Istoria limbii române contemporane

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere

Anul III, sem. II, seria II
Anul universitar 2019-2020

lect. dr. Carmen Mîrzea Vasile

carmen_marzea@yahoo.fr

CURS 4.
1. Variantele teritoriale ale românei literare vechi
(1500-1510/1532–1640; 1640-1780).
2. Trăsături (fonetice și morfosintactice) fundamentale

I
 1. Variantele teritoriale ale românei literare vechi

În prima parte a epocii vechi (1500-1510/1532-1640), limba

română literară avea patru variante regionale (diferite de dialectele
rurale / orale), corespunzătoare regiunilor:
Muntenia (Țara Românească, inclusiv Oltenia, zona Brașovului),
Moldova (de nord),
Transilvania (de nord),
Banat-Hunedoara.

În a doua parte a epocii vechi (1640-1780), se mențin majoritatea

trăsăturilor distinctive din prima parte, schimbările fiind destul de puține
și punctuale.

Cele patru variante literare vechi au fost delimitate pe baza unui

număr de trăsături distinctive (Gheție 1975, 1982).
 1. Variantele teritoriale ale românei literare vechi (din prima parte,
1500-1510/1532–1640)

De ex.: Muntenia: 1 = ă; Moldova de nord: 1/2 = ă şi a.

Principalele particularităţi fonetice ale variantelor literare româneşti
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (I. Gheţie, 1982: 96)
 
 1. Variantele teritoriale ale românei literare vechi (din prima parte,
1500-1510/1532–1640)
Asemănările și diferențele dintre cele patru variante literare vechi pot fi
sintetizate astfel (Gheție 1982: 97):

 
► Ce variantă lingvistică e mai bine individualizată?
Dar mai puțin individualizată? Depinde de ce aspecte luam in considerare- dar in general, muntenia are graiul mai individualizat decât
celelalte zone care se aseamănă