Sunteți pe pagina 1din 19

Îngrijirea pacientului cu

Poliartrită reumatoidă

Coordonatori:
Dr.
As.
Elev:
Definiție
• Poliartrita reumatoidă, numită și poliartrită
cronică evolutivă, este o suferinţă
caracterizată de o inflamaţie cronică
infiltrativ-proliferativă a sinovialei
articulare. Ea se exprimă clinic prin artrita
prezentă la mai multe articulaţii, de unde şi
numele de poliartrită.
Etiologie și factori de risc
• Cauza poliartritei reumatoide este
necunoscută. Ca şi în cazul altor boli
cronice reumatice sau nereumatice,
etiologia este probabil multifactorială,
situaţie în care factorii de mediu
interacţionează ca un genotip susceptibil.
• Frecvenţa mai mare a bolii la femei ridică şi
problema rolului factorilor endocrini în
geneza suferinţei.
Schematic, în suferinţa articulară din poliartrita
reumatoidă se deosebesc trei momente
evolutive:
- sinovita inflmatorie,
- distrucţia cartilajului şi
- fibroza.
Tablou clinic
• Debutul este de cele mai multe ori insidios, precedat
de prodrame necaracteristice, dar s-au citat şi cazuri
cu debut acut, marcat de febră şi simtome
constituţionale severe
• Factorii declanşatori sunt numeroşi şi dificili de
interpretat. Se admite o legătură intre apariţia primelor
manifestări de suferinţă şi o serie de stresuri de natură
foarte diferită: trauma psihice, efortul fizic şi
traumatismul articular,expunerea la condiţii de mediu
nefavorabile, diferite infecţii (gripe, angine, bronşite,
pneumonie, etc)
Tablou clinic
• Sindroamele prodromale ale poliartritei reumatoide sunt
inconstante şi vagi
• În afara unei stări generale de discomfort greu de definit
(astenie, insomnie, inapetenţă, labilitate afectivă) unii
bolnavi se plâng de parestezii ale extremităţilor , senzaţie
de ,,răceală” în articulaţii, slăbirea forţei musculare, si
chiar poliartralgii fugace, redoare matinală prelungită
• La examenul obiectiv se constată semne de inflamaţie
(tumefiere, caldură, roseaţă) mai mult sau mai puţin
accentuate, însoţite de limitarea mobilitaţii şi impotenţa
funcţională moderată la ninvelul articulaţiilor gâtului, mâinii
Perioada de stare
•După câteva luni, chiar un an de la debut boala intră în
aşa-zisa perioadă de stare în care simpotomatologia
articulară se accentuează progresiv sau prin puseuri
inflamatoare acute, subacute, succesive care antrenează
deformările caracteristice şi alterările cartilaginoase
ireversibile
•Mai apar: inapetenţă, astenie, slăbirea în greutate,
subfebrilitatea, tahicardia şi paloarea. Se constată
tumefierea locală, datorită îngroşării membranei sinoviale
şi/sau hidartrozei, roșeață, durere, redoare matinală
• Pielea palidă, stralucitoare, indurată la nivelul degetelor şi
lipsită de pilozitate, extrem de sensibilă la infecţii şi
microtraumatisme
• Leziunile vasculare digitale determnă uneori microinfarcte
care se localizeazăla nivelul pulpei degetului sai în
regiunea periunghială
• Afectarea musculară determină miopatia reumatoidă,
atrofia musculară neurogenă
• Osteoporoza poliartriticilor da dureri cu localizare rahidiană
Forme clinice:
•Poliartrita reumatoidă juvenilă (Sindromul
Still)
•Sindromul Felty
•Sindromul Sjögren
•Poliartrita reumatoidă seronegativă
•Forme asimetrice de poliartrită reumatoidă
Diagnostic pozitiv
• Diagnosticul pozitiv este uşor de făcut în stadiile avansate ale
bolii, aspectul clinic şi cel radiologic fiind suficient de
sugestive.
• redoare articulară matinală de cel puţin 1 oră
• artrită simultană la minimum trei arii articulare observată de
medic (cu tumefiere de parţi moi sau sinovită);
• artrita articulaţiilor mâinii cu afectarea articulaţiilor
metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale
• artrita simetrică cu afectarea simultană, bilaterală a aceleiaşi
articulaţii
• prezenţa nodulilor reumatoizi observată de medic;
• prezenţa serică de factor reumatoid în condiţiile unei reacţii
pozitive întâlnite la mai puţin de 5% dintre normali;
Evoluţia ulterioară poate imbrăca trei forme principale:
•monociclică;
•policiclică;
•progresivă.

Complicaţiile poliartritei reumatoide sunt locale: (artritele


septice, rupturile sinoviale) sau generale (consecinţele
determinărilor sistemice şi viscerale, amiloidoza,
septicemia). Acestora li se adaugă efectele secundare ale
diferitelor substanţe utilizate în tratamentul de durată al bolii.
Tratament
• Tratamentul poliartritei reumatoide are ca scopuri
reducerea inflamaţiei şi a durerilor rticulare, oprirea
evoluţiei leziunilor distructive ale osului şi cartilajului,
corectarea mecanicii şi funcţiei articulare.
• El cuprinde medicamente, fizioterapie, radioterapie,
interventii chirurgical-ortopedice şi alte proceduri de
excepţie.
• În tratamentul general, cel mai frecvent se utilizează
medicamente din clasele: antialgice,
antiinflamatoare, imunosupresive, remitive.
Îngrijirile acordate pacientului cu poliartrită
reumatoidă vizează:
•diminuarea durerilor articulare;
•prevenirea deformărilor articulare şi osoase;
•menţinerea unui maxim de independenţă în
autoservirea pacientului;
•sprijinirea psihică a pacientului, pentru a se
adapta la reducerea capacităţii sale
funcţionale
• Manifestări de dependenţă:
• tumefacţie articulară;
• limitarea progresivă a mobilităţii articulare;
• durere articulară, la început metacarpofalangiană,
interfalangiană, metatarsofalangiană şi apoi la nivelul
genunchilor, umerilor, coatelor şi articulaţiilor coxofemurale;
• slăbiciune şi atrofie musculară;
• astenie genealizată;
• scădere ponderală;
• capacitate funcţională redusă şi infirmitate inportantă.
• Intervenţii:
• În faza de repaus:
• asigură repausul total sau relativ la pat, în funcţie de
afectarea articulaţiilor portante. Pentru aceasta patul trebuie
să fie dotat cu materiale auxiliare necesare confortului fizic
(aşternuturi uşoare, cort pentru aşezarea cearşafului şi a
păturii);
• poziţia pacientului (în stadiul 4 al bolii, se schimbă de către
două-trei persoane, pentru a preveni escarele de decubit, la
2 ore);
• ajută pacientul dependent pentru satisfacerea nevoilor de a
elimina, a fi curat, a se îmbrăca şi dezbrăca;
• asigură alimentaţia, adaptând-o problemelor pe care le
prezintă pacientul:
• susţine pacientul din punct de vedere psihic, pentru a
preveni stările depresive şi anxietatea, cauzate de
conştientizarea invalidităţii sale;
• recoltează sânge pentru determinarea VSH-ului,
proteinei C reactive, reacţie Waaler-Rose;
• administrează tratamentul prescris
• supraveghează, zilnic, temperatura, pulsul, tensiunea
arterială în faza de imobilizare;
• kinetoterapeutul stabileşte programul de recuperare
În faza de reabilitare
-încurajează pacientul să facă mişcări care să-i
asigure independenţa
-pregăteşte fizic şi psihic pacientul pentru
intervenţie chirurgicală ortopedică recomandată
pentru corectarea deformărilor şi a
contracturilor în cazul poziţiilor vicioase, sau
înlocuirea elementelor articulare distruse
-pune pacientul în legătură cu familia, pentru a
fi suportul psihic al pacientului şi îl ajută în cazul
apariţiei infirmităţii;
-pune pacientul în legătură cu serviciile de
asistenţă socială, atunci când evoluţia bolii
determină stare de dependenţă totală
Vă mulțumesc!