CONSTRUCŢII

DIN LEMN

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA

CONSTRUCŢIILE DIN LEMN
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 2
Sortimentele de material lemnos folosite în construcţiile din
lemn sunt limitate ca secţiune şi lungime şi nu satisfac
cerinţele practicii. Elementele de construcţii din lemn se
realizează în funcţie de posibilităţile de livrare a cherestelei,
în general fiind necesară îmbinarea pieselor de cherestea. *
1. Clasificarea îmbinărilor:
după rolul îndeplinit: - de prelungire;
- de solidarizare;
- îmbinări în noduri.

Fig. 1: Moduri de îmbinare:

a – de prelungire;
b – de solidarizare;
c – în noduri.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 3
după natura solicitărilor:
solicitate la strivire şi forfecare (prin chertare);
solicitate la încovoiere şi strivire (cu tije cilindrice sau lamelare);
solicitate la forfecare (încleiate);
solicitate la smulgere (cu şuruburi şi cuie);
solicitate la întindere (piese metalice – juguri);
legături de siguranţă (buloane, scoabe, cuie).
după modul de execuţie:
în fabrici sau ateliere specializate;
pe şantier.
Cu excepţia îmbinărilor încleiate, toate tipurile de îmbinări
cedează în timp sub solicitări:
dacă cedarea se produce progresiv ca urmare a creşterii
deformaţiilor plastice, îmbinarea se consideră cu legături
flexibile (elastice) – legăturile sunt solicitate la încovoiere, iar
piesele din lemn la strivire;
dacă cedarea se produce brusc, îmbinarea se consideră cu
legături rigide – forfecare, pericolul cedărilor neavertizate este
foarte mare (atenţie la chertări sub unghiuri mici, chertări
imprecise la îmbinări frontale ortogonale cu prag dublu sau
centrări incorecte ale nodurilor de reazem).
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 4
2. Reguli de realizare a legăturilor într-o îmbinare:
legăturile să fie de acelaşi tip şi să aibă aceleaşi caracteristici
pentru a permite uniformizarea eforturilor;
aşezarea legăturilor în îmbinare să fie simetrică în raport cu axa
elementului;
să se poată executa mecanizat, asigurându-se precizia necesară;
să se asigure o vizitare uşoară a îmbinării şi posibilităţi de
intervenţie pentru reparaţii;
calculul se face pentru capacitatea portanta a barei, admiţându-se
o repartizare a eforturilor în îmbinare proporţional cu numărul şi
capacitatea legăturilor;
efortul efectiv din îmbinare trebuie să fie mai mic decât capacitatea
portantă a pieselor îmbinate.

3. Alcătuirea şi calculul îmbinărilor cu chertare:*

Sunt cele mai vechi tipuri de îmbinări: asigură transmiterea
efortului de la o piesă la alta direct prin suprafaţa de contact
prelucrată corespunzător. Legăturile folosite (cuie, scoabe,
buloane, etc.) au rol de siguranţă, prevenind eventuala
deplasare a pieselor îmbinate. După realizarea contactului
între suprafeţele care transmit efortul, deformaţiile au valori
reduse iar îmbinările pot fi considerate rigide.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 5

Clasificarea legăturilor prin chertare:

chertare frontală:
- ortogonală;
- cu prag simplu;
- cu prag dublu;
- cu 3 suprafeţe de rezemare;
- după bisectoare;
- normală la suprafaţa de forfecare.
- chertare laterală;
– îmbinări cu cep.*

Fig. 2: Chertare frontală ortogonală.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 6

Fig. 3: Chertare cu prag simplu.

Fig. 5: Chertare cu 3 suprafeţe de rezemare:

a. cadru de lemn;
b. fermă cu talpa superioară frântă.

Fig. 4: Chertare cu prag dublu.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 7

Fig. 6: Chertare după bisectoare.

Fig. 8: Chertare laterală.

Fig. 7: Chertare normală la suprafaţa de forfecare.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 8

Fig. 9: Îmbinări cu cep:

a. cu cep ascuns şi umăr; b. prin suprapunere şi cep ascuns;
c. cu cep străpuns şi bulon; d. cu cep plat înclinat
e. cu umăr drept şi cepuri rotunde; f. cu umăr înclinat şi cepuri rotunde.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 9
4. Alcătuirea şi calculul îmbinărilor cu pene:
Penele se folosesc la realizarea unor elemente cu secţiunea
compusă şi sunt de formă: prismatică, inelară etc., montate în
locaşuri amenajate în prealabil sau neamenajate, având rolul de a
împiedica deplasarea reciprocă a pieselor componente, lucrând în
general la strivire sau forfecare.

Clasificarea penelor:
după materialele din care sunt realizate:
- lemn;
- metal;
- mase plastice;
după forma lor:
- prismatice;
- inelare;
- netede;
- cu dinţi;
după modul de realizare a îmbinării:
- introduse în locaşuri pregătite;
- prin presare.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 10
Caracteristic penelor este că dau împingeri transversale, pentru
preluarea lor eficientă fiind necesare buloane şi anumite
dimensiuni constructive ale acestora şi ale chertării (lp>5hc).
Îmbinări cu pene prismatice din lemn:
se recomandă numai la construcţii provizorii;
în funcţie de direcţia fibrelor penelor în raport cu direcţia
fibrelor pieselor îmbinate, penele prismatice din lemn pot fi:
- transversale
- longitudinale orizontale;
- longitudinale înclinate;
se prevăd obligatoriu buloane de strângere (calculate la
întindere);

Fig. 10: Modul de lucru al unei pene

prismatice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 11
Calculul întinderii în bulon:
hc (h  a 0 )
Q p  Nb  Tp  ; Q p  Nb  Tp  c
lp lp

Fig. 13: Pene longitudinale oblice.

Fig. 11: Pene duble transversale.

Fig. 12: Pene transversale şi bulon. Fig. 14: Pene longitudinale drepte.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 12

Fig. 15: Utilizarea penelor:

a. înnădire cu pene transversale;
b. grindă compusă cu pene transversale.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 13
Îmbinări cu pene metalice inelare:
pene din fontă în formă de disc;
pene inelare netede sub formă de inel închis;
pene inelare netede sub formă de inel cu tăietura.

Fig. 16: Tipuri de pene metalice inelare:

a. în formă de disc (din fontă);
b. inel închis;
c. inel cu tăietură.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 14

Fig. 18: Pene inelare.

Fig. 17: Tipuri de pene inelare.

Fig. 19: Locaşuri pentru pene
inelare.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 15
Calculul constă în determinarea efortului admisibil pentru o singură
pană:
- din condiţia de strivire: Tps  dp  hp   as(a) ;
2    dp
- din condiţia de forfecare: Tpf  a ;
4

Fig. 20: Inele Appel şi Rigling:

a. alcătuire;
b. montajul semi-inelelor.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 16
Îmbinări cu pene metalice cu dinţi sau ghiare:
Calculul se face cu relaţia empirică:
Tp  d a  200 ;

Fig. 21: Tipuri de pene cu dinţi sau ghiare (crampoane).

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 17

Fig. 23: Exemplu de montaj al penelor.

Fig. 22: Pene cu dinţi sau ghiare.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 18
5. Îmbinări cu tije:
Tijele folosite în construcţiile din lemn sunt piese care asigură
împiedicarea deplasării reciproce a pieselor de îmbinat şi lucrează
în general la încovoiere.
Clasificarea tijelor:
după materialul folosit:
- lemn;
- metal;
- mase plastice;
după formă:
- cilindrice (buloane, cuie, şuruburi pentru lemn, dornuri);
- lamelare (plăcuţe din lemn de esenţă tare sau metal);
după modul de execuţie:
- introduse în locaşuri pregătite;
- prin batere
- prin înşurubare;
după numărul planurilor de lunecare:
- una, două, etc. secţiuni de forfecare;
după modul de solicitare (deformare) a tijei şi numărul pieselor
îmbinate:
- simetrice;
- nesimetrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 19
Distrugerea unei îmbinări cu tije: forfecarea tijei sau
forfecarea şi despicarea lemnului;
Îmbinări cu tije cilindrice:

Fig. 24: Îmbinări cu tije:

a. simetrice;
b. nesimetrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 20

Fig. 25: Modul de cedare a unei îmbinări cu tije cilindrice:

a. cedare prin depăşirea presiunii pe gaură într-o piesă;
b. cedare prin depăşirea presiunii pe gaură în ambele piese;
c. cedare prin formarea unei articulaţii plastice în tijă în dreptul unei piese;
d. cedare prin formarea unei articulaţii plastice în tijă în dreptul ambelor piese;
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 21
Se determină efortul admisibil al tijelor din condiţia de strivire a
lemnului şi din condiţia de încovoiere (se dau aceste eforturi
admisibile în funcţie de esenţa lemnului folosit, umiditate,
temperatură, unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia
fibrelor, numărul secţiunilor de forfecare, etc. – tabele!;
Dispunerea tijelor cilindrice în îmbinare se face la astfel de
distanţe încât să nu permită distrugerea tijei la încovoiere sau
strivirea şi despicarea lemnului – tabele!;

Fig. 26: Dispunerea tijelor pe un număr par de rânduri longitudinale.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 22

Fig. 27: Număr par sau impar de rânduri (a. în zig-zag; b. în diagonală).

Fig. 28: Distanţe minime de aşezare a tijelor.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 23
Cuiele cu diametrul de max. 6 mm se bat direct; peste acest
diametru, se face o gaură în prealabil cu diametrul de 0,9 din
diametrul tijei;
Lungimea de calcul a cuielor se determină scăzând din lungimea
efectivă, 1,5 d (pentru vârful cuiului) + 2 mm (pentru fiecare
rost străbătut);
Pentru îmbinări cu eclise se folosesc obligatoriu buloane;
Pentru solicitări dinamice se folosesc şuruburi pentru lemn
(holtz-şuruburi).

Fig. 29: Modul de stabilire a lungimii cuiului.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 24
6. Îmbinări cu pene (tije) lamelare (plăcuţe):

Tijele lamelare din oţel, lemn de stejar sau alte specii de foioase
tari se folosesc la realizarea grinzilor cu secţiune compusă,
solicitate la încovoiere sau la încovoiere cu compresiune, cu
scopul de a împiedica deplasarea reciprocă a elementelor în
sens longitudinal.

Îmbinările cu tije lamelare au o comportare foarte bună datorită

rigidităţii lor mai reduse şi posibilităţii unei execuţii mai precise
(mecanizate) a chertărilor.

Datorită aşezarii în secţiune, tijele lamelare lucrează la

încovoiere, strivire şi forfecare normal pe fibre, iar piesele de
îmbinat, pe porţiunea dintre plăcuţe, lucrează la forfecare şi
strivire în lungul fibrelor.

Calculul îmbinărilor cu tije lamelare se face, principial, la fel ca

pentru tijele cilindrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 25

Dacă se folosesc tije lamelare din alte specii sau dacă intervine
influenţa umidităţii şi a altor factori, se aplică coeficienţi de
corecţie (întabulaţi!);
Din condiţia de egală rezistenţă a tijelor lamelare din lemn, din
condiţia de strivire, încovoiere şi forfecare a pragului dintre
două tije lamelare, rezultă distanţa dintre tije, care trebuie să
fie cel puţin 2hp sau 9p.

Fig. 30: Îmbinări cu placuţe elastice din lemn de stejar:

a. când lăţimea grinzii este mai mică de 15 cm;
b. când lăţimea grinzii este mai mare de 15 cm.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 26
7. Piese şi elemente metalice folosite la îmbinări:
Dimensiunile minime ale pieselor metalice se iau luând în
considerare coroziunea lor în timp, impunându-se pentru
piesele cu secţiunea circulară un diametru minim de 12 mm, iar
pentru cele din oţel lat o grosime minimă de 6 mm.
Tiranţi – sunt utilizaţi la tălpile inferioare ale arcelor şi fermelor
din lemn, sau diagonale ale fermelor, precum şi la realizarea
unor dispozitive de susţinere solicitate puternic la întindere.
- întinderea tiranţilor se realizează prin strângerea piuliţelor
prevăzute de obicei la ambele capete sau prin introducerea unui
manşon de strâns cu filet stânga – dreapta;

Fig. 31: Îmbinare tirant:

a. tirant din oţel rotund + tachet şi plăcuţe metalice;
b. tirant din oţel rotund + contra-placă.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 27

- în cazul în care transmiterea eforturilor se face prin doi sau

mai mulţi tiranţi, trebuie să se ţină seama de posibilitatea
suprasolicitării unuia dintre tiranţi, prin introducerea unui
coeficient de corecţie ka;
- pentru cazul utilizării a 2 sau 3 tiranţi: ka = 0,8;
- calculul tiranţilor se face cu relaţia:
N
Tai  t  k a   at
An
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 28

Scoabe – sunt realizate din oţel rotund sau pătrat de 10-18 mm

grosime.
- scoabele se folosesc în general pentru construcţii provizorii;
- efortul admisibil al unei scoabe, în cazul introducerii prin
batere, când lungimea de încastrare este de minim 6-7 ds, poate
fi considerat egal cu efortul admisibil al unui bulon cu acelaşi
diametru.

Fig. 32: Îmbinări cu scoabe. Date constructive.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 29

Juguri metalice şi zbanţuri – se utilizează, în general, la

realizarea îmbinărilor în noduri, pentru îmbinările de prelungire
supuse la compresiune şi încovoiere sau pentru susţinere.
- forma jugurilor este dată, în general, de natura îmbinării;
- calculul jugurilor curbe se face considerându-se eforturile de
strivire s uniform distribuite pe suprafaţa diametrală;
- calculul zbanţurilor presupune şi verificarea strivirilor care se
produc pe faţa teşită a pieselor din lemn îmbinate.

Fig. 33: Juguri şi zbanţuri din oţel.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 30

Piese metalice speciale – se utilizează la îmbinarea barelor

drepte în noduri.
- permit simplificarea montajului şi reducerea înălţimii
construcţiei;
- piesele metalice de acest tip sunt realizate de diferite tipuri şi
cu profilări diverse, din oţeluri speciale, protejate la coroziune,
de obicei prin zincare.

Fig. 34: Plăci metalice cu cuie şi/sau ghiare:

a. Tip “Twinaplate”;
b. Tip “Gang Nail”;
c. Tip “Menig”.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 31

Fig. 35: Corniere pentru îmbinări riglă-stâlp.

Fig. 36: Piesă de rezemare pentru grinzi.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 32

Fig. 37: Piese de legătură pentru grinzi.

Fig. 38: a. Piese de continuizare la grinzi.

b. Piese de legătură înglobate.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 33

Fig. 39: Plăci pregăurite pentru ferme şi

contravântuiri.