Articulaţia

cotului
 Este o articulaţie
complexă la care
participă 3 oase:
humerusul, radiusul
şi ulna
 Se realizează o

 Articulaţie
humeroulnară
 şi o articulaţie
humeroradială
 Suprafeţele
articulare
participante sunt:
- trohleea
humerală şi
capitulum
humeral
- Incizura
trohleară a
ulnei
- Foseta capului
radial
Capsula articulară
- Inserţia humerală se face de-a lungul unei linii ce trece inainte, deasupra
fosei
coronoide şi a celei radiale, înapoi la periferia fosei olecraniene.
- Lateral şi medial ea coboară pe partea inf a epicondilului lateral şi a celui
medial. Cei 2 epicondili rămân astfel liberi pentru inserţii musculare.
- Inserţia antebrahială se face după cum urmează: pe radius împrejurul colului
iar pe ulnă pe ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radială, pe
olecran şi pe procesul coronoidian. Vârful olecranului şi procesul coronoidian
se găsesc în interiorul capsulei.
 Ligamente:
- Ligamentul colateral ulnar porneşte de pe epicondilul medial
la faţa medială a epifizei proximale a ulnei.
- Ligamentul colateral radial porneşte de pe epicondilul lateral
la epifiza proximală a radiusului.
- Ligamentele participă la limitarea mişcărilor de flexie şi
extensie.
BIOMECANICA ARTICULAŢIEI COTULUI
 Articulaţia humeroulnară este o trohleartroză-articulaţie în
balama. Este formată dintr-un manşon (trohlee) şi o suprafaţă
complementară, ce permite numai mişcări de flexie şi
extensie.
 Articulaţia humeroradială este o articulaţie cotilică
restricţionată funcţional.
 Mişcarea de flexie şi extensie se realizează în jurul unui ax
transversal ce corespunde liniei biepicondiliene.
 Flexia are o amplitudine de 150 grade iar extensia de 180
grade.
Articulaţiile interfalangiene şi articulaţia humeroulnară
 Muşchii flexori sunt: m brahial, m biceps brahial
 Muşchii extensori sunt: m triceps brahial şi m extensori ai
antebraţului.
 Ulna este osul care participă obligatoriu la mişcările de felxie
extensie ale antebraţului, iar radiusul urmează ulna.
 În articulaţia cotului se mai produc şi reduse mişcări de
înclinaţie marginală.
JONCŢIUNILE RADIO-ULNARE
 Oasele antebraţului, radiusul şi ulna, sunt unite între ele la
nivelul epifizelor proximale şi distale prin 2 articulaţii
trohoide, iar la nivelul diafizelor printr-o sindesmoză.
 Trohoida este articulaţia în pivot, formată dintr-un cilindru
osos care se răsuceşte în axul lui, într-o suprafaţă scobită
corespunzătoare
 Ele alcătuiesc o unitate funcţională legată de mişcarea de
supinaţie şi pronaţie.
 Vom studia articulaţia radioulnară proximală, radioulnară
distală şi sindesmoza formată de membrana interosoasă ce
ocupă spaţiul dintre cele 2 oase.
 ARTICULAŢIA
RADIOULNARĂ
PROXIMALĂ

- Se realizează între
circumferinţa articulară a
capului radial şi incizura
radială a ulnei întărită de
ligamentul inelar.
- Ligamentul inelar
înconjoară circumferinţa
articulară a radiusului şi
se prinde pe marginile
incizurii radiala a ulnei.
- Are rolul de a menţine radiusul în articulaţie.
- Ligamentul pătrat este o lamă fibroasă patrulateră transversală,
ce uneşte extremităţile proximale ale radiusului şi ulnei.
- Articulaţia radioulnară proximală este o trohoidă, cu un ax de
mişcare vertical, care permite mişcări de rotaţie internă şi
externă.
ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ
- Se realizează între circumferinţa capului ulnei şi incizura
ulnară a radiusului.
- Cele 2 suprafeţe sunt unite de ligamentul triunghiular ce are
baza pe incizura ulnară a radiusului şi vârful pe capul ulnei.
- Acest ligament cu rol de disc articular separă articulaţia
radioulnară distală de cea radiocarpiană.
- Este o articulaţie trohoidă cu un ax vertical, ce permite mişcări
de rotaţie internă şi externă.
SINDESMOZA
RADIOULNARĂ
 Este alcătuită din:
 Coarda oblică, este situată
superior, uneşte radiusul cu
ulna
 Membrana interosoasă
uneşte marginile interosoase
ale ulnei şi radiusului
inferior de tuberozitatea
radiusului.
 În cea mai mare parte (3-4)
este formată din fibre oblice
de sus în jos, dispre radius
spre ulnă. În 1-4 inferioară
fibrele sunt dispuse dinspre
ulnă spre radius.
BIOMACANICA ANTEBRAŢULUI
 Cele mai importante mişcări ale antebraţului sunt cele de
pronaţie (rotaţia internă) şi supinaţie (rotaţie externă). Aceste
mişcări sunt posibile datorită curburii pe care o are radiusul
 Până la tuberozitatea radiusului se inseră muşchii supinatori,
mai jos de tuberozitate se inseră m pronatori.
 Mişcările de pronaţie şi supinaţie sunt mişcări de rotaţie, care
se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin fovea capului
capului radial şi apofiza stiloidă a ulnei, spre baza degetului V.
 Mişcarea se realizează prin rotaţia capului radial şi prin
tranaslaţia extremităţii inferioare a radiusului în jurul ulnei,
care ar fi un pivot fix.