Sunteți pe pagina 1din 45

Doctrine politice

Plan:
1. Doctrina politică - noţiune, trăsături,
funcţii
2. Liberalismul, Neoliberalismul
3. Conservatorismul, Neoconservatorismul
4. Curentele socialismului (socialismul
utopic, marxismul, leninismul, social-
democraţia)
5. Fascismul
6. Feminismul
7. Democrat creştinismul
Literatura recomandată
• Mungiu-Pippidi A. Doctrine politice. Iaşi:
Polirom, 1998.
• Piţurcă A. Doctrine politice: Liberalismul şi
conservatorismul. Craiova: Universitaria, 1997.
• Voiculescu M. Doctrine politice contemporane.
Bucureşti: Victor, 2001.
• Ţîrdea B., Noroc L. Politologie. Curs de
prelegeri. Chişinău: Elan Poligraf, 2008.
Doctrină
• Doctrina (lat. Docere - învăţătură) reprezintă o
concepţie închegată, coerentă, care în baza
anumitor principii interpretează realitatea
înconjurătoare, reflectă interesele şi poziţiile
unor grupuri sociale, comunităţi umane.
Doctrina politică reprezintă un sistem coerent
de idei, teze, principii, concepte, mai mult sau
mai puţin elaborate, argumentate şi prezentate
în modalităţi diverse cu privire la organizarea,
conducerea şi funcţionarea societăţii (esenţa
puterii politice, rolul instituţiilor şi partidelor
politice, exprimă raportul dintre guvernanţi şi
guvernaţi).
Funcțiile doctrinelor politice
• Conducerea, organizarea societății în baza
unui sistem de principii,
• Propune programe și valori de acțiune,
• Justifică, argumentează acțiunile, proiectele
politice ale unor lideri, partide politice,
• Susțin interesele unor persoane, grup politic,
• Influențează cursul politic al unui stat, sau
sistem politic.
Clasificarea doctrinelor:

I. Progresiste
Conservatoare
II. Democratice
Nedemocratice
III. De dreapta
De stânga
De centru
Trăsăturile doctrinelor politice
• Caracterul istoric
• Fundamentarea teoretică şi aplicarea practică
- discrepanţe
• Nu au caracter de universalitate
• Transferul de teze
Precursorii
Liberalismului (sec. XVIII)
• Th. Hobbes,
• J. Locke,
• Ch. Montesquieu,
• J. J. Rousseau,
• B. Constant
Trăsăturile liberalismului
• Liberté, égalité, fraternité (moto-ul rev, franc.)
• Limitarea puterii statului (rolul paznicului de noapte)
• Separarea puterii politice (alegeri libere şi alternative)
• Pluralismul politic;
• Teoria egalităţii tuturor în faţa legii
• Creşterea rolului societăţii civile care trebuie să
determină puterea politică
• Individualismul (interesul privat contribuie la realizarea
celui general)
• Inviolabilitatea proprietăţii private
• Economie de piaţă (Jeremy Bentham, Alexis
Tocquevile)
• (laisser faire, laisser passer)
• Libertatea neîngrădită a concurenţei
• Absenţa oricăror îngrădiri între muncă şi capital
• Împotriva politicii sociale active
• Toleranţa statului în raport cu diferite doctrine religioase
• Rezervaţi tradiţiilor şi obiceiurilor statului
• Critică naţionalismul, susţin internaţionalismul
Neoliberalismul (John Keynes “Sfârşitul lui laissez faire”
Franklin Delano Roosevelt “Noul curs”
cauza criza mondială (1929 - 1933)
• Acceptarea intervenţiei parţiale a statului în
economie
• Antietatism (împotriva extinderii rolului statului
în dom. social, economic)
• Legi antimonopol
• Impozitarea marelui business
• Antitotalitarism
• Programe sociale active
• Consens politic
• Stat al bunăstării sociale
Naţionalism - ideologie și politică derivate din
conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX
la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea
națiunilor și statelor naționale.
INTERNAȚIONALÍSM (fr.internationalisme)
•  1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber-consimțită
între națiuni, popoare, țări etc. egale în drepturi, în
scopul sprijinului reciproc.

• 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naționale


trebuie să fie subordonate unui interes general,
supranațional.
Franklin Delano Roosevelt
(1882-1945)
Programul “Noul curs”
“Prin garanţii legale şi măsuri penale statul va
împiedica strivirea celor slabi de către cei
tari”.
Precursorii conservatorismului –
englezul Edmund Burke “Reflecţii asupra revoluţiei
franceze”,
iezuitul francez Joseph de Maistre,
publicist german Adam Heinrich Müller,
cancelarul german Klemens von Metternich

•  celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea


Viconte de Falkland: „Atunci când nu este
necesar să schimbi ceva, este necesar să
nu schimbi nimic”
Conservatorismul (s. XVIII)
Cauza: reacţie la doctrina liberalistă şi programul lib.
• Critică revoluţiile, schimbările radicale, panaceele politice
• Adaptarea reformelor la condiţiile locale
• Apologet al trecutului, sistemului politic existent care este o
proprietate care trebuie păstrată şi transmisă
• Necesitatea de a respecta ierarhiile, instituţiile politice
• Atitudine pragmatică, soluţii în baza condiţiilor istorice,
prognozarea consecinţelor
• Înlocuiesc retorica libertăţii, voinţei populare cu judecată calmă
(Individul poate fi nesăbuit, mulţimea nechibzuită, iată de ce –
pragmatism politic)
Adepţi ai imobilismului, tradiţionalismului
Rezervaţi democraţiei (separarea puterii, alegeri)
• Supremaţia statului asupra individului
Alegeri cenzitare
• În plan intern: protecţionism economic, ordine,
stabilitate, armată puternică
• Politică externă dură
• Reforme lente, moderaţie în acţiuni
• Ierarhie socială
• Regim autoritar
• Valori supreme: familia (patriarhală), religia
(autoritatea biser.), proprietatea, istoria
Neoconservatorismul (Ronald Reagan, M.
Thatcher, H. Kohl)
cauza: reacţie la neoliberalism şi socialism
• Oponenţi ai neoliberalismului şi socialismului
• centralismul şi planificarea nu sunt remedii
pentru bunăstare
• Limitarea intervenţiei statului
• Critică politicile sociale (psihologia
întreţinutului)
• Stat de drept care va crea condiţii egale nu şi
rezultate egale
Socialismul (lat. socialis - al societăţii
lat. Societar - al colectivităţii, asociat al naţiunii
industriale)
Nivelurile socialismului:
• 1. reprezintă o doctrină politică
• 2. indică organizaţii, mişcări
• 3. reprezintă un sistem politic

Termenul utilizat în revista owenistă


“Cooperative magazine”(1827) ; apoi de
adepţii lui Saint-Simon “Le Globe” (1832)
Idei socialiste din antichitate-
contemporană
Thomas Morus (1478,Londra- 1535, Londra) avocat,
scriitor, om de stat, filosof umanist.
“Utopia” – societate ideală, democratică, funcţii eligibile,
femei cu drepturi, şcoală, lipsa proprietăţii private,
banilor, ordine, disciplină, toleranţa practicilor
religioase, munca obligatorie (6 ore), distribuirea
mărfurilor după necesităţi, lipsa exploatării.
• Tommaso Campanella (1568, Italia-1639, Paris),
filosof italian. “Oraşul soare” – avere comună, lipsa
proprietăţii private, munca obligatorie (4 ore).
Se dezvoltă în Europa (Franţa, Germania, Regatul
Unit) la finele sec. XVIII, ca o reacţie la
industrializare
• Principiile: adevăr social, libertate, egalitate
• Politic: înlăturarea capitalismului şi exploatării,
egalitate şi solidaritate socială, democraţie
directă,
• Economic: proprietate comună, control popular
asupra producţiei şi resurselor, colectivism
economic, combate individualismul,
• Social: egalitate în drepturi, universalism,
egalitate de şanse
Socialismul (Robert Owen - 1771–1859, poet, pictor, editor,
socialist; Charles Fourier-1772–1837, filosof, economist francez,
Anri Saint-Simon (1760-1825) filosof, sociolog, reformator
social, Pierre-Joseph Proudhon(1809-1865) economist, sociolog
francez)

Principii: transformarea societăţii prin reforme, intervenţia statului în


modelarea societăţii,
egalitate, fraternitate, adevăr social, prioritatea intereselor
comune asupra celor individuale,

• Socialismul – Marxismul (II jum. sec. XIX)


înc. sec. XX
• Leninismul Social-democraţia
Marxismul (K. Marx, F. Engels)
• Critică societatea capitalistă
• Combate exploatarea unei clase de către alta
• Alienarea muncitorilor este poliplanică
• Lupta de clasă – cheia înţelegerii istoriei
• Abolirea claselor
• Lichidarea proprietăţii private
• Economie planificată
• Politică socială activă
Social-democraţia (Karl Kautsky, Eduard
Bernstein)
• O economie de piața mixtă, cu prevederi legale pentru
protejarea muncitorilor, consumatorilor și întreprinzătorilor
mici;
• Un sistem complex de protecție socială, pentru a contracara
efectele sărăciei și pentru a proteja pe cei care nu pot să lucreze
într-un sistem de piață liberă (șomerii și pensionarii);
• impozitare progresivă, pentru a redistribui venitul într-o
societate;
• Un sistem de învăţământ și sănătate oferit de guvern (public),
finanțat din taxe;
• Condiții minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu
minim, protecție împotriva concedierii necinstite)
•Protecția mediului (deși multe partide social-
democrate nu pun accent pe politici ecologiste)
•Multiculturism, drepturile minorităților și o
politică relativ deschisă față de migrație
•O politică socială progresivă.
•Majoritatea partidelor social-democrate
susțin căsătoriile între persoane de acelaşi gen,
avortul și politicile liberale privind drogurile.
•O politică externă care promovează democrația,
protecția drepturilor
Fascismul (Benito Mussolini, Adolf Hitler)
antiliberalist, anticomunist
• Rasism (puritatea rasei), elita naţiei
• Şovinism; antisemitism
• Exaltarea misticismului
• Etatism mistic / stat puternic, bazat pe o cultură nouă
(cinstea şi morala sunt vicioase)
• Expansionismul (teoria spaţiului vital) “Şezutul acasă un
indiciu al decăderii” (Mussolini)
• Elitism politic
• Teoria supraomului (omul carismatic)
• Cultul personalităţii (supraaprecierea rolului personalit.)
• Cultul violenţei (supunere necondiţionată/ordine)
• Propaganda (aparat enorm)
• Stat corporatist (cooperare între instituţii si clase în numele
statului)
• Exaltarea rolului tineretului
• “o patrie, un conducător, un partid”
• Combate revoltele şi practica parlamentară
• Îngrădirea drepturilor (asociere, cuvânt, tipar, greve)
• controlul societăţii (SA – batalioane de asalt;SS – eşalon de
protecţie)
• Utilizarea simbolismului, mişcările de masă
• Baza socială – naţiunea, identitatea naţională – element unificator –
inspiră la mobilizare, solidaritate naţională
Feminismul – doctrina care recunoaşte
statutul problematic al femeii în societate şi
încearcă să restabilească un echilibru gender,
să schimbe lumea.
Scopul – combaterea dominaţiei bărbaţilor
Wolfstonecraft Mary (filosof, scriitoare
britanică) Justificarea drepturilor femeilor
(1792)
John Stuart Mill (filosof britanic) Supunerea
femeii (1869)
Disputa privind femeile – cca trei
secole (s. XV-XVIII)
• Sunt femeile oameni? Sunt o specie inferioară?
• Sunt femeile egale cu bărbaţii?
• Fem. o mişcare radicală (respinge feminitatea,
maternitatea, își doreşte dominaţia)?
• Trebuie să dispună de drepturi?
• Problema abordată de iluminism, mişcări
feministe, Revoluţia Franceză, care proclamau:
Libertate, egalitate, fraternitate
Programul iacobinilor (grup. Radical din
timpul rev.) la evoluţia cărora au contribuit
fem.
• decrete privind: dizolvarea cluburilor fem., interzicerea acestora de a
particip. la întruniri politice, scoase în afara legii reuniunile femeilor mai
mult de 5 persoane.
• Bărbaţii sunt cetăţeni, activitatea politică destinată lor.
În prezent este cert că:
universalul om, cuprinde şi femeia şi nu se acceptă discriminarea de gen;
Universalul femeie acceptă diversitatea din rândul femeilor (rasă, clasă
socială, naţionalitate etc.).
Din sec. XIX se caută soluţii de remediere a inegalităţilor
Idei ce ne ajută înţelegerea d. feministe
• Ideea de valoare egală (egalitatea; preocupările
tradiţionale ale femeilor nu sunt inferioare
preocupărilor tradiţional masculine)
• Critică privilegiul masculin (în sfera publică,
privată)
• critică ierarhiile (ierarhia de gen se intersectează cu
oricare altă ierarhie care sunt negate de fem.)
• Organiz. ai mişcării fem., datorită cărora problemele
femeilor au fost sensibilizate
Feminismul liberal:
sursa inegalităţii – regimul nedemocratic bazat pe
instituţii patriarhale, cultura patriarhală
Metode:
• lupta pentru drepturile omului şi a egalităţii de gen
• Reforma practicilor sociale, instituţiilor existente
• Accesul la învăţătură, politică, viaţa publică
• Militează pentru activismul feminin, implicare,
promovarea iniţiativei etc.
• Democratizarea societăţii
Feminismul marxist
• cauza- carenţele sistemului capitalist bazat pe
exploatare
• Înlăturarea sistemului burghez şi înlocuirea lui cu cel
socialist/comunist
Feminismul radical
• Critică cultura patriarhală care împarte inegal
drepturile, privilegiile şi puterea în funcţie de gen
• Familia - dezavantajează femeia material, profesional
• combate oprimarea femeilor, violenţei
• Separarea de clasa masculină
• Construirea unei culturi feministe, bazate pe
independenţa faţă de structura patriarhală
Istoria apariţiei
• Platon: femeile ar trebui să fie instruite pentru
conducere (Republica, Cartea V)
• Poeta Sappho (sec. VI î.Hr.) a condus o asociație
(reprezenta o școală de muzică, poezie, educaţie morală
afiliată cultului marii divinități Afrodita.
• Christine de Pisan (1365-1430, Querelle des Femmes)
pentru egalitate, împotriva misoginismului literaturii
vremii şi al autorităţii religioase.
• Concluzie: eforturile vremii nu au produs un program
politic, însă au formulat o perspectivă demnă de luat în
considerare.
• Christine de Pisan(pizan)(n. 1364 d. 1439) una din cele mai
mari scriitoare ale epocii medievale.
• Trăind la Paris și având rădăcini italiene.
• fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii
Veneția , Tommaso di Benvenuto da Pizzaro, Christine și-a
urmat tatăl în Franța, la Curtea Regală pariziană, unde însuși
regele l-a solicitat să-i fie psiholog, alchimist si astronom.
• La 15 ani s-a căsătorit, a avut trei copii. După moartea soțului,
la 24 de ani s-a apucat, să scrie pentru a-și câștiga existența,
lucru care, a propulsat-o printre cele mai înalte poziții la curte.
• a compus peste 300 de balade și multe alte poeme, câteva cărți
și povești, toate indicând încontinuu virtuțiile femeii și poziția
acesteia în societatea dominată de forța bărbaților.
Op.:
• Orașul Doamnelor
• Cartea celor trei virtuți (Comoara orașului
doamnelor) - vorbește despre povestea Ioana d'Arc
care celebrează apariția liderului feminin militar, care
a depus eforturi pentru a-și apăra țara, dar și propriul
sex.
Sec. XVII

(până în sec. XVII femeia - identificată cu natura,


biologul şi nu cu raţiunea)
Marie de Gournay, scriitoare franceză
Ana Maria von Schumann, poetesă, om de ştiinţă
german
– au contestat autoritatea tradiţională, instituţiile
tradiţionale de pe poziţiile raţionalismului feminist.
- Femeile au abilităţi, pot participa în varii activităţi
(econ, soc, pol, militar)
Mary Wollstonecraft, scriitoare, feministă engleză (s.
XVIII) “Vindication of Rights of Women”

• Combate necesitatea educaţiei diferite p/u


bărbaţi, femei
• Susține că abilităţi de mamă bună…pot fi
dobândite
• Contestarea rolurilor(b/f) impuse de societate
• Drepturi egale, recunoscute legal
• A deschis calea spre feminism
Andre Tiraquellus (1488-1558) filosof, jurist francez,
a criticat contractul de mariaj existent
Mary Wollstonecraft (1759-1797) - scriitoare britanică, filosof,
feministă.
A scris nuvele, tratate, o istorie a Revoluţiei
Franceze .
A Vindication of the Rights of Woman (1792)
A expus idei sub influenţa radicalismului
democratic a lui Rousseau şi a întregii mişcări
teoretice pentru drepturile universale ale omului
•Opta pentru o educaţie egală pentru B/F,
atitudine raţională faţă de femei/bărbaţi
•Egalitate în educaţie, în faţa legii, în politică
•Conservatorii britanici au etichetat-o: radicală
periculoasă (subminarea tradiţiei sănătoase), i-au
creat o reputaţie proastă
• lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă
vreme chiar de către mişcarea feministă britanică
(până în jurul lui 1880).
• Republica Franceză a fost primul stat din lume care a introdus
votul universal, la sufragiul din 1792 (doar pentru bărbaţi).
• Statele care au cea mai îndelungată şi neîntreruptă tradiţie a
votului universal sunt Franţa (1792) şi Elveţia (1848). 
• Noua Zeelandă a fost primul stat din lume care a introdus
votul universal pentru femei şi bărbaţi - 1893.
• În România, votul universal a fost introdus în 1918, iar
primele alegeri universale au fost în 1919. Femeile din 1938
(știutoare de carte), erau respectate censuri.
Marie Olympe de Gouges
scrieri feministe şi aboliţioniste  au avut o deosebită
influenţă
 În “Declaraţia drepturilor femeii şi
cetăţenei “(1791)
- A contestat practica autorităţii
masculine şi noţiunea de inegalitate
între femei şi bărbaţi.
- ghilotinată în timpul Terorii  pentru
atacurile ei la adresa regimului
lui Maximilien Robespierre (care
stabilise regimul terorii 1793-1794) şi
pentru relaţiile ei strânse cu
Girondinii (poziții moderate,
împotriva exceselor revoluției ).
Etapele feminismului
1. s. XIX-1930 – Susan Anthony, Lucy Stone; apariţ. mai multe
mişcări fem. şi luări de poziţie, au condus la diverse
schimbări sociale. Scopul – recunoaşterea egalit fem.;
garantarea egalităţii în faţa legii.
• dreptul la vot în Europa şi SUA,
• dreptul la muncă decentă în Rusia – efortul Al. Kolontai
(marxistă),
• libertatea sexuală/control asupra propriului corp în SUA –
Emma Goldman (anarhistă), critica instituţiile statului şi a
căsătoriei
• Cereau acces la educaţie
• Reforme legale care să le dea drept de proprietate, moştenire
Au obţinut: emanciparea fem.; includerea fem în umaninitatea
raţională, recunoaşterea ca fiinţe egale.
II etapă (1930-1980)
scop: integrarea fem. ca parte a peisajului social,
schimbarea culturii patriarhale
Betty Friedan “Capcana femeii”; Simone de Beauvoir
“Al doilea sex”; Kate Millet “Sexual Politics”,
• Dreptul de a vota în alegeri naţionale (SUA, 1920;
Suedia, 1921; Anglia, 1928; Franţa, 1945)
• Au obţinut condiţii de muncă mai bune (salarii,
concedii de maternitate)
• Legislaţia muncii (protecţia muncii femeilor,
interzicerea m. copiilor, acceptarea femeii în domenii
refuzate anterior, remunerări egale)
• Legislaţia privind căsătoria (M.Brit, FR, Suedia, SUA)
• Acceptarea la scară largă -- studii superioare
Rolul val II
• Ieşirea femeii din spaţiul casnic
• Accesul la profesii refuzate anterior
• Obţinerea tratamentului nediscriminatoriu la locul
de muncă (interzicerea hărţuirii sexuale)
• Aducerea în spaţiul public subiecte tabu
(sexualitatea femeilor, relaţia bărb/fem,
importanţa dimensiunii erotice a vieţii, înlăturarea
dominaţiei sexuale masculine (abuz, viol,
pornografia etc.)
Etapa III (1960/70 - prezent)

• Critică discriminarea fem. de pe poziţii rasială,


naţională, religioasă
• Eliberarea de constrângeri ideologice
• Susţin diferite mişcări pentru drepturile omului