OPERAŢII CU MULŢIMI

Intersecţia: elementele comune pentru A și B (AB)

Exemple:
A{1,3,5,}B{1,2,5}, AB={1,5}

Două mulţimi sunt DISJUNCTE dacă intersecţia lor este mulţimea vidă.
Exemple: P{2,8,7} iar Q{1,3,5} PQ

Reuniunea: elementele comune și necomune ale mulţimilor A și B

1
 Exemple:
A{1,3,5}
iarB1,2,5}

AB{1,2,3,5,}

Suma Gauss
1+2+3+...+n=n(n+1)/2

Numere consecutive
a=k; b=k+1; c=k+2

Numere consecutive pare

a=2k; b=2k+2; c=2k+4

Numere consecutive impare

a=2k+1; b=2k+3; c= 2k+5

Diferenţa: elementele mulţimii A fără cele comune cu B

Notaţie AB sau A\B
Exemple: A{1,3,5} iar B{1,2,5} atunci AB{3}.

Cardinalul unei mulţimi finite returnează numărul de elemente

Exemple: A{2,4,6,8,}=>cardA4

ℕ–mulţimea numerelor naturale ℕ={0, 1, 2, 3, 4, }

ℕ*-mulţimea numerelor naturale nenule ℕ∗={1,2,3,4, }
ℤ–mulţimea numerelor întregi ℤ{....,2,1,0,1,2,. }
ℚ–mulţimea numerelor raţionale (fracţie ordinară sau zecimală)
ℝ–ℚ mulţimea numerelor iraționale (radicali necalculabili și pi)
ℝ–mulţimea numerelor reale

Descompunere în baza 10 (Scrierea numerelor naturale în baza 10)

Exemple:
530750003007
5100031007
5103310201017100

abcda103b102c10d100

a(bc)abac (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare)

a(bc)abac (distributivitatea înmulţirii faţă de scădere)

Teorema împărţirii cu rest

a:b=c rest r , din care rezultă:
a=b∙c+r,unde r<b (condiția restului)

Puterea unui număr natural

2
 an=aaa a

n factori

a se numește baza puterii

n se numește exponentul puterii.
Exemplu: 545555625
a01; a1a; 1a1; 0a a-11/a
1. amanamn
m n mn
2. (a ) a
3. am:anamn
4. ambmab)m
5. ambma:b)m
6. a/b)m=am/bm

Compararea puterilor

am
m
[]anm=>m[]n
a []b =>a[]n

Observație!
Nu există formule cu operații de adunare și scădere, ci doar cu înmulţire și
împărțire.
În cazul exercițiilor cu puteri care au adunări și scăderi avem următoarele
opțiuni de lucru:
1) dacă baza și puterea ne permit, ridicăm efectiv la putere (facem calculul)
2) dacă observăm că avem baze comune dar puteri diferite, vom da factor
comun baza respectivă la puterea cea mai mică
3) dacă nu putem aplica a) sau b), lăsăm rezultatul așa cum este

1) 2³+3²-5²=8+9-25
2) 2¹⁰⁰+2¹⁰¹+2¹⁰²=2¹⁰⁰(2⁰+2¹+2²)=2¹⁰⁰(1+2+4)=2¹⁰⁰x7
3) 2¹⁰⁰+3⁶⁵ (așa rămâne)

Aflarea ultimei cifre a unui număr la o anumită putere

1. Se imparte puterea dată la 4 si se selecteaza restul care poate fi 0,1,2 sau 3 (de retinut
restul 0 este egal cu restul 4)
2. Se ridica baza respectiva la puterea indicata de restul obtinut (daca da rest 0 voi calcula la
puterea 4) rezultatul dorit fiind ultima cifra a operatiei de ridicare la putere.

Exemplu

u(22003 )=8 deoarece 21=2; 22=4; 23=8; 24=16;

3
iar restul împărţirii lui 2003 la 4 este 3 (deci 2 =8)

3
 I.1.1 Divizibilitatea numerelor naturale
b/a și se citește „b divide pe a”
a⋮b și se citește „a este divizibil cu b”

4
5
 D12{1,2,3,4,6,12}
1 și 12 sunt divizori improprii
2, 3, 4, 6 sunt divizori proprii
Orice număr natural m are divizori improprii 1și m.
Orice alt divizor este numit divizor propriu.

Aflarea numărului de divizori:

1. descompunem numărul în factori primi
2. adunăm toate puterile obținute cu 1 și înmulțim rezultatele

 
exemplu:   


Criterii de divizibilitate

1. Criteriul de divizibilitate cu 10: un număr natural care are ultima cifră 0

Exemplu:130

2. Criteriul de divizibilitate cu 2: ultima cifră a unui număr este o cifră pară ( ultima cifră pară:0,
2, 4, 6, 8) Exemplu: 260, 132, 294, 226, 528

3. Criteriul de divizibilitate cu 5: ultima cifră a unui număr este 5 sau 0. Exemplu: 435, 190

4. Criteriul de divizibilitate cu 4: numărul format din ultimele două cifre ale unui număr este
divizibil cu 4. Exemplu: 224 se divide cu 4 deoarece 24 se divide cu 4

5. Criteriul de divizibilitate cu 25: în coadă 00, 25, 50, 75

Exemplu: 225 se divide cu 25, deoarece 25 se divide cu 25.

6. Criteriul de divizibilitate cu 3: suma cifrelor unui număr este divizibilă cu 3, atunci acel
număr este divizibil cu 3.
Exemplu: Numărul 47193 este divizibil cu 3, deoarece 4+7+1+9+3=24 și 24 se împarte la 3

7. Criteriul de divizibilitate cu 9: suma cifrelor unui număr este divizibilă cu 9, atunci acel
număr e divizibil cu 9
Exemplu: numărul 47160 este divizibil cu 9 deoarece 4+7+1+9+3=18, care se divide cu 9.

Număr prim orice număr natural , diferit de 1, care are divizori numai pe 1 și pe el însuși, deci care are
numai doi divizori.
2, 3, 5,7,11,13,17,19,23,29,31,37,41,43,47,53,59,61,67,71,73,79,83,89,97
Număr compus numărul cu cel puţin 3 divizori.
Numere prime între ele: două sau mai multe numere, prime sau compuse, care au divizor
comun doar pe 1 și nimic altceva.

Descompunerea numerelor naturale în factori primi: scrierea acelui număr ca produs de puteri
ale căror baze sunt numere prime distincte.(ordinea crescătoare a bazelor). Pentru obținerea acestor
baze se împarte numărul dat succesiv la 2, la 3, la 5 ...(doar numere prime, în ordine crescatoare).
2 2
Puterea va fi dată de grupările lui 2 sau ai lui 3 sau ai lui 5 etc obținute. Exemplu:602 35 ; 122 3

Cel mai mare divizor comun (c m m d c) se notează cu (a;b).

1. descompunem numerele în produs de factori primi

6
 2. scriem produsul tuturor bazelor comune la puterea minimă
Exemplu:(360;2100;1980)=?




 Deci   ș

7
Cel mai mic multiplu comun (c m m m c) se notează [a;b]
1. descompunem numerele în produs de factori primi
2. scriem produsul tuturor bazelor comune și necomune la puterea maximă





Exemple:   

Valoarea absolută (modulul): Orice număr negativ (-a) are valoarea absolută (modulul) a, iar orice
număr întreg pozitiv a are valoarea absolută a sau dacă aeste 0,atunci modulul este 0

{ }
scriu+x, dacă x este pozitiv
|x| = scriu−x, dacă x este negativ
scriu 0, dacă x este 0

REGULA DE SEMN LA ADUNARE

⊕ ⊕⊕
+ = fac operație de ADUNARE a valorilor numerice
⊖ ⊖⊖
+ = fac operație de ADUNARE a valorilor numerice
⊕ ⊖ {⊖⊕
+ =
dacă valoarea >
dacă valoarea >
⊕ ⊖}
⊖⊕
fac operație de SCĂDERE a valorilor numerice

REGULA DE SEMN LA ÎNMULȚIRE

∙ = ⊕⊕ ⊕
∙ = ⊖⊖ ⊕
∙ = ⊕⊖ ⊖
Obs. MINUSUL din fața unei paranteze schimbă toate semnele din paranteză.

ATENȚIE la compararea numerelor negative, deoarece cu cât valoarea numerică este mai
mare, cu atât numărul este mai aproape de minus infinit, deci el va fi tot mai mic ca valoare.
−100 −1 ≪
Tipuri de fracții a/b:
-subunitară, a<b, 2/5, 7/14
-echiunitară, a=b, 5/5, 7/7
-supraunitară, a>b, 5/2, 8/3

8
 Fracţii echivalente
(produsul mezilor este egal cu produsul extremilor)
a c
= =>ad=bc
b d

Operaţii cu fracții

Adunarea/Scăderea fracțiilor- se aduce la același numitor comun (cmmmc al

numitorilor), apoi se adună/scad numărătorii obținuți și se copiază numitorul comun

a c ad+bc
+ = =
b d bd

2 4 2∗5+4∗3 22
+ = =
3 5 3∗5 15

Înmulţirea fracțiilor- se înmulțesc numărătorii între ei și numitorii între ei

OBS. Sunt permise simplificări atât în fracție cât și pe diagonală.
a c a∗c
∗ =
b d b∗d
14 8 2 2 4
∗ = ∗ =
12 21 3 3 9

Împărțirea fracțiilor- se înmulțește prima fracție cu răsturnatul celei de-a doua fracții
a c a d a∗d
: = ∗ =
b d b c b∗c

Puterea unei fracții- se ridică la putere fiecare dintre cei doi termeni ai fracției

()
c c
a a
= c
b b

Obs. Puterea negativă alocată unei fracții are doar rolul de a răsturna fracția, fără să
afecteze semnul.

()
−c c
a b
= c
b a

Mulţimile de numere cunoscute sunt:

ℕ={0,1, 2, 3, ....} -numerele naturale
ℤ={...,-3,-2,-1,0,1,2,3,...}-numerele întregi

{ a
}
ℚ= ± ; ±a,bcd -numerele raționale
b
⊂⊂ ⊂
ℕ ℤ ℚ ℝ
ℝ-ℚ={± a (a nu este pătrat perfect; π} numerele iraţionale

9
 Compararea numerelor cu radical:
se vor ridica la puterea a doua ambele numere, dar fără a umbla la semne, mai ales în cazul
numerelor negative, caz în care se va ține cont de regula de comparare de la numerele întregi.

2 3∎3 2 => 2 ∙ 3∎3 ∙ 2

2 2 2
| (se ridcă la puterea a doua)

Modulul unei diferențe de numere cu radicali – se ridică la putere separat termenii

diferenței și se verifică dacă rezultatul scăderii este cu semn pozitiv sau negativ; dacă este
cu +, atunci scriem conținutul modulului așa cum este; dacă este negativ, vom pune un
minus în fața unei paranteze în care scriem conținutul modulului

|2 3 −3 2 |

(2 3 )2 = 12
(3 2 )2 = 18
Deci 12-18= -6 , negativ , de unde rezultă că |2 3 −3 2 |= -(2 3 −3 2 )= −2 3 + 3 2

Intervale de valori

( , ) – interval deschis
-capetele intervalului nu există în interval
- <, >, -∞, +∞
[, ] -interval închis
- Elementele există în interval
- ≤, ≥

a≤x≤b => xϵ[a;b]

a<x<b=> xϵ(a;b)
x≤a=> xϵ(−∞;a]
x≥a=> xϵ[a; + ∞)
x<a=> xϵ(−∞;a)
x>a=> xϵ(a;+∞)

∣x∣<a=(-a,a)
∣x∣≤ a}=[-a, a]
lxl>a=(-∞,-a)∪(a,+ ∞)
lxl≥a}=(-infinit,-a]U[a,infinit)

10
Partea întreagă a unui număr real x, notată [ x ]. Este cel mai mare număr întreg mai mic sau egal cu
x (vom scrie numărul întreg aflat la stânga numărului dat pe axa numerelor).
Exemplu:[+2,35]= +2
[-3.57]= -4

Partea fracționară: {x}=x- ([x]) , (scad partea întreagă din numărul dat, cu tot cu semn)
Ex. {2,75}=2,75-[2,75]=2.75-2=+0.75

{-2,75}=(-2,75)-([-2,75])=-2,75-(-3)=-2,75+3=+0,25

Observație: partea fracționară este întotdeauna de forma 0,abc și este mereu pozitivă

11
Pătrat perfect(a2).
3
Cub perfect (a ).
Pătratul oricărui număr natural se termină numai cu una din cifrele 0,1,4,5,6,9.
Un număr nu este pătrat perfect dacă se termină cu 2,3,7,8.
Observații:
Nu există un număr negativ care ridicat la o putere pară să dea un număr negativ!
Rezultă că nu există un radical de ordin par care să aibă sub el un număr negativ.
Un număr negativ ridicat la o putere pară, va da un rezultat pozitiv.

ATENTIE!
(-a)2=+a2
-a2=-a2 (nu se modifică semnul deoarece semnul nu intră sub incidența puterii, nefiind totul la
puterea respectivă)
x2=a rezultă că x=± a , de unde tragem concluzia că numărul a trebuie să fie mereu pozitiv
sau zero (a≥0).

Adunarea
a b + c b = (a + c) b
2 3 + 5 3 = (2 + 5) 3
Scăderea
a b−c b = (a−c) b
2 3−5 3 = (2−5) 3
Înmulțirea
a b∗c d = (a∗c) b∗d
2 3∗5 7 = (2∗5) 3∗7
Împărțirea
a b:c d = (a:c) b:d
8 6:2 3 = (8:2) 6:3

a
= a
b b

2
= 2
3 3

Compararea radicalilor:

1) se ridică toți termenii de comparat la puterea 2 (fără a umbla la semne!)

2) se introduc întregii sub radical cu puterea a doua și apoi se compară rezultatele de sub
radical

12
 Raționalizarea simplă
a a c a c
se amplifică cu c și rezultă 2 =
b c b∙ c b∙c

Raționalizarea compusă
a a(b c−d e) ab c−ad e
se amplifică cu b c−d e și rezultă = 2
b c+d e (b c+d e)(b c−d e) b ∙c−d2∙e

a a(b c+d e) ab c+ad e

se amplifică cu b c + d e și rezultă = 2
b c−d e (b c+d e)(b c−d e) b ∙c−d2∙e

2 2(4 2−5 3) 8 2−10 3

se amplifică cu 4 2−5 3 și rezultă = 2
4 2+5 3 (4 2+5 3)(4 2−5 3) 4 ∙2−52∙3

2 2(4 2+5 3) 8 2+10 3

se amplifică cu 4 2 + 5 3 și rezultă = 2
4 2−5 3 (4 2+5 3)(4 2−5 3) 4 ∙2−52∙3

De reținut! x2 = a => x = |a| => x = ±a

Ordinea efectuării operaţiilor

1. PARANTEZA
2. Puterea / Radicalul
3. Înmulțirea și Împărțirea
4. Adunarea și Scăderea

13
 Media aritmetică

a+b
Ma = ;
2
a+b+c
Ma = ;
3
a+b+c+d
Ma = ; etc
4

Media geometrică sau proporţională a două numere negative este egală cu rădăcina pătrată
din produsul lor.
Mg = a∙b

Media aritmetică ponderată a numerelor a1,a2.......an cu ponderile p1,p2,...,pn (pozitive) este:

a1∙p1+a2∙b2+a3∙b3+∙∙∙∙∙∙∙∙∙∙+an∙pn
Mp =
p1+p2+p3+∙∙∙∙∙+pn

a
Raportul a două numere a și b este fracția
b
Egalitatea a două rapoarte se numește proporţie și se aplică egalitatea dintre produsul
mezilor cu cel al extremilor:
a c
= => a ∙ d = b ∙ c
b d
Exemplu:
5 2 5∙3 15
= => 5 ∙ 3 = 2 ∙ x => x = => x =
x 3 2 2

14
 Mărimi direct proporţionale
{x,y,z} d.p. {a,b,c}
x y z
= k; = k; = k
a b c
x = ak, y = bk, z = ck

Mărimi invers proporţionale

{x,y,z} i.p. {a,b,c}
x∙a = k; y∙b = k; z ∙ c = k
k k k
x= , y= , z=
a b c
Observație:
Se află a, b și c în funcție de k și apoi se înlocuiește în relația dată de problemă (suma
numerelor, produsul lor etc).

Exemplul 1 (d.p.)

{x,y,z} d.p. {6,4,10} și a+b+c=100

x y z
= k; = k; =k
6 4 10
x = 6k, y = 4k, z = 10k

a+b+c=100
6k+4k+10k=100
20k=100
K=2
Deci x=6*2=12, y=4*2=8, z=10*2=20

{x,y,z} d.p. {2,3,6}

x∙2 = k; y∙3 = k; z ∙ 6 = k
k k k
x= , y= , z=
a b c
Exemplul 2 (i.p.)

{x,y,z} i.p. {2,3,6} și x+y+z=100

x ∙ 2 = k; y ∙ 3 = k; z ∙ 6 = k
k k k
x= , y= , z=
2 3 6
x+y+z=100

k k k
, + + = 100 de unde rezultă după aducere la numitor comun
2 3 6

15
 3k+2k+k 600
= , apoi se obține 6k = 600, deci k = 100
6 6
De unde x=50, y=33,(3) și z=16,(6)

Exemplu:

{4,8,12} d.p. {x,y,z}

a b c
= k; = k; = k
x y z

PROCENTE și PROBABILITĂȚI
ab
a% din b=> a% ∙ b =>
100
Atenție! Cuvântul “din” indică operația de înmulțire.
5 1
Ex. 5% din 10 este => 5% ∙ 10 = ∙ 10 =
100 2
Pentru a obține un rezultat procentual, se va împărții o valoare numerică mică la o
valoare mare, rezultatul scriindu-se cu două zecimale.
Pentru a afla cât la sută reprezintă o cantitate dintr-o altă cantitate, este indicat să
împart cantitatea mică la cantitatea mare, exprimând rezultatul ca număr zecimal cu
două zecimale, apoi transform în fracție, din care rezultă cantitatea procentuală.
ab
0,ab = = ab%; x% din a= b
100
Ex. Dacă un pătrat are aria 20 cm2 iar un dreptunghi are aria de 32 cm2, atunci cât la sută
reprezintă aria pătratului din aria dreptunghiului?
63
20:32 = 0,625 ≈ 0,63 = = 63% reprezintă aria pătratului din aria dreptunghiului
100
cazuri favorabile (cerute de problemă)
Formula probabilităților: p =
total cazuri

Ex. bile albe 10, bile negre 30.

10 30
Probabilitatea să extrag o bilă albă este , iar probabilitatea să extrag o bilă neagră este ,
40 40
deoarece cazurile totale sunt 10+30=40.

16
 II CALCUL ALGEBRIC

II.1 Reguli de calcul prescurtat

1. abacabc
2. (ab)2a22abb2
3. (ab)2a22abb2
4. (ab)(ab)a2b2
5. (ab)3a33a2b3ab2b3
6. (a b)3a33a2b 3ab2b3
7. a3b3(a b)(a2ab b2)
8. a3-b3=(a-b)(a2+ab+b2)
9. (a b c)2a2b2c22ab 2ac 2bc
10. (a b c)2a2b2c22ab 2ac 2bc
11. (a b c)2a2b2c22ab 2ac 2bc
12. (abc)2a2b2c22ab2ac2bc

k(abc)kakbkc
k(abc)kakbkc
(abc)(de)adaebdbecdce

17
 III. FUNCŢII

Dacă printr-un procedeu oarecare facem ca oricărui element din mulţimea A să-i
corespundă un singur element dintr-o altă mulţime B,spunem că am definit o funcţie de la A
la B.
A se numește mulţimea (domeniul) de definiţie a funcţiei.
B se numește mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniul).Procedeul se numește
lege de corespondenţă.

Notaţie: f :AB citit “ f definit pe A cu valori în B”

Exemplu: f:ℝℝ, f(x)=2x+3

Două funcţii sunt egale dacă:

1) Au aceeași mulţime de definiţie
2) f(x)=g(x)pentru orice element din mulţimea de definiţie;
3) iau valori în aceeași mulţime.

Mulţimea de puncte având coordonatele în plan (x,y), unde x este un element din
mulţimea de definiţie A, iar y=f(x) se numește graficul funcţiei f.
O funcţie f:ℝℝ descrisă de o lege de forma f(x)=ax+b, unde a și b sunt constante reale,
se numește funcţie liniară.
Observaţie: Graficul unei funcţii liniare este o dreaptă.
Pentru reprezentarea grafică a unei funcţii liniare urmărim algoritmul:
1) Se calculează f(0)=b. Se reprezintă punctul (0,b). Acest punct reprezintă punctul de
intersecţie dintre graficul funcţiei și axa ordonatelor Oy.
2) Se rezolvă ecuaţia ax+b=0. Se reprezintă punctul (-b/a, 0). Acest punct reprezintă
punctul de
intersecţie dintre graficul funcţiei și axa absciselor Ox.
3) Se trasează dreapta care unește cele două puncte obţinute și astfel se trasează
graficul funcţiei liniare f(x)=ax+b.

Observaţii:
1) Dacă a=0 șib0 obţinem funcţii de genul f(x)=b ale căror grafice sunt paralele cu axa
Ox. Aceste funcţii se numesc constante nenule.
2) Dacă a 0 și b=0, se obţin funcţii de forma f(x)=ax , funcţii care trec prin originea
sistemului de axe.
3) Pentru a=b=0, se obţine un grafic ce coincide cu axa absciselor Ox.

Proprietăţi ale funcţiilor liniare:

Fie funcţia f:AB definită printr-o relaţie f(x) descrisă de legea f(x)=ax+b poate fi:
- strict crescătoare dacă a0,
- constantă dacă a=0,
- strict descrescătoare dacă a0.

18
 IV. ECUAŢIIȘIINECUAŢII

IV.1.ECUAŢIADEGRADULI
Procedura de rezolvare:
- Subliniez cu o linie termenii cu x și cu două linii termenii liberi
- Stabilesc în funcție de valorile lui x , dacă termenii cu x vor fi mutați la stânga sau
la dreapta egalului (gândesc astfel încât după calculare termenul cu x să fie
pozitiv)
- Toți termenii ce se mută din dreapta în stânga egalului și invers , își vor schimba
semnele (+ devin e -, - devine +, * devine /, iar / devine *)
- Se fac calculele astfel încăt ecuațiile vor avea un răspuns de forma x=(ceva) iar
inecuațiile x ϵ (unui interval de valori)

IV.2 SISTEME DE ECUAŢII DE GRADUL I

1.Metoda substituţiei:
Se exprimă una din necunoscute dintr-o ecuaţie și se înlocuiește în cea de-a doua
rezultând o ecuaţie cu o singură necunoscută care se rezolvă și apoi se exprimă și cea de-a
doua necunoscută.
2.Metodareducerii:
Se înmulţesc ecuaţiile cu expresii a căror valoare este astfel aleasă încât în urma
adunării ecuaţiilor obţinute ,să rezulte o ecuaţie cu o singură necunoscută.

IV.3 ECUAŢIADEGRADULAL-II-LEA
Ecuaţia de forma ax2bxc0, cu a,b,cR, a0, xR
Se calculează discriminantul ecuaţiei cu formula: b24ac
Înfuncţiedesemnulacestuia,avemcazurile:
I.    ecuaţia nu admite soluţii reale

II.    ecuaţia are o rădăcină reală dublă:

III.    ecuația are două soluții (rădăcini) reale diferite

−b± Δ
Soluțiile x1 și x2 se calculează cu formula: x1,2 =
2a
Observație : din ecuația x2 = a => x = ± a deoarece este o ecuație de gradul 2 și are două soluții.
lţimii de soluţiicomune.

Intervale de valori
Reguli:
(, )- interval deschis
-elementele de pe capete nu sunt prinse în interval, deci nu le putem selecta
-se folosește pentru ±∞, < , >

[,]- interval închis

19
-elementele de pe capete pot fi selectate, deci există
-se folosește pentru ≤ , ≥

20
21