Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cephalus trichiuris care pătrunde în organismul uman prin intermediul mecanismului fecalo-oral, caracterizându-se clinic prin simptome de dereglare a tractului d
mm, femela este mai mai mare și m ăsoar ă 35-50 mm. Ei includ o parte anterioar ă cefalic ă efilat ă , de aproximativ 100 μ
efilate și lungimea total ă a viermelui este de 3/5 pentru mascul și 1/2 pentru femel ă. Parazitul are extremitatea poster
este prev ăzut ă cu o lancet ă minuscul ă. Esofagul este foarte lung, ocupând aproximativ dou ă treimi din lungimea corp
arțial musculoas ă și lipsit ă de stihocite.
ulare și neglandulare subiacente. Aceast ă banda bacilară specializată a epidermului este tipică pentru ordinul Trichin
a un rol în formarea cuticulei și depozitarea alimentelor.
de fe ței dorsale; are doar un singur testicul și un singur spicul de 2 mm lungime, înconjurat de o teac ă sau prepu ț acop
or țiunii îngro șate a corpului, aproape de jonc țiunea dintre esofag și intestin; uterul este torsadat și con ține numeroase
r ă 50-65 × 23-30 μm, posed ă o coaj ă groas ă brun ă și un dop mucos la cei 2 poli, oferindu-le un aspect de "l ămâie". Ele
Tricocefalii sunt paraziți ai intestinului gros și mai ales a cecului și apendicelui la mamifere.
Rezervorul de paraziți al Trichuris trichiura este reprezentată în special de om și mai rar de maimuțe și lemurieni.
Găinile și porcii pot servi probabil ca gazde intermediare. Trichuris trichiura poate aparent supraviețui și să se
reproducă la câini; accesul câinilor la fecale umane poate duce la diseminarea de către câini a T. trichiura.
Tricocefalul porcului, Trichuris suis, și tricocefalul câinelui, Trichuris vulpis, pot rareori contamina omul.
Există, pe de altă parte, alte rezervoare ale paraziților în funcție de speciile de tricocefali: Trichuris affinis la ovine și
caprine, Trichuris unguiculata la iepurele de casă și la iepurele sălbatic, Trichuris muris la șoareci.
Ciclul de viață
ate în materiile fecale, con țin numai o celul ă și nu sunt, prin urmare, infestante.
e calde, e suficient doar 3-4 s ăpt ămâni pentru embrion ca s ă ajung ă la talia sa definitiv ă. Datorit ă cojii groase care îl
te +52° C ele pier. Oul infestant con ține o larva (aflat ă în stadiul L 1 larvar).
minate sau în apa murdar ă sau prin intermediul mâinilor murdare sau prin geofagie, în special în rândul copiilor. Rolul
zarea). Larvele cresc și năpârlesc de 3 ori, formând 3 stadii larvare succesive (L 2, L3, L4). Stadiul larvar L4 se transform
servațiile făcute la animalele sunt controversate: există o fază tranzitoriei în timpul căreia larvele penetreaz ă în muco
e superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilat ă anterioar ă și s ăp ă un tunel în interiorul epiteliului cu ajuto
facilitând copula ția și ponta. Extremitatea anterioar ă sub țire r ămâne înglobat ă în mucoasa intestinului, și viermele în
pot supravie țui în organismul uman mai mul ți ani.
Fiziopatologie
le masive este implicat și ileonul sau colonul în întregime, inclusiv rectul. Destul de frecvent parazi ții p ătrund și în ape
lor lezate. În infec țiile masive îns ă, penetrarea viermilor adul ți în mucoasa intestinal ă antreneaz ă o inflama ție, cu o in
te și alte celule atunci când ei reu șesc s ă penetreze sub membrana bazal ă. Tricocefalii consum ă aproximativ 0,005 ml
mai multe ori nesemnificativ ă. Îns ă hematofagia poate fi responsabil ă de spolierea sangvin ă și anemie, în special în in
de alt ă parte, iritarea termina țiilor nervoase poate provoca un hiperperistaltism intestinal, și va fi responsabil ă de un p
oare intestinale ( Entamoeba histolytica), care provoacă ulcerații. Infestarea cu Trichuris trichiura poate exacerba coli
marea unui complex celular pentru prezentarea antigenului: celula prezentatoare de antigen - limfocitul B - limfocitul T
G4, și IgE. Se remarc ă, de asemenea, produc ția de citokine, din care interleukina 10 și factorul de necroz ă tumoral ă α
mastocitelor și produc ția de histamin ă, concentra ția forte de IgE) nu sunt suficiente pentru a antrena expulzarea vier
de incubație
de incubație la om nu a fost publicată. Ouăle de Trichuris trichiura apar în fecale la 2-3 luni după ingerarea ou ălor.
Tablou clinic
Există o corelație puternică între severitatea simptomelor și numărul de paraziți care infecteaz ă pacientul. Se
disting trei grade de infestare:
• infestare redusă: <100 viermi – de obicei asimptomatică
• infestare medie: 100-200 de viermi – simptomatică (tulburări digestive - dureri abdominale, diaree rareori
sangvinolentă, vome, fatulență, balonării intestinale, uneori cefalee, astenie, pierdere în greutate)
• infestare severă: > 200 viermi – sindromul dizenteric tricocefalic clasic (diaree mucosangvinolentă, dureri
abdominale, tenesme, pierdere în greutate, ca șexie, anemie sever ă, prolaps rectal)
Alte manifestări. Pot fi observate foarte rar erupții cutanate eritematopapuloase pruriginoase
generalizate, leziuni eczematoase și crize de urticarie. A fost raportat un caz de anemie hemolitic ă cu
test Coombs negativ și o hematurie macroscopică asociată cu o infec ție masivă cu Trichuris trichiura.
Diagnosticul:
Diagnosticul parazitologic direct.
Evidențierea ouălor.
coproparazitologic al scaunului. Ou ăle au o forma destul de caracteristic ă: sunt ovoide, de culoare galben-portocaliu,
utilizate în mod curent. În infec țiile slabe se impune folosirea tehnicilor de concentrare, în special tehnica Kato-Katz
coasa intestinală pot fi observa ți în timpul unui examen endoscopic al colonului (colonoscopie, sigmoidoscopie) și să f
ul poate fi stabilit la un examen histologic al pieselor anatomice, mai ales al apendicelui sau mucoasei intestinale.
menea colectați în scaun dup ă un tratament antihelmintic. Tricocefalii sunt expulza ți în a 2-6 zi dup ă prima doz ă de m
rmite un diagnostic pozitiv al tricocefalozei. Persoanele infectate cu Trichuris trichiura prezintă un nivel semnificativ
anti- Trichuris trichiura. O hipereozinofilie sanguină moderată a fost observată în faza de invazie, atingând maximumu
Diagnosticul diferențial
• Anchilostomiaza
• Amibiaza
• Giardiaza
• Apendicita acută
• Anemia cronică
• Gastroenterită
Tratamentul
zei sunt folosi ți: deriva ții de benzimidazol (mebendazolul, flubendazolul, albendazolul), ivermectina, nitazoxanida, pira
pra nematozilor, eficien ți împotriva viermilor adul ți și stadiilor larvare. Se leag ă de tubulina nematodului, inhibând astf
a crescut ă de glicogen helmintic și privarea viermilor de principala lor surs ă de energie, antrenând moartea parazitulu
lor clinic ă și biologic ă este excelent ă în cure scurte. Efectele adverse sunt u șoare și tranzitorii: disconfort gastrointe
e 200 mg/zi timp de 3 zile.
te slab absorbit și î și exercit ă activitatea sa antihelmintic ă direct în lumenul intestinal. Albendazolul este recomandat
ii: femei gravide, în timpul nașterii, în timpul alăptării
ă. Acest medicament, întrerupe neurotransmisia indus ă de acidul gama-aminobutiric (GABA), induce o paralizie muscu
e, u șoare și tranzitorii: tulburări gastro-intestinale (greață, constipație, diaree ), tulburări neurologice (amețeală, somn
meile care al ăpteaz ă și la copii cu greutate mai mic ă de 15 kg . Se recomandă într-o cură de 200 μg pe kg și pe zi timp
Prevenția