Biochimia contracției musculare

Structura mușchiului
• Sarcolemă (invaginații: sistemul T), reticul
sarcoplasmatic, sarcoplasmă (Gn, enzime glicolitice,
ATP, ADP, creatină, creatin-fosfat, minerale)
• Mușchiul în repaus utilizează 30% din ATP, ceea ce
poate crește la 85%
• Miofibrilele sunt elemente contractile (80%), constituiți
din miofilamente, subunități sarcomerice, zone deschise
și închise legate prin benzi Z
• Miofilamente: groase (miozină) și subțiri (actină,
troponină C, I, T, tropomiozină)
• Fibrele musculare pot fi albe sau roșii (aerobe, miocard,
conținând multe mitocondrii)
 Mecanismul contracției musculare
• Sarcolema celulelor celulelor musculare se depolarizează,
crește permeabilitatea acestora pentru ionii K+, Na+, Ca2+
• Semnalele electrice ajung în același timp la toate
sarcomerele
• Crește permeabilitatea pentru Ca2+ a membranei reticulului
sarcoplasmatic -> contracție
• La terminarea impulsurilor nervoase se ajunge la
polaritatea originalală, calciul este transportat înapoi în
reticulul sarcoplasmatic prin Ca /Mg ATPază
• În caz de contracții tetanice, troponina C exercită efect
prelungit de legare a calciului
 Contracția musculară
• Glicoliza asigură energie (38 ATP în condiții aerobe și 2 ATP în
condiții anaerobe)
• Degradarea glicogenului și contracția musculară sunt procese
sincronizate
• Calciul activează Gn-fosforilaza
• Anestezicele locale/generale au efect de blocare a canalelor de
calciu
• Creatin-fosfatul (fosfagen) oferă o concentrație constantă de ATP
• În mușchiul neted cantitatea de actină este mai mică decât cea de
miozină, calciul intracelular provine din exterior
• În uterul femeilor gravide crește cantitatea de actină -> devine
similar cu mușchiul striat
Fazele de contracție-relaxare
 Miocardul
• Este similar mușchilor scheletici, utilizează glucoză, acizi
grași liberi, corpi cetonici, aportul de O2 supply este
important (catecholamine)
• Blocanții canalelor de calciu inhibă relația dintre
depolarizare-contracție: diltiazem este folosit în tratamentul
hipertensiunii și pentru a diminua extinderea infarctului
miocardic.
• Celulele miocardice ischemizate acumulează Ca, scade
formarea ATP-ului, reperfuzia rapidă cauzează fluctuații ale
nivelului calciului și aritmii
• Radicali liberi ai O2 au efect toxic în caz de reperfuzie
 Patologia țesutului muscular
• Distrofie musculară difuză: energie scăzută în celule
• Miotonie: apare rigiditate musculară, relaxare lentă
• Myasthenia gravis: slăbiciune musculară severă
• Paralizie paroxismală hypokalemică: atacuri paralitice
• Sindrom McArdle: Datorită defectului glicogen fosforilazei
în mușchi, nu poate utiliza Gn ca substrat energetic, doar
acizi grași liberi și corpi cetonici
• Distrofia musculară dobândită se poate instala în boli
tiroidiene, boala Addison, vome prelungite, diaree
Biochimia sistemului imun
 Imunitatea nespecifică

• Tegumente, mucoase
• IgA
• Aciditate gastrică
• Elemente celulare: PMN (microfagi), MF
• Componente umorale: sistemul
complement, interleukine, interferon
 Imunitatea specifică
• Imunoglobuline: A, G, M, D, E
• Organe imune primare: măduva osoasă, timusul
• Organe imune secundare: splină, noduli
limfatici, tegument, mucoase (intrauterin şi
ficatul în prima perioadă)
• Limfocite: B (măduva osoasă) şi T (timus)
• Selecţie pozitivă şi negativă (MHC I, II)
• Răspuns imun primar şi secundar
Sinteza perinatală a Ig-elor
 Reacții imune patologice

• Tipul I: atopia, care poate fi locală sau generală

• Tipul II: răspuns imun citotoxic, antigene pe
suprafața celulelor (hematologie)
• Tipul III: complexe imune circulante (boli
autoimune)
• Tipul IV: mediate de celule: dermatită de contact,
PPD
• Deficite imune congenitale/dobândite
Coagularea sângelui și fibrinoliza
 Etapele coagulării
• Participanți: perete vascular, trombocite, factori de
coagulare
• I. Contracție vasculară locală
• II. Formarea trombusului alb
• III. Formarea trombusului roșu
• Coagularea este urmată de fibrinoliză, endoteliul se
regenerează
• Peretele vascular lezat are efect protrombotic, iar
peretele vascular intact are efect antitrombotic
• Intima arterială: ET, subET (collagen, proteine de
adeziune)
 Formarea trombusului alb

• Fibrele de colagen subET intră în contact cu

trombocitele, care aderă la aceste fibre + / - prin
factorul von Willebrand, enzimele se activează
(PLA2), mediatori se eliberează. Trombocitele
activate suferă agregare, se formează trombusul
alb.
• Aspirina previne tromboza (inhibitor de COX),
reduce sinteza TXA2
 Formarea cheagului de fibrină

• Se formează cheagul de fibrină, care conține în

ochiurile sale elementele figurate. Prin
retracția cheagului crește rezistența cheagului.
Acesta se numește cheag roșu, care se
formează printr-o serie de enzime proteolitice
activate.
• Se disting două căi: extrinsecă și intrinsecă,
care se continuă în calea comună
 Factori de coagulare
Factor I.
Factor II. – proenzimă
Factor III. - cofactor
Factor IV. - cofactor
Factor V. - cofactor
Factor VII. - proenzyme
Factor VIII. - cofactor
Factor IX. – proenzimă
Factor X. - proenzimă
Factor XI. - proenzimă
Factor XII. - proenzimă
Factor XIII. - proenzimă
Fibrinogen, precursorul fibrinei
Protrombină, precursorul trombinei
Factor tisular – tromboplastină tisulară,
trombokinază
Ioni de calciu
Proaccelerină
Proconvertină
Factor antihemofilic A
Factor antihemofilic B (Christmas)
Factor Stuart-Prower
Factor antihemofilic C
Factor Hageman
Protransglutaminază (factor stabilizator al fibrinei)
Transglutaminază: stabilizarea fibrinei
Ciclul vitaminei K
Efectul antivitaminelor K
 Localizarea procesului de coagulare,
reglarea
• Celulele endoteliale intacte conțin trombomodulină: modifică
specificitatea proteinei S față de trombina de care se leagă,
activează proteina C (proteina S este necesară), care inactivează
factorii Va și VIIIa, facilitează efectul antitrombinei III
• Antitrombina I este fibrina, ATII este 2-macroglobulina, ATIII
este inactivatorul principal, inactivează factorii VII, IX, X, XII,
ATIV sunt produșii de degradare ai fibrinei.
• Factorii activați sunt diluați în torentul sanguin, inhibitorii de
serin proteaze au de asemenea un efect inhibitor
• Heparina este cel mai bun anticoagulant, facilitează
interacțiunea trombină-ATIII, inhibă factorii IXa și Xa.
 Fibrinoliza
• Scopul: dizolvarea cheagului de sânge. Mare->țes.conjunct.
• Plasmina este enzima principală, circulă sub formă de zimogen,
activatorii de plasminogen ajută transformarea sa în plasmină
• Plasmina clivează fibrina la PDF (produși de degradare ai
fibrinei), inactivează factorii V și VIII
• Inhibitorii de plasmină reglează procesul, să nu se inițieze prea
repede
• Streptokinaza, urokinaza facilitează activarea
• Activatorul tisular al plasminogenului este mai eficient
• Substanțe antifibrinolitice inhibă legarea fibrină-plasminogen:
EACA, PAMBA – în sângerare. DIC - trasylol
 Patologia coagulării sanguine
• 2 tipuri: cheagul nu se poate forma, sau formarea cheagului se
produce fără leziune
• Boli hepatice grave: deficit de fibrinogen, protrombină
• Hemofilie: tip A (deficitul factorului VIII), B (def. factorului IX)
• Mutația factorului V (Leiden), rezistent la clivajul proteinei C,
apare tromboză, sindrom HELLP (~ sarcină, anticoncepționale)
• Proteine C, S patologice (sintetizați în ficat), tromboză
• Antitrombina III patologică poate cauza de asemenea tromboză
• Cauze locale de tromboză pot fi inflamația, circulația lentă
• Factori de risc: fumatul, imobilizare prelungită, vene varicoase
• Trombul poate migra spre o altă regiune a corpului: embolie