Sunteți pe pagina 1din 81

MĂSURI DE

PRIM AJUTOR

2020
Curs nr.1
INTRODUCERE

• Proceduri de îngrijire medicală simple, de urgenţă,


aplicabile de catre neprofesionişti, până la sosirea
personalului medical de specialitate.

• Se face referinţă atât la “laici”, cât şi la personalul


de pe ambulanţe sau alţi “first responders”.

NU ÎNLOCUIEŞTE UN TRATAMENT MEDICAL


COMPETENT
PRIMUL AJUTOR

• Măsuri de îngrijire şi tratament de urgenţă aplicate


unui bolnav sau unei persoane traumatizate
ÎNAINTEA sosirii/defeririii către serviciile medicale
specializate.

• MĂSURILE DE PRIM AJUTOR NU SUNT APLICATE


CU SCOPUL DE A ÎNLOCUI DIAGNOSTICAREA ŞI
TERAPIA CORECTĂ MEDICALĂ

• Oferă asistenţă temporară până la sosirea


personalului medical calificat
PRIMUL AJUTOR
Scop:
• Salvarea vieţii;
• Prevenirea producerii în continuare a leziunilor;
• Reducerea la minimum/prevenirea infecţiilor;
• Cei trei “P” P - Preserve Life
P - Prevent the condition worsening
P - Promote Recovery;

Face diferenţa dintre:


• Leziune temporară/permanentă
• Vindecare rapidă/infirmitate permanentă
• Viaţă/moarte.
GHIDURILE MEDICALE
Un ghid medical (denumit şi ghid clinic,
protocol clinic, ghid de practică medicală)
este un document destinat orientării deciziilor
şi criteriilor de:

• diagnostic ;
• conduită ;
• tratament într-un domeniu specific medical.
DE CE GHIDURI MEDICALE?
GHIDURILE MEDICALE...
• Ghidurile de bună practică medicală sunt concepute
de societaţi ştiinţifice profesionale prestigioase şi
experţi într-un anumit domeniu medical.

• Ghidurile de bună practică în general descriu situaţii


care se aplică majorităţii pacienţilor, în
majoritatea circumstanţelor.

• Pentru fiecare pacient în parte, va fi luată o decizie


individualizată, care să servească cel mai bine
interesul pacientului, întreaga responsabilitate
revenindu-i medicului care a luat decizia medicală
respectivă.
PRIMUL AJUTOR - OBIECTIVE

• A. – Airway: Menţinerea permeabilităţii căilor


aeriene;
• B. – Breathing: Menţinerea respiraţiilor;
• C. – Circulation: Menţinerea circulaţiei.
+
• Oprirea hemoragiilor;
• Prevenirea/ reducerea şocului.
PRIMUL AJUTOR - PRINCIPII

Evaluarea iniţială
• Inspecţia rapidă a zonei
– Pericole (curent electric, foc, apă, obiecte
instabile/ascuţite, animale);
– Trafic;
– Violenţă;
– Condiţiile de relief şi climă;
– Situaţii speciale.

• Preluarea controlului
– Calm;
– Rapid;
– Eficient.
PRIMUL AJUTOR - PRINCIPII

Se vor evalua:

1. SIGURANŢA proprie şi cea a pacientului;

2. MECANISMUL DE PRODUCERE A LEZIUNII;


• Conştient
• Inconştient

3. INFORMAŢIILE TRANSMISE PE CĂI SPECIALE;


• Medalion, brăţara cu simboluri;
• Card cu informaţii.
PRIMUL AJUTOR - PRINCIPII

4. NUMĂRUL VICTIMELOR
• Când sunt mai multe - evaluarea A, B, C +/- sângerarea;

5. MARTORII
• Pot furniza informaţii, ajutor chiar dacă sunt nepregatiţi din punct
de vedere medical, prin: apel de urgenţă, suport moral victimei,
împiedicarea imixţiunii altor persoane;

6. PREZENTAŢI-VĂ ca persoane calificate în prim ajutor;


consimţămant cerut celor conştienţi, prezumat pentru cei
inconştienţi.
ASPECTE ETICO-LEGALE
• Datoria de a interveni (desemnată, serviciu sau
responsabilitate preexistentă faţă de victimă);
• Standard: cât şi pentru ce aveţi calificare;
• Consimţământ = acord, permisiune;
– Pacient conştient/inconştient
– Minor/major
– Bolnavi cu afecţiuni psihiatrice
– Exprimat/prezumat
• Confidenţialitatea;
• Legea Bunului Samaritean (urgenţă, cu bune
intenţii, fără compensaţii, fără a produce
daune/leziuni);
• Abandon;
• Neglijenţă (datorie, nerespectarea datoriei sau
substandard, producere de leziuni/daune,
nerespectarea limitelor).
ASPECTE ETICO-LEGALE

Secvenţa”logică”:
• Obţineti consimţământul victimei ÎNAINTE de A O
ATINGE;
• Urmaţi ghidurile şi protocoalele pentru care aţi fost
instruiţi, fără a vă depăşi nivelul de competenţă;
• Explicaţi victimei fiecare lucru pe care urmează să-
l faceţi;
• Odată ce aţi demarat asistarea victimei, nu o
părăsiţi până nu o deferiţi unei persoane cel puţin
la fel de calificată ca şi dumneavoastra!
PRIMUL AJUTOR - REGULI DE BAZA
1. Menţineţi pacientul în decubit dorsal, capul la
acelaşi nivel cu corpul, până la evaluarea gravităţii
situaţiei.

Identificaţi excepţiile la această regulă:


• Vărsături sau hemoragii in zona cavităţii bucale -
poziţie laterală de sigurantă;
• ! la leziunile suspectate de coloana cervico-
dorsală;

• Dispnee - poziţie şezândă sau semişezândă;

• Şocul- membrele superioare ridicate (!?), doar


dacă nu se suspectează leziuni ale coloanei
vertebrale.
PRIMUL AJUTOR - REGULI DE BAZA

2. Nu mobilizaţi pacientul mai mult decat este


necesar. Îndepărtaţi hainele cu efect restrictiv,
asiguraţi comfortul termic;

3. Asiguraţi confort psihic pacientului;

4. Nu atingeţi răni, arsuri, decât dacă este


absolut necesar. Folosiţi obiecte sterile. Folosiţi
bariere. Spălaţi mâinile!
PRIMUL AJUTOR - REGULI DE BAZA

5. Nu oferiţi apă sau alimente din primul moment;

6. Imobilizaţi orice zonă suspectată a fi


fracturată. Nu încercaţi să reduceţi fractura.
Nu mobilizaţi decât dacă este strict necesar;

7. Menţineţi temperatura normală a corpului.


PRIMUL AJUTOR – ASPECTE
EPIDEMIOLOGICE
Transmiterea de boli infecţioase: HIV, Virusul hepatitei
B, C, Tuberculoza.
Măsuri de protecţie universală - orice pacient trebuie
considerat potenţial purtător de agenţi cu transmitere
sanguină
• Purtaţi mănusi sau folosiţi alt tip de barieră;
• Spălaţi-vă mâinile cu apă caldă şi săpun:
– La venire/plecare;
– Înainte/după examinarea pacientului, aplicarea
procedurii;
– După scoaterea mănuşilor, măştii;
– După folosirea batistei, toaletei, trecerea prin păr,
alte activităţi administrative/gospodareşti;
• Barieră pentru respiraţiile artificiale, protecţie oculară.
NOŢIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE
ŞI FIZIOLOGIE
SISTEMUL RESPIRATOR
• Este alcătuit din cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee,
bronhii şi plămâni;

• La nivelul plămânilor are loc schimbul gazos, la nivelul


alveolelor pulmonare

• Oxigenul penetrează cu uşurinţă pereţii alveolelor, apoi pereţii


capilarelor şi trece în circulaţia sangvină;

• Dioxidul de carbon, produsul rezidual al metabolismului


energetic, trece prin pereţii capilarelor, prin pereţii alveolelor,
în alveole şi difuzează în plămâni , de unde este expirat în
aerul din jur
APARATUL CARDIO-CIRCULATOR

• Este format dintr-un organ central - inima - şi


un sistem închis de vase, format din artere -
capilare – vene.
• Inima poate fi considerată, din punct de
vedere funcţional, ca o dublă pompă, fiecare
deservind o circulaţie complet separată.
• Cele patru camere ale inimii lucrează
împreună într-o ordine bine determinată pentru
a pompa sângele spre plămâni şi spre restul
corpului
SISTEMUL CIRCULATOR

• Arterele sunt vase sangvine prin care circulă


sângele de la inimă în intreg organismul;

• Venele sunt vase care aduc sângele la inimă.


Calibrul lor creşte de la periferie spre inimă;

• Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care


se face schimbul nutritiv intre sânge si celule;

Sângele circulă într-un singur sens: artere-


capilare-vene.
SISTEMUL CIRCULATOR

Structura arborelui circulator


• Circulaţia mare
– oxigen spre ţesuturi si organe;
– aduce CO2 de la ţesuturi si organe spre
inimă.
• Circulaţia mică
– asigură transportul sângelui neoxigenat de
la inimă spre plamâni;
– asigură transportul sângelui încărcat cu
oxigen inapoi la inimă.
SISTEMUL CIRCULATOR
• Presiunea sub care sângele circulă prin artere
şi pe care o exercită asupra pereţilor arterelor
reprezintă tensiunea arterială (TA);

• TA variază în funcţie de vîrstă, sex, ora din


timpul zilei şi gradul de activitate;

• Valori normale:
– Adulti: 115-140 / 70-90 mmHg;
– Copii: 91-110 / 60-65 mmHg;
– Nou-născuţi: 65-80 / 40-50 mmHg.
SISTEMUL CIRCULATOR

• Valorile TA peste cele normale poartă numele


de hipertensiune arterială;

• Valorile TA sub cele normale poartă numele de


hipotensiune arterială.
SISTEMUL CIRCULATOR

• Cu fiecare contracţie se împinge în aortă un val


de sânge, care izbeşte sângele existent în vas
şi se propagă ca o undă, rezultatul fiind pulsul
arterial;

• Pulsul arterial se măsoară prin comprimarea


unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel
mai frecvent la nivelul arterei radiale, se
măsoară timp de 1 minut.
SISTEMUL CIRCULATOR
• Valorile normale ale frecvenţei cardiace:
– Adulţi: 60-80 / minut;
– Copii: 90-100 / minut;
– Nou-născuţi: 130-140 / minut.

• Creşterea frecvenţei cardiace peste valorile


normale se numeşte tahicardie;

• Scăderea frecvenţei cardiace sub valorile


normale poartă numele de bradicardie.
NOŢIUNI ELEMENTARE

OXIGEN PLĂMÂNI SÂNGE

GLUCIDE
CELULE LIPIDE
PROTEINE
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Inima încetează să se mai contracte si sângele
nu mai este pompat prin vase.
Cauze:
• Boala a inimii şi a vaselor de sânge;
• Stopul respirator netratat;
• Urgenţe medicale ca: epilepsia, diabetul,
alergia, electrocutarea, otrăvirea, etc.;
• Înnecul;
• Asfixia;
• Trauma şi şocul cauzate de pierderi masive de
sânge, etc.
STOPUL CARDI0-RESPIRATOR
• Approximativ 700,000 stopuri cardiace subite pe an
in Europa;

• Supravieţuirea la externare din spital: aprox 5-


10%;

• RCP efectuată de martori: intervenţie vitală


înaintea sosirii echipajelor de urgenţă – dublează
sau triplează supravieţuirea dupa SCR;

• Resuscitarea precoce şi defibrilarea promptă (în


decurs de 1-2 minute) poate duce la o rată de
supravietuire de >60%.
CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ..

• Se opreşte respiraţia ?
• Se opresc bătăile cardiace ?

Stopul cardiac subit se poate întampla oricui şi


oricând. Mulţi pacienţi par sanatoşi, fără
antecedente cardiace sau alţi factori de risc.
STOPUL CARDIAC

SCR subit ≠ atac de cord (infarct miocardic)

• SCR subit: impulsurile electrice de la nivelul


cordului devin rapide şi haotice, cauzând
oprirea mecanică a cordului;

• Infarctul miocardic: blocarea circulaţiei


sanguine la nivelul musculaturii cardiace, astfel
încât aprovizionarea cu sânge a unei părţi a
muşchiului cardiac este blocată. Un infarct
miocardic poate provoca SCR subit.
RESUSCITAREA
CARDIOPULMONARĂ(RCP):

• Este o procedură medicală de urgenţă, în cazul


victimelor cu stop cardiorespirator sau in unele
situaţii, când victimele prezintă stop respirator;

• Este efectuată în spital sau în comunitate de


către persoane autorizate sau profesionişti din
domeniul ATI sau medicinei de urgenţă.
RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ
• RCP presupune o intervenţie fizică pentru
crearea unei circulaţii artificiale, prin compresii
toracice ritmice, pentru a pompa manual sângele
prin cord, şi, deobicei presupune şi efectuarea unui
expir de la salvator la pacient pentru expansionarea
plămânului şi efectuarea oxigenării;
• Şansele ca RCP să reporneasca cordul sunt puţine,
scopul principal al acesteia este menţinerea unui
flux de sânge oxigenat către creier. Astfel se
temporizează moartea celulară, în special cea
neuronală, si permite prelungirea perioadei
necesare pentru o resuscitare cu succes, fără
afectare permanentă neurologică.
RCP: SCURT ISTORIC
• 1740 – Academia de Ştiinţe din Paris a recomandat
oficial resuscitarea gură-gură pentru victimele
înecate;
• 1767 – Societatea pentru Recuperarea
Persoanelor Înecate;
• 1891 – dr. Friedrich Mass – prima compresie
toracică documentată la om;
• 1903 – dr. George Crill – prima utilizare reuşită a
compresiilor externe ale toracelui
• 1904 – dr. George Crill – primul masaj cardiac
intern
• 1960 – Asociaţia American Heart
• 1981 – primul program de furnizare a instrucţiunilor
telefonice în RCP a început în King County.
CPR: GHIDURI

• International Guidelines 2000 for Cardiopulmonary


Resuscitation and Emergency Cardiovascular
Care;
• International Consensus Conference on
Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency
Cardiovascular Care Science With Treatment
Recommendations (2005 Consensus Conference);
• European Resuscitation Council Guidelines for
Resuscitation 2010;
• The European Resuscitation Council
Guidelines for Resuscitation 2015.
CPR: GHIDURI
• Scopul este de a se asigura că laicii dobândesc şi
păstrează cunoştinţele care le vor permite să
acţioneze corect în cazul SCR;

• În mod ideal, toţi cetăţenii ar trebui să fie instruiţi în


RCP standard;

• Suportul vital de bază şi avansat se uită în doar 3-6


luni. Utilizarea evaluărilor frecvente va identifica
acele persoane care necesită cursuri de
perfecţionare pentru menţinerea cunoştinţelor şi
abilităţilor.
LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII
LANŢUL SUPRAVIETUIRII
• Recunoaşterea precoce a situaţiei de urgenţă şi
activarea sistemului de urgenţă: îmbunătăţeşte
prognosticul postresuscitare;

• RCP precoce: dublează/triplează supravieţuirea din


FV;
 Fiecare minut de întârziere în iniţierea RCP
scade supravieţuirea cu 7-10%

• Defibrilarea timpurie: RCP + defibrilare in 3-5 min.


de la colaps: rata de supravieţuire este de 49-75%;
 Fiecare minut intârziere- reduce şansele de
externare cu 10-15%
STOPUL CARDIAC
40% din victimele SCR: FV
• Deteriorare în asistolie - şanse reduse
de resuscitare;
• Tratament optim pentru SCR cu FV
este:
• RCP de catre martori + defibrilare

Tratamentul optim pentru SCR cauzat de


asfixie (inec, trauma, droguri):
• Respirații artificiale salvatoare
SUPORT VITAL DE BAZĂ
(BASIC LIFE SUPPORT)
• Secvenţa de proceduri efectuate pentru a
restabili circulaţia sângelui oxigenat după un
stop respirator şi/sau cardiac;

• Compresiile sternale şi ventilaţia pulmonară


artificială, efectuate de oricine care ştie
cum să o facă acest lucru, oriunde,
imediat, fără alte echipament.
BASIC LIFE SUPORT
LA ADULT
BASIC LIFE SUPORT

Menţinerea unei circulaţii şi a unei ventilaţii


adecvate, nepermiţând instalarea stării de moarte
biologică până la sosirea personalului medical
calificat
• ”A” - eliberarea căilor aeriene, cuprinde toate
tehnicile prin care putem elibera căile aeriene;
• ”B” - respiraţia, adică verificarea şi asigurarea
ventilaţiei pacientului;
• ”C” - circulaţia, adică verificarea şi asigurarea
circulaţiei sângelui.
1. RISCURILE SALVATORULUI!
• Mediu
– Trafic, clădiri Approach safely
– Electricitate, apă, foc
– Toxice Check response

• Victima Shout for help


– Boli infecţioase
Open airway
– Intoxicaţii
Check breathing
• Tehnici
– Defibrilatoare Call 112
– Instrumente tăioase sau
ascuţite 30 chest compressions

• Training- manechin
2 rescue breaths
2. VERIFICAREA RASPUNSULUI

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
Scuturaţi de umeri uşor
Întrebaţi “Sunteţi bine?”

Dacă răspunde
• Lăsaţi în poziţia în care
l-aţi găsit;
• Aflaţi problema;
• Reevaluaţi periodic.
3. STRIGAŢI DUPĂ AJUTOR

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
4. DESCHIDEŢI CĂILE AERIENE

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
• Orofaringele (gura)
• Nazofaringele
(nasul)
CĂILE AERIENE • Laringele
• Traheea
• Plamânii

• La buna funcţionare a respiraţiei


mai contribuie şi diafragmul
(muşchiul care desparte toracele
de abdomen) şi musculatura
intercostală.
DESCHIDEREA CĂII AERIENE

A. HIPEREXTENISA
CAPULUI SI RIDICAREA
BĂRBIEI

• salvatori nespecializaţi
DESCHIDEREA CĂII AERIENE
PRIN HIPEREXTENSIA CAPULUI

Campbell
DESCHIDEREA CĂII AERIENE

B. HIPEREXTENSIA CAPULUI +
SUBLUXAŢIA MANDIBULEI
- numai personal medical
PRECAUŢII ÎN MANAGEMENTUL
CĂILOR AERIENE

• Dacă se suspectează o leziune de coloană


vertebrală cervicală – se va asigura
imobilizarea gâtului în timpul manevrelor de
deschidere a căilor aeriene

• Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei -


NU se va efectua în caz de suspiciune de
leziune de coloană vertebrală cervicală
CURĂŢAREA CAVITĂŢII BUCALE

• Nu este necesară introducerea degetului în


gură;

• Doar dacă se vizualizează ceva solid in colţul


gurii;

• Se pot utiliza:
– comprese înfăşurate în jurul degetului;
– aspirator.
5. VERIFICAREA RESPIRATIEI

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
SEMNE ŞI SIMPTOME ALE STOPULUI
RESPIRATOR
• Nu se vede distensia cutiei toracice;

• Nu se aude zgomotul produs de trecerea


curentului de aer prin căile respiratorii;

• Nu simţim suflul de aer produs de respiraţie;

• Cianoza tegumentelor, mai ales în jurul


buzelor.
RESPIRAŢII AGONICE
• Apar la scurt timp dupa oprirea cordului, în
aproximativ 40% din stopurile cardiace;

• Descrise ca respiraţii “grele”, dificile,


zgomotoase, “gasping”;

• Recunoscute ca semn de stop cardiac;

• A nu se confunda respiraţia agonică cu


respiraţia normală.
6. SUNĂ LA 112

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
7. RESUSCITARE CARDIO-
PULMONARĂ

Approach safely
Check response
Shout for help
Open airway
Check breathing
Call 112
30 chest compressions
2 rescue breaths
COMPRESIILE TORACICE
• Îngenunchiaţi lângă victimă;
• Puneţi podul palmei unei mâini în
centrul pieptului victimei;
• Poziţionare vertical deasupra pieptului
victimei. Se apasă pe stern, cel puţin
5 cm. Braţele drepte;
• După fiecare compresie, se eliberează
toată presiunea de pe torace, fără a
pierde contactul cu acesta. Se repetă
manevra la o viteză de cel puţin
100/minut;
• Compresiile şi decompresiile trebuie
să aibă aceeaşi durată;
• Dacă este posibil, persoanele care fac
masaj cardiac trebuie să fie schimbate
la fiecare 2 minute.
• Fiecare ciclu de compresiune-o
apăsare în jos, urmată de o pauză de
relaxare, astfel incât inima să se
poată umple de sânge;
• După 30 compresii, se vor efectua
2 ventilaţii artificiale.
COMPRESII TORACICE
• Cea mai eficienta rata de
compresii toracice este de 100
compresii pe minut – ritmul
melodiei de la BeeGee’s,
“Stayin’ Alive.”
RESPIRAŢII GURĂ LA GURĂ
• Pensaţi nasul;
• Inspiraţi normal;
• Pozitionaţi gura
asupra gurii
victimei;
• Insuflaţi până ce se
ridică toracele;
• Aşteptaţi 1
secundă;
• Permiteţi revenirea
toracelui;
• Repetaţi.
CONTINUAŢI RCP

30 2

Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru


reevaluarea victimei, numai dacă aceasta va prezenta
8. RESUSCITARE NUMAI PRIN
COMPRESIUNI TORACICE
• Când salvatorul nu doreşte sau este in
imposibilitate de administra ventilaţii gură la gură;

• Compresiunile vor fi aplicate fără întrerupere cu o


frecvenţă de 100/minut (dar nu mai mult de
120/minut);

• Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru


reevaluarea victimei, numai dacă aceasta va
prezenta respiraţii normale.
9. DACĂ VICTIMA ÎŞI REIA
RESPIRAŢIILE, PUNEŢI ÎN POZIŢIA DE
SIGURANŢĂ
Permite drenarea secreţiilor din cavitatea bucală a
pacientului inconştient, care respiră adecvat şi
care nu este un caz de traumă
11. CONTINUAŢI RESUSCITAREA...

 Apare ajutorul calificat si preia


resuscitarea;

 Victima se trezeşte:se mişcă, deschide


ochii, respiră normal;

 Sunteţi epuizaţi.
COMPLICAŢIILE CPR

• Fracturi costale;

• Distensie gastrică;

• Vomă .
OBSTRUCŢIA DE CALE
AERIANĂ PRIN CORP STRĂIN
• Obstrucţia căilor respiratorii cu un corp
străin este o cauză neobişnuită, dar
potenţial tratabilă a decesului;
OBSTRUCŢIA CĂILOR
AERIENE CU CORP STRĂIN
Evaluarea severităţii obstrucţiei
SEMNE OBSTRUCȚIE OBSTRUCȚIE
MODERATĂ SEVERĂ

“Te îneci?” “Da” Incapabil să


vorbească, poate
încuviinţa
Alte semne Poate tuşi, Nu poate respira/
respira, respiraţie cu
vorbeşte wheezing/silenţiu,
încearcă să tuşească/
inconştient
OBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE CU CORPI
STRAINI
Evaluarea severităţii
obstrucţiei

Obstrucţie severă
completă
Obstrucţie medie
(victima nu mai
tuşeşte,numai poate (victima tuşeşte)
vorbi)

Pacient
Pacient conştient
conştient
Pacient inconştient •• 55 lovituri
lovituri Încurajăm tusea
interscapulare
interscapulare
• RCP Observaţie continuă
•• 55 compresiuni
compresiuni
abdominale
abdominale
Lovituri interscapulare
/compresiuni abdominale
• 5 lovituri interscapulare;

• Se va verifica obţinerea
dezobstrucţiei după fiecare
lovitură;

• Dacă nu s-a obţinut dezobstrucţia


prin lovituri interscapulare, vor fi
efectuate 5 compresiuni
abdominale.
MENŢINEREA CĂII AERIENE

• La pacienţii inconştienţi care respiră adecvat,


menţinerea căii aeriene poate fi realizată prin
poziţia laterală de siguranţă;

• Adjuvanţii simpli ai căilor aeriene:


– Calea orofaringiană - Nu va fi utilizată la
pacienţii conştienţi (poate determina apariţia
vărsăturilor);
– Calea nazofaringiană - Nu va fi utilizată în
fracturile medio-faciale.
CALEA OROFARINGIANĂ-
PIPA GUEDEL

• Două scopuri primare:


– Menţine liberă calea aeriană odată ce am asigurat-o manual;
– Poate fi o cale de aspirat cavitatea bucală a pacientului;

• Este utilizată la pacienţii inconştienţi sau la cei aflaţi în stop


respirator (datorită abolirii reflexului vagal);

• Înainte de utilizare alegem mărimea potrivită – distanţa de la


lobul urechii la comisura bucală.
CALEA NAZOFARINGIANĂ

• Poate fi utilizată la pacienţii conştienţi


şi inconştienţi; •
• Este mai bine tolerată;

• Dezavantajul constă în imposibilitatea


de a aspira victima, dacă diametrul căii
este prea mic;

• Se dă cu lubrifiant înainte de
introducere pentru a fi introdusă mai
uşor şi pentru a diminua eventualele
traume.
VĂ MULŢUMESC!