, localizare obişnuit
pulmonară şi evoluţie naturală.
 Ȋn absenţa unui tratament corect devine o bola
cronică, consumptivă şi deseori fatală.
 Dacă nu este tratată, bola poate fi fatală în
decurs de 5 ani în mai mult de jumătate din
cazuri.
 În acelaşi timp tuberculoza este o problemă de
sănătate publică întrucât interesează comunitatea
în ansamblu.
Incidența TB în
UE, 2016
Clasificare

 în raport cu organul afectat:

• pulmonară,
• extrapulmonară,
• mixtă;
 în raport cu momentul infecţiei:
• tuberculoza primară,
• tuberculoza secundară;
 în raport cu manifestările clinice, radiologice, cu situaţia bacteriologică, cu
tratamentul administrat.
Forme clinice

 Tuberculoza se manifestă în două forme:

1) forma activă: există simptome și infecția poate fi răspândită. Tipul
simptomelor sunt în concordanță cu tipul de tuberculoză, fie pulmonară
(cel mai comun), fie în altă parte a corpului (tuberculoza
extrapulmonară). De asemenea, pot exista alte afecțiuni cu simptome
asemănătoare cu cele ale tuberculozei cum ar fi pneumonia și cancerul
pulmonar.
2) forma latentă: nu există simptome și aceasta nu poate fi răspândită
altor persoane
Tablou clinic
 Clinic, bolnavii prezintă o stare generală uşor alterată, febră moderată, astenie, inapetenţă,
tuse.
o Tuse persistentă (mai mult de 3 săptâmâni), care la început este uscată și apare în accese.
o Expectorația este redusă ȋn fazele de remisiune și abundentă în perioadele active (de obicei
muco-purulentă, verzuie, cu miros fad). Sputa are aspect floconos sau de monede (spută
numulară). Uneori este striată cu firișoare de sânge.
o Durerile toracice pot lipsi, dar se ȋntâlnesc în formele pleuretice și în complicațiile pleurale.
o Dispneea există destul de des, depinzând de întinderea leziunilor. Ȋn pneumotoraxul spontan
apare brusc.
o Hemoptizia este un semn frecvent. Poate fi:
- minimală (spute hemoptoice) - în faza de debut a bolii
- mijlocie (până la 1 litru), ținând câteva zile sau săptămâni;
- fulgerătoare, provocând moartea bolnavului în câteva minute, prin asfixie sau șoc.
Semnele obiective sunt destul de sumare. Cel mai important este aspectul radiologic.
Surse de infecție

 bolnavii de tuberculoză pulmonară activă (baciliferi), în

special cei cu leziuni cavitare;
 bolnavii cu tuberculoze extrapulmonare active deschise sau
fistulizate (urogenitale, osteoarticulare, ganglionare, etc.);
 animalele bolnave de tuberculoză (în special bovine) prin
produse contaminate (lapte).
Factori de risc
 fumatul;
 alcoolismul cronic;
 alimentația precară;
 infecții cu HIV/SIDA sau alte virusuri;
 existența unor boli cronice, cum ar fi: diabetul zaharat, cancerul,
leucemia;
 silicoza;
 condiții igienice deficitare;
 stresul;
 odihna insuficientă;
 tratamentele cu prednison.
Schema tristadială propusă de Ranke

 stadiu primar, caracterizat prin constituirea „complexului

primar“ şi apariţia alergiei (virajul tuberculinic)
 stadiu secundar în care, pe fondul hipersensibilităţii intense a
ţesuturilor la antigenii bacilari, boala tinde să se generalizeze
prin extensie locală şi metastaze hematogene la distanţă
 stadiul terţiar apare la adult şi reprezintă o „ftizie izolată”.
Tuberculoza pulmonară primară
Infecţia se propagă pe cale limfatică spre ganglionii sateliţi regionali,
determinând apariţia adenopatiei localizate hilar sau paratraheal
Tuberculoza pulmonară primară
Tuberculoza pulmonară secundară

Tuberculoza secundară este o boală a

vârstei adulte. Are evoluție cronică
cu alternanţă de pusee evolutive și
intervale de remisiune, progresiune
apico-caudală a leziunilor și letalitate
ridicată în absenţa terapiei.
Sediul comun al reactivării este
reprezentat de „leziunile minime
“(fibrotice) din teritoriul apico-
subapical, constituite în etapa
infecţiei primare
În stadiile avansate duce la caverne
(recente, elastice și fibroase)
Metode de diagnostic
 Se face prin radiologie, (cunoscută drept radiografie toracică) prin examinare
microscopică și cultură microbiologică a fluidelor corporale. Diagnosticarea
tuberculozei latente se face prin testul cutanat la tuberculină (TCT) și analize
de sânge.
 Testele de laborator convenționale utilizate ȋn depistarea infecției sunt
examenul microscopic pentru evidențierea bacililor acid-alcoolo-rezistenți
(colorația ZiehlNeelsen, colorații fluorescente) și cultura mycobacteriilor
(metoda standard de diagnostic).
 Ca urmare a dezvoltǎrii tehnicilor de amplificare a acizilor nucleici ( PCR) și
introducerii acestora ȋn practica medicală curentă s-a ȋmbunătățit management-
ul pacientilor suspectați de tuberculoză:
- inițierea precoce a tratamentului,
- ameliorarea stǎrii clinice,
- crearea unor posibilitǎți mai mari de stopare a transmiterii infecției și a unor
intervenții de sǎnǎtate publicǎ mai eficiente.
Diagnosticul tuberculozei
 Prin tehnica PCR este posibilă detectarea rapidă a ADN-ului complexului
Mycobacterium tuberculosis ȋn decurs de 24-48 ore de la sosirea probelor ȋn
laboratorul la care se face testarea.
 În cazul persoanelor cu reacție pozitivă la testul Mantoux se recomandă
testul de eliberare de interferon gamma (IGRA) pe un eșantion de sânge.
 Rezultatele testului IGRA nu sunt influențate de imunizare sau de
majoritatea micobacteriilor din mediu, astfel încât sunt mai rar fals
pozitive. Totuși, rezultatele sunt influențate de M. szulgai, M. marinum și
M. kansasii. Sensibilitatea testului IGRA poate fi crescută dacă este utilizat
în combinație cu testul cutanat.
 Dacă însă este utilizat individual, sensibilitatea testului IGRA poate fi mai
redusă decât cea a testului cutanat.
Diagnostic diferential – tuse persistenta
Astm bronşic
Patologie ORL
Rx. normală Boala de reflux
gastroesofagian
Bronhoree purulentă
Exacerbări infecţioase
Bronşiectazii
Tuse Dispnee progresivă
>3 Sindrom obstructive
săptămâni Bronşită cronică / BPOC
Istoric de fumat
Rx +/- bronhoscopie suggestive
Neoplasm
bronhopulmonar
Rx, spirograma, expuneri
PID, pneumoconioza
Semne clinice, ECG, EcoCG

Stenoză mitrală / IVS

Diagnostic diferential
Debut insidious
Tuse şi expectoraţie
Abcesul cronică Spută fetidă Rx:
pulmonar imagine hidroaerică

Istoric de fumat
Cancerul Rx: cavitate cu perete
pulmonar gros
Frecvent adenopatii

Istoric de vomică cu
lichid clar
Rx: cavitate cu perete
Chistul hidatic
subţire
Membrana proligeră
 Profilaxie
 Ancheta epidemiologicǎ ascendentă urmărește identificarea contactului
cu o sursa patentă (bolnav cu M+) sau posibilă (bolnav cu o formă clinică
de obicei contagioasă, chiar dacǎ nu s-a reușit confirmarea bK ȋn cazul ȋn
speta). Se ia ȋn considerare frecvența, durata și intimitatea contactului.
 Eforturile de prevenire și control al tuberculozei se bazează pe
vaccinarea nounăscuților și pe detectarea și tratamentul adecvat al
cazurilor active.
Pentru a preveni infecția cu TBC trebuie:
 sa nu se petreacă mult timp ȋntr-un loc aglomerat cu cineva care are
tuberculozǎ activă, dacǎ nu urmeazǎ un tratament de cel puțin dou ǎ
sǎptǎmȃni;
 să se poarte măști de protecție, ȋn special cei care lucrează ȋn centre de
ȋngrijire a pacienților cu tuberculoză.
 Profilaxie

 Vaccinarea. Începând din anul 2011, singurul vaccin disponibil

este bacilul Calmette–Guérin (BCG). BCG este eficient împotriva
răspândirii bolii în copilărie, însă conferă un grad de protecție
variabil împotriva tuberculozei pulmonare.
 Vaccinul BCG este astfel administrat mai ales persoanelor cu risc
crescut. Unul dintre motivele pentru care nu se recomandă
administrarea vaccinului este că acesta determină rezultate fals
pozitive la testul cutanat la tuberculină, anulând eficacitatea
acestuia în identificarea bolii. În prezent, alte vaccinuri sunt în
curs de dezvoltare.
 Tratamentul tuberculozei
 Antibioticele sunt singurele medicamente care tratează tuberculoza. Acestea se administrează în doze mari, în
funcţie de antibiogramă şi se pot recomanda şi asocieri de antibiotice. Tratamentul este de lungă durată, peste
un an şi se fac analize repetate pentru a confirma vindecarea. Tuberculostaticele cele mai folosite sunt:
izoniazida, pirazinamida, rifampicina, streptomicina şi etambultolul.
 Majore
1. Izoniazida.
2. Rifampicina
 De asociere
1. Pirazinamida
2. Etambutolul
3. Streptomicina
 De rezerva:
1. Etionamida, Protionamida
2. Acid aminosalicilic
3. Cicloserina
Bibliografie

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tuberculoz%C4%83
 http://usmf.md/Infomedica/documente/Alre%20resurse/Ghiduri%20medicale
/tuberculoza.pdf
 http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/TUBERCULOZA-PULMONARA-P
RIMARA66.php
 http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2019/04/Analiza-de-sit
uatie-tb2019.pdf
 Semiologia aparatului respirator, Carol Stanciu, 2002