Constituția din 1948

                                                          

Mandache Mihaela 
•      Context.  Preluarea puterii de comuniști impune modificarea
cadrului constiunional. În martie 1948 au avut loc alegeri pentru noul
Parlament numit Marea Adunare Națională.  Constituția a fost
adoptată în unanimitate la 13 aprilie 1948. A fost elaborată după
modelul constituției sovietice din 1936.
•      Noua denumire a statului era Republica Populară Română, „stat
popular, unitar, independent și suveran care a luat ființă prin lupta
poporului contra fascismului” (articolul 1). Era o prevedere
propagandistică în condiții în care România era dependentă de
Moscova
•     Aparent Constituția consfințea principii democratice: suveranitatea
poporului, votul  universal. "Intreaga putere (…) emană de la popor si
aparține poporului, care işi exercită puterea prin organe
reprezentative, alese prin vot universal, direct, secret" 
•     Drepturi și libertăți cetăteneşti: dreptul la muncă, la odihnă, la
învățătură. Se stipula că femeia avea drepturi egale cu bărbatul,
minoritațile se bucurau de toate drepturile. Se acorda femeilor
dreptul de a alege si de a fi alese, Votul era universal cu excepția
"persoanelor interzise" (art. 18). Restricția se referea la elementele
fasciste, colaboratorii dictaturii antonesciene. Pe baza acestei
prevederi au fost privați de drepturi adversarii regimului. Cetățenii
puteau fi aleși (de la 23 de ani) și aveau drept de vot de la 18 ani,
inclusiv femeile. Se prevedea: libertatea constiinței, religioasă,
libertatea presei, cuvântului, întrunirilor, manifestațiilor.. Aceste
drepturi și libertăți nu erau garantate, fiind sistematic încălcate în
timpul regimului comunist. 
•     Constituția nu prevedea separarea puterilor: Marea Adunare
Națională devenea "organul suprem al puterii de stat", deci legislativul
se confunda cu executivul. Prerogativele MAN erau: alegerea prezidiului
MAN (in 1961 prezidiul MAN a fost înlocuit cu Consiliul de Stat),
formarea guvernului, modificarea constituției, stabilirea numărului și
prerogativelor miniştrilor, votarea bugetului, stabilirea impozitelor,
stabilirea consultării prin referendum, acordarea amnistiei. Primul
preşedinte al Prezidiului MAN a fost Constantin I. Parhon. 
•     Atribuțiile prezidiului: convoca MAN, emitea decrete, interpreta
legile, avea dreptul de grațiere, comuta pedepsele, conferea decorații și
medalii, reprezenta statul în relațiile internaționale, acredita și rechema
ambasadorii, la propunerea președintelui Consiliului de Miniştri. În caz
de agresiune decreta starea de necesitate (intre sesiunile MAN), ratifica
si denunța tratatele internaționale. Preşedintele prezidiului MAN era
oficial şeful statului român. Primul prepedinte al Prezidiului MAN a fost
prof. C. I. Parhon. 
•     Puterea executivă (în fapt singura putere reală), aparținea Consiliului
de Miniştri format din președintele Consiliului de Miniştri,
vicepreşedinți și miniștri. Organele locale ale puterii de stet erau
consilile populare locale. 
•     Puterea judecătorească era reprezentată de instanțe și Curtea
Supremă, dar independența justiției era desființată.  
•     Deși nu se prevăd rolul conducător al PMR organelor de stat erau
subordonate.  Deși proprietatea era privată era garantată, Constituția
anunța naționalizările.  Conținea un titlu special, nemaiîntâlnit până
acum: Structura social-politică în care se arată (art. 5) că „mijloacele
de producție aparțin statului, organizațiilor corporatiste sau
particulare, persoane fizice sau juridice”.  În art.  11 este arăta că
mijloacele de producție, băncile, societățile de asigurare pot deveni
proprietate de stat.  Art.14 prevedea că atât comerțul intern, cât și cel
extern pot deveni proprietate de stat.  Art.15 prevedea planificarea
economiei naționale