CAPITOLUL II

MINIMIZAREA FUNCŢIILOR DE COMUTARE

 cea mai simplă formă de exprimare a funcţiilor (expresiilor) booleene
de comutare - formă minimă.
 două probleme:
 analiza circuitului

 sinteza circuitului

Figura 2.1.Tipuri de structuri ale circuitelor de comutare.

METODE DE MINIMIZARE A FUNCŢIILOR:

 pebaza axiomelor şi teoremelor algebrei booleene
 metoda diagramelor de minimizare
2
 metode tabelare
 METODA DIAGRAMELOR DE MINIMIZARE

DETERMINAREA FORMEI MINIME DISJUNCTIVE

 Veitch, Karnaugh - ideea folosirii unor diagrame Venn speciale în
scopul minimizării funcţiilor de comutar
 diagramele permit evidenţierea cu uşurinţă a unor identităţi de
forma:
  a + ab = a
ab + ab = a
a + ab = a + b
 La baza metodei stau ideile privind reprezentarea unei funcţii de
comutare pe o suprafaţă închisă desfăşurată în plan, astfel încât
plasând pe această suprafaţă termenii canonici ai unei funcţii,
aceştia să fie vecini (pe linie sau pe coloană) dacă diferă printr-o
singură variabilă
 Variabila prin care diferă apare într-unul din termeni direct, iar în
celălalt sub formă negată. Se consideră vecine şi compartimentele
aflate la capetele opuse ale unei linii, respectiv coloane 3
 suprafaţa diagramei se împarte în domenii: într-o jumătate
de diagramă una din variabile apare înscrisă direct, iar în
cealaltă jumătate apare variabila negată
 o diagramă Veitch pentru o funcţie booleană de n variabile,
se desenează sub formă de pătrat sau dreptunghi, împărţit
în 2n compartimente
 fiecare compartiment este rezervat unui termen canonic al
funcţiei

4
 Figura 2.3. Moduri de notare ale diagramelor
Veitch
 a. funcţia de două variabile:

Fig.2.4.Reprezentarea funcţiei de două variabile din 5

tabelul 2.1
 b. funcţia de trei variabile:
f (A,B,C)=ABC ABC ABC ABC

Figura 2.5. Reprezentarea unei funcţii de trei variabile

 c. funcţia de patru variabile:
gruparea a două diagrame de trei variabile

Figura 2.6. Diagrama Veitch pentru funcţia de patru variabile

 O funcţie booleană, dată sub formă canonică disjunctivă,
poate fi reprezentată pe o diagramă Veitch marcând, de
exemplu cu 1, compartimentele corespunzătoare termenilor
canonici ai funcţiei.
ABCD ABCDBCD
 Pe baza relaţiei: , 2 termneni vecini din
diagramă, pot fi înlocuiţi în expresia funcţiei cu 1 termen
elementar care va conţine cu 1 variabilă mai puţin.
 grupând 4 termeni reciproc vecini dintr-o diagramă Veitch,
ABCD,ABCD,ABCD,ABCD
( ), ei se pot înlocui cu 1 termen
elementar, care conţine cu 2 variabile mai puţin:
ABCD ABCD ABCD ABCD ABD ABDBD

 Termenii elementari pot fi scrişi direct, urmărind pe diagramă

toate variabilele comune ale termenilor canonici care îi
compun.
 În cazul reprezentării funcţiei de comutare se caută formarea
unor grupe cât mai mari de compartimente vecine marcate cu 7
1
 Exemplul 2.2. Se dă funcţia:

f (A, B, C, D)  A B C DA B C D  A B C D  A B C D  A B C D 
 AB C D  A B C D + A B C D  A B C D

BC A

0 1 1 0
ACD
1 1 1 0
D
ABD 0 1 0 0
C
1 0 1 1
8
BCD B ACD
 1 1 1 1
1 1 1 1

Figura 2.8. Modalităţi de grupare ale compartimentelor vecine

marcate cu 1. a. şi b - grupe de câte 8; c - grupe de câte 4.
 implicant prim al funcţiei date
 Făcând suma booleană a tuturor implicanţilor primi
ai unei funcţii date se obţine o formă disjunctivă a
acesteia, care în general este mult mai simplă decât
forma canonică a funcţiei, dar nu este încă forma minimă a
acesteia.
 Termenii FMD ai funcţiei se află printre implicanţii primi ai 9
funcţiei.
 Nu toţi implicanţii primi apar în mod obligatoriu în această
formă a funcţiei. Cei care apar în mod obligatoriu se
numesc implicanţi primi esenţiali.
 Dacă există termeni canonici componenţi care nu mai
sunt incluşi în alţi implicanţi implicantul prim este
esenţial (IPE), iar dacă nu, el este implicant prim
neesenţial (IPNE).
  Pentru funcţia din exemplul 2.2.:
IPE: B C, A C D, A B D,B C D, A C D
IPNE: 

 Funcţia în care toţi termenii sunt IPE are o formă minimă

disjunctivă dată de suma acestor IPE.

FMD: F = BC ACD+ABD+BCD ACD

10
 Exemplul 2.3.

1 1 1
1* 1 1 1
*1

1 1 1

Figura 2.9. Diagrama Veitch a funcţiei din exemplul 2.3.

IPE: CD,AB,AD IPNE: AC,BC,BD

 IPE acoperă toţi termenii canonici ai funcţiei  FMD este
formată numai de IPE  toţi IPNE - redundanţi.
 Expresia minimă disjunctivă a funcţiei va fi:
CD+AB+AD
f=
11
 implicanţii redundanţi pot fi adăugaţi la expresia funcţiei care
rămâne corectă, dar ea nu mai este minimă
 Exemplul 2.4.

Figura 2.10. Diagrama Veitch a funcţiei din exemplul 2.4.

 implicantul prim neesenţial devine redundand

IPE: BC,BD,AD
IPNE: CD

f = BC+BD+AD
 Alegerea unui număr minim de implicanţi primi din mulţimea
implicanţilor primi ai unei funcţii booleene, care să includă însă 12
toţi termenii canonici ai funcţiei, este o problemă de acoperire
cu cost minim
 Exemplul 2.5.

Figura 2.11. Diagrama Veitch a funcţiei din exemplul 2.5.

IPE: BC,AD
IPNE: CD,BD,ABD,ACD,ABC
 dintre care o parte sunt implicanţi primi redundanţi:
IPR: CD,ABD,ABC
 FMD este: f = BC+ AD BD ACD
 Termenii canonici neacoperiţi de IPE se caută să se
acopere de un număr minim de IPNE 13
  mai multe FMD posibile.
 DETERMINAREA FORMEI MINIME CONJUNCTIVE
Exemplul 2.6.
Se cere să se determmine FMD şi FMC a funcţiei:
f (A,B,C,D)  ABCD ABCDBCDBCD ABCD

Figura 2.12. Diagramele Veitch pentru determinarea: a. FMD; b. FMC.

FMD: f(A,B,C,D)CD ABC ABCD+ABCD

14
 Pentru a determina FMC determinăm FMD a negatei
funcţiei cu ajutorul diagramei din figura 2.12.b. unde se
grupează compartimentele marcate cu zero.

 ABD
f (A,B, C,D) CD ACD+BCD+ABC+
 ABC
 Prin negarea expresiei se obţine FMC a funcţiei:


( A+BD)
f(A,B, C,D)(D+C)( AC+D)(B+C+D)( AB +C)

( A+BC)

15
FOLOSIREA METODEI DIAGRAMELOR LA
MINIMIZAREA FUNCŢIILOR DE COMUTARE
INCOMPLET DEFINITE

 În acest caz, în diagramă apar unele elemente ale căror

valoare nu este precizată şi sunt marcate cu x.
 se consideră că reţeaua trebuie să realizeze funcţia care
are cea mai simplă formă minimă disjunctivă sau
conjunctivă din clasa funcţiilor booleene
 interpretarea compartimentelor "indiferente" în aşa fel
încât să se formeze contururi cât mai mari.
 având în vedere că termenii “nu ţine cont” nu sunt
obligatorii pentru funcţie, ei nu vor determina
esenţialitatea unui implicant prim.
16
 Exemplul 2.7.

f (A,B,C,D)  ABCD ABCDBCDBCD ABCD

 în condiţiile în care nu apare niciodată combinaţia A=0,
ABC0
B=1, C=1, adică:


Figura 2.13. Minimizarea funcţiei incomplet definite.

17
 FMD a funcţiei este:

f CD ACD+ABCBCD

 Pentru a determina forma minimă conjunctivă a

funcţiei vom folosi diagrama 2.13.b.

FMD: f CD ACD+BCD+ABC

FMC: f f =(C D)(A+C+D)(BC+D)( A B+C)

18
MINIMIZAREA FUNCŢIILOR CU MAI MULT
DE PATRU VARIABILE
 diagramele de minimizare se construiesc folosind
diagramele de 4 variabile ca modul

19
Figura 2.14. Moduri de notare ale diagramelor Veitch cu mai mult de 4 variabile.
a-pentru 5 variabile; b-pentru 6 variabile; c-pentru 7 variabile
Exemplul 2.8.
Se consideră o funcţie de 5 variabile:

X 1

1 1 1 1 1

1 1 1

1 1 X X

Figura 2.15. Diagrama Veitch a funcţiei de 5 variabile.

IPE: BD,CDE
IPNE: ABE,ABC,ACE,ACD,ABDE,ABCD,BCE

 ABC   ABCD 
f(A,B,C,D,E)BDCDE+  ACE   20
 ABE   ABDE 
CONDENSAREA DIAGRAMELOR DE
MINIMIZARE

 Această metodă se mai numeşte şi introducerea

variabilelor în diagramă şi are scopul de a reduce
dimensiunile diagramei
Exemplul 2.9. f(A,B,C)=AB+ AC+ ABC

Figura 2.17. Condensarea unei funcţii de trei variabile.

21
observaţii:
 Pentru compartimentul corespunzător lui AB din diagrama
b, în diagrama a corespund 2 căsuţe. În cea
corespunzătoare variabilei C este înscrisă valoarea 0,Ciar în
cea corespunzătoare lui este înscris 1  înAB C
compartimentul corespunzător lui se va înscrie Altfel
spus, valoarea funcţiei nu Cpoate fi precizată, ea fiind
condiţionată de valoareaAB lui
 Pentru compartimentul din diagrama b, valoarea
funcţiei este “0” indiferent de valoarea lui C din diagrama a.
 Pentru compartimentul AB din diagrama b, valoarea funcţiei
este “1” indiferent de Avaloarea
B lui C din diagrama a.
 Pentru compartimentul din diagrama b, valoarea
funcţiei este tocmai valoarea lui C
 Expresia funcţiei din diagrama 2.17.b este:
f(A,B, C) = AB+ ABC ABC = A(B+BC)+ABC 
 A(B+C)+ABC  AB AC ABC 22
Exemplul 2.10.

Figura 2.18. Condensarea diagramei de minimizare a unei funcţii de

5 variabile. 23
Exemplul 2.11. Fie funcţia:f(A,B,C,D) =  pi
iK

unde K = {1,3,5,6,9,11,13,15}

şi este nedefinită pentru N = {0, 4, 10}.

24

Figura 2.19. Condensarea diagramelor pentru o funcţie

parţială
 Termenii nedefiniţi din diagrama iniţială se vor
considera în diagrama condensată fie "1", fie "0",
după cum este mai avantajos.
 Urmărind ramura (a) din figura 2.19 rezultă:

f AB(CD)AB(CD)ABDAB(CD)ABCABD
ABCABDABD+ABC+ABD=BD+AD+ACABDABC

 Analog, pe ramura (b) rezultă:

f ABDABCDABCDABD+ABD=BD+AD+ABCDABCD

25
 METODA QUINE – MC. CLUSKEY
 pentru expresii cu un număr mai mare de variabile
 punctul de plecare: FCD, FCC sau tabelul de adevăr
 La baza metodei stau următoarele observaţii:
1. Doi termeni canonici pot fi absorbiţi de un termen cu
o variabilă mai puţin dacă n-uplele corespondente
sunt adiacente.
(3) 011 
Exemplu:   01x ( AB)
(2) 010 

 Sau: doi termeni canonici pot fi absorbiţi de un termen cu

o variabilă mai puţin dacă diferenţa indicilor este o putere
a lui 2. Exponentul puterii indică poziţia de unde va lipsi
variabila.

26
2. Pentru ca două n-uple să fie adiacente ponderea lor
trebuie să difere cu o unitate.
 Generalizând: patru termeni canonici pot fi absorbiţi de un
singur termen cu 2 variabile mai puţin, dacă indicii acestora
diferă între ei prin aceeaşi putere a lui 2. De exemplu:

(3) 011  0
 (3  2)  1  2  01x 
(2) 010   
 A
(0) 000  0 
 (1  0)  1  2  00 x 
(1) 001  
Algoritm:
 Fiecare termen canonic se reprezintă sub formă de număr
binar, prin n-uplul de 0 şi 1 corespondent termenului
respectiv.
 Se împart termenii canonici ai funcţiei în grupe, în funcţie de
ponderea acestora 27
 Se aranjează grupele, în ordinea crescătoare a ponderilor.
 Se compară fiecare termen al unei grupe cu toţi termenii
grupei de pondere mai mare cu o unitate, în vederea stabilirii
adiacenţei. Dacă numerele binare sunt adiacente cei doi
termeni se pot asocia, formând un număr binar care are pe
poziţia prin care cei doi termeni diferă un x, care indică faptul
că variabila corespondentă acelei poziţii lipseşte.
 Toţi termenii care s-au putut asocia se marchează, iar
termenul normal se înscrie pe o nouă coloană, într-un nou
tabel.
 Se compară fiecare termen al unei grupe din tabelul nou
format cu toţi termenii grupei cu pondere mai mare cu o
unitate. Pentru ca doi asemenea termeni să se poată asocia
trebuie ca în ambii termeni simbolurile x să fie pe aceleaşi
poziţii. Dacă se obţine de mai multe ori un termen, acesta se
consideră o singură dată.
 Se repetă algoritmul până când termenii ultimului tabel nu se
mai pot asocia. În acest moment prima etapă a algoritmului 28
este terminată.
 Termenii rămaşi nemarcaţi la sfârşitul operaţiei de comparare,
Exemplul 2.12. Să se minimizeze f utilizând metoda Quine
Mc.Cluskey
f(A, B, C,D, E) pi
iK
Tabelul 2.2.
K={0,3,4,7,8,10,11,12,14,15,18,19,23,26,28,29,30}.
w indice n-uplu
0 0 0 0 0 0 0
1 4 0 0 1 0 0
8 0 1 0 0 0
2 3 0 0 0 1 1
10 0 1 0 1 0
12 0 1 1 0 0
18 1 0 0 1 0
3 7 0 0 1 1 1
11 0 1 0 1 1
14 0 1 1 1 0
19 1 0 0 1 1
26 1 1 0 1 0
28 1 1 1 0 0
4 15 0 1 1 1 1
23 1 0 1 1 1
29
29 1 1 1 0 1
30 1 1 1 1 0
 Tabelul 2.3
 2 termeni canonici grupa indice termen
se pot asocia dacă 0 (0,4) 0 0 x 0 0 
diferenţa între (0,8) 0 x 0 0 0 
indicele 1 (4,12) 0 x 1 0 0 
termenului din (8,10) 0 1 0 x 0 
grupa cu (8,12) 0 1 x 0 0 
ponderea i şi
2 (3,7) 0 0 x 1 1 
indicele
termenului din (3,11) 0 x 0 1 1 
grupa cu (3,19) x 0 0 1 1 
ponderea (i-1) (10,11) 0 1 0 1 x 
este un număr (10,14) 0 1 x 1 0 
întreg, pozitiv şi (10,26) x 1 0 1 0 
egal cu o putere a (12,14) 0 1 1 x 0 
lui 2 (12,28) x 1 1 0 0 
(18,19) 1 0 0 1 x IP
(18,26) 1 x 0 1 0 IP
30
 Tabelul 2.3 (continuare)
grupa indice termen
3 (7,15) 0 x 1 1 1 
(7,23) x 0 1 1 1 
(11,15) 0 1 x 1 1 
(14,15) 0 1 1 1 x 
(14,30) x 1 1 1 0 
(19,23) 1 0 x 1 1 
(26,30) 1 1 x 1 0 
(28,29) 1 1 1 0 x IP
(28,30) 1 1 1 x 0 

 în tab.2.3 au rămas 3 termeni nemarcaţi = implicanţi

primi.
 Se continua procedeul de grupare a termenilor si pentru
tabelul 2.3 ⇒ tabelul 2.4.
31
 Tabelul 2.4.
grupa indice termen
0 (0,4)(8,12) 0 x x 0 0
(0,8)(4,12) 0 x x 0 0
1 (8,10)(12,14) 0 1 x x 0
(8,12)(10,14) 0 1 x x 0
2 (3,7)(11,15) 0 x x 1 1
(3,7)(19,23) x 0 x 1 1
(3,11)(7,15) 0 x x 1 1
(3,19)(7,23) x 0 x 1 1
(10,11)(14,15) 0 1 x 1 x
(10,14)(11,15) 0 1 x 1 x
(10,14)(26,30) x 1 x 1 0
(10,26)(14,30) x 1 x 1 0
(12,14)(28,30) x 1 1 x 0
(12,28)(14,30) x 1 1 x 0

 Termenii identici se considera o singura data

 Nu se mai pot grupa termenii din tabelul 2.4 ⇒ toti 32
termenii devin IP
Observatii:
 Pentru a găsi FMD a unei funcţii se aleg numai acei IP care
includ toţi termenii canonici ai funcţiei şi conduc la o formă a
funcţiei realizată cu un preţ minim. Implicanţii primi care
respectă această condiţie formează acoperirea cu cost
minim.
 În cazul circuitelor de comutare ramificate, costul circuitului
este cu atât mai mic cu cât numărul contactelor este mai mic
⇒ se urmăreşte obţinerea unei acoperiri cu un cost minim,
notat CR Tabelul 2.5

Algoritmul de obţinere al indici implicanţi primi

acoperirii cu cost minim: (18,19) 1 0 0 1 x
(18,26) 1 x 0 1 0
1. Se construieşte tab. 2.5 (28,29) 1 1 1 0 x
- al implicanţilor primi (0,4)(8,12) 0 x x 0 0
(8,10)(12,14) 0 1 x x 0
(3,7)(11,15) 0 x x 1 1
(3,7)(19,23) x 0 x 1 1
(10,11)(14,15) 0 1 x 1 x
(10,14)(26,30) x 1 x 1 0 33
(12,14)(28,30) x 1 1 x 0
2. Se construieşte tabelul 2.6 - pentru determinarea IPE

Tabelul 2.6
indici ip\tc 0 4 8 3 10 12 18 7 11 14 19 26 28 15 23 29 30
18,19 1001x * *
18,26 1x010 * *
E
IP 28,29 1110x *v *
E 0,4,8,12 0 x x 0 0 * *v *v *v
IP
8,10,12,14 01xx0 * * * *
3,7,11,15 0xx11 * * * *
E
IP 3,7,19,23 x0x11 *v *v *v *
10,11,14,15 01x1x * * * *
10,14,26,30 x1x10 * * * *
12,14,28,30 x11x0 * * * *

34
3. Se inspectează în tabel coloanele pentru a identifica
termenii canonici care sunt acoperiţi de un singur
implicant prim (au un singur semn). Implicanţii primi de
pe liniile corespondente devin IPE şi sunt extraşi în lista
IPE.
Tabelul 2.6
indici ip\tc 0 4 8 3 10 12 18 7 11 14 19 26 28 15 23 29 30
18,19 1001x * *
18,26 1x010 * *
E
IP 28,29 1110x *v *
E 0,4,8,12 0 x x 0 0 * *v *v *v
IP
8,10,12,14 01xx0 * * * *
3,7,11,15 0xx11 * * * *
E
IP 3,7,19,23 x0x11 *v *v *v *
10,11,14,15 01x1x * * * *
10,14,26,30 x1x10 * * * *
12,14,28,30 x11x0 * * * *

35
 Se construieşte un nou tabel (tabelul 2.7) al implicanţilor
primi neesenţiali
 Se inspectează tabelul implicanţilor primi neesenţiali în
scopul găsirii unei acoperiri cu cost minim.
Tabelul 2.7
indici IPNE\tc 10 18 11 14 26 15 30 notaţie
18,19 1001x xx a
18,26 1x010 x x b
8,10,12,14 01xx0 x x c
3,7,11,15 0xx11 xx xx d
10,11,14,15 01x1x x x x x e
10,14,26,30 x1x10 xx xx xx xx f
12,14,28,30 x11x0 x x g

4. Se inspectează tabelul implicanţilor primi neesenţiali în

scopul găsirii unei acoperiri cu cost minim.
5. Făcând suma booleană a implicanţilor primi esenţiali găsiţi
şi a celor neesenţiali, care fac parte din acoperirea obţinută36
la punctul 4, se obţine FMD a funcţiei date
procedură formală pentru căutarea acoperirilor minime
 se notează simbolic toţi IPNE (a, b, c, ... , - tabelul 2.7 -
ultima coloană);
 se construiesc submulţimi cu termenii canonici din tabelul
IPNE, ce acoperă un termen canonic. Aceste submulţimi se
notează cu Mi, unde indicele i reprezintă termenul canonic
care generează această mulţime:
M10 = {c, e, f}M18 = {a, b}
M11 = {d, e} M15 = {d, e}
M14 = {c, e, f, g} M26 = {b, f}
M30 = {f, g}
 submulţimile identice se iau o singură dată.
 cu elementele submulţimilor Mi se alcătuieşte o expresie
formală E, care va conţine toate acoperirile posibileîn
expresia E trebuie să apară produsul logic al submulţimilor
Mi ale căror elemente formează o sumă logică 37
 E = (c + e + f)(a + b)(d + e)(c + e + f + g)(b + f)(f + g)
E=(ca+cb+ea+eb+fa+fb)(dc+de+df+dg+ec+ee+ef+eg)(bf+
bg+f+fg) =
=(acd+acdf+acdg+ace+cbd+cbdf+cbdg+cbe+eadc+eadf+ea
dg+ea+
+ebdc+ebdf+ebdg+eb+fadc+fad+fadg+fae+fbdc+fbd+fbdg+
fbe)(f+bg) =
=(acd+bcd+adf+bdf+ae+be)(f+bg) =
=abcdg+acdf+bcdg+bcdf+adf+abdg+bdfg+bdf+afe+abeg+b
ef+beg
Tabelul 2.8
= bcdg+adf+abdg+bdf+aef+bef+beg
impl. a b c d e f g cost
 Se aleg termenii cu cel mai mic număr de factori (număr
acop. 4 4 3 3 3 3 3
minim de implicanţi
beg primi)
4 şi se trec
3 în tabelul
3 2.8.
10  
adf 4 3 3 10
bdf 4 3 3 10
38
aef 4 3 3 10
bef 4 3 3 10
 MINIMIZAREA SISTEMELOR DE FUNCŢII
BOOLEENE
 În general circuitele de comutare combinaţionale au mai multe intrări şi mai multe ieşiri
(fig.2.20).

 Pentru sinteză:
1.Se tratează independent fiecare funcţie - metoda nu asigură decât în
cazuri rare obţinerea unui circuit cu cost minim.
2.Se face sinteza globală a circuitului - se caută realizarea tuturor
funcţiilor cu un set minim de circuite comune ⇒ minimizarea sistemului
de funcţii booleene:
 Se determină IP ai funcţiilor separate (F 1, F2, ..., Fk) şi apoi ai funcţiilor
produs (F1F2, F1F3, ..., F1Fk, ...,Fk-1Fk, F1F2F3,...,Fk-2 Fk-1Fk,...,F1F2F3...Fk).
 sealege cea mai avantajoasă combinaţie de acoperiri, din punct de
vedere al costului 39
Exemplul 2.13: Se cere minimizarea sistemului de funcţii:
f 1 ( x1, x 2 , x 3)   (1,5,6,7)

f 2 ( x1, x 2 , x 3)   (1,4,5,6)
 ( , , )  (0,2,5,6,7)
 f 3 x1 x 2 x 3 
1. se determină funcţiile produs:
f1  f 2   (1,5,6)
f1  f 3   (5,6,7)
f 2  f 3   (5,6)
f 1  f 2  f 3   (5,6)
2. se determină implicanţii primi ai fiecărei funcţii şi ai
funcţiilor produs

40
41
42
3. Se notează simbolic implicanţii primi ai sistemului,
începând cu ultimul implicant prim al ultimei funcţii
produs. Implicanţii primi care apar de mai multe ori
se notează o singură dată (figura 2.21)

a c g h
f 1  f 2  f 3 f 1  f 3 e f 1  f 2 f 3 f 2
b d f i

4. Pentru determinarea acoperirilor minime ale

funcţiilor se întocmeşte un tabel al implicanţilor
primi, respectiv al termenilor canonici ai tuturor
funcţiilor, împărţiţi pe funcţii (tabelul 2.9)
5. Din tabel rezultă acoperirile fiecărei funcţii în parte.
S-a notat cu A(f1) acoperirea funcţiei f1.
A(f1) = ed + ebc = A1 + A2
A(f2) = ei + ehb = B1 + B2
A(f3) = gda + gcb + gfc + gcd = C1 + C2 +C3 + C4 43
6. se caută acoperirea cu cost minim pentru sistem.
Acoperirea cea mai avantajoasă este: A1B1C4
7. se scriu expresiile minime ale sistemului de funcţii.
f 1( x1,x 2 ,x3 )  x 2x3  x1 x2


f 2 ( x1,x2 ,x3 )  x2x3  x1x3 44

( , , )  x1x3  x1x 2  x1x3
f 3 x1 x2 x3

 Tabelul 2.10
acoperire element nr. cost (nr.de intrări)
elem.
A1B1C1 ediga 5 2+2+2+2+3=11
A1B1C2 edigcb 6 13
A1B1C3 edigfc 6 12
A1B1C4 edigc 5 10
A1B2C1 edhbga 6 14
A1B2C2 edhbgc 6 13
A1B2C3 edhbgfc 7 15
A1B2C4 edhbgc 6 13
A2B1C1 ebcigad 7 16
A2B1C2 ebcig 5 11
A2B1C3 ebcigf 6 13
A2B1C4 ebcigd 6 13
A2B2C1 ebchgad 7 16
A2B2C2 ebchg 5 11
A2B2C3 ebchfg 6 13
A2B2C4 ebchgd 6 13 45
 EXERCITII
Să se minimizeze folosind metoda Quine – Mc Cluskey
următoarele funcţii:
1. f = p0 + p2 + p3 + p5 + p7 + p8 + p10 + p11 + p13 + p15;

2. f = p 0 + p 2 + p 4 + p 6;
3. f = p0 + p1 + p4 + p5 + p12 + p13;
4. f = p0 + p4 + p18 + p19 + p22 + p23 + p25 + p29;
5. f = p0 + p2 + p4 + p6 + p7 + p8 + p10 + p11 + p12 + p13
+ p14 + p16 + p18 + p19 + p29 + p30;
6. f = p5 + p10 + p11 + p30 + p31;
7. f = p0 + p1 + p2 + p3 + p7 + p14 + p15 + p22 + p23 + p29
+ p31;
8. f = p0 + p1 + p2 + p4 + p5 + p6 + p14 + p16 + p18 + p19
46
+ p20 + p21 + p22 + p23 + p27.
 Să se implementeze cu un număr minim de porţi
ŞI-NU:
f = p0 + p2 + p3 + p4 + p6 + p14 + p16 + p18 + p19 +
p20 + p22 +
+ p24 + p26 + p30.

Simplificaţi sistemele de funcţii:

a. X = f(a, b, c) = ∑(1, 3, 7);
Y = f(a, b, c) = ∑(2, 6, 7).
b. X = f(a, b, c) = ∑(3, 4, 5, 7);
Y = f(a, b, c) = ∑(3, 4, 6, 7).
Să se minimizeze următorul sistem de funcţii:
X = f(a, b, c) = ∑(1, 2, 3, 7)
47
Y = f(a, b, c) = ∑(1, 2, 3, 6)
Z = f(a, b, c) = ∑(2, 4, 6).