Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS NR.7
1
Proprietăţile ideale ale unui material nemetalic
(răşină sau răşină compozită) din care se poate
confecţiona o proteză sau componentele acesteia:
5
RĂŞINILE – CLASIFICARE:
FORMĂ DE PREZENTARE
Acrilate polimerizate industrial în forme finite: dinţi
artificiali, faţete acrilice, coroane provizorii
prefabricate, proteze prefabricate (în tratamentul de
urgenţă al edentaţiilor totale bimaxilare).
Acrilate polimerizate industrial în forme prefinite -
sunt disponibile sub forma unor plăci termoplastice
pentru confecţionarea bazelor protezelor şi a plăcilor
ortodontice.
Acrilate polimerizabile în cabinet şi laborator – se
prezintă în sistem bicomponent: lichid (metacrilat de
metil) şi pulbere (polimetacrilat de metil).
7
RĂŞINILE – CLASIFICARE:
După domeniile de utilizare:
1. Răşini pentru confecţionarea
bazelor protezelor mobile şi
mobilizabile
2. Răşini din care se confecţionează
dinţii artificiali
3. Răşini pentru repararea şi/sau
reoptimizarea protezelor mobile şi
mobilizabile
4. Răşini pentru confecţionarea
protezelor provizorii
5. Răşini pentru confecţionarea
epitezelor
6. Răşini pentru placare
8
RĂŞINILE – CLASIFICARE:
12
RĂŞINILE ACRILICE
13
RĂŞINI TERMOPOLIMERIZABILE
14
Lichidul - este incolor,
COMPOZIŢIE CHIMICĂ inflamabil, foarte volatil,
fiind reprezentat de
monomerul metacrilat de
metil, la care se adaugă
Sistemele bicomponente conţin: un antioxidant
Pulberea – constituită în principal din polimer (hidrochinonă 0,006%
(polimetacrilat de metil) însoţit de un iniţiator procente de masă) cu rol
peroxidic (peroxidul de benzoil – 0,5% procente de şi de inhibitor de
masă), care are rolul de donor de radicali liberi. polimerizare, permiţând
Particulele au formă sferică. Coalescenţa din timpul conservarea lichidului.
formării lor a fost evitată prin adăugarea de talc sau La acestea se adaugă şi
gelatină ceea ce explică prezenţa în pulbere a un agent de reticulare în
acestor substanţe inerte din punct de vedere chimic. procent de circa 10%
De asemenea, se mai adaugă un plastifiant (de (etilen glicol
obicei, ftalat de butil, care scade temperatura de dimetacrilat). La răşinile
înmuiere şi coeziunea intermoleculară). Cantitatea de acrilice simple
plastifiant trebuie să fie sub 8% (procente de masă), autopolimerizabile
pentru a nu influenţa negativ stabilitatea polimerului lichidul mai conţine şi un
în cavitatea orală. Alături de constituenţii amintiţi, activator (N N’- dimetil-p-
pulberea poate conţine coloranţi minerali (săruri de toluidină).
cadmiu, fier) sau organici.
15
Superacryl Plus - Spofa
20
POLIMERIZAREA PASTEI
Se produce prin polimerizarea monomerului, indusă de creşterea
temperaturii. Din acest motiv se preferă denumirea de răşini
termopolimerizabile dată acestor categorii de polimetacrilaţi de
metil.
Polimerizarea amestecului pulbere/lichid se poate realiza numai
în momentul când s-a atins stadiul III, de pastă.
În mod obişnuit, tehnica de lucru este următoarea:
• Pasta de acrilat aflată în stadiul III se toarnă sau se injectează în
tipar (din gips dur sau superdur).
• Ansamblul tipar/mufă aflat sub presiune într-o piesă se introduce
într-o baie de aburi. Polimerizarea este indusă şi condusă prin
încălzirea continuă a acestei băi de aburi.
Regimul termic recomandat (de 2 ore ½ ):
1. I-ele 30 minute: 20-65°C
2. Urmează 60 minute: 65°C
3. Urmează 30 minute: 65-100°C
4. Urmează 30 minute: 100°C
21
DOZARE
1. Sistemele bicomponente necesită o dozare
extemporanee care se realizează prin amestecul
pulberii cu lichidul. De obicei, raportul pulbere/lichid
este în jur de 3/1 în proporţie de volum sau 2/1 în
greutate.
2. Sistemele monocomponent se livrează sub formă de
pastă predozată având avantajul unei proporţii şi a
unei malaxări optime între constituenţi care asigură
calităţi superioare produsului finit de polimerizare.
22
MANIPULARE
PREPARAREA PASTEI:
Se utilizează un recipient adecvat: godeu de sticlă, ceramică sau din
mase plastice şi o spatulă din sticlă, agat sau din oţel inoxidabil;
Se dozează riguros pulberea şi lichidul, respectând indicaţiile
fabricantului. De obicei, raportul pulbere/lichid este în jur de 3/1 în
proporţie de volum sau 2/1 în greutate.
Amestecul devine omogen prin difuzarea monomerului în pulberea
de polimer (fără nici un fel de malaxaj). Recipientul se va menţine tot
timpul acoperit pentru a evita evaporarea monomerului, care este
toxic renal).
Stadiul de pastă se atinge în momentul în care amestecul nu se mai
lipeşte de pereţii recipientului şi se poate detaşa într-o masă
compactă.
23
INTRODUCEREA PASTEI ÎN TIPAR:
• Se realizează după eliminarea totală a cerii din tipar;
• Eliminarea cerii se efectuează numai cu ajutorul apei fierbinţi sau a
aburilor sub presiune;
• Este contraindicată folosirea în acest scop a flăcării sau a solvenţilor
organici;
• Înainte de a intoduce pasta de acrilat, tiparul trebuie bine răcit pentru
a evita o eventuală evaporare a monomerului;
• După izolarea tiparului, se introduce pasta de acrilat fără a o atinge
cu mâinile, ştiut fiind faptul că monomerul este un bun solvent pentru
grăsimi. Manipularea se face cu ajutorul unei folii de polietilenă.
• Se interpune o folie de polietilenă între pastă şi contrachiuvetă,
pentru a evita aderarea pastei de tipar;
• Folia nu se va uda cu apă;
• Se presează lent, se elimină excesul, procesul repatându-se de cel
puţin 3 ori până se elimină complet excesul de pastă, cele 2 chiuvete
ajungând în contact intim, metal pe metal. După ce s-a ajuns la acest
stadiu, se îndepărtează folia de polietilenă, chiuveta presându-se în
final tot lent, însă cu putere.
24
TRATAMENTUL TERMIC:
Cu toate că au apărut pe piaţă materialele acrilice care
polimerizează sub acţiunea căldurii uscate sau sub presiune de
aburi fierbinţi, de obicei se practică încă polimerizarea în mediu
umed, deoarece temperaturile sunt mai uşor de controlat.
Există 2 posibilităţi de polimerizare, ambele derivate din regimul
ideal şi care permit obţinerea unui grad ridicat de polimerizare:
1. polimerizarea rapidă: când se introduce şi se menţine chiuveta
la 65°C timp de 60 de minute (pentru a evita formarea de
incluziuni de aer în structura acrilatului în urma evaporării
monomerului), iar apoi timp de 60 minute la 100°C.
2. polimerizarea lentă: depunerea chiuvetei în apă rece, după care
se ridică temperatura la 65°C în decurs de 1 oră şi se menţine la
această temperatură timp de 8 sau chiar 48 ore. Polimerizarea
lentă oferă avantajul unei difuzări complete a monomerului în
polimer.
25
RĂCIREA DEZAMBALAREA,
În ambele cazuri
răcirea trebuie să PRELUCRAREA ŞI
decurgă lent (ideal, o LUSTRUIREA
noapte); Se realizează cu precauţie, fără
Procedeul uzual de brutalitate;
răcire timp de 30 de Prelucrarea şi lustruirea se fac cu
minute în aer şi ulterior maximum de atenţie, evitând excesul de
15 minute sub jet de căldură care ar putea genera o
apă rece este foarte depolimerizare a materialului.
periculos datorită
diferenţei dintre IMERSIA ÎN APĂ
coeficientul de Proteza finită se menţine cel puţin
contracţie al gipsului şi
24 de ore în apă (de preferinţă
al răşinii acrilice, care
poate antrena apariţia apă distilată) pentru a favoriza
de fracturi în structura stabilizarea volumetrică a
acrilatului. plimetacrilatului de metil în urma
absorbţiei de apă.
26
INDICAŢII
1. Confecţionarea bazelor protezelor mobilizabile şi
mobile;
2. Obţinerea dinţilor artificiali în tehnologia protezelor
mobilizabile şi mobile;
3. Repararea şi optimizarea protezelor mobile şi
mobilizabile;
4. Confecţionarea protezelor provizorii;
5. Confecţionarea epitezelor chirurgicale;
6. Placarea componentelor metalice a protezelor dentare
mixte.
27
RĂŞINI TERMOPOLIMERIZABILE SUB FORMĂ DE
PASTĂ
Polimetacrilaţii de metil termopolimerizabili, ambalaţi
sub formă de pastă au în general aceleaşi componente ca şi
cele sub formă pulbere/lichid.
Pulberea a fost deja omogenizată cu lichidul, lipsind
din compoziţie acceleratorul şi iniţiatorul.
Temperatura de păstrare, la fel ca şi cantitatea de
inhibitor prezentă reprezintă factorii determinanţi asupra
duratei de viaţă a pastei. Când gelul este depozitat în
frigider, durata de utilizare este în jur de 2 ani.
Avantajele acestor paste constau în acurateţea
proporţionării componentelor şi omogenizarea lor
perfectă.
28
RĂŞINILE TERMOPOLIMERIZABILE. PROPRIETĂŢI.
PROPRIETĂŢI FIZICE.
29
Incluziuni de formă sferică, mici, în interiorul PMMA-ului.
Acestea apar în urma unei încălziri prea rapide a pastei de acrilat,
anternând o creştere a temperaturii peste 100°C. Astfel, fierberea
şi evaporarea monomerului determină apariţia bulelor în interiorul
PMMA-ului şi nu la suprafaţă, unde evacuarea căldurii (în urma
reacţiei exoterme de polimerizare) se face destul de rapid,
neatingându-se temperatura de fierbere a monomerului.
Incluziuni de diferite forme, mici, numeroase, repartizate în
toată grosimea acrilatului, astfel încât acesta pare decolorat.
Acest tip de porozitate se datorează unei umpleri incomplete a
conformatorului (compresie insuficientă a pastei de acrilat).
Incluziuni de diferite forme, mari, repartizate în toată grosimea
acrilatului. Cauzele formării lor sunt următoarele: lipsa
omogenizării pastei de acrilat, repartiţia defectuoasă a
monomerului sau variaţia prea mare a masei moleculare a
polimerului.
30
Absorbţia apei. Pasta de acrilat trebuie izolată de tiparul de gips de unde ar
putea fi absorbită apa. Protecţia se face fie cu ajutorul unei foiţe de staniol,
fie cu o soluţie de alginat care, în contact cu gipsul, formează o peliculă
insolubilă de alginat de calciu. ADA preconizează pentru o astfel de soluţie
următoarea compoziţie:
Alginat alcalin..................15g
Fosfat trisodic...................5g
Apă distilată......................100cm3.
Fosfatul trisodic favorizează aderenţa.
Solubilitatea se evaluează prin determinarea scăderii greutăţii per unitate
de suprafaţă de răşină imersată în apă timp de 24 ore şi apoi bine uscată.
Solubilitatea poate fi diminuată prin adăugarea unui agent de copolimerizare
(ca de ex: dimetacrilatul de etilenglicol) care se transformă în forma activă.
Variaţiile volumetrice. În cursul procesului de polimerizare au loc succesiv
următoarele fenomene fizice: la început o dilatare termică, urmată de o
contracţie de polimerizare, iar în final are loc o contracţie termică.
31
PROPRIETĂŢI TERMICE
Coeficientul de dilatare termică este evaluat la 81∙10-6 / grd. Această diferenţă
mare poate fi la originea decimentării unei coroane jacket din PMMA.
Conductivitatea termică a PMMA-ului este redusă.
PROPRIETĂŢI MECANICE
Duritatea. Duritatea Knoop este de 20, net inferioară faţă de cea a dentinei – de
ordinul a 65- şi a smalţului – 300.
Rezistenţa la încovoiere. Aceasta scade cu reducerea gradului de polimerizare.
Astfel se explică scăderea rezistenţei protezelor acrilice în urma lustruirii,
consecutiv creşterii temperaturii locale şi apariţia unui anumit grad de
depolimerizareîn structura PMMA-ului.
De asemenea, scăderea rezistenţei PMMA-ului este generată de reducerea
timpului de polimerizare, de diminuarea grosimii PMMA-ului şi de prezenţa
„bulelor” în structura polimerului sau de absorbţia apei.
Rezistenţa la compresiune: de aproximativ 75MPa
Rezistenţa la tracţiune: de aproximativ 52,5 MPa
Rezistenţa la abrazie: este redusă, fiind un inconvenient major pentru aceste
răşini.
Cele 3 rezistenţe sporesc prin adăugarea în structură a unui agent de
copolimerizare (ca de ex: dimetacrilatul de etilenglicol).
32
PROPRIETĂŢI CHIMICE
Coroziunea. PMMA prezintă o mare inerţie chimică, fiind foarte stabil în
cavitatea orală. Totuşi este posibilă o evoluţie defavorabilă în timp: răşina,
iniţial translucidă, se opacifiază şi se îngălbeneşte. De asemenea, datorită
microfisurilor care apar în timp, se reduce şi rezistenţa mecanică. Aceste
fenomene „de îmbătrânire” se datorează unor cauze fizice şi mai puţin chimice.
Copolimeri. Copolimerizarea poate influenţa pozitiv unele proprietăţi, în
special temperatura de înmuiere şi rezistenţa mecanică. Cei mai utilizaţi
copolimeri sunt clorura de vinil, acetatul de vinil şi acrilatul de etil care, de
asemenea, reduc şi timpul de formare a pastei.
Proprietăţi biologice. Manifestările orale de intoleranţă (stomatopatia
protetică) faţă de aceste răşini sunt destul de rare. S-a crezut într-o perioadă
că aceste manifestări sunt de natură alergică, datorate unor plastifianţi sau
utilizării unor coloranţi organici. De aceea, este indicat să se utilizeze numai
coloranţi minerali. În realitate, aceste manifestări orale par a fi generate mai
mult de o igienă deficitară din partea pacientului care, asociată cu o proteză
greşit adaptată sau incorect echilibrată constituie un teren propice pentru
dezvoltarea în special a levurilor de tipul candida albicans.
33
RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE
36
RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE. PROPRIETĂŢI.
PROPRIETĂŢI FIZICE.
Structura - este identică cu cea a acrilaţilor termopolimerizabili, putând fi, de
asemenea, şi şarjaţi cu umpluturi minerale.
Solubilitatea şi absorbţia apei – sunt identice cu cele ale acrilaţilor
termopolimerizabili. De aceea, este necesară o uscare prealabilă a zonelor cu
care pasta de acrilat vine în contact.
În urma utilizării produselor care conţin tributilboran este necesar un anumit grad
de umiditate, care determină activarea acestuia şi grefarea, în urma formării unui
radical liber, de lanţurile polipeptidice ale aminoacizilor de la nivelul tramei
organice dentinare (în special alanina). Această polimerizare centripetă asigură, în
afară de un anumit grad de adeziune, şi o barieră protectoare la nivelul interfeţei
dentină/acrilat care rămâne în urma polimerizării.
Variaţiile volumetrice din timpul polimerizării sunt asemănătoare cu cele
înregistrate la răşinile termopolimerizabile:
Contracţie de polimerizare concomitent cu dilatarea termică datorată
exotermicităţii reacţiei de polimerizare şi apoi contracţie termică datorată răcirii.
Contracţia de polimerizare (diminuată de tributilboran) creşte cu mărimea
excesului de monomer.
37
PROPRIETĂŢI TERMICE – sunt identice cu cele ale răşinilor
termopolimerizabile. Diferenţa importantă dintre coeficientul de dilatare
termică a dintelui şi cel al răşinii explică penetrarea fluidului oral-
percolarea - între obturaţiile efectuate din răşini acrilice şi cavitate. De
aceea, acest tip de material de obturaţie a fost înlocuit cu răşinile
diacrilice compozite.
PROPRIETĂŢI MECANICE:
•Duritatea Knoop este de 16, uşor inferioară celei măsurate la răşinile
termopolimerizabile.
•Rezistenţa la solicitările transversale este inferioară răşinilor
termopolimerizabile conform datelor ADA.
•Rezistenţa la abrazie este redusă (ca şi la acrilaţii termopolimerizabili)
•Aderenţa este zero, de aceea sunt necesare retenţii mecanice pe
diferitele substraturi heterogene.
PROPRIETĂŢI OPTICE – sunt analoge cu cele ale răşinilor
termopolimerizabile, însă stabilitatea cromatică este mai slabă, dacă are
loc o oxidare a activatorului (dimetil-paratoluidină). Se poate preveni
această oxidare prin adăugarea unui agent stabilizator sau prin
utilizarea acidului paratoluen-sulfinic.
38
PROPRIETĂŢI CHIMICE
Coroziunea- este similară cu cea a răşinilor
termopolimerizabile.
Polimerizarea poate fi inhibată de particule grase şi de
fenoli, de unde necesitatea degresării cu alcool a
câmpului de lucru şi contraindicaţia utilizării unei baze
de eugenat dub o obturaţie din răşină acrilică
Proprietăţile biologice – sunt analoge celor ale
răşinilor termopolimerizabile. De notat faptul că
monomerul este foarte toxic pentru mucoasa cavităţii
orale, manipularea în cavitatea orală impunând de cele
mai multe ori utilizarea digăi.
39
FORME DE PREZENTARE
Asemănător cu răşinile termopolimerizabile, se prezintă sub
formă de pulbere şi lichid.
Pulberea - are aceeaşi compoziţie ca şi la răşinile
termopolimerizabile. Tributilboranul, în proporţie de 5%, înlocuieşte
peroxidul de benzoil. De asemenea, unele produse conţin până la
50% încărcături minerale, silanizate, care le conferă o structură
compozită.
Lichidul - este analog cu cel utilizat la răşinile
termopolimerizabile, însă conţine, în plus, un activator
dimetilparatoluidina sau acidul paratoluen-sulfinic. Concentraţia
agentului de reticulare variază între 0-9%. O concentraţie mare de
agent de reticulare este asociată cu o vâscozitate scăzută a pastei de
acrilat.
40
POLIMERIZAREA
Sub acţiunea activatorului din lichid se declanşează reacţia de polimerizare a
pastei, rezultată prin omogenizarea pulberii cu lichidul.
Polimerizarea are loc asemănător cu cea înregistrată la răşinile
termopolimerizabile, însă radicalii liberi iau naştere pornind de la tributilboran
sub acţiunea chimică a dimetilparatoluidinei. Aşa se explică dependenţa
vitezei de polimerizare de raportul activator/iniţiator.
Gradul de polimerizare a pastei este mai scăzut faţă de cel atins la răşinile
termopolimerizabile.
Reacţia de polimerizare este exotermă, cantitatea de căldură degajată fiind cu
atât mai mare cu cât particulele din pulbere sunt mai mici; temperatura atinsă
poate fi chiar de 100°C.
Timpul de priză reprezintă intervalul scurs de la începutul omogenizării
pastei, până în momentul în care se atinge temperatura maximă. Acesta
poate fi influenţat de:
1. temperatură – timpul de priză creşte cu scăderea temperaturii mediului în care
are loc polimerizarea pastei;
2. mărimea particulelor pulberii – timpul de priză creşte cu mărimea particulelor;
3. volumul pastei care se polimerizează - nu are o influenţă notabilă asupra
timpului de priză.
41
RĂŞINI AUTOPOLIMERIZABILE DE „TIP FLUID”
Compoziţia chimică a acrilatelor fluide este similară cu cea a
poli(metacrilatelor de metil) autopolimerizabile.
Principala diferenţă constă în mărimea particulelor sau a perlelor.
Acrilatele fluide au particule mult mai mici care, omogenizate cu
monomerul, formează în stadiul III o pastă foarte fluidă.
Pasta se introduce rapid într-un tipar de gips sau hidrocoloid pe
bază de agar.
Polimerizarea se face sub o presiune de 0,14 MPa.
S-a mai experimentat turnarea prin centrifugare.
După dezambalare, prelucrarea şi lustruirea se realizează conform
tehnicilor convenţionale.
42
RĂŞINI ACRILICE „HIGH-IMPACT”
Aceste răşini acrilice se obţin prin termopolimerizare. Creşterea rezistenţei
la impact se obţine prin înglobarea unei faze de cauciuc în perle, în timpul
polimerizării acestora în suspensie. Se utilizează cauciucuri solubile în monomerul
de metacrilat de metil: copolimeri ai butadienei cu stiren şi/sau metacrilat de metil.
Cauciucul rămâne solubil în sferele de monomer din suspensie până când
concentraţia polimerului în globulă devine prea mare. În acest moment cauciucul
tinde să precipite. Fenomenul de precipitare este complicat şi de faptul că unele
lanţuri de PMMA în formare s-au grefat pe cauciucul de butadienă. Acest fapt
determină ceea ce se numeşte „inversie de fază”, rezultând o dispersare în interiorul
perlelor solide de PMMA a numeroase şi mici insule de cauciuc. Acestea conţin la
rândul lor mici incluziuni, copolimer de cauciuc grefat cu PMMA.
În medicina dentară se utilizează perle cu distribuţie uniformă de incluziuni de
cauciuc cât şi perle în care numai nucleul este constituit din cauciuc, iar învelişul
extern este format din PMMA (asigurând o formare clasică a pastei de acrilat).
Perlele care nu au înveliş din PMMA gelifică, de obicei, foarte rapid, putând apare
incluziuni de aer.
Monomerul utilizat pentru obţinerea de perle „high-impact” diferă de cel obişnuit prin
faptul că nu conţine sau conţine foarte puţin agent de reticulare.
Pe lângă o rezistenţă mare la impact, acrilaţii cu incluziuni de cauciuc sunt rezistenţi
şi la fracturare sau fisurare.
43
RĂŞINI ACRILICE INJECTABILE
Răşinile injectabile prezintă avantajul unui material cu grad
înalt de densitate.
Dezavantajele constau într-o investiţie iniţială mare (instalaţia
de injectare), rezistenţă mică la fracturare, dificultăţi legate de
adeziunea la dinţii artificiali. În afară de răşinile acrilice, pe piaţă mai
există produse pe bază de nylon şi policarbonate, care se pot injecta.
Răşinile injectabile reprezintă o alternativă reală la protezele
scheletate pentru pacienţii sensibilizaţi (alergici) la metacrilaţi
convenţionali, la nichel sau la cobalt.
Acrilatul injectabil se prezintă sub formă de granule cu
greutate moleculară mică (masa moleculară = 150 000).
Din punct de vedere chimic este un PMMA cu polimerizare
liniară, în care procentul de monomer rezidual este minim.
Agentul de reticulare (copolimerizare) este absent.
Temperatura de plastifiere este joasă, iar rigiditatea acestor materiale
este mai mare, în ciuda masei moleculare reduse.
44
ACRILATE ELASTICE
45
ALC
ALCĂTUIRE:
ĂTUIRE:
Acrilatele elastice sunt alcătuite dintr-o
forma polimerizată, măcinată, sub forma
unei pulberi foarte fine (polimerul) şi un
lichid (monomerul).
este datorată unui plastifiant
CONSISTENŢA
CONSISTENŢA introdus în compoziţie
ELASTICĂ
ELASTICĂ (dibutil ftalatul sau diocril
sulfatul).
Acrilatul
Acrilatulelastic
elastic(produs
(produsde
dediferite
diferitefirme
firmesub
sub
denumiri
denumiridiferite)
diferite)se
seuneşte
uneştecucuacrilatul
acrilatulrigid
rigidalalşeilor
şeilor
direct,
direct,datorită
datorităcompoziţiei
compoziţieichimice
chimiceasemănătoare,
asemănătoare,
sau
sauprin
prinintermediul
intermediulunei
uneiadeziv.
adeziv.
46
este un polimer monomer free indicat la
X ITE pacientii care prezinta reactii alergice.
FLE Teste de laborator recente au aratat ca nici o
toxina sau alta substanta daunatoare organismului
nu este eliberata in timp din acest material.
49
apartine familiei de nylon-uri, ceea
AS T ce inseamna ca este mai rezistent si
LP L
VA mai flexibil decat acrilatele utilizate.
Protezele din Valplast sunt durabile si se
adapteaza confortabil in jurul dintilor
naturali restanti in arcada.
53
Introducerea substantei in tipar se face cu ajutorul
sistemului de injectie Acry-Jector. Acesta permite
injectarea oricarui tip de acrilat termopolimerizabil in tipar,
atat in chiuvete speciale cu injectie pentru Valplast.
54
55
56
MATERIALE PENTRU DINŢII ARTIFICIALI
57
Dinţii artificiali pot fi confecţionaţi din
răşini acrilice sau din porţelan,
fixarea acestora la şaua protezei
realizându-se prin legături chimice
sau prin retenţii mecanice.
58
Dinţii artificiali din acrilat pot fi :
1.fabricaţi
2.obţinuţi manufactural
59
Dinţii fabricaţi sunt realizaţi industrial de către fabrici
specializate şi livraţi sub formă de garnituri aşezate pe
plăcuţe. Pentru fiecare arcadă, garnitura cuprinde: 6 dinţi
frontali şi 8 dinţi laterali.
În cazul protezelor totale bimaxilare se indică garnituri
complete de 28 de dinţi, deoarece acestea permit realizarea
corectă a:
- poziţiei de intercuspidare maximă între cele 2 arcade;
- armoniei de formă şi de culoare.
61
Garnitura dinti acrilat Royaldent Garnitura dinti acrilat Spofa
Dinti de acrilat in trei
starturi, rezistenta
ridicata, rezistenta la
abraziune, rezistenta fata
de dizolvanti, stabilitate a
culorii. Nuante VITA,
marimi diferite, 28
dinti/cutie. Set
Nuante Vita VITA™: A1, A2, A3, A3.5, A4,
B1, B2, B3, B4, C1, C2, C3, C4, D2, D3, D4.
62
Dinţii artificiali din porţelan se obţin
industrial, prin arderea ceramicii
la temperaturi înalte (~ 1000˚C), în cuptoare
speciale.
Aceştia sunt livraţi în garnituri de 6 dinţi
frontali şi 8 dinţi laterali pentru fiecare arcadă
sau în garnituri de 28 dinţi (frontali şi laterali)
pentru edentaţia totală bimaxilară.
63
Dinţii din porţelan se caracterizează prin:
1. transluciditate asemănătoare cu cea a dinţilor
naturali;
2. culoare foarte naturală;
3. stabilitate cromatică în timp;
4. sisteme de retenţie mecanică, sub formă de
crampoane (pentru dinţii frontali) sau cavităţi
(pentru dinţii laterali), cu care se fixează la şaua
aparatului gnatoprotetic;
5. duritate crescută, fiind mai duri decât smalţul;
6. greutate specifică relativ mare ;
7. rezistenţă scăzută la şoc (sunt casanţi şi se
fracturează relativ uşor);
8. preţ de cost ridicat.
64
Dinţii ORTHOSIT (Ivoclar) şi dinţii BIOSTABIL
(De Trey).
Dinţii ISOSIT au o parte centrală din răşină acrilică normală care permite
legătura cu baza aparatului gnatoprotetic şi o cochilie din compozit.
65
Mariani şi Sarrochi (1986) sunt de părere că
aceste materiale prezintă numeroase avantaje:
avantaje
1. mare stabilitate a D.V.O.;
2. mare stabilitate a rapoartelor dento-dentare
iniţiale;
3. eficacitate masticatorie mare;
4. igienă perfectă;
5. absenţa zgomotului în masticaţie şi deglutiţie;
6. scad traumatismul la nivelul mucoasei în
comparaţie cu dinţii din porţelan;
7. compatibilitate perfectă cu antagoniştii chiar dacă
aceştia sunt din porţelan;
8. relustruire perfectă după şlefuirea de echilibrare;
9. legătură perfectă cu baza protezei.
66
Dezavantajele - privesc mai ales dinţii Isosit:
1. când sunt necesare şlefuiri importante, se
îndepărtează întreaga cochilie din Isosit şi se
ajunge la miezul dintelui care, fiind din acrilat,
nu mai are aceleaşi proprietăţi;
2. au un preţ de cost mai mare comparativ cu
dinţii din acrilat.
67