V E

I T I
N U C
IU D
Ţ O
O R
N T
IN
Hazard – terminologia are la bază cuvântul arab “al-
zahr”=joc de zaruri.

DEX – “împrejurare sau concurs de împrejurări

(favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne
în general necunoscută; întâmplare neprevăzută,
neaşteptată”.

Petit Larousse (1994) – cause imprévisible et

souvent personifiée, atribuée à des évènements
fortuits ou inexplicables. Évènement imprévu
heureux ou malheureux.

Probabilitatea producerii unui fenomen care

antrenează efecte negative asupra vieţii oamenilor
şi bunurilor materiale.
Risc

DEX – “posibilitate de a ajunge într-o

primejdie, de a avea de înfruntat un
necaz sau de suportat o pagubă;
pericol posibil. – (it. risco)”.

Petit Larousse (1994) – “danger

inconvénient plus ou moins probable
auquel on est exposé”.
Se remarcă o oarecare sinonimie între cele
două noţiuni? FALS!

Hazardul se referă la manifestarea

fenomenologică a obiectelor şi proceselor,
la dinamica acestora (inundaţii, alunecări
de teren, tornade, avalanşe, tsunami, etc.)
care comportă necunoscute induse de
numărul foarte mare de variabile care
controlează aceste fenomene şi mai ales de
efectele acestora în mediu.

Riscul – reprezintă o categorie de stare

subliniind conjuncture relaţiei hazard şi
Viziunea negativistă a societăţii asupra
fenomenelor de tip hazard este în
contradicţie cu accepţiunile ştiinţifice ce
privesc sistemele dinamice.

Este necesară o reconsiderare a naturii şi

rolului hazardului în desfăşurarea
fenomenelor naturale.

Autori ca: H. Poincare, W. Heisenberg, St.

Lupaşcu, L. de Broglie, R. Thom, J. Monod,
I. Prigogine, subliniază caracterul de
necessitate al hazardului ca moment
Hazardele intervin în punctele de bifurcaţie ale
traiectorilor evolutive ale sistemelor dinamice (vezi
tipuri de echilibre)!!

Hazardele constituie expresia necesităţii în procesele

evolutive.

Asumarea riscului poate avea loc pe cale raţională. De

cele mai multe ori asumarea riscurilor se realizează
prin acceptarea (fortuită sau instinctuală) şi
respectiv prin ignorarea efectelor posibile rezutate
din apariţia fenomenului de tip hazard.

Riscul odată asumat (fie pasiv sau pe cale activă)

poate genera hazarde induse.
Senzitivitatea reprezintă măsura (viteza)
în care sistemele geografice în
totalitate sau numai un element al
acestora se modifică în urma unui
factor de stress.

Acestă calitate este un rezultat atât al

caracteristicilor interne ale sistemelor
(alcătuire, structurare, funcţionalitate)
cât şi al magnitudinii factorilor de
Rezilienţa reprezintă capacitatea
sistemului de a-şi menţine
integritatea structurală şi
funcţională (rezistenţa), precum şi
viteza de revenire la condiţii de
echilibru anterioare momentului
perturbator prin asimilarea
perturbaţiilor. În cazul în care
răspunsul la perturbaţii este
redus se instalează riscul;
Fragilitatea reprezintă un indicator
rezultat din asocierea senzitivităţii şi a
rezilienţei. Fragilitatea va fi cu atat mai
mare cu cât ecartul invers proporţional
dintre cele două mărimi va fi mai mare.

Senzitivitate ridicată - rezilienţă redusă

= fragilitate ridicată.

În practică înţelegerea acestor relaţii

este foarte importantă; uneori sisteme
cu rezilienţă iniţial ridicată, prin
Vulnerabilitate (V) – susceptibilitatea sistemelor naturale şi
antropice de a suferi pagube la nivel individual şi/sau
colectiv.

Vulnerabilitatea – un rezultat al susceptibilităţii în urma unui

risc asumat. Vulnerabilitatea sistemelor este în relaţie cu
senzitivitatea, rezilienţa şi fragilitatea acestora. Marimea
ei depinde de numeroşi factori: caracteristicile
environmentale, atributele demografice, relaţiile sociale,
economice, politice, performanţa instituţională, nivelul de
dezvoltare tehnologică şi politicile decizionale în adoptate
în gestionarea riscurilor.

Gradul de vulnerabilitate al unei suprafeţe (sistem) este

determinat de intensitatea fenomenului extrem care
afectează sistemul precum şi de durata expunerii acestuia.

Vulnerabilitatea este în mod obişnuit privită prin prisma

pragmatismului uman – “vulnerabilitatea versanţilor la
procesele de deplasare în masă pe versanţi” !! – acestea
reprezintă modalităţi de adaptare a versanţilor la
transformările de ordin tectonic sau climatic.
Factorii care determină vulnerabilitatea pot fi de
ordin:
-morfologic
-climatic
-hidrologic
-pedologic
-antropic
-complex

Factorii aceştia pot fi foarte diferiţi în funcţie de

contextual geografic, social-economic şi de
magnitudine a hazardelor. Rezultă că
vulnerabilitatea se caracterizează prin trăsături
spaţiale diferite.
UNWFP (United Nation World Food Programe)
şi FAO (Food and Agriculture Organization)
definesc vulnerabilitatea prin luarea în
considerare a acelor factori care determină
nesiguranţa resurselor de hrană pentru
diferitele comunităţi umane.

Intergovernamental Panel for Climate Change

(IPCG) defineşte vulnerabilitatea ca fiind
“nivelul la care un anumit sistem social sau
natural este capabil să susţină pagubele
provocate de schimbările climatice”.
Teminologia UNESCO

Hazard Natural (H) – probabilitatea apariţiei într-o perioadă de timp specifică şi

într-un teritoriu dat a unui fenomen potenţial dăunător.

Vulnerabilitate (V) – gradul de degradare, pierdere, distrugere a unui element

sau a unui set de elemente supuse riscului rezultând din suprapunerea unor
fenomene naturale de o anumită magnitudine. Se exprimă pe o scară de la 0
(nici o degradare) la 1 (degradare totală).

Risc Specific (Rs) – gradul de pierdere, distrugere, estimat cauzat de un fenomen

natural particular. Poate fi exprimat ca un raport între H/V.

Elemente supuse riscului (E) – se înţelege populaţia, proprietăţile, activităţile

economice (incluzând aici şi serviciile publice) supuse riscului într-un areal
dat.

Riscul Total (Rt) – reprezintă numărul total estimat de vieţi pierdute, persoane
rănite, proprietăţi afectate sau distruse, activităţi economice afectate, datorită
unui fenomen natural particular. Se exprimă ca raport între riscul specific (Rs)
şi elementele supuse riscului (E).

Ca urmare:
Rt = (E) x (Rs) = (E) x (H x V)
Impactul environmental – consistă în modificările de ordin fizic, b
iologic şi social, pe care intervenţia umană le produce asupra
environmentului. Astfel impactul reprezintă produsul activităţii
umane asupra resurselor geomorfologice. În general scoarţa de
alterare şi solurile nu pot fi reînnoite (cel puţin la scara istoriei
umane). De asemenea utilizarea excesivă a aluviunilor de râu sau
construcţia unor baraje a determinat adânciri sau înălţări ale
nivelelor de bază locale ceea ce a dus la modificări în dinamica
versanţilor. Impactul poate fi evaluat în termenii:
-magnitudinii, care consistă în schimbările cuantificabile asupra
environmentului,
-extensiei, care se referă la aria implicată,
-duratei, care se referă la persistenţa schimbărilor în timp,
-momentului, în care impactul se produce,
-probabilităţii de a se întâmpla,
-reversibilităţii, care reprezintă posibilitatea ca o situarţie
environmentală se poate întoarce la condiţiile de preimpact,
-sinergiei situaţiilor de impact,
-mitigaţiei.
Putem defini impactul ca o consecinţă a activităţii umane asupra unei
resurse geomorfologice, pe când riscul ca o consecinţă a
hazardurilor geomorfologice într-o arie de vulnerabilitate.
Riscul Geomorfologic reprezintă de fapt riscul natural în conexiune cu
hazardul geomorfologic. Termenul se referă la probabilitatea ca anumite
consecinţe economice şi sociale reflectate în instabilitatea geomorfologică
a unui fenomen să depăşească un prag. Asa încât, riscul geomorfologic
reprezintă produsul hazardului geomorfologic şi vulnerabilitatea
economică şi socială a unui areal.

Vulnerabilitatea se referă în mod particular la un areal cu populaţie şi

infrastructură economică şi socială. Evaluarea riscului trebuie să includă
analiza tuturor structurilor existente şi construite de om într-un areal dat,
şi să ia în considerare extensia pe care un fenomen geomorfologic o poate
lua (ex: o alunecare este un hazard care nu implică un risc într-un deşert,
dar prezintă un grad de risc foarte ridicat într-o arie dens populată sau cu
obiective economice). Aşa că evaluarea riscului trebuie să includă şi
posibilitatea realizării unor obiective social economice (planning).

Gradul de vulnerabillitate este un parametru care poate să scadă într-o

regiune cu:
un anumit grad de educaţie environmentală, apărare civilă, prevenire şi
tehnici de monitorizare a fenomenolor care pot să includă un risc.

Pentru diminuarea riscului natural intervenţia este posibilă înaintea

hazardului şi vulnerabilităţii. De aceea diminuarea riscului trebuie să
devină una dintre priorităţile politicii de planning.
Eroziunea este o funcţie a erozivităţii şi erodabilităţii.
Eroziunea = f (Erozivitate şi Erodabilitate)

Erozivitate – reprezintă abilitatea potenţială a unui proces de a cauza

eroziune.

Erodabilitatea – reprezintă vulnerabilitatea unei suprafeţe la eroziune.

Erodabilitatea poate fi înţeleasă prin prisma a două abordări 1.
caracteristicile fizice şi chimice ale suprafeţei respective şi 2.
modalitatea de intervenţie asupra suprafeţei respective şi
managementul acesteia.

Ex: U.S.L.E. = Universal Soil Loss Equation - în cazul solurilor.

USLE este exprimat ca: A = f (RKLSCP)

-A – pierderea de sol
-R – factorul de erozivitate al ploii
-K – factorul de erodabilitate al solului
-L – factorul de lungime al versantului
-S – factorul de pantă al versantului
-C – factorul de management al utilizării terenului
-P – factorul de control al eroziunii efective
DEX

Dezastru - calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie,

năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd,
pustiire, sinistru, urgie. Implică un impact sporit al
fenomenului extreme asupra geosistemului
concretizat în pagube materiale şi pierdere de vieţi
omeneşti.

Catastrofă - eveniment tragic de mari proporții, cu

urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire,
calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat.
catastropha.

Deşi este sinonim cu dezastru, catastrofa implică o

generalizare a efectelor distructive majore care