EDUCAȚIE ȘI FORMARE PROFESIONALĂ

EDUCAȚIE ȘI FORMARE PROFESIONALĂ

• Sistemul național de educație și formare profesională

• Educație și formare profesională în Europa
• Proiecte și programe educaționale
 Clarificări conceptuale
 Tipuri de proiecte și programe educaționale
 Ciclul de viață al unui proiect
 Managementul de proiect/ program educațional
 Clarificări conceptuale
 Funcțiile managementului în serviciile educaționale
 Procesul managerial în domeniul programelor/ proiectelor educaţionale -
abordarea structurală și abordarea procesuală
S ISTEMU L NAȚIO NAL DE EDU CAȚIE ȘI F ORMARE PRO FES ION ALĂ

• Formarea profesională inițială se referă la programele de formare cuprinse în învățământul obligatoriu

și la cele urmate de absolvent imediat dupa finalizarea acestuia, prin care se asigură dobândirea unei
calificări profesionale.

Formarea profesionala inițială se realizează în învățământul preuniversitar prin:

• învățământul profesional;
• învățământul liceal;
• învățământul postliceal.

Învățământul superior asigură formarea profesională inițială pentru cele mai ridicate niveluri de calificare.
SIS TEMU L NA ȚIONA L DE EDUCAȚIE ȘI FO RMARE PROF ESIO NALĂ

Adulții, persoanele care au vârsta la care pot stabili raporturi de muncă, au acces la
formare profesională. Formarea profesională a adulților se organizează prin programe
de inițiere, calificare, recalificare, specializare.
Inițierea - dobândirea uneia sau mai multor competențe specifice unei calificări
Calificarea – dobândirea unui ansamblu de competențe profesionale care permit
unei persoane să desfășoare activități specifice uneia sau mai multor ocupații
Perfecționarea, respectiv specializarea – dezvoltarea sau completarea
cunoștințelor, deprinderilor sau competențelor profesionale în cadrul aceleiași
calificări, dobândirea de competențe noi, dobândirea de competențe cheie sau
competențe tehnice noi.
Formarea inițială a adulților asigură pregătirea necesară pentru dobândirea
competențelor profesionale minime necesare pentru obținerea unui loc de muncă.
• Formarea profesională continuă a adulților este ulterioară formării inițiale și le
asigură adulților fie dezvoltarea competențelor profesionale deja dobândite, fie
dobândirea de noi competențe. Agenția Națională pentru Calificări (ANC)
reglementează și coordonează cadrul general al educației și formării profesionale
SIS TEMU L NAȚIONAL DE E DU CAȚIE Ș I FO RMARE PRO FE SIO NALĂ

Fig. 1. Grafic formare (TVET.ro)

Grafic formare
S ISTEMUL N AȚIO NAL DE EDU CAȚIE ȘI F ORMA RE PRO FES IO NA LĂ

STRATEGIA EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE DIN ROMÂNIA PENTRU PERIOADA

2016-2020
• este complementară Strategiei Naționale de Învățare pe Tot Parcursul Vieţii 2015-2020 și
Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii;
• răspunde obiectivului global al României de a reduce discrepanțele de dezvoltare economică și
socială între România și statele membre ale UE.

Formarea profesională continuă se desfășoară pe două dimensiuni:

1. formare profesională prin programe de calificare, inițiere, perfecționare,
specializare organizate de furnizori de formare profesională autorizați, în condițiile legii și,
respectiv, formare la locul de muncă, organizată de angajatori pentru personalul propriu;

2. evaluarea competențelor obținute pe alte căi decât cele formale, prin centre de
evaluare a competențelor obținute pe alte căi decât cele formale, autorizate în condițiile
legii.
SISTEMU L NAȚIONAL DE E DU CA ȚIE Ș I FO RMARE PRO FE SIO NALĂ

STRATEGIA EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE DIN ROMÂNIA PENTRU

PERIOADA 2016-2020

Cadrul legislativ privind formarea profesională a adulţilor se compune din:

a) Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor,
republicată;
b) Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată;
c) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor
măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte
normative;
d) Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările și completările
ulterioare.
STRATEGIA UE PENTRU TINERET promovează egalitatea de șanse în domeniul educației și
al integrării profesionale și încurajarea tinerilor să joace un rol activ în societate.
Strategia UE pentru tineret propune inițiative în opt domenii, între care Educație și
formare, Creativitate și cultură, Activități de voluntariat, Incluziune socială.
Educație și formare
Care este rolul UE?
• asigurarea accesului egal al tuturor tinerilor la educație și formare de înaltă calitate;
• oferirea unor oportunități de educație nonformală;
• asigurarea legăturilor între educația formală și cea nonformală;
• îmbunătățirea tranziției dintre educație și formare profesională și piața muncii;
• reducerea părăsirii timpurii a școlii.
Aceste obiective sunt urmărite prin programe specifice pentru tineri și, în general, prin
intermediul politicilor UE pentru ocuparea forței de muncă. De exemplu, Programul Erasmus
+ pentru educație, formare, tineret și sport sprijină proiectele destinate organizațiilor de
tineret sau grupurilor de tineri, cu accent pe educația nonformală, cum ar fi: schimburile de
tineri; oportunități de voluntariat; formare profesională și oportunități pentru crearea de
rețele pentru lucrătorii de tineret; cooperarea pentru inovare în domeniul tineretului precum
și proiectele de implicare a tinerilor într-un dialog structurat cu factorii de decizie politică.
EDUCAȚIE ȘI FORMARE PROFESIONALĂ ÎN EUROPA

Strategia Europa 2020 definește următoarele obiective principale pentru deceniul

2010- 2020:

a) creşterea ratei de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de

ani la cel puțin 75%;
b) alocarea a 3% din PIB pentru investiții în cercetare-dezvoltare;
c) obiectivul “20/20/20”: reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră sau cu
30%, dacă există condiții favorabile în acest sens; creşterea cu 20% a ponderii energiei
regenerabile în consumul final de energie; creşterea cu 20% a eficienţei energetice,
comparativ cu 1990;
d) reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii la maximum 10% și creșterea
procentului persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani cu studii de
nivel terțiar la cel puțin 40% în 2020;
e) reducerea la nivelul UE 28 a numărului de persoane cu risc de sărăcie sau
excluziune socială cu 20 de milioane de persoane până în anul 2020
comparativ cu anul 2008.
PROIECTE ȘI PROGRAME – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

Proiectul reprezintă o preocupare temporară pentru crearea unui produs sau a

unui serviciu unic, respectiv a unui sistem de activitați, planificate și organizate
de așa manieră încât să atingă un obiectiv clar definit, într-o perioadă de timp
bine definită, cu utilizarea resurselor alocate.

Lat. proiectus – a arunca înainte, a propulsa

Caracteristici:
• abordează o problemă specifică;
• urmărește atingerea unor obiective clar definite;
• utilizează resurse special alocate și limitate;
• se derulează într-o perioadă de timp determinată;
• responsabilitățile membrilor echipei de proiect sunt bine delimitate;
• are un set unic de factori interesați (stakeholders);
• este o acțiune unică, nerepetitivă, specifică, inovativă, realizată în condițiile
unei triple constrângeri: de timp, resurse financiare, resurse umane.
Proiectul educațional
Proiectul educațional este un ansamblu de activități corelate, organizate, ancorate în scopuri
și obiective bine delimitate, cu strategii și resurse specifice, ceea ce evidențiază caracterul
de instrument al schimbării, dezvoltării instituției școlare în plan structural și funcțional.
(Cojocaru, V.M., Sacară, L., 2009, p.7)
Proiectul educațional cuprinde un set de intenții generale, vizând dezvoltarea individuală, a
unui colectiv de elevi, a unei organizații școlare, rețele instituționale. (Bunăiașu, C. M., p.52)

Proiectul educațional este o investigație amănunțită realizată de către elevi, focalizată pe o

temă generală, de interes pentru aceștia;

Proiectul educațional este o acțiune de cunoaștere de natură practică, având caracter de

învățare prin descoperire.

Proiectul educațional este instrument de sprijinire a dezvoltării comportamentului elevilor de

la experiența instinctivă la cea reflexivă.
În timp ce un proiect, dincolo de faptul că are obiective clar definite, se
derulează într-un interval de timp determinat, dinainte planificat,
programul are un caracter cvasipermanent. Programul se derulează în
baza unor strategii elaborate pe termen mediu și lung.

Un program este o măsură decisă de Comisia Europeană în favoarea unei

țări sau a unui grup de țări beneficiare, măsură care va fi transpusă într-un
număr de activități ce vor fi susținute printr-un angajament financiar din
bugetul Comisiei Europene.

Între program și proiect există o legătură strânsă. Proiectul trebuie să aibă

capacitatea de a susține realizarea programului. Cunoscând obiectivele
programului, elaborarea obiectivelor proiectului este mult simplificată.
Tabelul 1. Diferențe între programe și proiecte
Criteriu Proiect Program
Anvergura Vizează inițiative instituționale sau organizaționale Vizează componente ale politicilor europene, naționale,
focalizate asupra rezolvării unor probleme specifice. sectoriale, regionale ce trasează linii generale de dezvoltare.
Fiecare proiect contribuie, într-o anumită măsură la
atingerea finalităților programului.

Durata Durata de implementare a unui proiect este cuprinsă, de Programele au durate mari (5-10 ani), uneori nedefinite.
regulă, între 6 luni și 3 ani. Unele programe sunt împărțite în mai multe etape.

Bugetul Buget fix, cu alocări precise pe diferite capitole de Buget alocat global, pentru toate subprogramele și pe toată
cheltuieli durata programului

Managementul Managementul proiectului vizează obiectivele specifice ale Managementul programului supraveghează și coordonează
proiectului. activitatea pe proiecte, urmărind îndeplinirea liniilor
strategice generale.
Reușita programului depinde de modul de articulare a
proiectelor care îl compun.

Evaluarea Este focalizată asupra rezultatelor prefigurate în Se raportează la criterii generale de performanță și vizează
obiectivele proiectului. impactul general al programului.
Organizațiile educaționale își desfășoară activitatea în baza unor scopuri
care urmăresc realizarea misiunii acestora. Scopurile se constituie în
programe educaționale, elaborate și derulate la nivelul unei instituții
școlare sau în context partenerial.

Tipuri de programe și proiecte educaționale

După domeniul funcțional:
 programe de dezvoltare curriculară;
 programe de dezvoltare a bazei materiale;
 programe de dezvoltare a resurselor umane;
 programe de dezvoltare a parteneriatelor școlare;
 programe de dezvoltare a relațiilor școlii cu factori ai comunității locale
sau alți factori educativi.
Tipuri de programe și proiecte educaționale

În funcție de grupul-țintă:
 programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice;
 programe de intervenție educațională;
 programe de egalizare a șanselor fiecărui elev în cadrul instrurii, pe
baza noilor tehnologii de informare și comunicare;
 programe de asistență psihopedagogică specializată a elevilor;
 programe pentru educația adulților/ părinților;
 programe de popularizare a ofertei educaționale a școlii.
Tipuri de programe și proiecte educaționale

În funcție de spațiul educațional în care se derulează:

• proiecte derulate la nivelul organizaţiei şcolare;
• proiecte educaţionale zonale;
• proiecte educaţionale naţionale;
• proiecte derulate în spaţiul european;
• proiecte internaţionale.
Tipuri de programe și proiecte educaționale

În funcţie de domeniul educaţional la care se raportează proiectele şi

programele:
 proiecte şi programe din domeniul dimensiunilor clasice ale educaţiei
 programe modulare de aprofundare/ extindere/ remediere a pregătirii
teoretice şi practice (pentru elevi, studenţi, cadre didactice)
 proiecte de educaţie prin teatru şi prin activitate fizică şi sport (Maciuc,
2010, pp.93-106)
 proiecte şi programe sociale, proiecte şi programe culturale, proiecte şi
programe din domeniul educaţiei estetice;
 proiecte şi programe tematice, din domeniul problematicii actuale a
educaţiei.
CICLUL DE VIAȚĂ AL UNUI PROIECT

Ciclul de viață al unui proiect reprezintă o succesiune de acțiuni alcătuind

trei etape principale, interrelaționate și complementare:

 etapa de planificare strategică;

 etapa de implementare;
 etapa de evaluare.

Managementul ciclului de proiect reprezintă ansamblul activităților

manageriale și al procedurilor de luare a deciziilor utilizate pe tot parcursul
ciclului de viață al proiectului.
CICLUL DE VIAȚĂ AL UNUI PROIECT

Etapa de planificare strategică

 Programarea – faza în care sunt definite politicile, prioritățile și obiectivele

generale;

 Identificarea – se emit și se dezvoltă idei, se analizează problemele și riscurile, în

colaborare cu beneficiarii și cu alte părți interesate;

 Formularea – ideile selectate sunt adaptate ca programe/ proiecte concrete;

 Finanțarea – sunt definite cerințele financiare ale proiectului și sunt comparate cu

fondurile puse la dispoziție pentru proiectul respectiv.
La sfârșitul etapei de planificare strategică, proiectele sunt definite, iar resursele
financiare aprobate.
CICLUL DE VIAȚĂ AL UNUI PROIECT

Etapa de implementare
În faza lansării proiectului este esențial ca toate pregătirile necesare
pentru demararea proiectului să fie încheiate, ofertarea finalizată, membrii
echipei de proiect selectați, contractele încheiate, mediul necesar
implementării deja pregătit.
În faza implementării sunt organizate și desfășurate activitățile
preconizate și este monitorizat și evaluat progresul acestora, în raport cu
planificarea inițială.

Etapa de evaluare
Presupune măsurarea rezultatelor obținute și a impactului lor,
identificarea aspectelor pozitive în derularea proiectului, dar și a greșelilor,
care pot fi evitate în proiectele viitoare.
MANAGEMENTUL DE PROIECT/ PROGRAM EDUCAȚIONAL

Managementul educațional are în vedere teoria și practica, știința și arta

proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității
educative, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare liberă, integrală,
armonioasă a individualității, conform idealului educațional.

Managementul serviciilor educaționale presupune abordarea prioritară a

trei direcții:
 Managementul politicilor instituționale – identificarea nevoilor, analiza
opțiunilor, selectarea programelor, criterii de alocare a resurselor;
 Managementul resurselor- stabilirea sistemelor de suport precum
realizarea bugetelor, managementul financiar, managementul
personalului;
 Managementul programelor educaționale – implementarea strategiilor
curente ale organizațiilor de-a lungul unor linii funcționale sau cicluri de
pregătire.
MANAGEMENTUL DE PROIECT/ PROGRAM EDUCAȚIONAL

Elemente definitorii ale managementului educațional

 Prezintă un complex de acțiuni concepute și planificate pentru a asigura

funcționarea optimă a sistemului educațional.
 Utilizează optim resursele umane, materiale, economice, didactice,
informaționale, temporale.
 Se bazează pe participarea unor factori care țin de școală, respectiv de
comunitate sau de sistemul social, pe creativitate acțională și depășește
conducerea empirică.
 Îmbină aspectul teoretic cu cel metodologic, cu cel tehnologic și de
practică managerială.
(Gherguț, 2007, p. 20)
MANAGEMENTUL DE PROIECT/ PROGRAM EDUCAȚIONAL

Managementul proiectelor/ programelor educaționale

reprezintă o ramură disciplinară, componentă a managementului
educațional, care se referă la demersurile de planificare, organizare
și gestionare a tuturor activităților, subactivităților, sarcinilor și
resurselor care urmăresc și asigură atingerea scopului proiectului/
programului.
Sensul managerial al proiectului/ progamului educațional se referă
atât la activitatea echipei manageriale a instituției/structurii
educaționale, cât și la cea a membrilor echipei (cadre didactice,
agenți educaționali).
Funcțiile managementului în serviciile educaționale

 Proiectarea și planificarea
• Proiectarea se referă la anticiparea, identificarea sau stabilirea unui cadru ori a unui
model ipotetic de acțiune, ce urmează a fi aplicat în scopul dezvoltării unei instutuții/
organizații.
• Planificarea reprezintă procesul de elaborare a finalităților ce vor fi urmărite de-a
lungul unei perioade de timp precum și a modalităților prin care acestea pot fi atinse,
astfel încât modelul ipotetic să poată fi realizat în mod pracțic la un nivel cât mai înalt
de eficiență
 Organizarea este procesul complex, dinamic și flexibil de selectare și grupare a
activităților pentru atingerea unor obiective comune, de repartizare a responsabilităților de
conducere, de stabilirea a unor linii de autoritate în cadrul organizației precum și a unor
canale de comunicare prin care să se asigure eficiența activităților.
 Coordonarea și managementul resurselor umane (selecția, pregătirea,
antrenarea și motivarea personalului) urmărește armonizarea intereselor individuale
cu misiunea și obiectivele organizației educaționale. Caracteristici: orientarea spre acțiune;
orientarea spre individ; orientarea spre viitor.
 Conducerea (leadership-ul) – promovarea comportamentelor favorabile atingerii
obiectivelor organizației, motivând personalul prin: folosirea diferitelor stiluri de conducere,
calitatea relațiilor interpersonale, modul în care sunt favorizate comunicarea și cooperarea în
cadrul organizației și modul de antrenare a personalului în procesul decizional.
 Adoptarea deciziilor – alegerea unui mod operațional de rezolvare a unei situații sau
probleme din mai multe alternative existente. În sens larg, acest proces include și
inventarierea soluțiilor posibile de rezolvare a unor situații sau probleme, pe baza unor
informații culese în prealabil și care trebuie să aibă un grad mare de certitudine, astfel încât,
decizia finală să capete un caracter operațional cât mai accentuat.
 Controlul – evaluarea – monitorizarea – faza finală a procesului managerial, constând în
compararea stadiului la care s-a ajuns la un moment dat cu obiectivele planificate anterior.
Între funcția de planificare și cea de control există o legătură directă. Astfel, prin intermediul
feedbackului, planificarea va propune obiective în conformitate cu rezultatele și concluziile
controlului.
Controlul este necesar și pentru a preveni eventuale situații de criză și disfuncționalități,
protejând organizația și favorizând performanța în cadrul activităților desfășurate de membrii
acesteia.
PROCESUL MANAGERIAL ÎN DOMENIUL PROGRAMELOR/ PROIECTELOR EDUCAŢIONALE

Abordarea structurală
• analiza resurse-nevoi educaţionale;
• obiective educaţionale;
• proiecte şi programe educaţionale;
• strategii manageriale de implementare, monitorizare, evaluare şi reglare a proiectelor
şi programelor educaţionale;
• timpul de derulare a proiectelor;
• relaţii educaţionale în cadrul echipelor de lucru şi în context partenerial.

Abordarea procesuală
• faze: analiza resurse-nevoi, proiectare, implementare, evaluare;
• procese: decizii strategice, proiectare, organizare, coordonare, monitorizare, evaluare,
reglare.
BIBLIOGRAFIE

1. Androniceanu, A. (coord). (2004). Managementul proiectelor cu finanţare

externă. Bucuresti: Editura Universitară.
2. Bunăiasu, C.M. (2012). Elaborarea și managementul proiectelor educaționale.
Bucuresti: Editura Universitară.
3. Cojocaru, V.M. si Sacară, L. (2005). Managementul proiectelor pedagogice. Ghid
metodologic. Bucuresti: Editura Didactică si Pedagogică, R.A.
4. Ghergut, A. (2007). Management general și strategic în educație. Ghid practic.
Iași: Editura Polirom
5. Gherghuţ, A. si Ceobanu, C.(2009). Elaborarea si managementul proiectelor în
serviciile educaţionale. Iași: Editura Polirom.
6. Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.) (2007). Educația adulților. Baze
teoretice și repere practice. Iași: Editura Polirom.
7. Ulrich, C. (2016). Învățarea prin proiecte. Ghid pentru profesori. Iași: Editura
Polirom.